Naldorex comprimate filmate este utilizat în tratamentul simptomatic al:

• poliartritei reumatoide, artrozei (artrită degenerativă), spondilitei anchilozante, artritei idopatice juvenile

• tulburărilor musculoscheletice acute (cum sunt entorsele şi întinderile musculare, traumatismele directe, durerea lombosacrată, tenosinovita şi bursita)

• gutei acute

• dismenoreei

• durerii acute postoperatorii şi tumefacţiilor (de exemplu după intervenţii chirurgicale, extracţii

  dentare).

Doze

Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani

Poliartrită reumatoidă, artroză, spondilită anchilozantă
Intervalul de dozare de naproxen sodic este de 550 – 1100 mg, divizat în două doze zilnice. Doza de întreţinere de naproxen sodic poate fi ajustată la nivelul inferior sau superior al intervalului de dozare, în funcţie de răspusul pacientului la tratament. Nu trebuie depăşită doza unică de 1100 mg.

Tulburări musculoscheletice acute
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg, urmată de naproxen sodic 550 mg la interval de 12 ore sau naproxen sodic 275 mg la interval de 6 – 8 ore.

Gută acută
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 825 mg, urmată de naproxen sodic 275 mg la interval de 8 ore.

Dismenoree
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg în doză unică, urmată de naproxen sodic 550 mg la interval de 12 ore sau, dacă este necesar, naproxen sodic 275 mg la interval de 6 – 8 ore.

Durere acută postoperatorie
Doza iniţială recomandată de naproxen sodic este de 550 mg, urmată de naproxen sodic 550 mg la interval de 12 ore sau naproxen sodic 275 mg la interval de 6 – 8 ore.

Copii şi adolescenţi

Naldorex comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibil dozajul în funcţie de greutatea corporală.

Artrita juvenilă idiopatică

La adolescenţii cu vârsta de cel puţin 16 ani şi greutatea corporală de cel puţin 50 kg, doza zilnică recomandată de naproxen sodic este de 550 – 825 mg, divizată în două prize.

Grupe speciale de populaţie

Pacienţi cu disfuncție renală
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei de peste 30 ml/min este necesară reducerea dozei, pentru evitarea acumulării metaboliţilor. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei de sub 30 ml/min (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei, datorită riscului de supradozare. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Vârstnici
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici, datorită riscului de supradozare (vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului să fie cât mai scurtă, datorită riscului mai mare de evenimente adverse la această categorie de vârstă.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid şi, preferabil, împreună cu alimentele.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie asociate cu utilizarea acidului acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS).

Episod activ sau antecedente de ulcer peptic recurent-hemoragie digestivă (două sau mai multe episoade distincte, ulceraţii sau sângerare digestivă documentată).

Antecedente de sângerare sau perforaţie gastro-intestinală, în relaţie cu un tratament anterior cu AINS. Insuficienţă hepatică severă.

Insuficienţă renală severă. Insuficienţă cardiacă severă.

Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Trebuie evitată utilizarea concomitentă de Naldorex comprimate filmate şi AINS, incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

Vârstnici

La vârstnici există o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse la utilizarea AINS, în special sângerarea şi perforaţia gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Sângerare, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală

La utilizarea oricărui AINS, în oricare moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe, au fost raportate sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale. Riscul de sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-

intestinală este mai mare la creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer gastro-

intestinal, în special dacă a prezentat complicaţii hemoragice sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti

pacienţi trebuie luată în considerare o asociere a unor medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), şi de asemenea şi la pacienţii care necesită doze

scăzute de acid acetilsalicilic, sau alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai

jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze simptomele abdominale neobişnuite (în special cele legate de sângerarea gastro-intestinală), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul ulceraţiilor şi sângerărilor gastro-intestinale, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală, anticoagulante ca warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

La apariţia sângerărilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii în tratament cu Naldorex comprimate filmate, tratamentul trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu istoric de boală gastro-intestinală (colită

ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecţiunea se poate exacerba (vezi pct. 4.8 – reacţii adverse).

Efecte renale

Deoarece naproxenul sodic şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal pe cale renală, prin filtrare

glomerulară, trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În timpul tratamentului, la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie determinat şi monitorizat clearance-ul creatininei. Dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, tratamentul cu naproxen sodic nu este recomandat (vezi pct. 4.3).

Administrare unui AINS poate determina o reducere dependentă de doză a secreţiei prostaglandinelor şi poate precipita o insuficienţă renală. Pacienţi care prezintă cel mai mare risc sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei în tratament cu diuretice şi cei vârstnici.

Efecte hepatice

La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă precauţie (vezi pct. 4.2 şi 4.3). În boala alcoolică a ficatului şi probabil şi în alte forme de ciroze, concentraţiile plasmatice totale de naproxen sodic sunt scăzute, în timp ce concentraţiile plasmatice de naproxen sodic liber sunt crescute. Se recomandă administrarea dozei minime eficace.

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

Se recomandă precauţie la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece terapia cu AINS a fost asociată cu apariţia retenţiei de fluide şi a edemelor.

Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că datele sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc mai scăzut, acesta nu poate fi exclus. Nu

există date suficiente privind efectele unor doze scăzute de naproxen sodic, adică 275 mg, pentru a

putea evalua corect posibilele riscuri de tromboză.

Reacţii cutanate

La utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea pot pune

viața în pericol sau pot fi cu risc letal, incluzând dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) (vezi pct. 4.8). Riscul este cel mai crescut în fazele iniţiale ale terapiei, debutul reacţiei

adverse apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament. La prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni ale mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate, tratamentul cu Naldorex comprimate filmate trebuie întrerupt imediat. Dacă pacientul a dezvoltat SSJ sau NET sau sindrom DRESS la utilizarea de Naldorex, tratamentul cu Naldorex nu trebuie reluat și trebuie oprit definitiv.

Precauţii asociate fertilităţii

Utilizarea naproxenului sodic poate afecta fertilitatea feminină şi nu este recomandată la femeile care încearcă să rămână însărcinate. La femeile care au probleme de fertilitate şi sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu naproxen sodic.

Utilizarea prelungită a oricărui antialgic în cefaleee poate agrava simptomele. Dacă o astfel de situaţie este prezentă sau suspectată, este necesar consult medical şi tratamentul trebuie întrerupt. La pacienţii care prezintă cefalee frecventă sau zilnică în ciuda (sau tocmai din cauza) utilizării antialgicelor, trebuie suspectat abuzul medicamentos.

În general, administrarea repetată de antialgice, în special în asociere cu anumite substanţe active cu efect antialgic, poate duce la leziune renală permanentă, cu risc de insuficienţă renală. Acest risc poate fi crescut în condiţii de solicitare fizică asociată cu pierderea de sare şi de deshidratare. De aceea,

administrarea repetată trebuie evitată.

La utilizarea AINS şi consum concomitent de alcool etilic, pot creşte reacţiile adverse nedorite, în special cele care interesează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Informaţii importante privind unele ingrediente ale Naldorex comprimate filmate

Naldorex 275 mg comprimate filmate

Acest medicament conține sodiu 25,00 mg per comprimat, echivalent cu 1,25% din doza maximă zilnică de 2 g sodiu recomandată de OMS pentru un adult.

Naldorex 550 mg comprimate filmate

Acest medicament conține sodiu 50,00 mg per comprimat, echivalent cu 2,5% din doza maximă zilnică de 2 g sodiu recomandată de OMS pentru un adult.

Anticoagulante

AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

Acid acetilsalicilic

Datele clinice de farmacodinamie sugerează că utilizarea concomitentă de naproxen mai mult de o zi consecutiv poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra funcției plachetare și că

această acțiune inhibitorie poate persista până la câteva zile după oprirea tratamentului cu naproxen. Nu se cunoaște semnificația clinică a acestei interacțiuni.

Medicamente antiplachetare şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

La administrarea concomitentă cu AINS, creşte riscul sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Corticosteroizi

Administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Litiu

La administrarea concomitentă de litiu şi naproxen sodic, litemia poate creşte.

Derivaţi de hidantoină şi de sulfoniluree

Deoarece naproxenul sodic este aproape în totalitate legat de proteinele plasmatice, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a derivaţilor de hidantoină sau sulfoniluree, deoarece aceste

medicamente se leagă competitiv de proteinele plasmatice. Pacienţii trataţi concomitent cu naproxen şi un derivat de hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi şi, în caz de necesitate, vor fi ajustate dozele de medicament.

Furosemid

Naproxen sodic poate reduce efectul natriuretic al furosemidului.

Metotrexat

Naproxenul sodic reduce secreţia tubulară a metotrexatului; de aceea, la administrare concomitentă, toxicitatea metotrexatului poate creşte.

Probenecid

Dacă probenecidul este administrat concomitent, timpul de înjumătăţire prin eliminare al naproxenului sodic este prelungit şi concentraţiile plasmatice sunt crescute.

Ciclosporină

Administrarea concomitentă de ciclosporină poate creşte riscul de insuficienţă renală.

Diuretice, inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II

AINS pot reduce efectul medicamentelor diuretice şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu, la pacienţii deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă) administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II şi a unui inhibitor de ciclooxigenază poate determina deteriorarea funcţiei renale, inclusiv apariţia

insuficienţei renale, care este, de obicei, reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la pacienţii în tratament concomitent cu naproxen şi inhibitori ECA sau antagonişti ai angiotensinei II. De aceea, asocierea acestor medicamente trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici.

Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea terapiei concomitente şi, apoi, periodic.

Zidovudină

Studiile in vitro au arătat că utilizarea concomitentă de naproxen sodic şi zidovudină creşte concentraţiile plasmatice ale zidovudinei.

S-a sugerat că, cu 48 ore înaintea efectuării testelor funcţiei suprarenale, tratamentul cu naproxen ar trebui întrerupt, deoarece naproxenul poate interfera cu rezultatele unor teste în care sunt implicaţi 17-cetosteroizii. Similar, naproxenul poate interfera cu unele determinări ale acidului 5-hidroxiindolacetic urinar.

Sarcina

Inhibiţia sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii. Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi a duratei tratamentului.

La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei

organogenetice, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea naproxenului poate provoca oligohidramnios rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului

arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se

recomandă administrarea naproxenului sodic decât dacă este absolut necesar. Dacă naproxenul sodic este utilizat de o femeie care încearcă să devină gravidă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât de mică posibil iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă. După expunerea la naproxen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de gestație, trebuie luată în considerare monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterial. Tratamentul cu naproxen trebuie întrerupt dacă se găsește oligohidramnios sau constricție a canalului arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (închiderea/constricția prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);

• disfuncţie renală (vezi mai sus). iar mama şi fătul, la sfârşitul sarcinii, la:

• prelungire posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze foarte scăzute.

• inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.

Consecutiv, naproxenul sodic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii (vezi

pct. 4.3 și 5.3).

Alăptarea

Utilizarea Naldorex comprimate filmate nu este recomandată în timpul alăptării.

Fertilitatea

Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale sintezei

ciclooxigenazei/prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul

este reversibil la întreruperea tratamentului.

Naldorex comprimate filmate nu prezintă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La utilizarea AINS, pot apărea ameţeli, somnolenţă,

fatigabilitate şi tulburări vizuale. În cazul apariţiei acestor reacţii, pacienţii nu trebuie să conducă sau să folosească utilaje.

Cele mai frecvente evenimente adverse raportate au fost cele gastro-intestinale. Pot apărea ulcere

peptice, perforaţie sau sângerare gastro-intestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, tulburări abdominale, durere abdominală,

melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei şi boală Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecventă a fost observată gastrita. Riscul de sângerare gastro-intestinală este dependent de doză şi durata tratamentului.

În cazul tratamentului cu AINS, au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.

Foarte rar au fost raportate reacţii buloase, incluzând sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică.

Reacţiile adverse care pot apărea în timpul tratamentului cu naproxen sodic se clasifică în următoarele grupe de frecvenţă, după ordinea apariţiei:

• foarte frecvente (≥1/10)

  - frecvente (≥1/100 şi <1/10)

• mai puţin frecvente (≥1/1 000 şi <1/100)

  - rare (≥1/10 000 şi <1/1 000)

• foarte rare (<1/10 000)

• frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvenţa reacţiilor adverse în funcţie de grupe de organe:

În asociere cu terapia cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă. Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Dacă apar reacţii adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478 - RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptome

După ingestie accidentală sau intenţionată a unor cantităţi mari de naproxen sodic, poate apărea durere abdominală, greaţă, vărsături, ameţeli, tinitus, iritabilitate; în cazuri mai severe, poate apărea, de asemenea, hematemeză, melenă, tulburări ale conştienţei, tulburări respiratorii, convulsii şi insuficienţă renală.

Tratament

Sunt indicate: lavaj gastric, cărbune activat, antiacide, inhibitori ai receptorilor H2, inhibitori ai pompei

de protoni, misoprostol şi alte forme de tratament simptomatic.