ROBUMAY 200 mg COMPR. FILM.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului

Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - ROBUMAY 200mg
ROBUMAY este indicat la adulţi şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 40 kg şi vârsta
peste 12 ani în:
Durere de intensitate uşoară până la moderată. Dismenoree primară.
Febră.
Afecţiuni reumatice, alte tulburări musculare şi ale încheieturilor şi afecţiuni ale ţesuturilor moi. Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (>20 kg): durere acută şi febră asociate răcelii comune.
Indicaţiile pentru copii se aplică numai pentru medicamente care conţin ibuprofen 200 mg.
Doze
Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Nevoia pacientului pentru ameliorarea simptomelor şi răspunsul la terapie trebuie re-evaluate periodic.
Doza de ibuprofen depinde de vârsta pacientului şi de greutatea corporală. Durere de intensitate uşoară până la moderată şi febră
Adulţii şi adolescenţii cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):
200 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi, la un interval de 4 până la 6 ore. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Dismenoree primară
Adulţii şi adolescenţii cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):
200 mg o dată până la de trei ori pe zi, la un interval de 4-6 ore, în funcţie de necesităţi. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Afecţiuni reumatice articulare şi alte tulburări musculare
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
Doza obişnuită este de 200 mg, la un interval de 4-6 ore. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (>20 kg) Durere acută şi febră asociate răcelii comune
Un comprimat ibuprofen 200 mg o dată până la de trei ori pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel puţin 4-6 ore între doze.
Utilizarea formei de comprimat filmat nu se recomandă la copiii cu vârsta sub 6 ani.
Vârstnici
AINS trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse (vezi pct. 4.8). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză cu efect terapeutic şi administrată cel mai scurt timp posibil. Tratamentul trebuie reevaluat la intervale de timp regulate şi trebuie întrerupt în cazul în care nu se observă nici un beneficiu sau dacă apare intoleranţa.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică şi pentru cel mai scurt timp posibil, pentru a controla simptomele şi trebuie monitorizată funcţia renală. (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică şi pentru cel mai scurt timp posibil. (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Administrare orală. Se recomandă utilizarea în timpul meselor sau după masă.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă, fără a fi mestecate, sparte sau sfărâmate.
-
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-
Reacţii de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu: astm bronşic, rinită, urticarie sau angioedem) ca răspuns la utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.
-
Antecedente de sângerare gastrointestinală sau perforaţie, în legătură cu un tratament anterior
cu AINS.
-
Ulcer gastric sau duodenal activ sau ulcer/hemoragie gastrointestinală recurentă în antecedente (două sau mai multe episoade separate de ulceraţie sau sângerare dovedite).
-
Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă (rata de filtrare glomerulară sub 30
ml/min).
-
Insuficienţă cardiacă severă sau boală coronariană ischemică (clasa IV clasificarea NYHA).
-
Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
-
Deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
-
Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii active.
-
Tulburări ale hematopoiezei de etiologie neprecizată.
-
Copii cu vârsta sub 6 ani.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mică de ibuprofen (de exemplu ≤1200 mg/zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (NYHA II-III), boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen numai după o analiză atentă, iar dozele ridicate (2400 mg/zi) trebuie evitate.
O analiză atentă ar trebui să fie, de asemenea, realizată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimentele cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), mai ales dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).
Trebuie evitată utilizarea ROBUMAY împreună cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei-2.
Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze cu efect terapeutic, administrată în cel mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare enumerate în continuare). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung trebuie evaluaţi prin control medical pentru monitorizarea reacţiilor adverse.
ROBUMAY trebuie administrat doar luând în strictă considerare raportul beneficiu-risc în următoarele afecţiuni:
-
Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune
-
Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu: porfirie acută intermitentă)
-
Primul şi al doilea trimestru de sarcină
-
Alăptare
Trebuie avută grijă deosebită în următoarele cazuri:
-
Boli gastro-intestinale, inclusiv afecţiuni intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă, boală Crohn)
-
Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială
-
Funcţie renală redusă
-
Disfuncţie hepatică
-
Tulburare a hematopoiezei
-
Tulburări de coagulare a sângelui
-
La pacienţii cu rinită alergică, polipi nazali sau tulburări respiratorii obstructive cronice,
deoarece pentru aceştia există un risc crescut de producere a reacţiilor alergice. Acestea se pot manifesta ca un episod de astm bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice).
-
Imediat după intervenţii chirurgicale majore
Sângerare gastro-intestinală, ulceraţie şi perforaţie
Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia şi perforaţia ameninţătoare de viaţă au fost raportate ca fiind în legătură cu tratamentul cu AINS indiferent de tip şi au avut loc în orice moment pe parcursul
tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau de prezenţa sau nu în antecedente a
evenimentelor gastro-intestinale severe.
Riscul de apariţie al sângerării, ulceraţiei sau perforaţiei gastro-intestinale este mai mare la doze crescute de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special în cazul în care acesta s-a complicat cu sângerare sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pentru aceşti pacienţi, precum şi pentru pacienţii care urmează tratament cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse gastro-intestinale, trebuie avută în vedere utilizarea tratamentului cu medicamente gastroprotectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni). (vezi în continuare şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastro-intestinale), cu precădere la iniţierea tratamentului.
Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor care utilizează concomitent alte medicamente care pot să crească riscul apariţiei ulceraţiilor sau sângerărilor, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante cum este warfarina sau heparina, inhibitori specifici ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare ca de exemplu acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu ROBUMAY trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă sângerare sau ulceraţie gastro-intestinală.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţi cu afecţiuni gastro-intestinale în antecedente, ca de exemplu colita ulcerativă şi boala Crohn, întrucât există riscul de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerare şi perforaţie gastro-intestinală, acestea putând fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare sau cerebrovasculare
La pacienţii cu hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată în antecedente este necesară monitorizarea atentă şi asigurarea unor recomandări corespunzătoare, întrucât au fost raportate cazuri de retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem în asociere cu tratamentul cu AINS.
Reacții cutanate severe
Reacții cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienții par a fi expuși celui mai mare risc de astfel de reacții la scurt timp după inițierea tratamentului, debutul reacției survenind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Au fost raportate cazuri de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele care conțin ibuprofen. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariție a semnelor și simptomelor de reacții cutanate severe, cum ar fi erupții cutanate, leziuni ale mucoaselor
Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente
ROBUMAY poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când ROBUMAY se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.
Efecte renale
Trebuie manifestată prudenţă la pacienţii deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală la copiii,
adolescenţii şi vârstnicii deshidrataţi.
Ibuprofenul poate cauza retenţie de sodiu, potasiu sau lichide la pacienţii care nu au avut anterior afecţiuni renale, din cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Acest lucru poate cauza edeme şi poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială la pacienţii cu predispoziţie.
Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung la animale a determinat necroză papilară şi alte modificări patologice ale rinichiului. La oameni, au fost raportate nefrită interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi ocazional sindrom nefrotic. Toxicitatea renală a fost constatată, de asemenea, la pacienţii în cazul cărora prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând reducerea dependentă de doză a sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului sanguin renal, ceea ce poate precipita decompensarea renală. Pacienţii cu cel mai mare risc de a prezenta aceste reacţii sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei care utilizează diuretice sau inhibitori ECA şi vârstnicii. De obicei, întreruperea tratamentului cu AINS este urmată de revenirea la starea de dinainte a tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot exacerba la pacienţii care prezintă sau care au avut în antecedente: astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali sau afecţiuni alergice.
Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru cefalee, poate duce la agravarea acesteia. Dacă apare sau se suspectează această situaţie, trebuie obţinut aviz medical şi tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de abuz medicamentos pentru cefalee trebuie suspectat la pacienţii care au cefalee frecvent sau zilnic în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate de medicamente pentru cefalee.
În general, utilizarea de rutină de analgezice, în special în combinaţie de diferite substanţe active ce combat durerea, poate conduce la degradarea permanentă a funcţiei renale cu riscul apariţiei insuficienţei renale. Acest risc poate creşte sub efort fizic asociat cu pierdere de săruri şi deshidratare. De aceea trebuie evitat.
Pe parcursul tratamentului cu ibuprofen au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare la pacienţii cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv).
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează terapie anticoagulantă, trebuie monitorizaţi cu atenţie.
În cazurile de tratament pe termen lung cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei hepatice şi a funcţiei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.
Trebuie evitat consumul de alcool etilic, întrucât poate intensifica reacţiile adverse ale AINS, mai ales dacă afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii care utilizează ibuprofen trebuie să raporteze medicului semnele sau simptomele de ulceraţie sau de sângerare gastro-intestinală, vedere înceţoşată sau alte simptome la nivel ocular, erupţie cutanată, creştere ponderală sau edem.
Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina tulburări ale fertilităţii la femei prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Excipienţi
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
| Utilizarea concomitentă aibuprofenului cu: | Efecte posibile: |
| Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 | Ca rezultat al efectului sinergic, utilizarea concomitentă de diferite AINS poate creşte riscul de ulceraţie şi hemoragie gastro-intestinală.De aceea, utilizarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4). |
| Glicozide cardiotonice(digoxină) | AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea glomerulară şi creşte valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice. Este recomandată monitorizarea concentraţieiplasmatice a digoxinei. |
| Corticosteroizi | Risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinale (vezi pct. 4.4). |
| Anticoagulante | AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarinaşi heparina (vezi pct. 4.4). În caz de tratament concomitent, este recomandată monitorizarea timpului de coagulare. |
| Medicamente antiagregante plachetare (de exemplu:clopidogrel şi ticlopidină) | Risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). |
| Acid acetilsalicilic | În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de reacţii adverse.Datele experimentale arată că atunci când se administrează concomitent, ibuprofen poate inhiba efectul asupra agregării plachetare a acidului acetilsalicilic în doză mică. Deşi există incertitudini legate de extrapolarea acestor date la situaţiile clinice, posibilitatea ca utilizarea regulată, pe perioade lungi de ibuprofen să poată reduce efectul cardioprotector al dozelor scăzute de acid acetilsalicilic, nu poate fi exclusă. Niciun efect relevant din punct de vedere clinic nu poate fi legat de administrarea ocazională deibuprofen (vezi pct. 5.1). |
| Inhibitori selectivi ai recaptăriiserotoninei (ISRS) | Risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). |
| Litiu | Administrarea concomitentă de ibuprofen şi preparate cu litiu pot creşte concentraţia serică a acestor preparate. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu. |
| Ticlopidină | AINS-urile nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina,datorită riscului de efect aditiv asupra inhibării funcţiei plachetare. |
| Captopril | Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului asupra excreţiei sodiului. |
| Medicamente antihipertensive (Diuretice, IECA, antagonişti ai angiotensinei-II) | Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot să reducă efectul diureticelor şi antihipertensivelor, inclusiv inhibitorii ECA şi beta-blocantele.La pacienţi cu funcţie renală redusă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală redusă), utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a antagoniştilor angiotensinei II cu un medicament inhibitor al ciclooxigenazei, poate conduce la afectarea mai avansată a funcţiei renale, până la insuficienţă renală acută.Acest lucru este, de obicei, reversibil. Prin urmare, acestecombinaţii trebuie utilizate doar cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente lichide şi |
| trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a funcţiei renale, imediat după iniţierea tratamentului concomitent.Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu diuretice care economisesc potasiu sau cu inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţieiplasmatice de potasiu). | |
| Tiazide, diuretice tiazidiceînrudite şi diuretice de ansă | AINS pot contracara efectul diuretic al furosemidei şi bumetanidei, posibil prin inhibiţia sintezei prostaglandinei. De asemenea, pot contracara efectul antihipertensiv al tiazidelor. |
| Metotrexat | AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance-ului metotrexatului.Administrarea ibuprofenului cu 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat, poate conduce la concentraţii crescute de metotrexat şi potenţarea efectelor sale toxice. De aceea, trebuie evitată utilizarea concomitentă de AINS şi doze mari de metotrexat.De asemenea, trebuie luat în considerare şi riscul unei potenţiale interacţiuni cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cudisfuncţie renală. În cazul în care se administrează tratament concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată. |
| Ciclosporină | Riscul de afectare renală al ciclosporinei este crescut de administrarea concomitentă a anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus pentru combinaţia ciclosporină şi ibuprofen. |
| Tacrolimus | Risc crescut de nefrotoxicitate datorită scăderii sintezei prostaciclinei la nivelul rinichilor. În consecinţă, în cazul tratamentului concomitent, funcţia renală trebuie monitorizatăatent. |
| Zidovudină | Există date care arată că pacienţii HIV (+) cu hemofilie care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen au un risc crescut de apariţie a hemartrozei şi a hematoamelor.Poate exista un risc crescut de hematotoxicitate pe parcursul utilizării concomitente de zidovudină şi AINS. Este recomandată efectuarea hemogramei la 1-2 săptămâni după iniţiereaadministrării concomitente. |
| Antibiotice chinolone | Datele de la animale indică faptul că AINS în asociere cu antibiotice chinolone pot creşte riscul de convulsii. Pacienţii care utilizează AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de a dezvoltaconvulsii. |
| Inhibitori ai CYP2C9 (de exemplu: voriconazol sau fluconazol) | Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate să crească expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la ibuprofen-S(+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de ibuprofen atunci când se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cuvoriconazol sau cu fluconazol. |
| Grupa dicumarolului | AINS pot creşte efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studii experimentale indică faptul că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de sângerare. AINS şi medicamentele din grupa dicumarolului sunt metabolizate deaceeaşi enzimă, CYP2C9. |
| Antidiabetice orale | AINS pot creşte efectul hipoglicemic al sulfonilureelor. În caz de tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei. |
| Colestiramină | Tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen determină prelungirea şi reducerea (cu 25%) absorbţiei de ibuprofen. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore. |
| Aminoglicozide | AINS pot încetini excreţia aminoglicozidelor şi pot creştetoxicitatea acestora.Copii: este necesară prudenţă în timpul tratamentului concomitent cu ibuprofen şi aminoglicozide. |
| Extracte din plante | Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare al AINS. |
| Alcool etilic | Utilizarea ibuprofenului la indivizi care consumă alcool etilic în mod frecvent (14-20 porţii de băutură/săptămână sau mai mult) trebuie evitată din cauza riscului crescut de reacţii adverse gastro-intestinale semnificative, inclusiv hemoragie. |
| Mifepristonă | Teoretic, poate să apară o scădere a eficacităţii medicamentului ca urmare aproprietăţilor antiprostaglandinice a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv a aciduluiacetilsalicilic. Dovezi limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua în care se administrează prostaglandină, nu influenţează defavorabil efectele mifepristonei sau a prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau a contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea clinică a medicamentelor utilizate pentru întreruperea sarcinii.Dacă se utilizează AINS la 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, efectul acesteia poate fi redus. |
Sarcina
Inhibiţia sintezei de prostaglandine poate influenţa în mod advers dezvoltarea sarcinii şi/sau a embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice indică un risc crescut de avort şi de apariţie a malformaţiilor cardiace, a gastroschizis-ului după administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei în prima perioadă a sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei are ca rezultat pierderi pre- şi post- implantare şi apariţia mortalităţii embrio/fetale. În plus, la animalele expuse la un inhibitor de sinteză a prostaglandinei în timpul perioadei organogenetice, a fost raportată o incidenţă crescută a diferitelor tipuri de malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, ROBUMAY nu trebuie utilizat cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă ROBUMAY este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau de o femeie în primul şi în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii de sinteză ai prostaglandinelor pot
expune:
fătul, la:
-
Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară).
-
Tulburări renale care poate evolua către insuficienţă renală cu oligohidramnios.
În contrast, administraţi la sfârşitul sarcinii, inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi
nou-născutul, la:
-
Prelungirea timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze mici.
-
Inhibiţia contracţiilor uterine, având ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.
În consecinţă, ROBUMAY este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină. Alăptarea
Ibuprofenul se elimină în laptele matern, dar riscul apariţiei efectelor asupra copilului este puţin probabil în cazul utilizării dozelor terapeutice pe o durată scurtă de timp. Dacă, cu toate acestea,
tratamentul este prescris pentru o perioadă mai lungă de timp, trebuie luată în considerare întreruperea neîntârziată a alăptării.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi de aceea ibuprofenul nu este recomandat femeilor care doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau la cele care sunt în timpul investigaţiilor pentru infertilitate.
În general, ibuprofenul nu are efecte adverse asupra abilităţii de a conduce şi de a folosi utilaje. Totuşi, având în vedere că la doze mari pot apărea reacţii adverse cum sunt oboseala, somnolenţa, vertijul (raportate ca frecvente) şi tulburările de vedere (raportate ca mai puţin frecvente), în anumite cazuri individuale, poate fi afectată abilitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje. Acest efect este potenţat de consumul simultan de alcool etilic.
Cele mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
După administrare, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbări ale colitei sau ale bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost raportată gastrita.
Reacţiile adverse sunt în general dependente de doză. În special riscul de apariţie a sângerărilor gastro-intestinale depinde de intervalul de doze şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg/zi), poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse cel puţin asociate cu administrarea de ibuprofen sunt prezentate de convenţia MedDRA privind frecvenţa şi în funcţie de sistemele şi organele afectate. Se folosesc următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
| Aparate, sisteme şi organe | Frecvenţă | Reacţie adversă | |||
| Infecţii şi infestări | Mai puţin frecvente | Rinită | |||
| Rare | Meningită aseptică (vezi pct. 4.4) | ||||
| Tulburări | hematologice | şi | Mai puţin frecvente | Tulburări hematopoietice (anemie | |
| limfatice | aplastică, anemie hemolitică, | ||||
| leucopenie, trombocitopenie, | |||||
| agranulocitoză). Primele semne şi | |||||
| simptome pot include: febră, dureri | |||||
| în gât, ulceraţii la nivelul gurii, | |||||
| simptome asemănătoare gripei, | |||||
| sângerări nazale şi cutanate. | |||||
| Foarte rare | Pancitopenie | ||||
| Tulburări ale sistemului imunitar | Mai puţin frecvente | Exantem | |||
| Rare | Sindrom | de | lupus | eritematos, | |
| reacţie anafilactică. | ||
| Foarte rare | Reacţii severe de hipersensibilitate. Simptomele pot include: edem facial, inflamaţia limbii, inflamaţia internă a laringelui cu constricţia căilor respiratorii, tahicardie,scădere a tensiunii arteriale până la şoc ameninţător de viaţă. | |
| Tulburări psihice | Mai puţin frecvente | Insomnie, anxietate |
| Rare | Depresie, stare confuzională, halucinaţii. | |
| Tulburări ale sistemului nervos | Frecvente | Cefalee, somnolenţă, vertij, fatigabilitate, agitaţie, insomnie,iritabilitate. |
| Mai puţin frecvente | Parestezie, somnolenţă | |
| Rare | Nevrită optică | |
| Tulburări oculare | Mai puţin frecvente | Tulburări de vedere |
| Rare | Ambliopie toxică | |
| Tulburări acustice şi vestibulare | Mai puţin frecvente | Tulburări de auz |
| Rare | Tinitus, vertij | |
| Tulburări cardiace | Foarte rare | Palpitaţii, insuficienţă cardiacă,infarct miocardic, edem pulmonar acut, edem. |
| Tulburări vasculare | Foarte rare | Hipertensiune arterială. |
| Tulburări respiratorii, toracice şimediastinale | Mai puţin frecvente | Bronhospasm, dispnee, criză deastm. |
| Tulburări gastro-intestinale | Frecvente | Tulburări gastro-intestinale, cum sunt: pirozis, dispepsie, dureri abdominale şi greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie melenă, hematemeză, hemoragiegastro-intestinală. |
| Mai puţin frecvente | Ulcer gastro-duodenal, uneori cu hemoragie şi perforaţie (vezi pct. 4.4), pierderi ascunse de sânge care pot conduce la anemie, stomatită ulcerativă, colită, exacerbare a bolii inflamatorii a intestinului, complicaţii ale diverticulilor colonului (perforaţie, fistulă),gastrită. | |
| Foarte rare | Esofagită, pancreatită, stricturiintestinale. | |
| Cu frecvenţă necunoscută | Exacerbarea colitei și a bolii Crohn | |
| Tulburări hepatobiliare | Mai puţin frecvente | Hepatită, icter, funcţie hepatică deteriorată |
| Rare | Creştere a ureei sanguine, a transaminazelor serice şi afosfatazei alcaline, leziuni hepatice. | |
| Foarte rare | Insuficienţă hepatică, hepatită acută. | |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutuluisubcutanat | Frecvente | Erupţie cutanată tranzitorie |
| Mai puţin frecvente | Urticarie, prurit, purpură,angioedem |
| Foarte rare | Forme severe de reacţii cutanate (eritem polimorf, dermatită exfoliativă, reacţie buloasă inclusiv sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică), alopecie, fasceită necrozantă. | |
| Cu frecvenţă necunoscută | Reacţie medicamentoasă cueozinofilie şi simptome sistemice(sindrom DRESS), reacții de fotosensibilitate; pustulozăexantematică generalizată acută(PEGA) | |
| Tulburări renale şi ale căilorurinare | Mai puţin frecvente | Apariţia de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care poate fi asociată cu insuficienţarenală. |
| Foarte rare | Necroză papilară renală la utilizareape termen lung (vezi pct. 4.4). | |
| Tulburări generale şi la nivelullocului de administrare | Frecvente | Fatigabilitate |
| Rare | Edem | |
| Investigaţii diagnostice | Rare | Scădere a valorilor hemoglobinei şi hematocritului, inhibiţia agregării plachetare, prelungirea timpului de sângerare, scădere a calciului seric,creştere a acidului uric seric. |
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Toxicitate
Risc de apariţie a simptomelor la doze >80–100 mg/kg. La doze >200 mg/kg există riscul de apariţie a simptomelor severe, deşi cu variabilitate considerabilă de la o persoană la altă. O doză de 560 mg/kg la un copil cu vârsta de 15 luni a determinat intoxicaţie severă, o doză de 3,2 g la un copil cu vârsta de 6 ani a determinat intoxicaţie moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil cu vârsta de 1½ ani şi de 6 g la un copil cu vârsta de 6 ani au determinat intoxicaţie severă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g la un adult a determinat intoxicaţie moderată şi >20 g la un adult a determinat intoxicaţie foarte severă. O doză de 8 g administrată la un copil cu vârsta de 16 ani a determinat tulburări renale, iar la un adolescent, o doză de 12 g utilizată concomitent cu alcool etilic, a determinat necroză tubulară acută.
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă din punct de vedere clinic de AINS, vor dezvolta doar: greaţă, vărsături (posibil cu striuri sanguinolente), durere în epigastru şi mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus, cefalee, ameţeală, vertij, confuzie, nistagmus şi sângerare gastrointestinală. În intoxicaţiile mai grave se observă toxicitate la nivelul sistemului nervos central, manifestată prin somnolenţă, excitaţie ocazională şi dezorientare sau comă. Ocazional pacienţii au
dezvoltat convulsii. De asemenea, în cazul copiilor pot apărea crampe mioclonice. În intoxicaţiile severe, poate apărea acidoza metabolică şi se poate prelungi timpul de protrombină/INR-ul, probabil datorită acţiunii factorilor coagulării circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic este posibilă exacerbarea astmului.
În intoxicația gravă, poate apărea acidoza metabolică.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea liberă a unei căi respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Golirea conţinutului stomacal sau administrarea de cărbune medicinal sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg/kg corp. Dacă ROBUMAY a fost deja absorbit, trebuie administrate substanţe alcaline, pentru a favoriza excreţia ibuprofenului acid în urină. Dacă sunt frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam şi lorazepam intravenos. Alte măsuri pot fi indicate de starea clinică a pacientului. Pentru astm bronşic trebuie administrate bronhodilatatoare. Nu este disponibil un antidot specific.
Funcţiile renală şi hepatică trebuie monitorizate atent.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 4 ore după ingestia unei cantităţi posibil toxice.
Proprietăți farmacologice - ROBUMAY 200mg
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai
acidului propionic, codul ATC: M01AE01.
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele animale pentru durere şi inflamaţie indică faptul că ibuprofenul inhibă efectiv sinteza de prostaglandine. La oameni, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamaţie sau în legătură cu aceasta, inflamaţia şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor şi asupra agregării plachetare stimulate de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Efecte farmacodinamice
Datele experimentale arată că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic, în doză mică, asupra agregării plachetare atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent. Anumite studii farmacodinamice au arătat că la administrarea dozelor unice de ibuprofen cu 8 ore înainte sau la 30 de minute după doza de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a observat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau a agregării plachetare. Deşi există anumite incertitudini referitoare la extrapolarea acestor date la situaţiile clinice, posibilitatea ca administrarea regulată şi pe termen lung a ibuprofenului să poată reduce efectul cardioprotector al dozelor scăzute de acid acetilsalicilic, nu poate fi exclusă. Niciun efect relevant din punct de vedere clinic nu poate fi legat de administrarea ocazională de ibuprofen (vezi pct. 4.5).
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor în uter, reducând astfel tonusul uterin şi presiunea activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că aceste modificări explică ameliorarea durerilor menstruale.
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivel renal, ceea ce poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele sunt în legătură cu ovulaţia şi ca urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale sintezei de prostaglandine poate afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.6 şi 5.3).
Ibuprofenul este un amestec racemic de izomeri dextrogir şi levogir. Studii in vivo şi in vitro arată că izomerul levogir este responsabil de activitatea clinică. Forma dextrogiră, deşi considerată
farmacologic inactivă, este lent şi parţial (60%) convertită în forma activă levogiră, la adulţi. Gradul de conversie la copii este necunoscut, dar probabil este similar. Izomerul dextrogir are rolul de formă circulantă de depozit pentru a menţine concentraţiile plasmatice eficace ale formei active. Ibuprofenul este bine absorbit după administrarea pe cale orală, mai puţin de 1% fiind excretat în urină sub formă nemodificată. Acesta are o curbă de eliminare bifazică, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2 ore. Studii la copii cu sindrom febril au stabilit o doză proporţională de 5 şi10 mg/kg.
Studiile la adulţi au stabilit o doză de ibuprofen administrată în priză unică de la 50 până la 600 mg pentru cantitatea totală de medicament şi până la 1200 mg pentru cea liberă.
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit rapid la nivelul tractului gastro-intestinal cu o biodisponibilitatea de 80-90%.
Studii in vivo arată că ibuprofenul este bine absorbit după administrare orală de suspensii, picături, capsule şi comprimate masticabile, valoarea maximă a concentraţiei plasmatice fiind obţinută la 1-2
ore de la administrare. Dacă medicamentul se administrează împreună cu alimente, concentraţia serică maximă este mai mică şi se atinge mai lent decât în cazul în care se administrează în condiţii de repaus alimentar. Biodisponibilitatea totală nu este influenţată considerabil de prezenţa alimentelor.
Diferenţele de farmacocinetică între formele farmaceutice, la adulţi, se datorează diferenţelor de rată a absorbţiei a ibuprofenului din diversele forme administrate. Diferenţele observate între adulţi şi copii, în ceea ce priveşte aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia plasmatică maximă (Cmax), se datorează modului de dozare diferit în funcţie de greutate şi vârstă sau modificărilor volumului aparent de distribuţie (Vd/F) datorate febrei.
Toate formele farmaceutice de ibuprofen sunt bioechivalente în ceea ce priveşte concentraţia
plasmatică maximă atinsă (Cmax) şi intensitatea absorbţiei (ASC), totuşi, timpul în care este atinsă
concentraţia plasmatică maximă Tmax este diferit între formele farmaceutice. Aceste aspecte nu s-au arătat a fi importante din punct de vedere clinic în ceea ce priveşte instalarea efectului de reducere a febrei la copii sau intensitatea maximă a acestuia.
Distribuţie
Ibuprofenul, ca majoritatea medicamentelor din clasa sa, este legat de proteinele plasmatice în
proporţie mare (>99% este legat la o concentraţie plasmatică de 20 μg/ml). Legarea de proteinele
plasmatice este saturabilă şi la concentraţii plasmatice >20 μg/ml procesul are o evoluţie non-lineară. Pe baza datelor obţinute la administrarea orală există o variaţie a volumului aparent de distribuţie a ibuprofenului influenţată de vârstă sau febră. Copiii cu febră, cu vârste <11 ani au un volum aparent de distribuţie de aproximativ 0,2 l/kg, în timp ce adulţii au un volum aparent de distribuţie de aproximativ 0,12 l/kg. Semnificaţia clinică a acestor date este necunoscută.
Metabolizare
După administrarea orală cea mai mare parte a dozei a fost regăsită în urina de 24 ore sub formă de metaboliţi ai acidului hidroxifenilpropionic (25%) şi ai acidului carboxipropilfenilpropionic (37%).
Procentele de ibuprofen liber şi conjugat găsite în urină au fost de 1%, respectiv 14%. Cantităţi
neglijabile de ibuprofen au fost găsite în fecale atât sub formă de metaboliţi, cât şi ca medicament
neabsorbit.
Excreţie
Ibuprofenul este rapid metabolizat şi eliminat prin urină. Excreţia ibuprofenului este în cea mai mare parte completă după 24 ore de la administrarea ultimei doze. Curba eliminării plasmatice în funcţie de timp are un aspect bifazic, cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 2 ore. Nu există diferenţe între vitezele de eliminare sau timpii de înjumătăţire la adulţi şi copii; cu toate acestea, există o modificare
legată de vârstă sau de febră a clearance-ului total. Aceasta sugerează că modificările clearance-ului se
datorează modificărilor volumului aparent de distribuţie a ibuprofenului. Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
În cazul în care nu există nicio deteriorare a funcţiei renale, se observă doar diferenţe mici, nesemnificative clinic ale profilului farmacocinetic şi ale excreţiei renale între pacienţii tineri şi vârstnici.
Copii
La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, expunerea sistemică la ibuprofen după doza stabilită în funcţie de greutatea corporală (5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală), pare să fie similară cu a adulţilor.
La copiii cu vârsta de 3 luni până la 2,5 ani se pare că volumul de distribuţie (l/kg) şi clearance-ul ibuprofenului (l/kg/oră) sunt mai mari decât la copiii cu vârsta peste 2,5 ani până la 12 ani.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, comparativ cu pacienţii cu funcţia renală normală, s-au raportat creşterea S-ibuprofenului liber, valori mai mari ale ASC pentru S-ibuprofen şi creşterea raportului ASC (S/R) enantiomeric.
La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul final care efectuează şedinţe de dializă, valoarea medie a fracţiunii libere de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii
sănătoşi. Deteriorarea severă a funcţiei renale determină acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte semnificaţia acestui efect. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
Boala hepatică alcoolică cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a determinat o modificare semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cu ciroză care au insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) şi care au utilizat ibuprofen racemic, s-a observat o prelungire a timpului de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2 ori şi raportul ASC (S/R) enantiomeric a fost semnificativ mai mic comparativ cu cel întâlnit la
voluntarii sănătoşi, sugerând o afectare a transformării metabolice a R-ibuprofenului în enantiomerul (S-) (vezi pct. 4.4).
Date preclinice de siguranţă
Deoarece este un medicament cu utilizare bine stabilită şi răspândită, siguranţa preclinică a ibuprofenului este bine documentată.
Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în testele la animale s-a demonstrat în principal prin
alterarea tractului gastric şi ulcere.
Testele in vitro şi in vivo referitoare la mutagenicitatea ibuprofenului nu au arătat semne clinice semnificative. În plus, nu au fost observate efecte carcinogene la şoareci sau şobolani. Ibuprofenul inhibă ovulaţia la iepuri şi influenţează negativ implantarea la diferite specii animale (iepure, şobolan, şoarece). În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul a trecut placenta. Când s-au utilizat doze toxice pentru mamă, au apărut mai frecvent malformaţii (de exemplu: defecte de sept ventricular).
