KETOTIFEN LPH 1 mg COMPR.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - KETOTIFEN 1mg
Tratamentul preventiv al astmului bronşic alergic sau a componentei alergice a astmului bronşic infecto-alergic.
Ketotifen LPH nu este indicat în tratamentul episoadelor acute ale astmului bronşic. Tratamentul simptomatic al altor afecţiuni alergice: conjunctivite şi rinite.
Adulți
Se administrează 1 mg (un comprimat Ketotifen LPH) de două ori pe zi. Dacă este necesar se poate crește doza la 2 mg (2 comprimate Ketotifen LPH) de două ori pe zi.
Copii cu vârsta peste 6 ani:
1 mg (un comprimat Ketotifen LPH) de două ori pe zi administrat cu alimente. Pentru a uşura înghiţirea, comprimatul prezintă linie mediană şi poate fi rupt.
În cazul în care nu se poate administra această formulare, trebuie luată în considerare administrarea unei alte forme farmaceutice.
Datorită riscului de somnolenţă mai mare la începutul tratamentului, în primele zile doza zilnică poate fi redusă la 1 mg ketotifen seara.
Tratamentul cu Ketotifen LPH se face pe o perioadă îndelungată, deoarece acţiunea ketotifenului se instalează progresiv, în 4 - 8 săptămâni. Efectul maxim se obţine după câteva luni de tratament.
Datorită absenţei studiilor farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, nu se pot face recomandări speciale de dozaj la această grupă de pacienţi (vezi punctul 5.2).
Foarte rar au fost raportate convulsii, în special la copii, în cazul tratamentului cu ketotifen; deoarece ketotifenul poate scădea pragul convulsivant, trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu istoric de epilepsie.
Ketotifen LPH nu este indicat pentru tratamentul crizelor de astm bronşic.
Tratamentul antiastmatic anterior trebuie continuat pentru cel puţin 2 săptămâni de la iniţierea administrării de ketotifen, în special la pacienţii trataţi cu corticosteroizi. Întreruperea tratamentului cu ketotifen trebuie făcută treptat, pe o perioadă de 2-4 săptămâni, pentru a evita reapariţia manifestărilor astmatice.
Ketotifen LPH conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Efectele sedativelor, hipnoticelor, antihistaminicelor şi alcoolului pot fi potenţate în urma administrării Ketotifen LPH.
În cazuri rare, s-a observat o scădere reversibilă a numărului trombocitelor la pacienţii cărora li se administrează concomitent ketotifen şi antidiabetice orale. Prin urmare, asocierea trebuie făcută cu prudenţă şi numărul de trombocite trebuie determinat periodic la pacienţii cărora li se administrează concomitent antidiabetice orale.
Atropina şi alte medicamente cu proprietăţi parasimpatolitice (antidepresive triciclice, antiparkinsoniene anticolinergice centrale, antihistaminice H1 atropinice, antispastice atropinice, clozapina, disopiramidă şi neuroleptice fenotiazinice): risc de adiţie a reacţiilor adverse de tip atropinic(retenţie urinară, constipaţie, uscăciunea gurii, glaucom).
Asocierea cu alte deprimante ale sistemului nervos central (antidepresive sedative, hipnotice, anxiolitice, analgezice opioide, neuroleptice, baclofen, clonidină şi talidomidă) creşte riscul deprimării centrale.
În studiile efectuate la animale ketotifenul nu a prezentat efecte embriotoxice şi teratogene.
În absenţa studiilor controlate la om, nu se recomandă administrarea de Ketotifen LPH în timpul sarcinii.
Ketotifenul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Deşi nu există dovada nici unui risc potenţial pentru copil, ca o măsură generală de precauţie, ketotifen nu trebuie utilizat pe perioada alăptării.
Ketotifenul poate produce reacţii adverse nervos centrale (de exemplu somnolenţă), de aceea capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi influenţată negativ.
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi prezentate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente: ameţeli Rare: sedare
Foarte rare: convulsii
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: exacerbarea astmului bronşic (la începutul tratamentului)
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: xerostomie, greaţă, vărsături, tulburări de apetit, gastralgii, constipaţie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: cistită
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: creştere în greutate
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: reacţii cutanate severe, eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: hepatită, valori crescute ale enzimelor hepatice.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare: ginecomastie
Tulburări psihice
Frecvente: agitaţie, iritabilitate, insomnie, nervozitate, mai ales la copii
La începutul tratamentului pot apărea sedare, uscăciune a gurii şi ameţeli, dar de obicei acestea se remit spontan pe parcursul tratamentului. Simptome de stimulare a SNC, cum sunt excitaţia, iritabilitatea, insomnia şi nervozitatea au fost observate în special la copii.
Simptomele principale ale supradozajului acut includ: ameţeli cu sedare severă, confuzie şi dezorientare, cefalee, nistagmus, tahicardie şi hipotensiune arterială; hiperexcitabilitate şi convulsii, în special la copii; comă reversibilă. Este posibilă apariția bradicardiei și depresiei respiratorii.
Tratamentul trebuie să fie simptomatic. Dacă medicamentul a fost utilizat foarte recent (aproximativ o oră), trebuie avut în vedere lavajul gastric Administrarea de cărbune activat poate fi utilă. Dacă este
necesar, se recomandă tratamentul simptomatic şi monitorizarea cardio-vasculară. În cazul excitaţiei şi convulsiilor se pot administra barbiturice cu durată scurtă de acţiune sau benzodiazepine.
Proprietăți farmacologice - KETOTIFEN 1mg
Grupa farmacoterapeutică: alte antihistaminice sistemice, codul ATC: R06AX17
Ketotifenul este un derivat de benzocicloheptatiofen cu proprietăţi antianafilactice şi antihistaminice. La nivel respirator prezintă proprietăţi de inhibare a degranulării mastocitare, inhibând eliberarea de histamină din acestea precum şi formarea excesivă de leucotriene de către leucocite, mastocite şi epiteliul traheal. Suplimentar blochează necompetitiv şi prelungit receptorii histaminergici de tip H1.
Comparativ cu eficacitatea sa în prevenţia astmului bronşic, ketotifenul nu are nici o acţiune terapeutică asupra crizelor de astm şi nu are proprietăţi bronhodilatatoare. Eficacitatea completă nu apare mai devreme de 8-12 săptămâni. Efectul unei singure doze se menţine până la 12 ore.
Ketotifenul poate avea iniţial o acţiune sedativă. Acest efect dispare de regulă după prima săptămână de tratament.
Absorbţie
După administrarea orală, ketotifenul este absorbit aproape în totalitate. La primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea este de circa 50%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 2-4 ore.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 75%.
Metabolizare
Principalul metabolit ketotifen-N-glucuronid este practic inactiv.
Eliminare
Ketotifenul se elimină bifazic, cu o fază scurtă a timpului de înjumătăţire plasmatică de 3-5 ore şi alta lungă de 21 ore. Aproximativ 1% din substanţă se elimină nemetabolizată prin urină în decurs de 48 de ore şi 60-70% sub formă metabolizată.
Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doză unică
DL50 după administrare orală este de 585 mg ketotifen/kg la şoarece şi de 360 mg ketotifen/kg la şobolan. DL50 după administrare subcutanată este de 820 mg ketotifen/kg la şoarece şi de 370 mg ketotifen/kg la şobolan. DL50 după administrare intravenoasă este de 18,8 mg ketotifen/kg la şoarece şi de 5,1 mg ketotifen/kg la şobolan.
Teste de mutageneză in vitro şi in vivo (testul AMES, testul aberaţiei cromozomiale cu celule de hamster chinezesc V79, testul micronucleilor) nu au demonstrat efecte mutagene.
Tratamentul şobolanilor masculi cu doze de ketotifen mai mari de 10 mg/kg şi zi timp de 70 zile înainte de împerechere, a determinat o creştere a mortalităţii şi o scădere a fertilităţii. La femele nu a fost semnalată afectarea fertilităţii (doze de 50 mg ketotifen/kg şi zi, timp de 15 zile înainte de împerechere).
Administrarea orală la femele gestante de iepure a 45 mg ketotifen/kg şi zi pe durata organogenezei, a determinat o incidenţă crescută a întârzierii osificării vertebrelor, efect ce nu apare în cazul dozelor de până la 15 mg ketotifen/kg şi zi la aceeaşi specie sau de 100 mg ketotifen/kg şi zi la şobolan.
Tratamentul oral cu doze de 50 mg ketotifen/kg şi zi din a 15-a zi a sarcinii până în ziua 21 post partum creşte uşor mortalitatea postnatală, iar creşterea în greutate în primele 4 zile post partum este uşor redusă.
Proprietăți farmaceutice - KETOTIFEN 1mg
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate