MINIRIN 0,2 mg COMPR.

MINIRIN este indicat pentru tratamentul diabetului insipid de origine centrală.

MINIRIN este indicat pentru tratamentul enurezisului primar nocturn la pacienţi (cu vârsta peste 5 ani) cu o capacitate normală de concentrare a urinei.

MINIRIN este indicat pentru tratamentul simptomatic al nicturiei la adulţi, asociată cu poliurie nocturnă, respectiv producţie nocturnă de urină care depăşeşte capacitatea vezicii urinare..

Informaţii generale

Efectul alimentelor: consumul de alimente poate reduce intensitatea şi durata efectului antidiuretic la doze scăzute de desmopresină (vezi pct. 4.5).

Dacă apar semne sau simptome de retenţie de apă şi/sau hiponatremie (cefalee, greaţă/vărsături, creştere în greutate, şi, în cazuri severe, convulsii) tratamentul trebuie întrerupt până când pacientul îşi revine complet. La reluarea tratamentului trebuie urmărite măsuri stricte de restricţionare a lichidelor (vezi pct. 4.4).

În cazul în care nu se obţine un efect clinic adecvat în decurs de 4 săptămâni după o titrare corespunzătoare a dozei, tratamentul trebuie întrerupt.

Informaţii specifice indicaţiei

Diabet insipid central:

În diabetul insipid doza este individuală, deşi doza zilnică totală se încadrează în mod obişnuit între 0,2 mg şi 1,2 mg. O doză de pornire adecvată la adulţi şi copii este de 0,1 mg de trei ori pe zi. Această schemă de administrare trebuie ajustată ulterior în concordanţă cu răspunsul pacientului. La majoritatea pacienţilor, doza de menţinere este de 0,1 mg până la 0,2 mg de trei ori pe zi.

Enurezis primar nocturn:

Doza iniţială recomandată este de 0,2 mg la culcare.

Dacă această doză nu se dovedeşte suficient de eficace, doza poate fi crescută până la 0,4 mg. În timpul tratamentului se impune restricţie lichidiană.

MINIRIN se administrează timp de până la 3 luni. Evaluarea privind necesitatea continuării tratamentului se realizează la cel puţin o săptămână după întreruperea tratamentului.

Nicturie:

La pacienţii cu nicturie, trebuie utilizat un grafic al frecvenţei/volumului pentru diagnosticarea poliuriei nocturne timp de cel puţin 2 zile înainte de începerea tratamentului. O producţie de urină în timpul nopţii care depăşeşte capacitatea funcţională a vezicii urinare sau care depăşeşte 1/3 din producţia de urină în 24 de ore este definită ca poliurie nocturnă.

Doza iniţială recomandată este de 0,1 mg la culcare.

Dacă această doză nu este suficient de eficace după o săptămână, doza poate fi mărită treptat, prin creşteri săptămânale, până la 0,2 mg şi apoi la 0,4 mg. În timpul tratamentului se impune restricţie lichidiană.

Categorii speciale de pacienţi

Vârstnici:

Nu se recomandă iniţierea tratamentului la pacienţi cu vârsta >65 ani. În cazul în care medicii decid iniţierea tratamentului cu desmopresină la aceşti pacienţi, concentraţia plasmatică a sodiului trebuie măsurată înainte de începerea tratamentului şi la 3 zile după iniţiere sau după creşterea dozei, precum şi în alte momente pe durata tratamentului după cum este considerat necesar de către medicul curant.

Insuficienţă renală: vezi pct. 4.3

Insuficienţă hepatică: vezi pct. 4.5

Pacienţi pediatrici:

MINIRIN este indicat în diabetul insipid central şi enurezisul primar nocturn (vezi pct. 5.1 şi informaţiile specifice indicaţiei de la pct. 4.2 de mai sus). Recomandările de dozaj sunt aceleaşi ca pentru adulţi.

MINIRIN este contraindicat în următoarele situaţii:

• hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• polidipsia habituală sau psihogenă (conducând la o producţie de urină de peste 40 ml/kg şi 24 ore);

• istoric de insuficienţă cardiacă cunoscută sau suspectată, şi alte afecţiuni pentru care este necesar tratamentul cu diuretice;

• insuficienţă renală moderată şi severă (clearance-ul creatininei <50 ml/min);

• hiponatremie cunoscută;

• sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH);

Atenţionări speciale:

În cazul utilizării pentru indicaţiile de enurezis primar nocturn şi nicturie, consumul de lichide trebuie limitat cel puţin cu 1 oră înainte şi până la 8 ore după administrare (până dimineaţa următoare).

Tratamentul fără reducerea concomitentă a consumului de lichide poate avea ca rezultat retenţia de apă şi/sau hiponatremie, semnalate sau nu de semne şi simptome asociate (cefalee, greaţă/vărsături, creştere în greutate, şi, în cazuri severe, convulsii).

Toţi pacienţii şi, atunci când este cazul, tutorii lor, trebuie să primească indicaţii clare să respecte restricţiile privind consumul de lichide.

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Precauţii:

Disfuncţia severă a vezicii urinare şi obstrucţia meatului urinar trebuie avute în vedere înainte de începerea tratamentului.

Pacienţii vârstnici şi pacienţii cu nivele ale sodiului seric care se situează înspre limita inferioară a valorilor normale pot prezenta un risc crescut de hiponatremie. Tratamentul cu desmopresină trebuie întrerupt în timpul manifestării unor afecţiuni intercurente acute caracterizate de dezechilibru electrolitic şi/sau al fluidelor din corp (cum ar fi infecţii sistemice, febră, gastroenterită).

Se impun precauţii în cazul pacienţilor care prezintă risc de creştere a presiunii intracraniene. Se recomandă utilizarea cu prudenţă a desmopresinei la pacienţii cu afecţiuni caracterizate de dezechilibru electrolitic şi/sau al fluidelor din corp.

Se impun precauţii pentru evitarea hiponatremiei, inclusiv urmărirea cu atenţie a restricţionării lichidelor şi monitorizarea mai frecventă a sodiului seric, în cazul tratamentului concomitent cu medicamente despre care se ştie că induc sindromul SIADH, ca de exemplu, antidepresivele triciclice, inhibitorii selectivi ai reabsorbţiei serotoninei, clorpromazina şi carbamazepina, cazuri de tratament concomitent cu AINS.

Medicamentele despre care se ştie că induc sindromul SIADH, de exemplu antidepresivele triciclice, inhibitorii selectivi ai reabsorbţiei serotoninei, clorpromazina şi carbamazepina, precum şi unele antidiabetice din grupa sulfonilureelor, în particular clorpropamida, pot cauza un efect antidiuretic adiţional care conduce la un risc crescut de retenţie de apă /hiponatremie (vezi pct. 4.4).

AINS pot induce retenţia de apă /hiponatremia (vezi pct. 4.4).

Tratamentul concomitent cu loperamidă ar putea avea ca rezultat o creştere de trei ori a concentraţiilor plasmatice ale desmopresinei, care poate conduce la un risc crescut de retenţie de apă/hiponatremie.

Deşi nu s-a investigat acest lucru, alte medicamente care încetinesc tranzitul intestinal ar putea avea acelaşi efect.

Este puţin probabil ca desmopresina să interacţioneze cu medicamentele care afectează metabolismul hepatic, deoarece s-a arătat că desmopresina nu suferă un metabolism hepatic semnificativ în studiile

in vitro cu microzomi umani. Totuşi, până în prezent nu au fost realizate studii formale in vivo privind interacţiunile dintre medicamente.

Administrarea concomitent cu alimente a scăzut cu 40% absorbţia (viteza şi cantitatea) în cazul MINIRIN comprimate (desmopresină). Nu s-a observat niciun efect semnificativ cu privire la farmacodinamică (producţia de urină sau osmolalitate).

Consumul de alimente ar putea reduce intensitatea şi durata efectului antidiuretic la doze orale mici de MINIRIN comprimate (desmopresină).

Sarcina:

Datele obţinute în timpul expunerii la tratament la un număr limitat (n = 53) de femei gravide cu diabet insipid, precum şi datele obţinute în timpul expunerii la tratament la un număr limitat (n = 54) de femei gravide cu boala von Willebrand nu indică niciun fel de efecte adverse ale desmopresinei asupra sarcinii sau stării de sănătate a fătului/nou-născutului. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante. Studiile la animale nu indică producerea de efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionului/fătului, naşterea sau dezvoltarea postnatală.

Se impune prudenţă în prescrierea medicamentului la femeile gravide.

Nu s-au efectuat studii de fertilitate până în prezent. Analiza in vitro pe modele de cotiledon uman a arătat că nu există transfer transplacentar al desmopresinei atunci când este administrată la concentraţia terapeutică corespunzătoare dozei recomandate.

Alăptarea

Rezultatele analizelor efectuate pe laptele matern prelevat de la mame care alăptează, tratate cu o doză mare de desmopresină (300 mcg intranazal), indică faptul că acele cantităţi de desmopresină care ar putea fi transferate copilului sunt considerabil mai reduse faţă de cantităţile necesare pentru influenţarea diurezei.

MINIRIN nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Sumarul profilului de siguranţă

Cea mai gravă reacţie adversă la administrarea desmopresinei este hiponatremia, care poate cauza cefalee, durere abdominală, greaţă, vărsături, creştere în greutate, ameţeală, confuzie, stare de rău general, afectarea memoriei, vertij, căderi şi în cazuri severe convulsii şi comă. Majoritatea adulţilor trataţi pentru nicturie care dezvoltă hiponatremie au prezentat un nivel scăzut al sodiului seric după trei zile de tratament. La adulţi riscul de hiponatremie creşte odată cu creşterea dozei de desmopresină, şi s-a constatat că acest risc este mai proeminent la femei.

La adulţi cea mai frecventă reacţie adversă raportată în timpul tratamentului a fost cefaleea (12%). Alte reacţii adverse frecvente au fost hiponatremie (6%), ameţeli (3%), hipertensiune (2%) şi tulburări gastrointestinale (greaţă (4%), vărsături (1%), durere abdominală (3%), diaree (2%) şi constipaţie (1%)). Mai puţin frecventă este influenţarea tiparului somnului / nivelului de conştienţă, care se manifestă, de exemplu, ca insomnie (0,96%), somnolenţă (0,4%) sau astenie (0,06%). Nu au fost observate reacţii anafilactice în studiile clinice, dar s-au înregistrat raportări spontane.

La copii cea mai frecventă reacţie adversă raportată în timpul tratamentului a fost cefaleea (1%), mai puţin frecvente au fost tulburările psihiatrice (labilitate afectivă (0,1%), agresivitate (0,1%), anxietate (0,05%), schimbări bruşte ale stării emoţionale (0,05%), coşmaruri (0,05%)) care s-au diminuat în general după oprirea tratamentului, şi tulburări gastrointestinale (durere abdominală (0,65%), greaţă

(0,35%),vărsături (0,2%) şi diaree (0,15%)). Nu au fost observate reacţii anafilactice în studiile clinice, dar s-au înregistrat raportări spontane.

Tabel sumativ al reacţiilor adverse

Adulţi:

Tabelul este alcătuit pe baza frecvenţei reacţiilor adverse la medicament raportate în studiile clinice cu desmopresină administrată oral, efectuate la adulţi pentru tratamentul nicturiei (N=1557) în coroborare cu experienţa post autorizare pentru toate indicaţiile la adulţi (inclusiv diabetul insipid central).

Reacţiile observate doar în experienţa post autorizare au fost adăugate la coloana „frecvenţă necunoscută”.

*Hiponatremia poate cauza cefalee, durere abdominală, greaţă, vărsături, creştere în greutate, ameţeli, confuzie, stare de rău generală, afectarea memoriei, vertij, căderi şi în cazuri severe convulsii şi comă

**Observate doar în cazul indicaţiei de diabet insipid central

Copii şi adolescenţi:

Tabelul este alcătuit pe baza frecvenţei reacţiilor adverse la medicament raportate în studiile clinice cu desmopresină orală efectuate la copii şi adolescenţi pentru tratamentul enurezisului primar nocturn (N=1923). Reacţiile observate doar în experienţa post autorizare au fost adăugate la coloana „frecvenţă necunoscută”.

*Hiponatremia poate cauza cefalee, durere abdominală, greaţă, vărsături, creştere în greutate, ameţeli, confuzie, stare de rău generală, afectarea memoriei, vertij, căderi şi în cazuri severe convulsii şi comă

**Experienţă post autorizare raportată în proporţie egală la copii şi adolescenţi (<18 ani)

*** Experienţă post autorizare raportată aproape exclusiv la copii şi adolescenţi (<18 ani)

**** Experienţă post autorizare raportată în principal la copii (<12 ani)

Cea mai gravă reacţie adversă în urma administrării desmopresinei este hiponatremia, care poate cauza cefalee, durere abdominală, greaţă, vărsături, creştere în greutate, ameţeli, confuzie, stare de rău generală, afectarea memoriei, vertij, căderi şi în cazuri severe convulsii şi comă. Cauza hiponatremiei potenţiale este efectul antidiuretic anticipat. Hiponatremia este reversibilă, iar la copii este observată adeseori producându-se în relaţie cu modificări ale rutinei zilnice care afectează consumul de lichide şi/sau transpiraţia. Într-un studiu cu subiecţi adulţi trataţi pentru nicturie, la majoritatea subiecţilor care au dezvoltat un nivel scăzut al sodiului seric acesta s-a produs în primele zile de tratament sau în relaţie cu creşterea dozei. Atât la adulţi cât şi la copii este necesar să se acorde o atenţie specială precauţiilor menţionate la pct. 4.4.

Alte populaţii speciale:

Pacienţii vârstnici şi pacienţii cu nivele ale sodiului seric care se situează înspre limita inferioară a valorilor normale ar putea prezenta un risc crescut de hiponatremie (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Administrarea unor doze prea mari de MINIRIN comprimate duce la prelungirea duratei de acţiune, cu un risc crescut de retenţie a apei şi de hiponatremie.

Tratament

Tratamentul hiponatremiei trebuie sa fie individualizat, dar trebuie urmate câteva recomandări generale: se întrerupe tratamentul cu desmopresină, se instituie restricţie lichidiană şi se administrează tratament simptomatic dacă este necesar.