Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.

Optiray 350 este o substanţă de contrast radiologic non-ionică, indicată la adulţi pentru angiografie la nivelul întregului sistem cardiovascular, inclusiv angiografie coronariană, periferică, viscerală şi renală, aortografie şi ventriculografie stângă. De asemenea, Optiray 350 este indicat la adulţi pentru utilizare pentru tomografie a capului şi a corpului, urografie intravenoasă, venografie şi angiografie de substracţie digitală intravenoasă şi intraarterială (IV-DSA şi IA-DSA).

Vârstnici: Doze ca pentru adulţi. Atunci când este de aşteptat ca vizualizarea să fie slabă, doza poate fi crescută până la valoarea maximă.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Optiray 350 la copii nu au fost stabilite. Prin urmare, medicamentul nu trebuie utilizat la copii cu vârsta până la 18 ani până când nu vor fi disponibile mai multe date. Pentru angiografie cerebrală, periferică şi viscerală şi pentru urografie intravenoasă, Optiray 300 poate fi utilizat la copii.

Se recomandă încălzirea substanţelor de contrast iodate până la temperatura corpului înainte de administrarea intravasculară. Ca în cazul tuturor substanţelor de contrast radio-opace, trebuie utilizată doza minimă necesară pentru a obţine o vizualizare adecvată.

Trebuie să fie disponibile echipamente de resuscitare adecvate.

Hipersensibilitate la mediile de contrast conţinând iod, la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Hipertiroidie manifestă.

Administrarea de medii de contrast iodate pentru radiologie a fost asociată cu apariţia unor reacţii adverse grave sau letale. Este foarte important ca personalul medical să fie complet pregătit pentru a trata orice reacţie la mediul de contrast.

Astfel de proceduri trebuie efectuate sub îndrumarea unui personal calificat, cu experienţă în ceea ce priveşte procedura specifică care urmează a fi efectuată. Trebuie să fie întotdeauna disponibile o unitate de urgenţe complet echipată sau medicamente şi echipamente echivalente, precum şi personal competent în ceea ce priveşte recunoaşterea şi tratarea reacţiilor adverse de orice tip. Deoarece se cunoaşte că au apărut reacţii întârziate severe, pacientul trebuie ţinut sub observaţie, iar echipamentele de urgenţă şi personalul competent trebuie să fie disponibile timp cel puţin 30-60 minute după administrare.

Ca toate celelalte medii de contrast pentru radiologie, Optiray poate determina anafilaxie sau alte manifestări de reacţii de intoleranta, pseudo-alergice, cum sunt greaţa, vărsăturile, dispneea, eritemul, urticaria şi hipotensiunea arteriala. O incidenţă mai mare a acestor reacţii a fost observată la pacienţii cu antecedente de reacţii de intoleranţă la alte medii de contrast sau orice antecedente de astm bronşic, alergie sau hipersensibilitate. La aceşti pacienţi, beneficiile trebuie să depăşească în mod evident riscurile (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).

Apariţia reacţiilor idiosincrazice severe a determinat utilizarea mai multor metode de pretestare. Cu toate acestea, pretestarea nu este o metodă sigură pentru a prevedea reacţiile severe şi poate prezenta în sine un pericol pentru pacient. S-a sugerat că o evaluare riguroasă a întregului istoric medical, cu accent asupra antecedentelor de alergie şi hipersensibilitate, efectuată înainte de injectarea oricărui mediu de contrast, poate avea o acurateţe mai mare decât pretestarea, pentru a prevedea apariţia unor reacţii adverse potenţiale.

Antecedentele de alergii nu contraindică arbitrar utilizarea unei substanţe de contrast atunci când se consideră că procedura de diagnostic este esenţială, dar aceasta trebuie efectuată cu precauţie (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii). Trebuie să fie disponibile imediat echipamente de resuscitare adecvate.

Trebuie luată în considerare administrarea unei premedicaţii pe bază de antihistaminice şi corticosteroizi pentru a evita sau reduce la minimum reacţiile alergice. Rapoartele indică faptul că această premedicaţie nu previne apariţia de reacţii adverse grave care pun viaţa în pericol, dar poate reduce incidenţa şi severitatea acestora.

Anestezia generală poate fi indicată pentru efectuarea unor proceduri la anumiţi pacienţi; totuşi, s-a observat o incidenţă crescută a reacţiilor adverse la aceşti pacienţi, care poate fi atribuită incapacităţii pacientului de a identifica simptomele adverse sau efectului hipotensor al anesteziei.

În procedurile angiografice, trebuie luată în considerare posibilitatea de a disloca plăcile de aterom sau de a deteriora sau perfora peretele vasului sanguin în timpul manipulării cateterului şi al injectării mediului de contrast. Pentru a se asigura plasarea corectă a cateterului, se recomandă injecţii de test.

La pacienţii cu ateroscleroză avansată, hipertensiune severă, decompensare cardiacă, senilitate, antecedente de tromboză sau embolie cerebrală este necesară prudenţă deosebită. Pot apărea mai frecvent reacţii cardiovasculare, cum sunt bradicardia, creşterea sau scăderea tensiunii arteriale.

Angiografia trebuie evitată în toate cazurile în care este posibil la pacienţii cu homocisteinurie, din cauza riscului crescut de tromboză şi embolie.

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă trebuie ţinuţi sub observaţie timp de câteva ore după procedură, pentru a detecta perturbări hemodinamice întârziate care ar putea fi asociate cu o creştere tranzitorie a încărcăturii osmotice circulante. Pacientul trebuie, de asemenea, informat ca pot apărea reacţii alergice într-un interval de până la câteva zile după administrare; în acest caz trebuie să se adreseze imediat unui medic.

Raportările de crize tireotoxice în urma utilizării intravasculare a substanţelor radio-opace iodate la pacienţi cu hipertiroidie sau cu nodul tiroidian cu funcţionare autonomă sugerează că la aceşti pacienţi trebuie evaluat riscul suplimentar înainte de utilizarea oricărui mediu de contrast (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).

Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă, afecţiuni asociate ale rinichilor şi ficatului, diabet zaharat, anemie falciformă, forma homozigotă, mielom multiplu sau alte paraproteinemii, anurie, în special în cazul administrării de doze crescute. La aceşti pacienţi pot apărea reacţii adverse renale grave, inclusiv insuficienţă renală acută. Deşi nu s-a demonstrat că substanţa de contrast sau deshidratarea ar reprezenta cauza insuficienţei renale, s-a speculat că aceasta poate fi provocată de asocierea dintre cele acestea. Riscul la pacienţii cu insuficienţă renală nu reprezintă o contraindicaţie a procedurii; cu toate acestea sunt necesare măsuri speciale de precauţie, inclusiv menţinerea hidratării normale şi monitorizarea îndeaproape.

Hidratarea eficace înainte de administrarea Optiray este esenţială şi poate scădea riscul afectării renale. Deshidratarea anterioară administrării este periculoasă şi poate contribui la insuficienţa renală acută.

Administrarea de substanţe radio-opace la pacienţii cu feocromocitom cunoscut sau suspectat trebuie efectuată cu precauţie. Dacă, în opinia medicului, beneficiile posibile ale acestor proceduri depăşesc riscurile luate în considerare, procedura poate fi efectuată; cu toate acestea, cantitatea de mediu radio- opac injectată trebuie menţinută la un nivel minim. Se recomandă administrarea de premedicaţie cu α- blocante şi ß-blocante în cazul administrării intravasculare a mediului de contrast, din cauza riscului de apariţie a crizelor hipertensive. Trebuie monitorizată tensiunea arterială pe parcursul procedurii şi trebuie să fie disponibile măsuri pentru tratamentul unei crize hipertensive.

La pacienţii cu anemie falciformă, forma homozigotă, substanţele hiperosmolare, cum sunt mediile de contrast radiologic, pot afecta siclizarea eritrocitelor. De aceea, trebuie analizată cu atenţie

oportunitatea administrării intraarteriale a acestor substanţe la pacienţii cu anemie falciformă, forma homozigotă.

S-a demonstrat că efectul anticoagulant al mediilor de contrast radiologic non-ionice este mai redus, in vitro, decât cel al substanţelor ionice convenţionale la concentraţii comparabile. Au fost observate rezultate similare în unele studii in vivo. Din acest motiv se recomandă tehnici angiografice meticuloase, de exemplu spălarea frecventă a cateterelor angiografice standard şi evitarea contactului prelungit al sângelui cu substanţa de contrast din seringi şi catetere.

S-au observat reacţii adverse neurologice grave după injectarea directă în arterele cerebrale sau în vasele sanguine aferente măduvei spinării sau în angiocardiografii, din cauza umplerii inadecvate a carotidelor. Nu a fost stabilită o relaţie cauză-efect cu mediul de contrast, deoarece afecţiunea preexistentă a pacientului şi tehnicile procedurale reprezintă ele însele factori cauzali.

Optiray trebuie injectat cu precauţie, pentru a evita extravazarea perivasculară. Acest lucru este deosebit de important la pacienţii cu boli arteriale sau venoase severe. Totuşi, poate apărea o extravazare semnificativă a Optiray, în special la utilizarea injectoarelor automate. În general, aceasta este tolerată fără să apară deteriorări substanţiale ale ţesuturilor, prin administrarea de tratament conservator. Totuşi, s-au raportat cazuri izolate de leziuni tisulare severe (de exemplu ulceraţie), care au necesitat tratament chirurgical.

În continuare sunt prezentate atenţionările şi precauţiile speciale pentru utilizare aplicabile numai pentru indicaţii specifice:

Venografie

Este necesară prudenţă deosebită la pacienţii cu flebite suspectate, ischemii severe, infecţii locale sau ocluzie completă a sistemului venos.

Angiografie periferică

La nivelul arterelor in care se injectează mediul de contrast radiologic trebuie să existe pulsaţie. În cazul pacienţilor cu trombangeită obliterantă sau cu infecţii ascendente asociate cu ischemie gravă, angiografia trebuie efectuată, dacă este absolut necesar, cu prudenţă deosebită.

Arteriografie coronariană şi ventriculografie stângă

În cazul acestor proceduri pot apărea decompensare cardiacă, aritmii grave, ischemii şi infarct miocardic.

După administrarea altor medii de contrast iodate s-au raportat următoarele interacţiuni. În general, este acceptat faptul că acestea pot fi atribuite acestor clase de medii de contrast.

S-a raportat toxicitate renală în cazuri singulare la pacienţi cu disfuncţie hepatică la care s-au administrat pe cale orală substanţe de contrast pentru colecistografie, urmate de administrarea intravasculară de substanţe de contrast. Prin urmare, trebuie amânată administrarea intravasculară a oricărei substanţe de contrast radiologic la pacienţii la care s-a administrat recent o substanţă de contrast pentru colecistografie.

Literatura de specialitate menţionează că pacienţii care au fost trataţi cu interleukină pot prezenta o frecvenţă mai crescută a reacţiilor adverse, după cum este descris la pct. „Reacţii adverse”. Motivul nu a fost clarificat încă. Conform literaturii de specialitate, după administrarea de interleukină s-a observat apariţia mai frecventă sau întârziată a acestor reacţii într-o perioadă de 2 săptămâni.

Injectarea arterială a unui mediu de contrast pentru radiologie nu trebuie niciodată efectuată după administrarea de vasopresoare, deoarece acestea potenţează puternic efectele neurologice.

Insuficienţa renală acută a fost asociată cu acidoza lactica la pacienţii la care s-a administrat metformină în perioada aferentă unei examinări radiologice care a implicat administrarea parenterală a unei substanţe de contrast iodate. Prin urmare, la pacienţii diabetici care iau metformină, trebuie efectuată examinarea, iar administrarea de metformină trebuie întreruptă înainte de examinare.

Administrarea de metformină nu trebuie reluată timp de 48 ore, iar aceasta trebuie reluată numai dacă funcţia renală/creatinina serică rămâne între limitele normale sau a revenit la valoarea de la momentul iniţial.

Mediile de contrast iodate pentru radiologie pot reduce capacitatea de captare a iodului de către glanda tiroidă. Din acest motiv, rezultatele testelor PBI (iodului legat de proteine) şi de captare a iodului radioactiv, care depind de măsurarea iodului, nu vor reflecta cu acurateţe funcţia tiroidiană timp de până la 16 zile după administrarea substanţei de contrast radiologic iodate. Cu toate acestea, testele privind funcţia tiroidiană care nu depind de măsurarea iodului, cum sunt captarea pe răşină a T3 sau dozările tiroxinei totale sau libere (T4), nu sunt afectate.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

Sarcina

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale.

Cu toate acestea, nu s-au efectuat studii adecvate şi bine controlate la femeile gravide.

Nu se cunoaşte dacă ioversolul traversează bariera placentară sau dacă ajunge la nivelul ţesuturilor fetale. Cu toate acestea, multe substanţe de contrast injectabile traversează bariera placentară la om şi par să pătrundă pasiv în ţesuturile fetale.

Deoarece studiile de teratologie la animale nu prevăd întotdeauna răspunsul la om, prescrierea la femeile gravide trebuie efectuată cu precauţie. Deoarece orice investigaţie radiologică în timpul sarcinii poate implica un risc potenţial, trebuie analizat cu atenţie raportul risc/beneficiu. În cazul în care este disponibilă o alternativă mai bună şi mai sigură, trebuie evitată o investigaţie radiologică cu utilizarea de medii de contrast radiologic.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă ioversolul se excretă în laptele uman. Cu toate acestea, multe substanţe de contrast injectabile se excretă sub formă nemodificată în laptele matern în proporţie de aproximativ 1% din doza administrată. Cu toate că nu s-a stabilit că apar la sugari evenimente adverse, este necesară prudenţă la administrarea intravasculară a mediilor de contrast radiologic la femeile care alăptează, din cauza evenimentelor adverse potenţiale, şi trebuie luată în considerare întreruperea alăptării timp de o zi.

Fertilitatea

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra fertilităţii la om. Cu toate acestea, nu s-au efectuat studii adecvate şi bine controlate privind fertilitatea.

Nu există efecte cunoscute asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, din cauza riscului de reacţii precoce, nu se recomandă conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor timp de o oră de la momentul injectării.

Frecvenţele reacţiilor adverse la medicament se definesc după cum urmează: Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

1. Rezumatul profilului de siguranţă

   Reacţiile adverse asociate utilizării formulelor Optiray sunt, în general, independente de doza administrată. De obicei acestea sunt uşoare până la moderate, de scurtă durată şi se remit spontan (fără tratament). Cu toate acestea, chiar şi reacţiile adverse uşoare pot reprezenta primele semne ale unei reacţii generale grave care poate apărea rareori după administrarea unui mediu de contrast iodat.

   Aceste reacţii grave pot pune viaţa în pericol şi pot fi letale, afectând de obicei sistemul cardiovascular. Majoritatea reacţiilor adverse la medicament asociate formulelor Optiray apar în interval de câteva minute după administrare, cu toate acestea, reacţiile de hipersensibilitate asociate substanţelor de contrast pot apărea cu o întârziere de câteva ore până la câteva zile.

2. Rezumatul sub formă de tabel al reacţiilor adverse

   Din studiile clinice, la 10% - 50% dintre pacienţi s-au observat senzaţii uşoare de disconfort, inclusiv senzaţii de cald sau rece, durere în timpul injectării şi/sau modificare tranzitorie a gustului. într-un studiu amplu ulterior punerii pe piaţă, au apărut şi alte reacţii adverse la un total de 1,1% din pacienţi; cele mai frecvente au fost: greaţa (0,4%), reacţiile cutanate, cum sunt urticaria sau eritemul (0,3%) şi vărsăturile (0,1%). Toate celelalte evenimente au apărut la mai puţin de 0,1% dintre pacienţi.

   Tulburări ale sistemului imunitar

   Foarte rare reacţie anafilactoidă (hipersensibilitate) Cu frecvenţă necunoscută şoc anafilactic

   Tulburări endocrine:

   Cu frecvenţă necunoscută hipotiroidie neonatală tranzitorie

   Tulburări psihice:

   Foarte rare stare de confuzie, agitaţie, anxietate

   Tulburări ale sistemului nervos:

   Rare sincopă, tremor, vertij (inclusiv ameţeală, senzaţie de slăbiciune), cefalee, parestezie, disgeuzie

   Foarte rare pierderea cunoştinţei, paralizie, dificultăţi de vorbire, somnolenţă, stupor, afazie, disfazie, hipoestezie

   Cu frecvenţă necunoscută convulsii, dischinezie, amnezie

   Tulburări oculare:

   Rare vedere înceţoşată

   Foarte rare conjunctivită alergică (inclusiv iritaţie oculară, hiperemie oculară, lăcrimare abundentă, umflarea conjunctivei, etc.)

   Cu frecvenţă necunoscută orbire tranzitorie

   Tulburări acustice şi vestibulare:

   Foarte rare tinitus

   Tulburări cardiace:

   Rare tahicardie

   Foarte rare bloc cardiac, aritmie, angină, rezultate anormale la ECG, bradicardie, fibrilaţie atrială

   Cu frecvenţă necunoscută stop cardiac, fibrilaţie ventriculară, spasm al arterelor coronare,

   cianoză, extrasistolă, palpitaţii

   Tulburări vasculare:

   Rare hipotensiune arterială, înroşirea tegumentelor

   Foarte rare tulburare cerebrovasculară, flebită, hipertensiune arterială, vasodilataţie

   Cu frecvenţă necunoscută şoc, tromboză, vasospasm

   Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

   Rare spasm laringian, edem şi obstrucţie (inclusiv constricţie la nivelul gâtului, stridor, etc.), dispnee, rinită (inclusiv strănut, congestie nazală), iritaţie la nivelul gâtului, tuse

   Foarte rare edem pulmonar, faringită, hipoxie

   Cu frecvenţă necunoscută stop respirator, astm bronşic, bronhospasm, disfonie

   Tulburări gastro-intestinale:

   Mai puţin frecvente greaţă

   Rare vărsături, xerostomie

   Foarte rare sialoadenită, durere abdominală, edem lingual, disfagie, hipersalivaţie

   Cu frecvenţă necunoscută diaree

   Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

   Mai puţin frecvente urticarie

   Rare eritem, prurit, erupţie cutanată tranzitorie

   Foarte rare angioedem, hiperhidroză (inclusiv transpiraţii reci)

   Cu frecvenţă necunoscută necroliză epidermică toxică,pustuloză exantematică acută ,

   generalizată, eritem multiform ,paloare

   Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi ale sistemului osos:

   Foarte rare crampe musculare

   Tulburări renale şi ale căilor urinare:

   Rare micţiune imperioasă

   Foarte rare insuficienţă renală acută, funcţie renală anormală, incontinenţă, hematurie, clearance scăzut al creatininei, creşterea valorilor azotului ureic sanguin (BUN)

   Cu frecvenţă necunoscută anurie, disurie

   Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

   Foarte frecvente senzaţie de căldură

   Frecvente durere

   Rare edem facial (inclusiv umflare oculară, edem periorbital, etc.), edem faringian, frisoane (inclusiv frisoane cu tremur, senzaţie de frig)

   Foarte rare edem, reacţii la nivelul locului de injectare (inclusiv durere, eritem şi hemoragie până la necroză, în special după extravazare), durere toracică, afecţiuni astenice (inclusiv stare generală de rău, oboseală, lentoare, etc.), senzaţie de anormalitate

   Cu frecvenţă necunoscută pirexie

3. Descrierea reacţiilor adverse selectate

Reacţiile adverse pot fi clasificate după cum urmează:

1. Reacţiile de hipersensibilitate sau anafilactoide sunt în cea mai mare parte uşoare până la moderate, incluzând simptome cum sunt erupţia cutanată tranzitorie, pruritul, urticaria şi rinita. Cu toate acestea, pot apărea reacţii grave. Reacţiile anafilactice grave afectează în general sistemul cardiovascular şi respirator. Acestea pot pune viaţa în pericol şi includ şocul anafilactic, stopul cardiac şi respirator sau edemul pulmonar. S-au raportat cazuri letale. Pacienţii cu antecedente de reacţii alergice prezintă un risc crescut de apariţie a unei reacţii de hipersensibilitate. Alte reacţii de tip 1 (imediate) includ simptome cum sunt greaţa şi vărsăturile, erupţiile cutanate tranzitorii, dispneea, rinita, parestezia sau hipotensiunea arterială.

2. Reacţii vasovagale, de exemplu ameţeală sau sincopă, care pot fi provocate fie de mediul de contrast, fie de procedură.

3. Reacţii adverse cardiace în timpul cateterizării cardiace, de exemplu angina pectorală, modificările ECG, aritmiile cardiace, tulburările de conducere, precum şi spasmul coronarian şi tromboza. Aceste reacţii sunt foarte rare şi pot fi provocate fie de mediul de contrast, fie de procedură.

4. Reacţii nefrotoxice la pacienţii cu afectare renală preexistentă sau vasopatie renală, de exemplu scăderea funcţiei renale, însoţită de creşterea creatininei. Aceste reacţii adverse sunt, în majoritatea cazurilor, tranzitorii. În cazuri izolate s-a observat insuficienţă renală acută.

5. Reacţii neurotoxice după administrarea intra-arterială a mediului de contrast, de exemplu tulburări de vedere, dezorientare, paralizie sau convulsii. Aceste simptome sunt, in general, tranzitorii şi dispar spontan în câteva ore sau zile. Pacienţii cu afectare preexistentă a barierei hematoencefalice prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor neurotoxice.

6. Reacţiile locale la nivelul locului de injectare pot apărea în cazuri foarte rare şi includ erupţii cutanate tranzitorii, inflamaţie şi edem. Aceste reacţii apar, probabil, în majoritatea cazurilor, din cauza extravazării substanţei de contrast. Extravazarea extinsă poate necesita tratament chirurgical.

7. Extravazarea poate determina reacţii tisulare grave, incluzând apariţia veziculelor sau descuamarea tegumentelor, a căror amploare depinde de cantitatea şi concentraţia soluţiei de contrast din ţesuturi.

d. Copii şi adolescenţi

Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii să fie aceleaşi ca la adulţi.

S-a observat hipotiroidie tranzitorie la nou-născuţi după administrarea de substanţe radio-opace iodate.

Raportarea reacţiilor adverse

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Ca în cazul tuturor mediilor de contrast radiologic iodate, supradozele de Optiray sunt potenţial letale şi pot afecta sistemul respirator şi pe cel cardiovascular. Tratamentul trebuie să fie simptomatic. Poate fi utilizată dializa pentru a elimina Optiray din sânge.