• Tratamentul tuberculozei active pulmonare şi extrapulmonare, cu microorganisme sensibile, în cazul eşecului terapeutic la medicamentele antituberculoase de prima linie (streptomicină, isoniazidă, rifampicină şi etambutol), în asociere cu alte chimioterapice.

Doze

Tratamentul cu cicloserină trebuie individualizat pentru fiecare pacient.

Adulţi: În tratamentul tuberculozei, doza iniţială recomandată este de 250 mg de două ori pe zi, la interval de 12 ore, în primele 2 săptămâni. Regimul de dozaj se va realiza în funcţie de nivelul seric al cicloserinei, care trebuie să fie menţinut sub 30 μg/ml. Doza maximă admisă la adult este de 1 g pe zi în două doze egale. (Vezi şi pct.. 4.4.).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea administrării cicloserinei la copii şi adolescenţi nu a fost stabilită.

Vârstnici

Este necesară reducerea dozelor în cazul insuficienţei renale.

Mod de administrare

Capsulele de Cicloserină Atb 250 mg se administrează pe cale orală, cu o cantitate suficientă de lichid.

-Hipersensibilitate la cicloserină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.;

-Epilepsie;

-Depresie;

-Anxietate severă sau psihoză;

-Insuficienţă renală severă;

-Abuz de alcool.

Înaintea iniţierii tratamentului cu Cicloserină Atb, este indicată stabilirea susceptibilităţii microorganismului la cicloserină.

Administrarea de cicloserină se va întrerupe sau se vor reduce dozele dacă pacienţii dezvoltă dermatite alergice sau diverse simptome de toxicitate la nivelul sistemului nervos central, cum ar fi convulsii, psihoze, somnolenţă, depresie, confuzie, hiperreflexie, cefalee, tremor, vertij, pareză sau dizartrie. Toxicitatea este de regulă asociată cu niveluri sanguine de cicloserină mai mari decât 30 mg/l, care pot rezulta dintr-un clearance renal inadecvat.

Riscul de apariţie al convulsiilor este mare în cazul administrării de cicloserină la etilicii cronici. Nivelul sanguin de cicloserină trebuie determinat cel puţin săptămânal la pacienţii cu funcţie renală afectată, la pacienţii care primesc doze mai mari de 500 mg pe zi şi la cei cu semne şi simptome de toxicitate. Dozele vor trebui ajustate pentru a menţine un nivel seric de cicloserină sub 30 mg/l.

Medicamentele anticonvulsivante sau sedativele pot fi eficiente în controlul simptomelor de toxicitate de la nivelul sistemului nervos central, cum ar fi convulsiile, anxietatea sau tremorul. Valoarea piridoxinei în prevenirea toxicităţii SNC a cicloserinei nu a fost demonstrată.

Administrarea de cicloserină, ca şi a altor medicamente antituberculoase, este asociată cu deficit de vitamină B12 şi/sau de acid folic, anemie megaloblastică şi sideroblastică. Dacă apar semne clare de anemie, aceasta trebuie investigată suplimentar şi tratată.

Cicloserina a fost asociată cu exacerbări clinice ale porfiriei, de aceea nu este recomandată la pacienţii cu porfirie.

Cicloserină Atb conţine galben amurg FCF (E 110), carmoizină (E 122) şi poate provoca reacţii alergice. Acest medicament conţine şi p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E 216) şi poate astfel provoca reacţii alergice (chiar întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.

Administrarea concomitentă de cicloserină cu etionamidă şi isoniazidă potenţează efectele neurotoxice.

Cicloserina administrată împreună cu alcool creşte riscul apariţiei episoadelor epileptice.

Nu se cunoaşte dacă administrarea de cicloserină la femeile însărcinate afectează fătul, sau capacitatea de reproducere. De aceea, cicloserina se administrează femeilor însărcinate doar dacă este strict necesar.

Cicloserina se excretă în laptele matern în concentraţii apropiate celor din ser. De aceea, în timpul tratamentului cu cicloserină la mamele care alăptează, se va lua în calcul fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului, în funcţie de importanţa medicamentului pentru mamă.

Cicloserină Atb poate determina reacţii adverse precum ameţeală sau somnolenţă, reacţii care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse ale cicloserinei sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa reacţiilor adverse specificate la acest punct este clasificată după cum urmează:

• Foarte frecvente (≥1/10)

  - Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

• Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100)

  - Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

  - Foarte rare (<1/10.000)

• Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

  Tulburări hematologice şi limfatice:

• cu frecvenţă necunoscută: anemia megaloblastică, în special la pacienţii cu afecţiuni hepatice preexistente.

  Tulburări ale sistemului imunitar:

• rare: erupţii cutanate tranzitorii;

  Tulburări ale sistemului nervos:

• cu frecvenţă necunoscută: somnolenţă, ameţeală, cefalee, letargie, depresie, tremor, dizartrie, nervozitate, anxietate, vertij, confuzie, crize clonice majore şi minore, convulsii, chiar comă. Ingestia frecventă de alcool creşte riscul apariţiei acestor reacţii odată cu administrarea de cicloserină.

  Tulburări cardiace:

• rare: aritmii cardiace şi apariţia insuficienţei cardiace congestive, la pacienţi care au primit cicloserină peste 1g/zi

  Tulburări hepatobiliare:

• cu frecvenţă necunoscută: creşterea aminotransferazelor serice, în special la pacienţii cu afecţiuni hepatice preexistente.

  Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

• rare: fotosensibilitate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478 – RO Tel: + 4 0757 117 259

Fax: + 4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Simptome: Poate să apară toxicitate acută la cicloserină în urma ingestiei a mai mult de 1 g de către un adult. Toxicitatea cronică este dozo-dependentă şi poate apărea dacă se administrează mai mult de 500 mg cicloserină pe zi. În urma supradozării este afectat în special sistemul nervos central (cefalee, vertij, confuzie, somnolenţă, hiperiritabilitate, parestezie, dizartrie şi psihoză). În urma ingestiei unor cantităţi mai mari de cicloserină pot să apară: pareză, convulsii şi comă. Alcoolul poate creşte riscul apariţiei crizelor.

Tratament: Se recomandă tratament simptomatic şi suportiv. Administrarea de cărbune activat poate fi mai eficientă în reducerea absorbţiei decât vărsăturile sau lavajul gastric. La adulţi, majoritatea efectelor neurotoxice pot fi atât tratate cât şi prevenite prin administrarea de 200-300 mg de piridoxină zilnic.

Hemodializa înlătură cicloserina din circulaţie, dar ar trebui rezervată pentru cazurile de toxicitate ameninţătoare de viaţă.