CONTIFLO MR 0,4 mg CAPS. CU ELIB. PREL.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - CONTIFLO 0,4mg
Doze
1 capsulă Contiflo MR pe zi, administrată cu sau fără alimente.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tamsulosinului la copii cu vârsta mai mică de 18 ani. Datele disponibile până în prezent sunt descrise în secţiunea 5.1.
Mod de administrare Administrare orală.
Capsula trebuie înghiţită întreagă şi nu trebuie să fie zdrobită sau mestecată, deoarece aceasta interferează cu eliberarea prelungită a ingredientului activ.
Hipersensibilitate la clorhidrat de tamsulosin sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Antecedente de hipotensiune ortostatică.
Insuficienţa hepatică severă.
Ca şi în cazul altor antagonişti α1-adrenergici, în timpul tratamentului cu tamsulosin pot să apară cazuri individuale de hipotensiune arterială şi rareori sincope. În cazul apariţiei primelor semne de hipotensiune arterială ortostatică (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va culca până la dispariţia simptomelor.
Înainte de începerea tratamentului cu tamsulosin este necesară examinarea atentă a pacienţilor pentru excluderea altor boli care pot determina simptome asemănătoare hiperplaziei benigne de prostată. Înainte de începerea tratamentului şi, ulterior periodic în cursul tratamentului, trebuie efectuat tuşeul rectal şi, la nevoie, determinarea Antigenului Specific Prostatic (ASP).
Deoarece nu s-a studiat utilizarea medicamentului la bolnavii cu insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei < 10 ml/min), acesta se va administra cu prudenţă la această grupă de pacienţi.
„Sindromul de iris flotant intraoperator” (SIFI, o variantă a sindromului de pupilă mică) a fost observat în cursul intervenţiei chirurgicale de cataractă şi glaucom la unii pacienţi care au fost trataţi anterior cu clorhidrat de tamsulosin. SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul şi după intervenţie.
Se consideră utilă ȋntreruperea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin cu 1-2 săptămâni înainte de o intervenţie chirurgicală de cataractă sau glaucom, dar beneficiul şi durata de oprire a tratamentului înainte de o intervenţia chirurgicală nu au fost încă bine stabilite. SIFI a fost de asemenea raportat la pacienţi care au întrerupt tratamentul cu tamsulosin pe o perioadă mai lungă de timp înainte de intervenţia chirurgicală.
Iniţierea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienţii la care este programată o intervenţie chirurgicală de cataractă sau glaucom nu este recomandată. În timpul evaluării preoperatorii, echipele de chirurgi şi de oftalmologi trebuie să analizeze dacă pacienţii programaţi pentru o intervenţie chirurgicală de cataractă sau glaucom sunt sau au fost trataţi cu tamsulosin pentru a se asigura că se iau toate măsurile corespunzătoare pentru controlul SIFI în timpul intervenţiei chirurgicale.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu ketoconazol) la pacienţi cu fenotipul de metabolizator lent CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici (de exemplu ketoconazol) și moderaţi (de exemplu eritromicina) ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Contiflo MR conţine agenţi azo-coloranţi: SunsetYellow (E 110), Ponceau 4R (E 124), carmoisină (E 122). Poate provoca reacţii alergice.
Nu s-au observat interacţiuni medicamentoase la administrarea de clorhidrat de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilină.
Administrarea concomitentă cu cimetidina determină o creştere a nivelului plasmatic a tamsulosinului, în timp ce administrarea concomitentă cu furosemid îl scade. Cu toate acestea, dacă aceste nivele rămân în limite normale, doza nu trebuie modificată.
In vitro diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul, glibenclamida, simvastatina şi warfarina nu modifică fracţiunea plasmatică liberă a tamsulosinului în
plasma umană. Fracţiunea liberă a diazepamului, propranololului, triclormetiazidei şi clormadinonei nu este modificată de tamsulosin.
Diclofenac şi warfarina pot creşte viteza de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol (un cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a determinat o creştere a ASC şi Cmax a clorhidratului de tamsulosin cu un factor de 2,8 şi respectiv 2,2.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu ketoconazol) la pacienți cu fenotipul de metabolizator lent CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici (de exemplu ketoconazol) și moderaţi (de exemplu eritromicina) ai CYP3A4.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu paroxetină, un inhibitor puternic al CYP2D6, a dus la o creştere a Cmax şi ASC de tamsulosin cu un factor de 1,3 şi respectiv 1,6, dar aceste creşteri nu sunt considerate relevante clinic.
Există un risc teoretic de creştere a efectului hipotensiv atunci când se administrează concomitent cu medicamente care reduc tensiunea arterială, inclusiv medicamente anestezice şi alţi antagonişti α 1- adrenergici.
Contiflo MR nu este indicat pentru utilizare la femei.
Au fost observate tulburări de ejaculare în studii clinice cu tamsulosin pe termen scurt și lung. Evenimente de tulburări de ejaculare, ejaculare retrogradă și eşec în ejaculare au fost raportate în faza de după autorizare.
Nu există date disponibile privind afectarea în mod negativ de către Contiflo MR a capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea apariţiei somnolenţei, a vederii înceţoşate, a ameţelilor şi sincopei.
| Clasificare pe aparate, organe şi sisteme | Frecvente>1/100,<1/10 | Mai puţin frecvente>1/1000, 1/100 | Rare>1/10000,<1/1000 | Foarte rare<1/10000 | Cu frecvenţă necunoscută frecvenţa nupoate fiestimată din datele disponibile | |
| Tulburări sistemului nervos | ale | ameţeli (1,3%) | cefalee | sincopă | ||
| Tulburări oculare | vedere încețoşată*, tulburări de vedere* | |||||
| Tulburări cardiace | palpitaţii | |||||
| Tulburări vasculare | hipotensiunie ortostatică | |||||
| Tulburări respiratorii, toracice mediastinale | şi | rinite | epistaxis* | |||
| Tulburări gastro- intestinale | constipaţie, diaree, greţuri,vărsături | xerostomie* | ||||
| Afecţiuni cutanate şi ţesutului subcutanat | ale | erupţii cutanate, prurit, urticarie | angioedem | sindrom Stevens- Johnson | eritem polimorf*, dermatită exfoliativă* | |
| Tulburări aparatului genital sânului | ale şi | tulburări de ejaculare inclusivejaculare retrogradă, eşecul ejaculării | priapism | |||
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | astenie | |||||
*Aceste reacții adverse au fost observate după punerea pe piață.
Ca şi în cazul altor alfa blocanţi pot apare somnolenţă, vedere încețoşată sau edem.
În timpul operaţiei de cataractă şi glaucom s-a observat sindromul de pupilă mică cunoscut ca
„sindromul de iris flotant intraoperator” (SIFI), asociat cu terapia de tamsulosin în timpul supravegherii după punerea pe piaţă (vezi şi pct. 4.4).
Experienţa după punerea pe piaţă: În plus faţă de reacţiile adverse enumerate mai sus, au fost raportate în asociere cu utilizarea tamsulosin fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie şi dispnee. Deoarece aceste
evenimente raportate spontan sunt din experienta de după punere pe piaţă la nivel mondial, frecvenţa evenimentelor şi rolul tamsulosinului în cauzalitatea lor nu poate fi determinată în mod credibil.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la efecte severe hipotensive, ameţeli şi stare de rău. Efecte severe hipotensive s-au observat la diferite niveluri de supradozaj.
Tratament
În caz de hipotensiune acută după supradozaj sunt necesare măsuri de susţinere a funcţiilor sistemului cardiovascular. Tensiunea arterială poate fi restabilită şi frecvenţa cardiacă poate reveni la normal prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă tensiunea arterială şi ritmul cardiac nu se modifică după ce pacientul se află în poziţie orizontală, se pot administra soluţii pentru creşterea volumului sanguin, eventual chiar agenţi vasopresori. Funcţia renală trebuie monitorizată şi trebuie aplicate măsuri suportive generale.
Deoarece tamsulosinul se leagă într-un procent ridicat de proteinele plasmatice, dializa este ineficientă.
Măsuri, cum ar fi vărsături, pot fi luate pentru a împiedica absorbţia.
Când sunt implicate cantităţi mari, poate fi aplicat şi lavajul gastric şi cărbune activat şi poate fi administrat şi un laxativ osmotic, cum ar fi sulfat de sodiu.
Proprietăți farmacologice - CONTIFLO 0,4mg
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată, antagonişti ai receptorilor alfa- adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Mod de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii alfa1 post-sinaptici, în special de subtipurile alfa1A care produce o relaxare a muşchilor netezi ai prostatei şi tensiunea este redusă.
Proprietăţi farmacodinamice
Tamsulosinul măreşte debitul maxim de urină prin relaxarea muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei, şi obstrucţia este diminuată.
Se ameliorează de asemenea complexul de simptome iritative şi obstructive în care instabilitatea vezicii urinare și tensiunea musculaturii netede ale tractului urinar inferior joacă un rol important.
Antagoniştii α 1-adrenergici pot reduce tensiunea arterială prin scăderea rezistenţei vasculare periferice. Nu a fost observată nici o reducere a tensiunii arteriale cu semnificaţie clinică în timpul studiilor cu tamsulosin.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze variabile a fost efectuat la copii cu neuropatia vezicii urinare. Un total de 161 copii (cu vârsta de la 2 la 16 ani) au fost randomizaţi şi trataţi cu doze de tamsulosin variind de la nivelul 1 la 3 (scăzut [0,001 – 0,002 mg / kg], mediu [0,002
– 0,004 mg / kg] şi mare [0,004 – 0,008 mg / kg]) sau placebo.
Obiectivul primar a fost numărul de pacienţi la care a scăzut presiunea punctului detrusor de curgere (PPD) la <40 cm H2O, bazată pe două evaluări în aceeaşi zi. Obiectivele secundare au fost: schimbarea actuală şi procentuală de la valoarea iniţială a presiunii punctului detrusor de curgere, îmbunătăţirea sau stabilizarea hidronefrozei şi hidroureterului şi schimbările volumului de urină obţinute prin cateterizare şi numărul de scutece ude în momentul cateterizării înregistrate în jurnalele de cateterism. Nu s-a găsit nicio diferenţă semnificativă statistic între grupul placebo şi oricare din cele 3 grupuri de doză de tamsulosin pentru obiectivul primar sau orice alte obiective secundare.
Nu a fost observată nicio doză de răspuns pentru orice nivel de doză.
Absorbţie
Tamsulosin clorhidrat administrat sub formă de comprimate cu eliberare prelungită este absorbit din intestin. În condiții de repaus alimentar aproximativ 57% din doza administrată se estimează că este absorbită. O parte consistentă de tamsulosin cu eliberare prelungită se menține peste intervalul pH-ului întâlnit în tractul gastro-intestinal, cu fluctuaţii mici peste 24 de ore. Gradul de absorbție este majorat cu 64% şi 149% (ASC şi respectiv Cmax) de o masă bogată în grăsimi, comparativ cu a jeun.
Cinetica tamsulosinului este lineară.
După administrarea post-prandială a unei doze unice de tamsulosin, concentraţia plasmatică maximă este atinsă in aproximativ 6 ore. La starea de echilibru, care este atinsă în ziua a 4-a de dozări multiple, vârful concentraţiei plasmatice de tamsulosin este atins între 4 şi 6 ore în cazul administrării pe nemâncate sau după mese. Vârful concetraţiei plasmatice creşte de la aproximativ 6 ng/ml după prima doză la 11 ng/ml la starea de echilibru.
Ca rezultat al caracteristicii de eliberare prelungită a tamsulosinului, nivelele concentraţiei plasmatice de tamsulosin înainte de doza următoare însumează până la 40% din vârful concetraţiei plasmatice în cazul administrării pe nemâncate sau după mese.
Atât în cazul dozării unice, cât şi în cazul dozării multiple există o variaţie considerabilă a nivelelor plasmatice de la un pacient la altul.
Distribuţie
La bărbaţi tamsulosinul se leagă aproximativ 99% de proteinele plasmatice şi volumul de distribuţie este mic (aprox. 0,2 l/kg).
Metabolizare
Tamsulosinul suferă fenomenul de prim pasaj hepatic în proporţie mică, fiind metabolizat lent. Cea mai mare parte a tamsulosinului rămâne neschimbată în plasmă. Tamsulosinul se metabolizează la nivel hepatic.
La şobolani, s-a considerat ca tamsulosin nu a cauzat aproape nicio inducere a enzimelor hepatice microzomale.
Rezultatele in vitro sugerează că CYP3A4 şi, de asemenea, CYP2D6 sunt implicate în metabolizare, cu eventuale contribuții minore la metabolismul clorhidratului de tamsulosin a altor izoenzime CYP. Inhibarea enzimelor de metabolizare a medicamentelor CYP3A4 şi CYP2D6 poate duce la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Nici unul dintre metaboliți nu sunt mai activi faţă de compusul inițial.
Eliminare
Tamsulosinul şi metaboliţii săi se elimină mai ales pe cale renală. Aproximativ 4-6% din doza administrată se elimină nemodificată.
După o doză unică de tamsulosin şi la starea de echilibru, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 19 ore şi respectiv de 15 ore.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală.
Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii de toxicitate la şoareci, şobolani şi câini, cu doze unice şi repetate. De asemenea s-au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolani, carcinogenitatea la şoareci şi şobolani, iar genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro.
Profilul toxic general observat la doze mari de tamsulosin, este identic cu efectul farmacologic cunoscut al altor blocante de receptori alfa adrenergici.
La câini, la doze foarte mari s-au observat modificări ale ECG. Acest răspuns este considerat nesemnificativ din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă.
S-a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative ale glandelor mamare la şoareci şi şobolani femele. Aceste modificări pot fi consecinţa hiperprolactinemiei şi apar numai la doze mari fiind nesemnificative clinic.
