NOLPAZA 40 mg PULB. PT. SOL. INJ.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - NOLPAZA 40mg
Nolpaza este indicat utilizării la adulţi pentru:
-
Esofagită de reflux
-
Ulcer gastric şi duodenal
-
Sindrom Zollinger–Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice.
Doze
Acest medicament trebuie administrat de către un cadru medical calificat şi sub supraveghere medicală adecvată.
Administrarea intravenoasă de pantoprazol este recomandată numai dacă administrarea orală nu este posibilă. Datele sunt disponibile pentru administrarea intravenoasă pentru o periodă de până la 7 zile. De aceea, când tratamentul oral este posibil, tratamentul cu pantoprazol administrat intravenos trebuie întrerupt şi trebuie administrat pantoprazol 40 mg pe cale orală.
Doze recomandate
Ulcer duodenal, ulcer gastric, esofagită de reflux
Doza intravenoasă recomandată este de un flacon pantoprazol (40 mg) pe zi.
Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice
Pentru tratamentul de lungă durată al sindromului Zollinger-Ellison şi al altor afecţiuni hipersecretorii patologice, pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg pantoprazol administrat intravenos. Ulterior, doza poate fi stabilită treptat prin creştere sau descreştere, după caz, utilizând ca referinţă determinările secreţiei acide gastrice. În cazul administrării unei doze de peste 80 mg pe zi,
doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi. O creştere temporară a dozei peste 160 mg pantoprazol este posibilă, dar nu trebuie menţinută mai mult decât este necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii.
În cazul în care este necesar un control rapid al acidităţii gastrice, la majoritatea pacienţilor este suficientă o doză iniţială de 2 x 80 mg pantoprazol administrat intravenos pentru scăderea acidităţii gastrice la valorile necesare (< 10 mEq/oră), în decurs de o oră.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol (jumătate de flacon de pantoprazol 40 mg) (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozelor.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea utilizării Nolpaza 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă la copii și
adolescenții cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Prin urmare, Nolpaza 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă nu este recomandat pentru utilizare la pacienții cu vârsta sub 18 ani.
Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.2, dar nu se pot face recomandări privind regimul de dozare.
Mod de administrare
Soluţia pentru utilizare este obţinută prin reconstituire în 10 ml soluţie injectabilă izotonă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Pentru instrucţiuni privind prepararea, vezi pct. 6.6. Soluţia reconstituită
poate fi administrată direct sau după diluare cu 100 ml soluţie injectabilă izotonă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).
După reconstituire, soluţia trebuie utilizată în decurs de 12 ore (vezi pct. 6.3). Medicamentul trebuie administrat intravenos într-un interval cuprins între 2 şi 15 minute.
Hipersensibilitate la substanţa activă, la benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile plasmatice ale enzimelor hepatice trebuie monitorizate regulat în timpul tratamentului. În caz de creştere a valorilor plasmatice ale enzimelor hepatice, tratamentul cu pantoprazol administrat intravenos trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).
Tumori maligne gastrice
Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele unei tumori maligne gastrice și poate întârzia diagnosticarea. La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign.
Dacă în cazul unui tratament adecvat simptomele persistă, trebuie efectuate investigaţii suplimentare. Administrarea concomitentă cu inhibitori de protează HIV
Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV
pentru care absorbția este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum ar fi atazanavir, datorită reducerii semnificative a biodisponibilității lor (vezi pct 4.5).
Infecţiile bacteriene gastro-intestinale
Tratamentul cu Nolpaza poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-intestinale determinate de bacterii precum Salmonella şi Campylobacter sau C. difficile.
Hipomagneziemie
S-a raportat rareori apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), cum este pantoprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, cum sunt fatigabilitate, tetanie,
delir, convulsii, ameţeli și aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea un debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. Hipomagneziemia poate cauza hipocalcemie şi hipokaliemie (vezi pct. 4.8). La
cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, simptomele de hipomagneziemie (şi hipocalcemie şi/sau hipokaliemie asociate cu hipomagneziemia) s-au ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în
vedere determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi, periodic, în timpul tratamentului.
Fracturi
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte ușor riscul de fractură de șold, fractură radio-carpiană şi de coloană vertebrală, predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de risc
cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS). Dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare întreruperea tratamentului cu Nolpaza. Apariția LECS după un tratament anterior cu un IPP, poate crește riscul apariției LECS și la alți IPP.
Sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică poate fi considerat „fără sodiu”.
Interferențe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
Nolpaza trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la
valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Medicamente cu farmacocinetică a absorbției dependentă de pH
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate interfera cu absorbţia altor medicamente, în cazul în care pH-ul gastric este un determinant important al biodisponibilității după administrarea pe cale orală, de exemplu antifungice azolice precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente precum erlotinibul.
Inhibitori de protează HIV
Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV pentru care absorbția este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavirul, datorită reducerii semnificative a biodisponibilității lor (vezi pct 4.4).
În cazul în care combinarea de inhibitori de protează HIV cu un inhibitor al pompei de protoni este inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu încărcarea virală). Nu trebuie depășită doza de 20 mg de pantoprazol pe zi. Ar putea fi necesară ajustarea dozei de inhibitor de protează HIV.
Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)
Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau INR. Cu toate acestea, au existat raportări ale creșterii INR și a timpului de protrombină la pacienții tratați concomitent cu IPP și warfarină sau fenprocumonă. Creșteri ale INR și ale timpului de protrombină pot duce la sângerări anormale și chiar deces. Pentru pacienții tratați cu pantoprazol și warfarină sau fenprocumonă poate fi necesară monitorizarea creșterii INR și a timpului de protrombină.
Metotrexat
În timpul utilizării concomitente de metotrexat în doze mari (de exemplu, 300 mg) și inhibitori de
pompă de protoni, la unii pacienți, s-au raportat creșteri ale concentrației plasmatice a metotrexatului. De aceea, în schemele de tratament în care se utilizează doze mari de metotrexat, de exemplu pentru tratamentul neoplasmelor sau al psoriazisului, trebuie luată în considerare întreruperea temporară a
administrării pantoprazolului.
Alte studii de interacţiune
Pantoprazolul este metabolizat în proporţie mare la nivel hepatic prin intermediul sistemului
enzimatic al citocromului P450. Calea principală de metabolizare este demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19, iar alte căi metabolice includ oxidare prin intermediul izoenzimei CYP3A4.
În studiile de interacţiune cu medicamente metabolizate prin intermediul aceloraşi sisteme enzimatice, cum sunt carbamazepină, diazepam, glibenclamidă, nifedipină şi contraceptive orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol, nu s-au observat interacţiuni semnificative clinic.
O interacțiune a pantoprazolului cu alte produse medicamentoase sau combinații, care sunt metabolizate folosind același sistem enzimatic, nu poate fi exclusă.
Rezultatele unor studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu influenţează metabolizarea unor substanţe active prin intermediul izoenzimei CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), izoenzimei CYP2C9 (cum sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), izoenzimei CYP2D6 (cum este metoprololul), izoenzimei CYP2E1 (cum este etanolul) şi nici nu interferează cu absorbţia digoxinei mediată de p-glicoproteină.
Nu s-au observat interacţiuni la administrarea concomitentă cu antiacide.
Au fost efectuate studii de interacţiune și în cazul administrării concomitente de pantoprazol şi
anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu s-au observat interacţiuni relevante din punct de vedere clinic.
Medicamente care inhibă sau induc CYP2C19
Inhibitorii CYP2C19, cum este fluvoxamina, ar putea crește expunerea sistemică a pantoprazolului. O reducere a dozei poate fi luată în considerare la pacienții tratați pe termen lung cu doze mari de pantoprazol, sau la cei cu insuficiență hepatică.
Inductorii de enzime care afectează CYP2C19 și CYP3A4, cum sunt rifampicina și sunătoarea (Hypericum perforatum) pot reduce concentrațiile plasmatice ale IPP, care sunt metabolizate prin intermediul acestor sisteme enzimatice.
Sarcina
O cantitate moderată de informații privind femeile gravide (între 300-1000 de sarcini urmărite) au indicat lipsa efectelor teratogene sau toxicității feto/neonatale pentru pantoprazol.
Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea Nolpaza în timpul sarcinii.
Alăptarea
Studiile la animale au demonstrat excreția de pantoprazol în laptele matern. Nu există informații suficiente privind excreția de pantoprazol în laptele uman, dar a fost raportată excreția sa în laptele uman. Un risc pentru nou-născuți/sugari nu poate fi exclus. Prin urmare, o decizie de a se întrerupe alăptarea sau de a se întrerupe/opri tratamentul cu Nolpaza ar trebui să ia în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului cu Nolpaza pentru femeie.
Fertilitatea
În urma studiilor efectuate la animale nu s-a obţinut niciun indiciu de afectare a fertilităţii consecutiv administrării de pantoprazol (vezi pct. 5.3).
Pantoprazol nu influențează sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Pot apărea reacţii adverse la medicament, cum sunt ameţeli şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Dacă prezintă astfel de simptome, pacientul nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
Se aşteaptă ca o proporţie de aproximativ 5% dintre pacienţi să prezinte reacţii adverse.
În tabelul următor sunt prezentate reacţiile adverse la pantoprazol, clasificate în funcţie de frecvenţa de apariţie:
-
Foarte frecvente (≥ 1/10),
- Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10),
-
Mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 şi < 1/100),
- Rare (≥ 1/10 000 şi < 1/1 000),
- Foarte rare (< 1/10 000),
-
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cazul reacţiilor adverse apărute în perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului, nu se poate lua în considerare frecvenţa de apariţie, de aceea sunt menţionate la categoria “cu frecvenţă
necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel
Tabelul 1: Reacții adverse la pantoprazol în studiile clinice și experiența de după punerea pe piață
Frecvenţă Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Aparate, sisteme şi organe Tulburări hematologice şi limfatice Agranulocitoză Trombo- citopenie: leucopenie,pancitopenie Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate (incluzând reacţii anafilactice şi şocanafilactic) Tulburări metabolice şi de nutriţie Hiperlipidemie şi creştere aconcentraţiilor plasmatice ale lipidelor (trigliceride, colesterol);Modificări ale greutăţii corporale Hiponatremie, Hipomagneziemie (vezi pct. 4.4), hipocalcemie(1); hipopotasemie(1) Tulburări psihice Tulburări ale somnului Depresie (toate stadiile) Dezorientare (toate stadiile) Halucinaţii, confuzie (în special la pacienţii cu predispoziţie,precum şi agravareasimptomelor preexistente) Tulburări ale sistemului nervos Cefalee, ameţeli Tulburări ale gustului Parestezie Tulburări oculare Tulburări de vedere/vedereînceţoşată Tulburări gastro- intestinale Polipi ai glandelor fundice (benigni) Diaree;greaţă/vărsături;Distensieabdominală şi meteorism Constipaţie Xerostomie Durere şidisconfort abdominal Colită microscopică Tulburări hepatobiliare Creştere a valorilor plasmatice ale enzimelorhepatice Creştere a bilirubinemiei Leziune hepato- celulară; Icter;Insuficienţă hepato- celulară (transaminaze,γ-GT) Afecţiuni cutanate şiale ţesutului subcutanat Erupţie cutanatătranzitorie/ exantem/ erupţie; Prurit Urticarie; Angioedem Sindrom Stevens- Johnson; Sindrom Lyell; Eritem polimorf; Fotosensibilitate lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4);reacţie la medicamente cu eozinofilie şisimptome sistemice (DRESS) Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Fractură deşold, fractură radio-carpiană şi de coloană vertebrală (vezipct. 4.4) Artralgie; Mialgie Spasme musculare(2) Tulburări renale şi alecăilor urinare Nefrită tubulo-interstiţială (NTI) (cu evoluție posibilă spre insuficiențărenală) Tulburări ale aparatuluigenital şi sânului Ginecomastie Tulburărigenerale şi la nivelul locului de administrare Trombo- flebită la nivelul locului de administra-re Astenie,fatigabilitate şi stare generală de rău Creştere a temperaturii corpului; Edem periferic (1) Hipocalcemia şi/sau hipopotasemia pot fi legate de apariţia hipomagneziemiei (vezi pct. 4.4).
(2) Spasme musculare, ca o consecință a perturbării electrolitemiei.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Simptome
Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om.
Dozele de până la 240 mg, administrate intravenos în decurs de 2 minute, au fost bine tolerate.
Tratament
Deoarece pantoprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil. În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratamentul simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale, nu se pot face alte recomandări de măsuri terapeutice specifice.
Proprietăți farmacologice - NOLPAZA 40mg
Grupă farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidă gastrică prin blocarea specifică la nivelul pompelor de protoni din celulele parietale.
Pantoprazolul este convertit la forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+/K+, adică etapa finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi influenţează atât secreţia acidă bazală, cât şi secreţia acidă provocată. La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar în decurs de 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi antagonişti ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol determină reducerea acidităţii la nivelul stomacului şi, astfel, o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii.
Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul receptorilor celulari, substanţa poate influenţa secreţia de acid clorhidric, independent de
stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Efecte farmacodinamice
În timpul tratamentului cu pantoprazol, valorile gastrinei în perioada dintre mese sunt crescute. În
cazul unui tratament pe o perioadă scurtă, în majoritatea cazurilor, aceste valori nu depăşesc valorile maxime obişnuite. În timpul unui tratament de lungă durată, concentraţiile plasmatice ale gastrinei sunt dublate, în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, o mărire excesivă apare numai în cazuri izolate. Ca rezultat, în timpul unui tratament de lungă durată, într-un număr mic de cazuri, numărul celulelor endocrine specifice (ECL) din stomac creşte uşor până la moderat (similar hiperplaziei
adenomatoide). Totuşi, conform studiilor efectuate până în prezent, apariţia precursorilor tumorilor
carcinoide (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide gastrice, aşa cum a fost observată în timpul testelor la animale (vezi pct. 5.3), nu a fost observată la om.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
După cum reiese din studiile efectuate la animale, nu poate fi exclusă influenţa unui tratament pe termen îndelungat cu pantoprazol, care depăşeşte perioada de un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
Farmacocinetică generală
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau după administrarea de doze
repetate. Pentru un interval de doze cuprinse între 10 şi 80 mg, farmacocinetica pantoprazolului în plasmă este liniară, atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
Distribuţie
Pantoprazolul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporţie de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.
Metabolizare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Calea principală de metabolizare este demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19, urmată de sulfoconjugare; alte căi metabolice includ oxidarea prin intermediul izoenzimei CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 oră şi clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/oră pe kg. Au existat cazuri de subiecţi la care s-a constatat o eliminare întârziată. Datorită legării specifice a pantoprazolului de pompele de protoni de la nivelul celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mai lungă (inhibare a secreţiei acide).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul eliminându-se prin materiile fecale. Principalul metabolit, atât plasmatic cât şi urinar, este desmetilpantoprazolul, care este sulfoconjugat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât cel al pantoprazolului.
Grupe speciale de subiecţi
Insuficiență renală
Nu este necesară reducerea dozei atunci când pantoprazolul se administrează la pacienţii cu disfuncţie renală (incluzând pacienţii cărora li se efectuează şedinţe de dializă). Similar subiecţilor sănătoşi,
pantoprazolul are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt
dializate. Deşi metabolitul principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2-3 ore), excreţia este la fel de rapidă şi, astfel, nu se produce acumulare.
Insuficiență hepatică
Cu toate că la pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child Pugh) valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 7 - 9 ore şi valorile ASC au crescut cu un
coeficient de 5 până la 7, concentraţia plasmatică maximă a crescut doar uşor, de 1,5 ori, comparativ cu subiecţii sănătoşi.
Vârstnici
De asemenea, nu este relevantă clinic nici creşterea uşoară a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici, comparativ cu voluntarii mai tineri.
Metabolizatori lenţi
Aproximativ 3% din populaţia Europei este reprezentată de persoane cu lipsa unei izoenzime
CYP2C19 funcţionale, de aceea sunt numite metabolizatori lenţi. La aceste persoane, metabolizarea pantoprazolului este, probabil, catalizată de izoenzima CYP3A4. După administrarea unei doze unice
de 40 mg pantoprazol, valoarea medie a ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii lenţi, comparativ cu subiecţii care prezentau o izoenzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi). Valoarea medie a concentraţiilor plasmatice maxime a fost crescută cu aproximativ 60%. Aceste date nu prezintă implicaţie asupra
dozelor şi modului de administrare ale pantoprazolului.
Copii şi adolescenţi
Ca urmare a administrării intravenoase a unei doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani, nu a existat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutate. ASC şi volumul de distribuţie au fost în
concordanţă cu datele obţinute la adulţi.
Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
Într-un studiu de carcinogenitate cu durata de 2 ani efectuat la şobolani, s-au descoperit neoplasme neuroendocrine. În plus, în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi duce la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan în timpul tratamentului.
În studiile cu durata de doi ani efectuate la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori
hepatice la şobolani şi femelele de şoareci, iar acestea au fost interpretate ca fiind determinate de metabolizarea hepatică intensă a pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într-un studiu cu durata de doi ani, s-a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este
mică.
Într-un studiu de reproducere peri-postnatal la șobolan, conceput pentru a evalua dezvoltarea osoasă, au fost observate semne de toxicitate a descendenților (mortalitate, greutate corporală medie mai mică, creștere medie mai mică a greutății corporale și creștere osoasă redusă) la expuneri (Cmax) de aproximativ 2 ori mai mari decât expunerea clinică la om. Până la sfârșitul fazei de recuperare, parametrii osoși au fost similari între grupuri și greutățile corporale au avut, de asemenea, o tendință spre reversibilitate după o perioadă de recuperare fără medicamente. Creșterea mortalității a fost
raportată numai la puii de șobolan înainte de înțărcare (până la vârsta de 21 de zile), care se estimează a corespunde sugarilor cu vârsta de până la 2 ani. Relevanța acestei descoperiri pentru populația
pediatrică este neclară. Un studiu anterior peri-postnatal la șobolani la doze ceva mai mici nu a găsit efecte adverse la 3 mg/kg în comparație cu o doză mică, de 5 mg/kg, utilizată în acest studiu.
Investigaţiile nu au prezentat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.
Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a descoperit că aceasta creşte o dată cu vârsta
sarcinii. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol este uşor crescută la nivel fetal, înainte de naştere.
Proprietăți farmaceutice - NOLPAZA 40mg
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Medicamentul în ambalajul original: 3 ani.
După reconstituire sau reconstituire şi diluare, stabilitatea chimică şi fizică în cursul utilizării este de 12 ore, la temperaturi sub 25 ºC.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu este utilizat imediat, durata şi condiţiile de păstrare în cursul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului.
A se păstra la temperaturi sub 25 ºC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului sub formă reconstituită şi diluată, vezi pct. 6.3.
Flacon cu capacitatea de 15 ml, din sticlă incoloră de tip I, ermetizat cu dop din cauciuc clorobutilic, de culoare gri şi capsă detaşabilă din aluminiu, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă 40 mg.
Mărimea ambalajului: 1, 5, 10 şi 20 de flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Soluţia pentru utilizare intravenoasă se obţine prin injectarea a 10 ml soluţie injectabilă izotonă de
clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) în flaconul cu pulbere. Soluţia reconstituită trebuie să fie limpede şi incoloră. Această soluţie poate fi administrată direct sau după amestecare cu 100 ml soluţie injectabilă izotonă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%). Pentru diluare trebuie utilizate flacoane din sticlă sau material plastic.
Pantoprazol 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă nu trebuie reconstituit sau amestecat cu alţi solvenţi decât cei menţionaţi.
Medicamentul trebuie administrat intravenos, în decurs de 2-15 minute.
Conţinutul flaconului este numai pentru o singură utilizare. Orice medicament rămas în recipient sau al cărui aspect vizual s-a modificat (de exemplu, dacă se observă că soluţia este tulbure sau apare un precipitat) trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.