MOXILEN 500 mg CAPS.

Peniciline cu spectru extins Antibacteriene beta-lactamine, peniciline

Indicații

Dozaj

Listă interacțiuni

Restricții

Informații referitoare la prescripția medicală

Lista de compensare

Medicamentul nu este listat.

Emitere de informaţii

Fără informații

Restricţii pe bază de rețetă

PRF - Medicamente care se elibereaza cu prescriptie medicala, prescriptie care ramane in farmacie si nu se reinnoieste

Alte informații

Numele medicamentului

MOXILEN 500 mg CAPS.

Forma farmaceutică

CAPS.

Deținătorul de licență

MEDOCHEMIE LTD. - CIPRU

Data ultimei actualizări a RCP-ului

01.08.2025

Utilizați aplicația Mediately

Obțineți mai rapid informații despre medicamente.

Scanați cu camera telefonului.

4.9

Peste 36k recenzii

Utilizați aplicația Mediately

Obțineți mai rapid informații despre medicamente.

4.9 rating, peste 20.000 de evaluări

RCP - MOXILEN 500mg

Indicații

Amoxicilina este indicată în tratamentul următoarelor infecții la adulți, adolescenţi și copii (vezi pct. 4.2, 4.4 și 5.1):

Sinuzită bacteriană acută
Otită medie acută
Amigdalită și faringită acută streptococică
Exacerbări acute ale bronșitei cronice
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
Pielonefrită acută
Febră tifoidă și paratifoidă
Abces dentar cu celulită răspândită
Infecții la nivelul articulaţiilor protezate
Eradicarea Helicobacter pylori
Boala Lyme

Amoxicilina este recomandată şi pentru profilaxia endocarditei.

Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a substanţelor

antibacteriene.

Dozaj

Doze

Doza de amoxicilină selectată pentru a trata o infecţie individuală trebuie să ia în considerare:

Microorganismele patogene anticipate şi posibila sensibilitate a acestora la substanţele

antibacteriene (vezi pct. 4.4)
Gravitatea şi localizarea infecţiei
Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, după cum este indicat mai jos.

Durata terapiei trebuie stabilită în funcţie de tipul infecţiei şi răspunsul pacientului şi, de regulă, ar trebui să fie cât mai scurtă posibil. Anumite infecţii necesită perioade mai lungi de tratament (vezi pct. 4.4, referitor la terapia prelungită).

Adulți și copii cu greutatea ≥40 kg

Indicație*	Doză*
Sinuzită bacteriană acută	250 mg - 500 mg la 8 ore sau 750 mg - 1 g la 12 oreÎn infecțiile severe 750 mg - 1 g la 8 oreCistita acută poate fi tratată cu 3 g de două ori pe zi, o singură zi
Bacteriurie asimptomatică în sarcină
Pielonefrită acută
Abces dentar complicat cu celulită
Cistită acută
Otită medie acută	500 mg la 8 ore, 750 mg - 1 g la 12 oreÎn infecțiile severe, 750 mg - 1 g la 8 ore timp de 10 zile
Tonsilită și faringită acută streptococică
Exacerbări acute ale bronșitei cronice
Pneumonie dobândită în comunitate	500 mg - 1 g la 8 ore
Febră tifoidă și paratifoidă	500 mg - 2 g la 8 ore
Infecții ale articulaţiilor protetice	500 mg - 1 g la 8 ore
Profilaxia endocarditei	2 g oral, în priză unică, cu 30 - 60 de minute înaintede procedură
Eradicarea Helicobacter pylori	750 mg - 1 g de două ori pe zi în asociere cu uninhibitor de pompă de protoni (de exemplu,omeprazol, lansoprazol) și alt antibiotic (deexemplu, claritromicină, metronidazol) timp de 7zile
Boala Lyme (vezi pct. 4.4)	Stadiu incipient: 500 mg - 1 g la 8 ore, până la maxim 4 g pe zi în doze divizate, timp de 14 zile (10 - 21 de zile)Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg - 2 g la 8ore până la maxim 6 g pe zi în doze divizate, timpde 10 - 30 de zile
*Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale ale ghidurilor de tratament pentru fiecare indicație

Copii cu greutatea <40 kg

Copiii pot fi tratați cu amoxicilină sub formă de capsule, comprimate pentru dispersie orală, pulbere pentru suspensie orală sau plicuri.

Amoxicilina pulbere pentru suspensie orală este recomandată la copiii cu vârsta mai mică de 6 luni.

La copiii care cântăresc 40 kg sau mai mult trebuie să se administreze doza recomandată pentru adulți.

Doze recomandate:

Indicație+	Doză+
Sinuzită bacteriană acută	20 - 90 mg/kg și zi în mai multe prize*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate

Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar complicat cu celulită
Tonsilită și faringită acută streptococică	40 - 90 mg/kg şi zi în mai multe prize*
Febră tifoidă și paratifoidă	100 mg/kg/zi în trei prize
Profilaxia endocarditei	50 mg/kg pe cale orală, în priză unică, cu 30 – 60de minute înainte de procedură
Boala Lyme (vezi pct. 4.4)	Stadiu inițial: 25 - 50 mg/kg şi zi în trei doze divizate, pe o perioadă de 10-21 de zileStadiu tardiv (implicare sistemică): 100 mg/kg şi zi în trei doze divizate, pe o perioadă de 10 - 30 de zile
+ Trebuie luate în considerare recomandările oficiale ale ghidurilor de tratament pentru fiecare indicație.*Schemele terapeutice cu administrare de două ori pe zi trebuie luate în considerare numai dacădoza totală este în partea superioară a intervalului.

Vârstnici

Nu se consideră necesară ajustarea dozei.

Insuficiență renală

RFG (ml/minut)	Adulți și copii ≥ 40 kg	Copii < 40 kg
mai mare de 30	nu este necesară ajustarea	nu este necesară ajustarea
10 - 30	maxim 500 mg de două ori pe zi	15 mg/kg de două ori pe zi(maxim 500 mg de două ori pe zi)
mai puțin de 10	maxim 500 mg pe zi	15 mg/kg doză unică zilnică(maxim 500 mg)
#În majoritatea cazurilor se preferă terapia parenterală.

La pacienții care efectuează hemodializă

Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.

	Hemodializă
Adulți și copii ≥ 40 kg	15 mg/kg şi zi doză zilnică unică.Înainte de hemodializă, trebuie administrată o doză suplimentarăde 15 mg/kg.Pentru a reface concentraţiile plasmatice ale medicamentului,după hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15 mg/kg.

La pacienţii care efectuează dializă peritoneală

Doza maximă de amoxicilină 500 mg pe zi.

Insuficiență hepatică

Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Mod de administrare

A se înghiţi capsula cu o cantitate suficientă de apă, fără a deschide capsula.

Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă, la alte peniciline sau la oricare dintre excipienții enumerați la

pct. 6.1.

Istoric de reacție de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu, reacție anafilactică) la un alt

medicament beta-lactamic (de exemplu, cefalosporină, carbapenem sau monobactam).

Atenționări

Reacţii de hipersensibilitate

Înainte de a începe terapia cu amoxicilină, trebuie investigat cu atenţie dacă au existat anterior reacţii de hipersensibilitate la penicilină, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi ocazional letale (incluzând reacţii anafilactoide şi reacţii adverse cutanate severe). Este mai probabil ca aceste reacţii

să se manifeste la persoanele cu istoric de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu amoxicilină trebuie întreruptă şi instituită o terapie

alternativă corespunzătoare.

Sindromul de enterocolită indusă de medicamente (SEIM) a fost raportat în principal la copiii cărora li s-a administrat amoxicilină (vezi pct. 4.8). SEIM este o reacție alergică care are ca simptom principal vărsăturile prelungite (1-4 ore după administrarea medicamentului), în absența simptomelor alergice cutanate sau respiratorii. Alte simptome pot include: dureri abdominale, diaree, hipotensiune arterială sau leucocitoză cu neutrofilie. Au existat cazuri grave, inclusiv progresie la șoc.

Sindrom coronarian acut asociat reacției de hipersensibilitate

Rar au fost raportate cazuri de hipersensibilitate în timpul tratamentului cu amoxicilină (sindrom coronarian acut asociat reacției de hipersensibilitate, vezi pct. 4.8); vor fi luate în considerare măsurile corespunzătoare.

Microorganisme non-sensibile

Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind sensibil sau există o foarte mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen implicat (vezi pct. 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul

pacienţilor cu infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.

Convulsii

Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la pacienţii cu predispoziţie (de exemplu, istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip meningeal (vezi pct. 4.8)).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi pct. 4.2).

Reacţii cutanate

Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule poate reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi pct. 4.8). Această reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie pentru orice administrare ulterioară.

Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.

Reacţia Jarisch-Herxheimer

Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala

Lyme (vezi pct. 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei

care cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este

o consecinţă des întâlnită şi, de regulă, auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala

Lyme.

Creşterea în exces a microorganismelor non-sensibile

Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-sensibile.

Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate

medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi pct. 4.8).

Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă

diaree în timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă colita asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se va solicita consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice

sunt contraindicate în această situaţie.

Terapie prelungită

Evaluarea periodică a funcţiei organelor; în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea

funcţiilor renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi pct. 4.8).

Anticoagulante

Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

Cristaluria

La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar (incluzând

afecțiuni renale acute), predominant în cazul terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se recomandă menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru a reduce posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării

amoxicilinei. La pacienţii cu catetere vezicale, se recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii acestora (vezi pct. 4.8 și 4.9).

Interferența cu investigaţiile diagnostice

Este posibil ca valorile crescute serice şi urinare de amoxicilină să influenţeze anumite analize de laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele chimice generează adesea rezultate fals pozitive.

În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.

Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide. Moxilen 500 mg capsule conține carmoizină care poate cauza reacții alergice.

Interacțiuni

Listă interacțiuni

Adăugați la "Interacțiuni"

Probenecid

Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară renală de amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentraţii plasmatice crescute şi prelungite de amoxicilină.

Alopurinol

Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte probabilitatea producerii de reacţii cutanate alergice.

Tetracicline

Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.

Anticoagulante orale

Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de valori crescute a INR-ului (raportul internațional normalizat) la pacienţii care au continuat tratamentul cu

acenocumarol sau warfarină şi cărora le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie după iniţierea sau întreruperea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil să fie

necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Metotrexat

Penicilinele pot reduce excreţia de metotrexat, cauzând o posibilă creştere a nivelului de toxicitate a

acestuia.

Sarcina

Sarcină

Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii

atunci când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.

Alăptare

Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât este posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar după ce medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.

Fertilitate

Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om. Studiile la animale referitoare la toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor efecte asupra fertilităţii.

Condus auto

Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu, reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Reacții adverse

Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate.

RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.

Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse:

Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Infecții și infestări
Foarte rare	Candidoză cutaneo-mucoasă
Tulburări hematologice și limfatice

Foarte rare	Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie severă sauagranulocitoză), trombocitopenie reversibilă şi anemie hemolitică.Prelungirea timpului de sângerare şi a timpului de protrombină (vezipct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare		Reacţii alergice severe, inclusiv edem angioneurotic, anafilaxie, boala serului şi vasculită de hipersensibilitate (vezi pct. 4.4).
Cu frecvență necunoscută		Reacția Jarisch-Herxheimer (vezi pct. 4.4) și sindrom coronarian asociat reacției de hipersensibilitate (sindrom Kounis) (vezi pct.4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare		Hiperkinezie, ameţeli şi convulsii (vezi pct. 4.4 și pct. 4.9) .
Cu frecvență necunoscută		Meningită aseptică
Tulburări cardiace
Cu frecvență necunoscută		Sindromul Kounis
Tulburări gastro-intestinale
Date din studiile clinice
*Frecvente		Diaree și greață
*Mai puțin frecvente		Vărsături
Date post-marketing
Foarte rare		Colită asociată tratamentului antibiotic (inclusiv colităpseudomembranoasă și colită hemoragică; vezi pct. 4.4). Limbă neagră, viloasă
Cu frecvență necunoscută		Sindromul de enterocolită indusă de medicamente
Tulburări hepato-biliare
Foarte rare		Hepatită și icter colestatic. Creștere moderată a valorilor AST și/sauALT.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Date din studiile clinice
*Frecvente		Erupție cutanată tranzitorie
*Mai puțin frecvente		Urticarie și prurit
Date post-marketing
Foarte rare		Reacţii cutanate cum sunt eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă și exfoliativă sau pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA) (vezi pct. 4.4) şi reacţie la medicament cu eozinofilie şi simptomesistemice (sindrom DRESS).
Cu frecvență necunoscută		Boala cu IgA liniară
Tulburări renale și ale căilor urinare
Foarte rare		Nefrită interstițialăCristalurie (incluzând afecțiuni renale acute) (vezi pct. 4.4 și 4.9Supradozaj)
*Incidenţa acestor evenimente adverse a fost determinată în cadrul studiilor clinice la care auparticipat aproximativ 6000 de pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii cărora le-a fost administrată amoxicilină.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Supradozaj

Semne şi simptome de supradozaj

Simptomele gastro-intestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric şi electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu

amoxicilină, care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală (vezi pct.4.4). La pacienţii cu

disfuncţie renală sau la cei cărora li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi pct. 4.4 şi

4.8).

Abordarea terapeutică a intoxicaţiei

Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului

hidroelectrolitic.

Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.

Proprietăți farmacologice - MOXILEN 500mg

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg; codul ATC: J01CA04. Mecanism de acţiune

Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe

enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene. Inhibarea sintezei

peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de regulă de liza şi moartea celulei. Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente, drept urmare spectrul de acţiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care produc aceste enzime.

Relaţia farmacocinetică / farmacodinamică

Timpul peste concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care evaluează eficacitatea amoxicilinei.

Mecanisme de rezistenţă

Principalele mecanisme de rezistenţă la amoxicilină sunt:

Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.
Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanţei antibacteriene pentru ţintă.

Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompa de eflux pot cauza sau contribui la

rezistenţa bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negative.

Valori critice

Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea Sensibilității Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.

Microorganism	Pragul CMI de sensibilitate (mg/l)
	Sensibil ≤	Rezistent >
Enterobacteriaceae	18	8
Staphylococcus spp.	2Nota	2Nota

3Enterococcus spp.	4	8
Streptococcus grupurile A, B, C și G	4Nota	4Nota
Streptococcus pneumoniae	5Nota	5Nota
Streptococi din grupul Viridans	0,5	2
Haemophilus influenzae	62	62
Moraxella catarrhalis	7Nota	7Nota
Neisseria meningitidis	0,125	1
Anaerobi Gram-pozitivi cu excepția8Clostridium difficile	4	8
8Anaerobi Gram-negativi	0,5	2
Helicobacter pylori	90,125	90,125
Pasteurella multocida	1	1
Praguri de sensibilitate fără legătură10cu o anumită specie	2	8
1Tipul sălbatic de Enterobacteriaceae este considerat sensibil la aminopeniciline. În unele țări sepreferă încadrarea tulpinilor sălbatice de E. coli și P. mirabilis ca intermediare. În aceste cazuri, se valua în calcul valoarea critică CMI S ≤ 0,5 mg/l.2Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi laamoxicilină. Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toatemedicamentele beta-lactamice.3Sensibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină.4Sensibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din sensibilittaea labenzilpenicilină.5Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificateca intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină. Sensibilitatea este derivată din CMI a ampicilinei.6Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare debeta-lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente.7Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente.8Sensibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină.9Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia întretipurile sălbatice şi cele cu sensibilitate redusă.10Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4doze zilnice (1,5 până la 2 g /zi).

Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile

selectate, fiind de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. După cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când

prevalenţa rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva tipuri de infecţii este pusă la îndoială.

Sensibilitatea in vitro a microorganismelor la amoxicilină

Specii sensibile frecvent

Aerobi Gram-pozitivi:Enterococcus faecalisStreptococi beta-hemolitici (Grupuri A, B, C și G)Listeria monocytogenes

Specii pentru care rezistența dobândită poate fi o problemă

Aerobi Gram-negativi: Escherichia coli Haemophilus influenzae Helicobacter pylori Proteus mirabilis Salmonella typhi Salmonella paratyphiPasteurella multocida

Aerobi Gram-pozitivi: Stafilococ coagulazo-negativ Staphylococcus aureus^£ Streptococcus pneumoniaeStreptococi din grupul Viridans

Anaerobi Gram-pozitivi:Clostridium spp.

Anaerobi Gram-negativi:Fusobacterium spp.

Altele:Borrelia burgdorferi

Organisme cu rezistență naturală†

Aerobi Gram-pozitivi:Enterococcus faecium^†

Aerobi Gram-negativi:Acinetobacter spp.Enterobacter spp.Klebsiella spp.Pseudomonas spp.

Anaerobi Gram-negativi:Bacteroides spp. (mai ales tulpinile de Bacteroides fragilis sunt rezistente).

Altele: Chlamydia spp. Mycoplasma spp.Legionella spp.

† Sensibilitatea intermediară naturală în absența mecanismului de rezistență dobândit.£Aproape toate tulpinile de S. aureus sunt rezistente la amoxicilină din cauza faptului că producpenicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.

Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

Amoxicilina disociază total în soluţie apoasă cu pH fiziologic. Este absorbită rapid şi eficient dacă este administrată pe cale orală. În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este biodisponibilă în proporţie de 70%. Timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) este de aproximativ o oră.

Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină de 250 mg a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoşi.

Cmax	Tmax *	ASC (0-24 ore)	T ½
(μg/ml)	(h)	(μg·h/ml)	(h)
3,3 ± 1,12	1,5 (1,0-2,0)	26,7 ± 4,56	1,36 ± 0,56
*Mediana (interval)

În intervalul de doze de 250 până la 3000 mg, biodisponibilitatea (măsurată ca Cmax şi ASC) este liniară proporţional cu doza. Absorbţia nu este influenţată de ingestia simultană de alimente.

Pentru eliminarea amoxicilinei poate fi folosită hemodializa. Distribuţie

Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar volumul

aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.

În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul abdominal, piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi. Amoxicilina nu difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.

Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a metaboliţilor medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern (vezi pct. 4.6).

S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi pct. 4.6).

Metabolizare

Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi echivalente de până la 10 - 25% din doza iniţială.

Eliminare

Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.

Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o oră şi un clearance total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 60 până la 70% din doza amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore, după administrarea

unei singure doze de 250 mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite studii au constatat că excreţia urinară este 50-85% pentru amoxicilină, pe parcursul a 24 de ore.

Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei (vezi pct. 4.5).

Vârsta

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar la copii cu vârste cuprinse între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri), în prima săptămână de viaţă, frecvenţa de administrare nu trebuie să

depăşească două administrări pe zi, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Întrucât pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să aibă funcţie renală deficitară, doza trebuie selectată cu atenţie şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.

Sex

În urma administrării orale de amoxicilină la subiecţi sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a

avut un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.

Insuficienţă renală

Clearance-ul total al amoxicilinei serice scade proporţional cu scăderea funcţiei renale (vezi pct. 4.2 şi

4.4).

Insuficienţă hepatică

Dozele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie selectate cu atenţie, iar funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.

Date preclinice de siguranță

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi

toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.

Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.