TERBINAFINA ARENA 250 mg COMPR.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - TERBINAFINA 250mg
-
onicomicoze (infecții fungice ale unghiilor, sensibile la terbinafină), provocate de dermatofiți;
-
tinea capitis
-
infecţii fungice cutanate, cum sunt tinea corporis, tinea cruris şi tinea pedis și infecții cutanate determinate de genul Candida, (de exemplu Candida albicans), în care tratamentul oral este considerat adecvat, având în vedere localizarea, severitatea și întinderea infecţiei.
Tratamentul pe cale orală cu terbinafină nu este eficient împotriva pitiriazis versicolor. Trebuie ţinut cont de ghidurile oficiale locale, de exemplu recomandările naţionale cu privire la utilizarea şi prescrierea corectă a medicamentelor antimicrobiene.
Terbinafină Arena 250 mg este destinat administrării orale. Durata tratamentului depinde de tipul şi severitatea infecţiei.
Adulţi:
Doza recomandată este de 250 mg zilnic.
Infectii cutanate
Durata recomandată a tratamentului:
-
tinea pedis (interdigitală, plantară): 2-6 săptămâni;
-
tinea corporis, cruris: 2-4 săptămâni;
-
candidoză cutanată: 2-3 săptămâni;
Remisiunea completă a semnelor și simptomelor de infecţie poate să apară abia după câteva săptămâni de la vindecarea micozei
Infecții ale părului și scalpului
Durata de tratament recomandată:
-
tinea capitis: 4 săptămâni.
Onicomicoze:
La majoritatea pacienţilor, durata tratamentului este între 6–12 săptămâni.
Onicomicoza unghiilor de la mâini: în majoritatea cazurilor este suficient un tratament de 6 săptămâni.
Onicomicoza unghiilor picioarelor: în majoritatea cazurilor este suficient un tratament de 12 săptămâni, deşi unii pacienţi pot necesita un tratament de până la 6 luni.
Unii pacienți, cu o creștere lentă a unghiilor, pot necesita un tratament mai îndelungat. Efectul terapeutic optim se observă după câteva luni de la vindecarea micozei și întreruperea tratamentului. Acesta este legat de perioada necesară pentru creșterea unghiei sănătoase.
Se recomandă menținerea zonelor infectate uscate și aerisite și schimbarea zilnică a îmbrăcămintei care este în contact cu zona/zonele infectate.
Copii şi adolescenţi sub 18 ani:
Există o experienţă clinică limitată a administrării orale a terbinafinei la copii şi adolescenţi sub 18 ani, prin urmare nu se recomandă la aceştia.
Vârstnici
Nu există dovezi care să ateste că pacienţii vârstnici ar necesita doze diferite. Atunci când se prescrie Terbinafină Arena 250 mg la pacienţii din acest grup de vârstă, trebuie luată în considerare posibilitatea unei insuficienţe hepatice sau renale pre-existente (vezi pct. 4.4 ).
Pacienți cu afecțiuni renale
La pacienţii cu insuficiență renală (clearence-ul la creatinină sub 50 ml/min sau creatinina serică peste 300 µmoli/l) este necesară reducerea la jumătate a dozei normale.
Pentru pacienţii cu afecţiuni hepatice
La pacienții cu afecțiuni hepatice acute sau cronice nu se recomandă administrarea terbinafinei. Înainte de inițierea tratamentului cu terbinafină, trebuie evaluată funcția hepatică. La pacienții cu sau fără afectare hepatică pre-existentă, poate să apară heptotoxicitate.
-
hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-
boli hepatice severe;
-
boli renale severe.
Înaintea administrării de Terbinafină Arena 250 mg trebuie evaluată funcţia hepatică bazală. Hepatotoxicitatea poate să apară la pacienţii cu sau fără disfuncţie hepatică pre-existentă. La pacienţii cu afecţiuni hepatice uşoare Terbinafină Arena 250 mg trebuie administrată cu precauţie. Rar, au fost relatate cazuri de colestază şi hepatită, acestea survenind de obicei în primele 2 luni de la începerea tratamentului. Dacă un pacient prezintă semne sau simptome sugestive de disfuncţie hepatică cum ar fi prurit, senzaţie de greaţă inexplicabilă, anorexie sau astenie, sau icter, vărsături, oboseală, dureri abdominale sau urină de culoare închisă, scaun decolorat, trebuie verificată funcţia hepatică şi tratamentul trebuie întrerupt (a se vedea pct. 4.8. Efecte adverse).
Studii de farmacocinetică cu doză unică la pacienţii cu afecţiuni hepatice pre-existente au arătat că epurarea terbinafinei poate fi redusă până la 50% (vezi pct 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).
Eficacitatea tratamentului cu terbinafină la pacienţi cu afecţiuni hepatice acute sau cronice nu a fost studiată în studii clinice prospective, astfel că terbinafina nu trebuie recomandată.
La pacienţii cu psoriazis terbinafina trebuie folosită cu precauţie, deoarece au fost relatate cazuri rare de agravare a psoriazisului.
Pacienţii aflaţi în tratament cu terbinafină care dezvoltă febră sau dureri în gât trebuie examinaţi pentru depistarea unor posibile reacţii hematologice.
Efectele altor medicamente asupra terbinafinei
Clearance-ul plasmatic al terbinafinei poate fi accelerat de medicamente cu efect inductor enzimatic și poate fi inhibat de medicamente inhibitoare ale citocromului P-450.
Dacă este necesară administrarea concomitentă a acestor medicamente, doza de terbinafină trebuie ajustată corespunzător.
Cimetidina scade clearance-ul plasmatic al terbinafinei cu 30%, crescându-i concentrația plasmatică și, ca urmare, efectul.
Rifampicina crește clearance-ul plasmatic al terbinafinei cu 100%, scăzând-ui concentrația plasmatică și, ca urmare, efectul.
Efectul terbinafinei asupra altor medicamente
Conform rezultatelor studiilor efectuate in vitro și la voluntari sănătoși, terbinafina are un potențial neglijabil de inhibare sau creștere a clearance-ului plasmatic al majorității medicamentelor care sunt metabolizate prin intermediul izoenzimelor citocromului P450 (de exemplu terfenadină, triazolam, tolbutamidă sau contraceptive orale), cu excepția celor metabolizate prin intermediul CYP2D6 (vezi mai jos).
Terbinafina nu interferă cu clearace-ul plasmatic al antipirinei (fenazonei) sau al digoxinei.
La pacientele la care s-a administrat terbinafină concomitent cu contraceptivele orale, au fost raportate câteva cazuri de tulburări ale ciclului menstrual, deși frecvența acestor tulburări este în limitele frecvenței observate la pacientele la care se administrează numai contraceptive orale.
Terbinafina poate să crească efectul sau concentrația plasmatică a următoarelor medicamente Cafeina
Terbinafina scade clearance-ul plasmatic al cafeinei administrată intravenos, cu 21%.
Compușii metabolizați predominant prin intermediul CYP2D6
Studiile efectuate in vivo și in vitro au demonstrat că terbinafina inhibă metabolizarea mediată de izoenzima CYP2D6. Din acest motiv, este importantă monitorizarea pacienților cărora li se administrează medicamente metabolizate de aceste enzime, cum sunt : antidepresive triciclice (ADT), beta-blocante adrenergice, antiaritmice (incluzând clasa 1A, 1B și 1C), inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitori ai monoaminooxodazei (IMAO) de tip B, datorită indicelui terapeutic îngust al acestora.
Terbinafina scade clearance-ul plasmatic al desipraminei cu 82%.
Terbinafina crește clearance-ul plasmatic al ciclosporinei cu 15%, putând să îi scadă concentrația plasmatică și, ca urmare, efectul.
Au fost raportate, în rare cazuri, la pacienții cărora li se administrează concomitent warfarină, modificări ale INR și/sau ale timpului de protrombină.
Sarcina
La animale, studiile asupra funcției de reproducere și de toxicitate fetală nu sugerează apariția unor reacții adverse.
Deoarece nu sunt disponibile date clinice privind administrarea terbinafinei la femeile gravide, terbinafina nu trebuie administrată în timpul sarcinii decât dacă beneficiul potențial pentru mamă depășește riscul potențial la făt.
Alăptarea
Terbinafina se excretă în laptele matern; de aceea, nu se recomandă administrarea terbinafinei la mamele care alăptează.
Terbinafină Arena 250 mg nu influențează capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: neutropenie, agranulocitoză şi trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee.
Mai puţin frecvente: tulburări ale gustului, incluzând pierderea gustului, în general reversibilă, care revine la normal la câteva săptămâni după întreruperea administrării -.
Au fost raportate cazuri foarte rare de tulburări persistente ale gustului, uneori ducând la scăderea aportului alimentar şi pierdere semnificativă în greutate.
Rare: parestezie, hipoestezie, ameţeli.
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare: vertij.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: simptome gastro-intestinale (senzaţie de saţietate, pierderea apetitului alimentar, dispepsie, greaţă, dureri abdominale uşoare, diaree).
Tulburări hepatobiliare
Rare: disfuncţie hepatică gravă, incluzând icter, colestază şi hepatită. În cazul apariţiei disfuncţiei hepatice, tratamentul cu terbinafină trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).
Foarte rare: cazuri de insuficienţă hepatică gravă (unele cu evoluţie letală sau care necesită transplant hepatic). În majoritatea cazurilor de insuficienţă hepatică, pacienţii prezentau afecţiuni sistemice preexistente grave şi asocierea cauzală cu administrarea terbinafinei a fost neclară.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: reacţii cutanate uşoare (erupţie cutanată tranzitorie, urticarie).
Foarte rare: reacţii cutanate grave (sindrom Stevens-Johnsons, necroliză epidermică toxică, fotosensibilizare). Dacă apare erupţie cutanată tranzitorie, tratamentul cu terbinafină trebuie întrerupt.
Cu frecvenţă necunoscută: erupţii psoriaziforme sau exacerbarea psoriazisului. Reacţii cutanate grave (de exemplu pustuloză exantematică acută generalizată).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte frecvente: artralgia şi mialgia.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: stare generală de rău.
Cu frecvenţă necunoscută: oboseală.
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: manifestarea sau agravarea lupusului eritematos sistemic sau cutanat; reacţii anafilactice, inclusiv edem angioneurotic.
Tulburări psihice
Foarte rare: depresie şi anxietate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj cu terbinafină (de până la 5 g). Principalele simptome sunt: cefalee, greaţă, dureri epigastrice şi ameţeală.
Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă mai întâi în eliminarea substanţei active, în pricipal prin administrarea de cărbune activat şi tratament simptomatic.
Proprietăți farmacologice - TERBINAFINA 250mg
Grupa farmacoterapeutică: antifungice de uz sistemic, codul ATC: D01BA02.
Terbinafina este o alilamină, având un spectru larg de acţiune antifungică. La concentraţii mici, terbinafina are efect fungicid asupra dermatofiţilor, ciupercilor şi anumitor fungi dismorfici.
Acţiunea împotriva levurilor este fungicidă sau fungistatică, în funcţie de specie.
Acțiunea antifungică derivă din reducerea sintezei de ergosterol, componentă esențială a membranei celulare fungice. Terbinafina acționează prin inhibarea scualen-epoxidazei, intervenind într-o fază precoce din biosinteza ergosterolului fungic, aceasta ducând la un deficit de ergosterol și o acumulare intracelulară de scualen, toxic pentru microorganism, având ca rezultat moartea celulei fungice.
Administrată oral, terbinafina se concentrează la nivelul pielii, părului și unghiilor, la concentrații care asigură acțiunea fungicidă. Concentrațiile măsurabile ale substanței active persistă 15-20 zile de la întreruperea tratamentului.
Terbinafina este utilizată în tratamentul infecţiilor fungice ale pielii şi unghiilor, determinate de Trichophyton (T. rubrum, T. mentagrophytes, T. verrucosum, T. violaceum), Microsporum canis şi Epidermophyton floccosum.
Tabelul următor scoate în evidenţă nivelul concentraţiilor minime inhibitorii (CMI) împotriva dermatofiţilor.
| Microorganism | CIM (µg/ml) |
| Trichophyton rubrum | 0,001-0,15 |
| Trichophyton mentagrophytes | 0,0001-0,05 |
| Trichophyton verrucosum | 0,001-0,006 |
| Trichophyton violaceum | 0,001-0,1 |
| Microsporum canis | 0,0001-0,1 |
| Epidermophyton floccosum | 0,001-0,05 |
Terbinafina nu este foarte eficace împotriva mai multor levuri din speciile de Candida.
Tratamentul oral cu terbinafină, în contrast cu tratamentul local de terbinafină, nu are niciun efect în tratamentul Pityriasis (Tinea) versicolor.
După administrarea orală terbinafina este bine absorbită (>70%) şi biodisponibilitatea absolută a terbinafinei, ca rezultat al metabolizării la primul pasaj hepatic, este de aproximativ 50%. Administrarea unei doze orale unice de 250 mg terbinafină atinge o concentraţie plasmatică maximă de 0,97 μg/ml în 2 ore de la administrare. Comparativ cu doza unică, la starea de echilibru, concentraţia plasmatică maximă a terbinafinei a fost în medie cu 25% mai mare, iar aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a crescut de 2,3 ori. Biodisponibilitatea după administrarea orală a terbinafinei este afectată moderat de alimente (o creştere a ASC de mai puţin de 20%), dar nu suficient încât să necesite ajustarea dozei.
Terbinafina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%). Difuzează rapid în derm şi se concentrează în stratul cornos lipofil, fiind excretată în sebum, atingând astfel concentraţii mari în foliculii piloşi ai firului de păr, păr şi la nivelul pielii bogate în glande sebacee.
Există, de asemenea, dovezi că terbinafina se distribuie în patul unghial încă din primele săptămâni de la începerea tratamentului.
Terbinafina este metabolizată rapid şi în proporţie mare de cel puţin şapte izoenzime CYP, cu contribuţii majore din partea CYP2C9, CYP1A2, CYP3A4, CYP2C8 şi CYP2C19. Principalele căi de metabolizare sunt: N-dezalchilarea, la N central, oxidarea grupurilor metil ale catenei laterale şi formarea de dihidrodioli. Prin biotransformare, rezultă metaboliţi fără acţiune antifungică, care sunt excretaţi în cea mai mare parte prin urină; peste 70% din doză se regăseşte în urină, în principal sub formă de metaboliţi.
Excreţia se face în două faze: una de distribuţie, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de 4,6 ore şi una de eliminare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 17 ore.
Studiile farmacocinetice efectuate cu doză unică, la pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei
<50ml/min) sau cu afecţiune hepatică pre-existentă au arătat că terbinafina poate avea clearance-ul plasmatic redus cu până la 50%.
Date preclinice de siguranţă
În studiile pe termen lung (până la un an) efectuate la şobolan şi câine, cu doze de aproximativ 100 mg terbinafină/kg pe zi, nu s-au observat efecte toxice marcate la nici una din specii. La doze mari, ficatul şi probabil şi rinichii au fost identificate ca potenţiale organe ţintă.
Într-un studiu de carcinogeneză efectuat la şoarece pe o perioadă de doi ani, nu s-au observat formaţiuni neoplazice sau alte anomalii, care să fie atribuite tratamentului, la doze de până la 130 mg terbinafină/kg şi zi la masculi şi 156 mg terbinafină/kg şi zi la femele. Într-un studiu de carcinogeneză efectuat la şobolan pe perioadă de doi ani, la masculi, s-a observat o creştere a incidenţei tumorilor hepatice, la doze maxime de 69 mg terbinafină/kg şi zi. S-a demonstrat că modificările care pot fi asociate cu proliferarea peroxizomului sunt specifice speciei, deoarece ele nu au fost observate în studiile de carcinogeneză efectuate la şoarece sau în alte studii la şoarece, câine sau maimuţă.
În cursul studiilor cu doze mari efectuate la maimuţă, s-au observat tulburări de refracţie la nivelul retinei la dozele cele mai mari (doza fără efect toxic, 50 mg terbinafină/kg). Aceste tulburări au fost asociate cu prezenţa metabolitului terbinafinei în ţesutul ocular şi au dispărut după întreruperea tratamentului. Ele nu au fost asociate cu modificări histologice.
O baterie de teste standard de genotoxicitate in vivo şi in vitro nu a evidenţiat potenţial mutagen sau clastogen.
În studiile la şobolan sau iepure, nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau a altor parametrii ai funcţiei de reproducere.
