REVIGRIP HOT LEMON 500 mg/200 mg/10 mg PULB. PT. SOL. ORALA

Pentru ameliorarea pe termen scurt a simptomelor de răceală şi gripă, incluzând dureri, cefalee, nas înfundat și dureri în gât, frisoane și febră şi pentru ameliorarea tusei productive.

Acest medicament este indicat la adulți, vârstnici și copii cu vârsta de 12 ani și peste.

Pentru toate indicațiile:

Adulți, vârstnici și copii cu vârsta de 12 ani și peste:

Un plic la interval de 4-6 ore, dacă este necesar, cu un maxim de 4 doze în 24 de ore.

Copii cu vârsta sub 12 ani:

Nu este recomandat

Grupe speciale de pacienţi.

Insuficienţă hepatică:

Pacienţii diagnosticaţi cu insuficienţă hepatică sau sindrom Gilbert trebuie să solicite sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Restricţiile legate de administrarea medicamentelor care conţin

paracetamol la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt determinate în principal de conţinutul în

paracetamol al medicamentului (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală:

Pacienţii diagnosticaţi cu insuficienţă renală necesită sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Atunci când se administrează paracetamol pacienţilor cu insuficienţă renală, se

recomandă să se reducă doza şi să se crească intervalul minim dintre fiecare administrare la cel puţin 6 ore. Restricţiile legate de utilizarea medicamentelor care conţin paracetamol/fenilefrină la pacienţii cu insuficienţă renală sunt determinate în principal de conţinutul în paracetamol al medicamentului (vezi pct. 4.4).

Pacienţi vârstnici:

Pacienţii vârstnici debilitați sau imobilizaţi, pot necesita o doză sau frecvență de administrare redusă.

Dacă durerea sau febra persistă mai mult de 3 zile sau se agravează sau dacă apar alte simptome,

tratamentul trebuie întrerupt și și consultat un medic.

Doza zilnică recomandată sau numărul specificat de dooze nu trebuie depășite din cauza riscului de

afectare hepatică (vezi pct. 4.4 și 4.9). Interval minim de adminsitrare: 4 ore. Mod de administrare

Calea de administrare: orală.

Se dizolvă conţinutul unui plic într-o cană de dimensiuni standard cu

apă caldă, dar nu fierbinte (250 ml). Se lasă să se răcească până la o temperatură la care poate fi băută. Se bea toată soluția de culoare galbenă în decurs de 1 ½ ore.

• Hipersensibilitate la paracetamol, guaifenesină şi fenilefrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Insuficiență hepatică severă sau insuficiență renală severă

• Pacienți cu hipertensiune arterială, hipertiroidism, diabet, boli de inimă și tulburări

  cardiovasculare

• Anemie hemolitică severă

• Feocromocitom

• Pacienţi care utilizează antidepresive triciclice sau medicamente beta-blocante (vezi pct 4.5)

• Pacienţi care utilizează concomitent alte medicamente care conțin paracetamol (vezi pct 4.4)

• Contraindicat la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori de monoaminoxidază sau în următoarele două săptămâni de la încetarea tratamentului cu inhibitori de monoaminoxidază (vezi pct. 4.4).

• Utilizare la pacienții cu glaucom cu unghi închis

• Retenție urinară.

• Utilizare la pacienții tratați în prezent cu alte medicamente simpatomimetice (cum sunt decongestionante, anorexigene şi psihostimulante de tipul amfetaminelor).

Medicul sau farmacistul trebuie să verifice dacă nu sunt utilizate concomitent medicamente care conţin simpatomimetice, cu diferite moduri de administrare, de exemplu, administrare orală şi

administrare topică (preparate nazale, auriculare şi oftalmice).

Medicamentele care conțin simpatomimetice trebuie utilizate cu prudenţă crescută la pacienții diagnosticaţi cu angină pectorală.

Medicamentele care conţin simpatomimetice pot acţiona ca stimulente cerebrale, determinând insomnie, nervozitate, febră mare, tremor şi convulsii epileptiforme.

Acest medicament nu trebuie utilizat de către pacienții trataţi în prezent cu alte medicamente

simpatomimetice (cum sunt decongestionante, anorexigene şi psihostimulante de tipul amfetaminelor). Acest medicament nu trebuie utilizat de către pacienții care iau medicamente antitusive.

Pacienţii diagnosticaţi cu următoarele afecţiuni trebuie să solicite consult medical înainte de a utiliza

acest medicament:

• Hipertrofie de prostată (pacienţii pot prezenta dificultate mai mare la micţiune)

• Afecţiuni vasculare ocluzive, de exemplu sindrom Raynaud

• Miastenia gravis

• Afecțiuni gastro-intestinale severe

• Deficit de glutation

• Malnutriție cronică

• Alcoolism cronic

• Deficit de glucoză-6-fosfat dehirogenază

• Insuficiență renală (RFG ≤50ml/min)

• Sindromul Gilbert (icter familial non-hemolitic)

• Tratament concomitent cu medicamente care afectează funcția hepatica

• Deshidratare

• Vârstnici, adulți și adolescenți cu o greutate mai mică de 50 kg

Acest medicament trebuie recomandat numai dacă sunt prezente toate simptomele (durere şi/sau febră, congestie nazală și tuse productivă).

Pacienţii diagnosticaţi cu tuse cronică sau astm bronşic sau prezintă simptome însoţite de febră, erupţie cutanate sau cefalee persistentă, trebuie să se adreseze unui medic înainte de a lua

acest medicament.

Pacienții trebuie să înceteze utilizarea acestui medicament şi să se adreseze unui profesionist din domeniul sănătăţii, dacă tusea durează mai mult de 3 zile sau recidivează.

Se recomandă prudență la pacienții cu astm bronșic care sunt sensibili la acidul acetilsalicilic, deoarece sunt raportate bronhospasme ușoare în asociere cu paracetamol (reacție încrucișată).

Se recomandă prudenţă la administrarea paracetamolului la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi insuficienţă hepatică severă. Boala hepatică de bază crește riscul de afectare a ficatului cauzată de paracetamol. Pacienții care au fost diagnosticați cu insuficiență hepatica sau renală trebuie să solicite sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Riscurile de supradozaj este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică non-alcoolică.

Trebuie evitată utilizarea concomitentă cu alcool etilic (vezi pct. 4.5). Paracetamolul poate fi hepatotoxic deja în doze de peste 6-8 g pe zi. Cu toate acestea, leziunile hepatice pot să apară la doze mult mai mici, dacă este utilizat concomitent cu alcool, inductori enzimatici sau alte medicamente

hepatotoxice. Consumul de alcool pe termen lung crește semnificativ riscul de hepatotoxicitate indus de paracetamol. În timpul tratamentului de lungă durată, nu poate fi exclusă posibilitatea de afectare a rinichilor.

Pacienții trebuie sfătuiți să nu ia concomitent alte medicamente care conțin paracetamol,

decongestionante sau medicamente pentru răceală și gripă. În caz de supradozaj trebuie solicitat imediat sfatul medicului, chiar dacă pacientul se simte bine, din cauza riscului de afectare hepatică ireversibilă (vezi pct 4.9).

Acest medicament conține sucroză 2,1 g. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat.

Acest medicament conține 12 mg aspartam (E951) per doză. Aspartamul este o sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător la persoanele cu fenilcetonurie (FCU), o afecțiune genetică rară, în care concentrația de fenilalanină este crescută, din cauză că organismul nu o poate elimina în mod corespunzător.

Acest medicament conține 128,8 mg sodiu per doză, echivalent cu 6% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru tratarea durerilor de cap, le poate agrava. Dacă se întâmpină sau se suspectează această situație, trebuie solcitat sfatul medicului și tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin utilizarea excesivă a medicamentelor trebuie suspectat la

pacienții care au cefalee frecvent sau zilnic, în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate a medicamentelor pentru cefalee.

Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat, la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă și septicemie, sau la pacienți cu malnutriție și alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic), care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli.

PARACETAMOL

Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi crescută de metoclopramidă sau domperidonă, iar absorbţia poate fi redusă de colestiramină.

Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor derivaţi cumarinici poate fi potenţat prin utilizarea regulată şi pe termen lung a paracetamolului, cu risc crescut de sângerare, cu toate că dozele administrate ocazional nu au efect semnificativ. Hepatotoxicitatea paracetamolului este potenţată de consumul excesiv de alcool.

Au fost raportate interacțiuni farmacologice cu alte medicamente care implică paracetamolul. Nu se consideră că aceste interacţiuni au semnificaţie clinică, dacă se utilizează în faza acută, la dozele recomandate.

Medicamentele inductoare ale enzimelor microzomale hepatice, cum sunt alcoolul,

barbituricele, inhibitorii de monoaminoxidază şi antidepresivele triciclice, pot creşte hepatotoxicitatea paracetamolului, mai ales în caz de supradozaj. Medicamentul este contraindicat la pacienții trataţi

concomitent cu inhibitori de monoaminoxidază sau la care a fost întrerupt de două săptămâni tratamentul cu inhibitori de monoaminoxidază, din cauza riscului de apariție a unei crize hipertensive.

Utilizarea regulată a paracetamolului reduce, probabil, metabolizarea zidovudinei (risc crescut de

neutropenie).

Salicitaţii/acidul acetilsalicilic pot creşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al

paracetamolului.

Tratamentul concomitent cu paracetamol și AINS crește riscul de insuficiență renală. Paracetamolul poate modifica rezultatele testelor pentru acid uric, în cazul utilizării metodei acidului

fosfotungstic şi rezultatele testelor pentru glicemie.

În cazul tratamentului concomitent cu probenecid, doza de paracetamol trebuie redusă, deoarece probenecidul reduce clearance-ul paracetamolului cu 50%, prin prevenirea conjugării paracetamolului cu acidul glucuronic.

Există dovezi limitate care sugerează că paracetamolul poate afecta farmacocinetica cloramfenicolului, dar validitatea sa a fost criticată și dovezile unei interacțiuni relevante din punct de vedere clinic par să lipsească.

Deși nu este necesară monitorizarea de rutină, este important să se țină cont de această potențială

interacțiune atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent, în special la pacienții malnutriți.

Trebuie luate măsuri de precauție când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4)

GUAIFENESINĂ

Dacă urina este colectată în decurs de 24 ore de la administrarea unei doze din acest medicament, un metabolit al guaifenesinei poate provoca interferarea culorii la determinările de laborator a acidului 5-hidroxi-indolacetic (5-HIAA) şi acidului vanilmandelic (VMA) din urină.

Guaifenesina potențează acțiunea sedativelor și a relaxantelor musculare. CLORHIDRAT DE FENILEFRINĂ

Fenilefrina trebuie utilizată cu prudență concomitent cu următoarele medicamente, deoarece au fost raportate interacțiuni:

Sarcina

Paracetamol

O cantitate mare de date provenind de la femeile gravide nu indică nici malformaţii, nici toxicitate feto-neonatală în cazul utilizării paracetamolului. Studiile eipdemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși in utero la paracetamol arată rezultate neconcludente. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, cu toate acestea, trebuie administrat la cea mai mică doză eficace, pentru cel mai scurt timp posibil și cu cea mai mică frecvență posibilă.

Guaifenesină

Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea guaifenesinei la femeile gravide. Clorhidrat de fenilefrină

Pe baza experienței la om, clorhidratul de fenilefrină provoacă malformații congenitale atunci când este administrat în timpul sarcinii. De asemenea, s-a arătat că are posibile legături cu hipoxia fetală. Fenilefrina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii necesită tratament.

Alăptarea

Acest medicament nu trebuie utilizat în timpul alăptării, fără recomandarea medicului. Paracetamol

Paracetamolul/metaboliții se excretă în laptele uman, dar în cazul utilizării de doze terapeutice nu se anticipează efecte asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi.

Guaifenesină

Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea guaifenesinei la femeia gravidă.

Clorhidrat de fenilefrină

Nu există informații suficiente cu privire la excreția clorhidratului de fenilefrină/metabolit în laptele

uman.

Fertilitatea

Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea paracetamolului, clorhidratului de fenilefrină sau guaifenesinei și impactul acestora asupra fertilități.

Revigrip Hot Lemon poate determina ameţeală. Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule şi să nu utilizeze utilaje dacă sunt afectaţi de ameţeală.

Rezumatul profilului de siguranță

Ingredientele active sunt de obicei bine tolerate în timpul utilizării normale.

Reacții alergice/alergii grave, angioedem, reacții anafilactice, midriază, galucom acut cu unghi închis

pot apărea rar (mai puțin de 1 caz la 1000 de pacienți).

Dermatita alergică, sindromul Stevens Johnson, necroliza epidermică toxică, dermatita indusă de medicamente și pustuloza exantematoasă acută generalizată (PEGA) pot să apară foarte rar (mai puțin de 1 caz la 10000 de pacienți).

Lista tabelară a reacțiilor adverse

Frecvenţa de apariţie a reacțiilor adverse este, în general clasificată după cum urmează:

• Foarte frecvente (≥1/10)

• Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

• Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

• Foarte rare (<1/10000)

• Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

  PARACETAMOL

  Evenimentele adverse provenind din datele istorice din studiile clinice sunt rare şi expunerea

  pacientului este limitată. Evenimentele raportate provenind din experienţa vastă de după punerea pe piaţă, în cazul utilizării de doze terapeutice/recomandate şi considerate a fi induse de tratament

  sunt prezentate în tabelul de mai jos, conform clasificării pe aparate, sisteme şi organe a sistemului MedDRA. Deoarece datele clinice sunt limitate, frecvenţa acestor reacţii adverse nu este

  cunoscută (nu poate fi estimată din datele existente) dar experienţa după punerea pe piaţă indică faptul că reacţiile adverse la paracetamol sunt rare ((≥1/10000 şi <1/1000) şi reacţiile adverse grave sunt foarte rare (<1/10000).

  Aparate, sisteme și organe	Reacţie adversă	Frecvența
  Tulburări hematologice şilimfatice	Trombocitopenie Agranulocitoză Tulburări hematologiceAcestea nu sunt neapărat legate cauzal deparacetamol.	Necunoscută
  Tulburări ale sistemuluiimunitar	Anafilaxie	Necunoscută
  Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale	Bronhospasm*	Necunoscută
  Tulburări hepatobiliare	Disfuncție hepatică	Necunoscută
  Tulburări gastro-intestinale	Pancreatită acută	Necunoscută
  Tulburări metabolice și de nutriție	Acidoză metabolică cu gaură anionică crescută	Necunoscută

  *Cazurile de bronhospasm determinate de paracetamol au apărut mai frecvent la pacienţii cu astm bronşic hipersensibili la acid acetilsalicilic sau alte AINS.

  Aparate, sisteme și organe	Reacţie adversă	Frecvența
  Tulburări ale sistemuluiimunitar	Alergii (cu excepția angioedemului)	Rară
  Tuburări ale pielii și țesutului subcutanat	Reacții de hipersensibilitate cutanată,inclusiv erupții cutanate și angioedemAu fost raportate cazuri foarte rare dereacții aderse cutanate graveNecroliza epidemică toxică (NET), sindromul StevenJohnson (SJS)Prurit, transpirație, purpură și urticarie Dermatită indusă de medicamente,pustuloză examentoasă acută generalizată(PEGA)	Foarte rară
  Tulburări renale și urinare	Piurie sterile (urină tulbure)	Foarte rară

  GUAIFENESINĂ

  Aparate, sisteme și organe	Reacţie adversă	Frecvența
  Tulburări ale sistemuluiimunitar	Reacții alergice, angioedem, reacțiianafilactice	Rară
  Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale	Dispnee*	Rară
  Tulburări gastro-intestinale	Greață, vărsături, disconfort abdominal,diaree	Rară
  Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat	Erupții cutanate, urticarie	Rară

  CLORHIDRAT DE FENILEFRINĂ

  Următoarele evenimente adverse au fost observate în studiile clinice cu fenilefrină și, prin urmare, pot reprezenta evenimentele adverse cel mai frecvent întâlnite, deși frecvențele reale nu sunt disponibile.

  Aparate, sisteme șiorgane	Reacţie adversă	Frecvența
  Tulburări psihice	Nervozitate, iritabilitate, neliniște, excitabilitate și insomnie	Necunoscută
  Tulburări ale sistemului	Cefalee, amețeală, tremor	Necunoscută
  Tulburări cardiace	Creștere a valorilor tensiunii	Necunoscută
  Tulburări gastro-intestinale	Greață, vărsături, diaree	Necunoscută

  Reacțiile adverse identificate în timpul utilizării după punerea pe piață sunt enumerate mai jos. Frecvența acestor reacții nu este cunoscută, dar poate fi considerată rară (≥1/10000 şi <1/1000).

  Aparate, sisteme șiorgane	Reacţie adversă	Frecvența
  Tulburări oculare	Midriază, glaucom acut cu unghi închis, cel mai probabil în cazul pacienţilor cu glaucom cu unghi închis	Rară
  Tulburări cardiace	Tahicardie, palpitaţii	Rară
  Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat	Erupție cutanată	Rară
  Tulburări renale şi ale căilor urinare	Disurie, retenţie urinară. Aceasta este cel mai probabil să apară la pacienţii cuobstrucţie a vezicii urinare, cum este hipertrofia de prostată.	Rară
  Tulburări alesistemului imunitar	Hipersensibilitate, uritcarie,dermatită alergică	Rară

  Descrierea reacțiilor adverse selectate

  Reacții adverse specifice care rezultă direct dintr-o interacțiune (vezi pct. 4.5) sunt:

• Risc crescut de sângerare care a fost raportat cu utilizarea concomitentă a paracetamolului și

  cumarinei

• Risc crescut de neutropenie, care a fost raportat cu utilizarea concomitentă a paracetamolului și zidovudinei

• Risc crescut de disfuncție renală care a fost raportat cu utilizarea concomitentă a paracetamolului și AINS

• Reacții adverse cardiovasculare, inclusiv hipertensiune arterială și aritmii ventriculare care au fost raportate cu utilizarea concomitentă a fenilefrinei și a agenților anestezici halogenați, inhibitori ai monoaminooxidazei, aminelor simpatomimetice, antihipertensivelor, antidepresivelor triciclice sau glicozidelor cardiace

• Reacții adverse ale SNC care au fost raportate cu utilizarea concomitentă a fenilefrinei și

  fenotiazidelor

• Ergotism, care a fost raportat cu utilizarea concomitentă a alcaloizilor fenilefrinei și

  ergotului

• Acidoză metabolică cu gaură anionică crescută: La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din

cauza acidozei induse de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La acești pacienți, acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Web-site: www.anm.ro

PARACETAMOL

La adulţii care au utilizat paracetamol 10 g sau mai mult sunt posibile leziuni hepatice. Ingestia a 5 g de paracetamol sau mai mult poate determina leziune hepatică în cazul în care pacientul

prezintă factori de risc (vezi mai jos):

Factori de risc:

Dacă pacientul:

este în tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină, primidonă, rifamcipină, sunătoare sau alte medicamente care induc enzimele hepatice

sau

consumă regulat alcool etilic, mai mult decât se recomandă

sau

este probabil să apară un deficit de glutation, de exemplu în tulburările de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie cu HIV, înfometare, caşexie.

Simptome

Simptomele de supradozaj cu paracetamol apar în primele 24 de ore şi includ paloare, greaţă,

vărsături, anorexie şi dureri abdominale. Leziunile hepatice pot să apară la 12 până la 48 de ore de la ingestie. Pot să apară tulburări în metabolismul glucozei şi acidoză metabolică. În cazul intoxicaţiei

severe, insuficienţa hepatică poate progresa spre encefalopatie, hemoragie, hipoglicemie, edem

cerebral şi deces. Insuficienţa renală acută cu necroză tubulară acută, sugerată marcat de durere

lombară, hematurie şi proteinurie, se poate dezvolta chiar şi în absenţa insuficienţei hepatice severe. Au fost raportate aritmie cardiacă şi pancreatită.

Abordare terapeutică

Tratamentul imediat este esenţial în abordarea terapeutică a supradozajului cu paracetamol. Chiar dacă nu apar precoce simptome semnificative, pacienţii trebuie transferaţi urgent la spital pentru

asistență medical imediată. Simptomele se pot limita la greaţă şi vărsături şi pot să nu reflecte

severitatea

supradozajului sau riscul afectării organelor. Tratamentul trebuie să fie conform cu ghidurile de

tratament aprobate, vezi secțiunea privind supradozajul din British National Formulary (BNF)

Tratamentul cu cărbune activat trebuie efectuat dacă o doză mai mare decât cea recomandată a fost

luată cu mai puţin de o oră înainte. Concentraţia plasmatică a paracetamolului trebuie evaluată la 4 ore sau mai târziu după ingestie (concentraţiile anterioare sunt nesigure). Tratamentul cu N-acetilcisteină poate fi administrat până la 24 de ore după ingestia paracetamolului; cu toate acestea maximul efectului de

protecţie este obţinut în decurs de 8 ore de la ingestie.

Eficacitatea antidotului scade rapid după acest timp. Dacă este nevoie, pacientului i se poate administra intravenos N-acetilcisteină, conform schemei de tratament stabilite. În cazul în care

vărsăturile pot fi induse, administrarea orală de metionină poate fi o alternativă potrivită pentru spaţii

în afara spitalului.

Abordarea terapeutică a pacienţilor care prezintă tulburări hepatice severe după 24 de ore de la ingestie

trebuie discutat cu Serviciul Național Antidrog și efectuată în cadrul unui departament specializat în patologie hepatică.

GUAIFENESINĂ

Simptome și semne:

Dozele foarte mari de guaifenesină pot provoca greață și vărsături.

Când este luată în exces, guaifenesina poate cauza formarea de calculi renali.

Tratament:

Vărsăturile trebuie tratate prin administrarea de lichide pentru refacerea volemiei și trebuie efectuată

monitorizarea electroliților.

Tratamentul calculilor renali trebuie făcut conform ghidurilor științifice pentru urolitiază. CLORHIDRAT DE FENILEFRINĂ

Simptome și semne:

Supradozajul cu fenilefrină poate determina efecte asemănătoare cu cele prezentate la secţiunea reacţii adverse. Simptomele suplimentare pot include hipertensiune arterială și posibil bradicardie reflexă

asociată. În cazurile severe pot să apară confuzie, halucinații, convulsii și aritmii, cu toate acestea,

cantitatea necesară pentru a se produce toxicitate gravă indusă de fenilefrină este mai mare decât cea

care produce toxicitate în cazul paracetamolului.

Tratament:

Măsurile clinice adecvate de tratament trebuie să fie instituite şi pot include lavajul gastric precoce şi măsuri simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. Efectele hipertensive pot fi tratate cu un medicament blocant al receptorilor alfa (cum este mesilat de fentolamină 6-10 mg) administrat

intravenos, iar bradicardia poate fi tratată cu atropină, de preferință numai după ce tensiunea arterială a fost controlată.