URSOFALK 500 mg COMPR. FILM.

Ursofalk este indicat pentru:

• dizolvarea calculilor biliari colesterolici din vezicula biliară; calculii nu trebuie să fie mai mari de 15 mm, trebuie să fie radiotransparenţi (la examinare cu raze X nu trebuie să apară întunecaţi) şi funcţia veziculei biliare trebuie să fie intactă;

• tratamentul cirozelor biliare primitive (CBP) cu condiţia inexistenţei unei ciroze hepatice decompensate.

  Copii şi adolescenţi

• tulburări hepatobiliare asociate cu fibroză chistică la copii cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi sub 18 ani.

Nu există limită de vârstă pentru administrarea de Ursofalk 500 mg comprimate filmate. Pentru pacienţii care au greutatea mai mică de 47 kg sau care nu pot înghiţi Ursofalk comprimate sunt disponibile Ursofalk 250 mg capsule şi Ursofalk 250mg/5ml suspensie (formă de administrare lichidă).

Doza zilnică se stabileşte în funcţie de indicaţia terapeutică.

Pentru tratamentul CBP

Doza zilnică depinde de greutatea corporală şi este cuprinsă între 1 şi 1/2 comprimate filmate şi 3 şi 1/2 comprimate filmate Ursofalk (14±2 mg AUDC/kg).

În timpul primelor 3 luni de tratament, Ursofalk 500 mg trebuie utilizat în doze divizate pentru întreaga zi. Dacă parametrii funcţiei hepatice se îmbunătăţesc, doza zilnică poate fi administrată o dată pe zi, în timpul serii.

Schema de tratament recomandată este următoarea:

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid. Ursofalk 500 mg trebuie administrat cu regularitate.

Utilizarea Ursofalk 500 mg în CBP poate fi continuată pe termen nelimitat.

La pacienţii cu CBP, în cazuri rare, simptomele clinice se pot înrăutăţi la începutul tratamentului, de exemplu pruritul se poate intensifica. În acest caz, tratamentul trebuie mai întâi realizat cu o doză zilnică mai mică de Ursofalk 500 mg şi apoi doza trebuie crescută treptat (creşterea dozei zilnice săptămânal), până când doza indicată în respectiva schemă de dozare este din nou obţinută.

Dizolvarea calculilor biliari: doza recomandată este de aproximativ 10 mg acid ursodeoxicolic/kg/zi, corespunzând în funcţie de greutate la:

• < 60 kg - 1 comprimat filmat Ursofalk 500 mg

• < 80 kg - 1 și 1/2 comprimate filmate Ursofalk 500 mg

• < 100 kg - 2 comprimate filmate Ursofalk 500 mg

• > 100 kg - 2 și 1/2 comprimate filmate Ursofalk 500 mg.

  Timpul necesar pentru dizolvarea calculilor biliari variază între 6 și 24 de luni, în funcție de dimensiunea și compoziția acestora.

  Comprimatele trebuie înghiţite întregi, nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid, seara înainte de culcare. Comprimatele trebuie administrate cu regularitate.

  Colecistografiile sau ecografiile de control pot fi utile din 6 în 6 luni, până la dispariția calculilor.

  Tratamentul trebuie continuat până la absența calculilor pe 2 colecistografii și/sau ecografii succesive, efectuate după 4-12 săptămâni, deoarece aceste tehnici nu permit vizualizarea calculilor cu dimensiuni mai mici de 2 mm. Probabilitatea recurențelor calculilor biliari după tratamentul cu dizolvanti de acizi biliari a fost estimat ca fiind 50% la 5 ani. Eficacitatea Ursofalk în tratamentul calculilor biliari radio- opaci sau parțial radio-opaci nu a fost testată, dar aceștia sunt în general considerați ca fiind mai puțin solubili decât calculii radiotransparenți. Calculii non-colesterolici, responsabili pentru 10-15% din calculii radio-opaci pot să nu fie dizolvați de acizii biliari.

  Vârstnici:

  Nu există dovezi care să sugereze că este necesară modificarea dozelor pentru adulți. Copii şi adolescenţi

  Calculii bogați în colesterol sunt rar întâlniți la copii, dar când acestia apar, dozele de administrare trebuiesc adaptate greutății corporale.

  Copii cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi sub 18 ani cu fibroză chistică:

  20mg/kg/zi în 2-3 doze divizate, care se poate creşte până la 30mg/kg/zi, dacă este cazul.

  Greutate corporală (kg)	Doza zilnică AUDC(mg/kgc )	Ursofalk 500mg comprimate filmate
  		Dimineaţa	Prânz	Seara
  20 – 29	17-25	½	--	½
  30 – 39	19-25	½	½	½
  40 – 49	20-25	½	½	1
  50 – 59	21-25	½	1	1
  60 – 69	22-25	1	1	1
  70 – 79	22-25	1	1	1½
  80 – 89	22-25	1	1½	1½
  90 – 99	23-25	1½	1½	1½
  100 – 109	23-25	1½	1½	2
  >110		1½	2	2

Ursofalk 500 mg nu trebuie utilizat la pacienţii cu:

• inflamație acută a vezicii biliare sau a căilor biliare.

• obstrucţie a căilor biliare (blocajul căilor biliare sau a canalului cistic)

• episoade frecvente de colică biliară;

• calculi radio-opaci;

• tulburări de contractilitate la nivelul veziculei biliare

• hipersensibilitate la acid ursodeoxicolic sau la oricare dintre excipienţii menţionaţi la pct.6.1.

  Copii şi adolescenţi

• la copii cu atrezie biliară, în cazul unei hepatoenterostomii nereuşite sau fără restabilirea fluxului biliar normal

Ursofalk 500 mg trebuie utilizat sub supraveghere medicală.

În timpul primelor 3 luni de tratament, parametrii funcţiei hepatice ASAT (TGO), ALAT (TGP) şi γ- GT trebuie monitorizaţi de medic la fiecare 4 săptămâni, apoi la fiecare 3 luni. În afară de situaţiile care permit identificarea de răspuns şi non-răspuns la pacienţii trataţi pentru ciroza biliară primitivă, această monitorizare ar permite, de asemenea, depistarea precoce a deteriorării potenţialului hepatic, în special la pacienţii cu ciroză biliară în stadiu avansat.

Când este utilizat pentru tratamentul cirozei biliare în stadiu avansat: au fost observate, în cazuri foarte rare situaţii de decompensare a cirozei hepatice, care parţial a regresat, după întreruperea tratamentului.

La pacienţii cu CBP, în cazuri rare, simptomele clinice se pot înrăutăţi la începutul tratamentului, de exemplu pruritul se poate intensifica. În acest caz, tratamentul trebuie mai întâi realizat cu o doză

zilnică mai mică de Ursofalk 500 mg şi apoi doza trebuie crescută treptat aşa cum este descris la pct.4.2.

Dacă este utilizat pentru dizolvarea calculilor biliari colesterolici:

Pentru evaluarea progresului terapeutic şi pentru detectarea, în mod oportun, a oricărei calcifieri a calculilor biliari, în funcţie de mărimea calculilor, vezicula biliară trebuie vizualizată (colecistografie orală) în întregime şi cu imagini ale obstrucţiei, realizate în picioare şi aşezat (control cu ultrasunete), 6 - 10 luni după începerea tratamentului.

Pacientele care iau Ursofalk 500 mg pentru dizolvarea calculilor biliari, ar trebui să utilizeze măsuri contraceptive non-hormonale eficiente, deoarece contraceptivele hormonale orale pot favoriza formarea calculilor biliari (vezi pct. 4.5 si 4.6).

Dacă vezicula biliară nu poate fi vizualizată cu ajutorul imaginilor cu raze-X, sau, în cazurile de calculi biliari calcifiaţi, de contractilitate insuficientă a veziculei biliare sau episoade frecvente de colică biliară, Ursofalk nu trebuie utilizat.

În cazul în care se apare diarea, doza trebuie redusă şi, în cazurile de diaree persistentă, tratamentul trebuie întrerupt.

Ursofalk nu trebuie administrat concomitent cu colestiramină, colestipol sau antacide ce conţin hidroxid de aluminiu şi/sau smectită (oxid de aluminiu), deoarece aceste preparate leagă acidul ursodeoxicolic în intestin şi, de aceea, inhibă absorbţia şi eficacitatea sa. Dacă utilizarea preparatelor conţinând aceste substanţe este necesară, administrarea trebuie făcută cu cel puţin 2 ore înainte sau după administrarea Ursofalk.

Ursofalk poate creşte absorbţia ciclosporinei în intestin. La pacienţii cărora li se administrează tratament cu ciclosporină, concentraţia plasmatică a ciclosporinei trebuie verificată periodic de către medic, iar doza de ciclosporină trebuie ajustată, dacă este necesar.

În cazuri izolate, Ursofalk reduce absorbţia ciprofloxacinei.

Într-un studiu clinic efectuat pe voluntari sănătoşi, după administrarea concomitentă de AUDC (500mg/zi) şi rosuvastatin (20mg/zi) a condus la creşterea uşoară a concentraţiilor plasmatice de rosuvastatină. Nu este cunoscută relevanţa clinică a acestei interacţiuni în ceea ce priveşte alte statine.

AUDC a arătat că reduce concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi aria de sub curbă (ASC) a antagonistului de calciu nitrendipină la voluntari sănătoşi. Se recomandă monitorizarea efectelor utilizării concomitente a nitredipinei şi AUDC. Este posibil să fie necesară creşterea dozelor de nitrendipină.. A fost, de asemenea, raportată o interacţiune cu o reducere a efectului terapeutic al dapsonei. Aceste observaţii, împreună cu constatările in vitro ar putea indica un potenţial pentru AUDC pentru a induce enzimele citocromului P450 3A. Totuşi, acest efect inductor nu a fost observat într-un studiu clinic de interacţiune cu budesonida, care este cunoscută ca fiind un substrat al citocromului P450 3A.

Hormonii estrogeni şi medicamentele hipocolesterolemiante, cum ar fi clofibratul cresc secreţia hepatică de colesterol ce poate favoriza litiaza biliară, care este un contra-efect al AUDC utilizat pentru dizolvarea calculilor biliari.

Fertilitatea

Studiile pe animale nu au evidenţiat efecte toxice asupra fertilităţii (vezi pct.5.3). Nu sunt disponibile date privind efectele asupra fertilităţii la om după utilizarea AUDC.

Datele provenite din utilizarea AUDC la femeile gravide sunt inexistente sau limitate.

Sarcina

Studiile pe animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere în timpul primei faze de gestaţie (vezi pct. 5.3). Ursofalk nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar. Femeile potenţial fertile trebuie tratate numai dacă utilizează metode adecvate de contracepţie: sunt recomandate măsuri contraceptive orale non-hormonale sau cu conţinut scăzut de estrogen. Cu toate acestea, la pacientele care au luat Ursofalk pentru dizolvarea de calculi biliari, ar trebui utilizate măsuri contraceptive non-hormonale eficiente, deoarece contraceptivele hormonale orale pot favoriza formarea calculilor biliari.

Posibilitatea unei sarcini trebuie exclusă înaintea începerii tratamentului. Alăptarea

Conform celor câteva cazuri documentate de utilizare în timpul alăptării, nivelul de AUDC excretat în

laptele matern este foarte scăzut şi, probabil nu vor apărea reacţii adverse la sugarii alăptaţi.

AUDC nu are nici o influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele date privind frecvenţă:

Tulburări gastro-intestinale:

În timpul studiilor clinice, au fost raportate frecvent cazuri de materii fecale moi, păstoase sau diaree în cursul tratamentului cu acid ursodeoxicolic.

Foarte rar, au fost raportate cazuri de durere abdominală în partea dreaptă superioară în cazul pacienţilor cu ciroze biliare primitive.

Tulburări hepatobiliare:

În timpul tratamentului cu acid ursodeoxicolic, poate apare în cazuri foarte rare calcifierea calculilor veziculei biliare.

În timpul tratamentului stadiilor avansate de ciroză biliară primitivă, în cazuri foarte rare s-a observat decompensarea cirozei hepatice, care a regresat parţial după ce tratamentul a fost întrerupt.

Afecțiuni cutanate și ale ţesutului subcutanat:

Foarte rar poate apare urticarie.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Diareea poate să apară în cazurile de supradozaj. În general, alte simptome ale supradozajului sunt improbabile, deoarece absorbţia acidului ursodeoxicolic scade cu creşterea dozei şi, de aceea, este excretat mai mult în fecale.

Nu sunt necesare măsuri specifice de contracarare, iar consecinţele diareei trebuie tratate simptomatic, cu refacerea balanţei hidro-electrolitice.

Informaţii suplimentare referitoare la anumite categorii de populaţie:

Tratamentul pe termen lung cu doze mari de AUDC (28-30mg/kg/zi) la pacienţii cu colangită sclerozantă primară (utilizare în afara indicaţiilor aprobate) a fost asociat cu frecvenţe mai mari de apariţie a reacţiilor adverse.