BICALUTAMIDA LABORMED 150 mg COMPR. FILM.

Bicalutamidă Labormed 150 mg este indicat în monoterapie sau ca tratament adjuvant la prostatectomia radicală sau la radioterapie la pacienţii cu neoplasm de prostată în stadiu local avansat şi risc crescut de progresie a bolii.

Bicalutamidă Labormed 150 mg, este indicat, de asemenea, la pacienţii cu neoplasm de prostată local avansat fără metastaze, pentru care castrarea chirurgicală sau altă intervenţie medicală nu este considerată potrivită sau acceptabilă.

Bărbaţi adulţi, inclusiv vârstnici: doza recomandată este un comprimat Bicalutamidă Labormed 150 mg administrat oral, o dată pe zi.

Bicalutamidă Labormed 150 mg se administrează continuu pentru cel puţin 2 ani sau până la progresia bolii.

Insuficienţă renală: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică: Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. O acumulare crescută poate apărea la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată - severă (vezi pct. 4.4).

Bicalutamidă Labormed este contraindicat la femei şi copii (vezi pct. 4.6).

Bicalutamidă Labormed nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat reacţii de hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Administrarea concomitentă de Bicalutamidă Labormed şi terfenadină, astemizol sau cisapridă este contraindicată (vezi pct. 4.5).

Iniţierea tratamentului trebuie făcută sub directa supraveghere a unui specialist.

Bicalutamida este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Există date care sugerează că eliminarea poate fi mai lentă la subiecţii cu insuficienţă hepatică severă, aceasta putând determina acumularea bicalutamidei. De aceea, Bicalutamidă Labormed 150 mg trebuie administrat cu prudenţă pacienţilor cu insuficienţă hepatică moderată pănă la severă.

Trebuie luată în considerare efectuarea periodică a testelor funcţiei hepatice, datorită posibilităţii apariţiei modificărilor hepatice. Majoritatea modificărilor sunt aşteptate să apară în primele 6 luni ale tratamentului cu Bicalutamidă Labormed 150 mg.

Rar au fost observate modificări hepatice severe şi insuficienţă hepatică pe parcursul terapiei cu Bicalutamidă Labormed 150 mg (vezi pct. 4.8). Dacă modificările sunt severe, tratamentul cu Bicalutamidă Labormed 150 mg trebuie întrerupt.

Pentru pacienţii care prezintă o progresie a bolii şi o creştere a PSA, trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu Bicalutamidă Labormed 150 mg.

Bicalutamida a demonstrat un efect inhibitor asupra citocromului P450 (CYP 3A4), de aceea trebuie supravegheat atent tratamentul concomitent cu medicamente metabolizate predominant de CYP 3A4 (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

Tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT.

La pacienții cu antecedente de sau factori de risc pentru prelungirea intervalului QT și la pacienții care primesc concomitent medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct 4.5) medicii ar trebui să evalueze raportul risc beneficiu, inclusiv potențialul de torsada vârfurilor înainte de a începe tratamentul cu bicalutamidă.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Studiile in vitro au arătat că R-bicalutamida este un inhibitor al CYP3A4 cu efecte inhibitoare mai reduse asupra activităţii CYP2C9, 2C19 şi 2D6. Deşi studiile clinice cu antipirină ca marker pentru activitatea citocromului P450 (CYP) au evidenţiat lipsa interacţiunii potenţiale cu Bicalutamidă Labormed 150 mg, expunerea medie a midazolamului (ASC) a crescut cu până la 80% după co- administrarea cu Bicalutamidă Labormed 150 mg timp de 28 zile. Pentru medicamentele cu indice terapeutic mic, o astfel de creştere poate fi relevantă. De aceea, administrarea concomitentă a terfenadinei, astemizolului şi cisapridei este contraindicată (vezi pct. 4.3) iar administrarea

Bicalutamidă Labormed 150 mg concomitent cu compuşi precum ciclosporină şi blocante ale canalelor de calciu trebuie făcută cu precauţie. Pentru aceste medicamente poate fi necesară reducerea dozelor, în special dacă există dovezi ale intensificării reacţiilor adverse. În cazul ciclosporinei, este recomandată o monitorizare atentă a concentraţiilor plasmatice şi a stării clinice după iniţierea sau oprirea tratamentului cu Bicalutamidă Labormed 150 mg.

Trebuie acordată atenţie în cazul prescrierii Bicalutamidă Labormed 150 mg asociat altor medicamente care pot inhiba oxidarea medicamentului, de exemplu cimetidină şi ketoconazol. Teoretic, se poate produce creşterea concentraţiei plasmatice de bicalutamidă, cu creşterea frecvenţei reacţiilor adverse.

Studiile in vitro au demonstrat că bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic warfarină de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice. De aceea, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină dacă se iniţiază tratamentul cu bicalutamidă la pacienţii trataţi deja cu anticoagulante cumarinice.

Deoarece tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QTc, trebuie evaluată cu atenţie folosirea concomitentă a bicalutamidei cu medicamente care prelungesc intervalul QTc sau medicamente capabile să inducă torsada vârfurilor, cum sunt antiaritmicele din clasa IA (de exemplu, chinidină, disopiramidă) sau clasa III (de exemplu, amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), metadonă, moxifloxacină, antipsihotice etc. (vezi pct.4.4).

Bicalutamida este contraindicată la femei şi nu trebuie administrată femeilor gravide sau mamelor care alăptează.

Este puţin probabil ca acest medicament să afecteze abilitatea pacienţilor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, trebuie subliniat faptul că pot apărea cazuri izolate de somnolenţă. Pacienţii afectaţi trebuie să aibă grijă.

Reacţiile adverse sunt clasificate ca: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabel 1. Frecvenţa reacţiilor adverse

a Modificările hepatice sunt rar severe şi sunt frecvent tranzitorii, se remit sau se ameliorează dacă terapia este continuată sau dacă tratamentul este întrerupt. Trebuie luată în considerare testarea periodică a funcţiei hepatice (vezi pct. 4.4).

b Majoritatea pacienţilor trataţi cu bicalutamidă 150 mg în monoterapie prezintă ginecomastie şi/sau dureri la nivelul sânilor. În aceste studii simptomele au fost considerate ca fiind severe pâna la 5% dintre pacienţi. Este posibil ca ginecomastia să nu se remită spontan după întreruperea tratamentului în special după un tratament prelungit.

c Datorită convențiilor de codificare utilizate în studiile EPC, reacția adversă de „xerodermie” a fost codificată cu termenul COSTART de „erupție cutanată tranzitorie”. Nu poate fi precizat un alt descriptor de frecvență separat pentru doza de 150 mg bicalutamidă deoarece se presupune aceeași frecvență ca pentru doza de 50 mg.

d Listat ca reacție adversă în urma revizuirii datelor post-comercializare. Frecvența a fost determinată de incidența reacțiilor adverse raportate ca insuficiență hepatică la pacienții care au primit tratament în regim deschis în brațul de bicalutamidă 150 mg al studiilor EPC.

e Listat ca o reacție adversă în urma revizuirii datelor post-comercializare. Frecvența a fost determinată de incidența reacțiilor adverse raportate de pneumonie interstițială în perioada de tratament randomizat a studiilor EPC cu 150 mg.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Nu există date privind supradozajul la om.

Nu există un antidot specific; tratamentul trebuie să fie simptomatic. Este posibil ca dializa să nu fie utilă, deoarece bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu se găseşte nemodificată în urină. Sunt indicate măsuri generale de susţinere, inclusiv monitorizarea frecventă a semnelor vitale.