APROKAM 50 mg PULB. PT. SOL. INJ.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - APROKAM 50mg
Profilaxie antibiotică a endoftalmitei postoperatorii după intervenţia chirurgicală pentru cataractă (vezi pct. 5.1).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene, inclusiv ghidurile privind profilaxia antibiotică în chirurgia oftalmică.
Utilizare oftalmică intracamerală. Un flacon destinat numai pentru o singură utilizare.
Doze
Adulţi:
Doza recomandată este de 0,1 ml soluţie reconstituită (vezi pct. 6.6), corespunzător la cefuroximă 1 mg.
NU INJECTAŢI O DOZĂ MAI MARE DECÂT CEA RECOMANDATĂ (vezi pct. 4.9).
Copii şi adolescenţi:
Doza optimă şi siguranţa utilizării Aprokam nu au fost stabilite pentru copii şi adolescenţi.
Vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozelor.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală:
Nu este necesară ajustarea dozelor, având în vedere doza redusă şi expunerea sistemică la cefuroximă care este de aşteptat să fie neglijabilă în cazul utilizării Aprokam,.
Mod de administrare
Aprokam trebuie administrat, după reconstituire, prin injectare intraoculară în camera anterioară a ochiului (administrare intracamerală), de către un medic chirurg oftalmolog, în condiţiile aseptice recomandate pentru intervenţia chirurgicală pentru cataractă. Doar soluția injectabilă de clorură de sodiu 9 mg /ml (0,9%) trebuie să fie utilizată la reconstituirea APROKAM (vezi secțiunea 6.6).
După reconstituire, Aprokam trebuie inspectat vizual înaintea administrării pentru a fi observate eventuale particule sau decolorarea soluţiei.
La finalul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă se injectează lent 0,1 ml soluţie reconstituită în camera anterioară a ochiului.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înaintea administrării, vezi pct. 6.6.
Aprokam este destinat doar administrării pe cale oftalmică intracamerală.
Trebuie avută deosebită grijă în cazul pacienţilor care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la orice alte antibiotice beta-lactamice deoarece pot apărea reacţii alergice de încrucişare.
La pacienţii cu risc de infecţii cu tulpini rezistente, de exemplu cei cu antecedente cunoscute de infecţie sau colonizare cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (SARM), trebuie luată în considerare utilizarea unui tratament profilactic alternativ cu antibiotice.
În absenţa datelor privind grupele speciale de pacienţi (pacienţi cu risc sever de infecţie, pacienţi cu cataracte complicate, pacienţi la care sunt asociate şi alte proceduri chirurgicale în cadrul operaţiei pentru cataractă, pacienţi cu afecţiuni severe ale tiroidei, pacienţi care prezintă mai puţin de 2000 de celule endoteliale corneene), Aprokam trebuie utilizat doar după evaluarea atentă a riscurilor şi beneficiilor.
Utilizarea cefuroximei nu trebuie privită ca o măsură izolată ci trebuie acordată importanţă şi altor condiţii cum este tratamentul antiseptic profilactic.
Nu a fost raportată toxicitate endotelială corneeană pentru concentraţiile de cefuroximă recomandate; cu toate acestea, riscul apariţiei acesteia nu poate fi exclus şi în perioada de supraveghere post- operatorie, medicii trebuie să ţină cont de acest potenţial risc.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
Deoarece expunerea sistemică este considerată neglijabilă, interacţiunile sistemice sunt puţin probabile.
În literatura de specialitate nu au fost raportate incompatibilităţi cu majoritatea medicamentelor utilizate cel mai frecvent în cadrul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă.
Fertilitatea:
Nu există date privind efectele cefuroximei sodice asupra fertilităţii la om. Studiile privind funcţia de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilităţii.
Sarcina:
Datele privind utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale nu au demonstrat niciun efect dăunător asupra dezvoltării embrionare sau fetale. Cefuroxima ajunge la
embrion/făt prin traversarea barierei placentare. Nu sunt de aşteptat efecte în timpul sarcinii deoarece expunerea sistemică la cefuroximă în timpul utilizării Aprokam este neglijabilă. Aprokam poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea:
Este de aşteptat ca cefuroxima să fie excretată în laptele matern la om în cantităţi foarte mici. Nu sunt de aşteptat reacţii adverse după utilizarea Aprokam în doze terapeutice. Cefuroxima poate fi utilizată în timpul alăptării.
În literatura de specialitate, nu au fost raportate reacţii adverse specifice în cazul utilizării cefuroximei prin injectare intraoculară, cu excepţia următoarelor:
Tulburări oculare
Cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile): Edemul macular.
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare (<1/10000): reacţii anafilactice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Cazurile de supradozaj raportate sunt cele descrise în literatura de specialitate apărute după diluarea incorectă şi după utilizarea neautorizată a cefuroximei destinate administrării sistemice.
Accidental, au fost administrate intracameral doze mari (de trei ori mai mari decât doza recomandată) de cefuroximă la 6 pacienţi, în urma diluării incorecte datorită unui protocol de diluare ambulatorie a cefuroximei. Aceste injectări nu au cauzat nicio reacţie adversă detectabilă la vreunul dintre pacienţi, nici măcar la nivelul ţesuturilor oculare.
Au fost disponibile date privind toxicitatea în urma injectării intracamerale în timpul intervenţiei
chirurgicale pentru cataractă a unor doze de 40 până la 50 de ori mai mari decât doza de cefuroximă recomandată la 6 pacienţi, ca urmare a unei erori de diluare. Acuitatea medie iniţială a fost 6-60. A apărut inflamaţia severă a segmentului anterior iar tomografia coerenţei optice retiniene a relevat
edeme maculare extinse. La 6 săptămâni de la intervenţia chirurgicală, acuitatea vizuală medie atinsă a fost 6/7,5. Profilul tomografic de coerenţă optică maculară a revenit la normal. Totuşi, la toţi pacienţii s-a observat o reducere cu 30% a electroretinografiei scotopice.
Administrarea de cefuroximă diluată incorect (10-100 mg per ochi) la 16 pacienţi a cauzat toxicitate oculară incluzând edeme corneene care au dispărut în câteva săptămâni, presiune intraoculară crescută tranzitorie, pierderi de celule endoteliale corneene şi modificări ale electroretinografiei. Un număr dintre aceşti pacienţi au manifestat pierderi severe şi permanente ale vederii.
Proprietăți farmacologice - APROKAM 50mg
Grupa farmacoterapeutică: Organe de simţ – Produse oftalmologice – Antiinfecţioase - Antibiotice , codul ATC: S01AA27.
Mecanism de acţiune
Cefuroxima inhibă sinteza peretelui celular bacterian în urma legării de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Aceasta duce la întreruperea biosintezei peretelui celular (peptidoglicani), ceea ce determină liza celulelor bacteriene şi distrugerea lor.
Relaţia farmacodinamie/farmacocinetică
Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important indice farmacocinetic-farmacodinamic corelat cu eficacitatea in vivo este procentajul din intervalul de doze (%T) în care concentraţia fracţiei nelegate rămâne mai mare decât concentraţia minimă inhibitorie (CMI) de cefuroximă pentru speciile ţintă individuale (adică %T>CMI).
În urma injectării intracamerale a undei doze de 1 mg de cefuroximă, concentraţiile de cefuroximă în umoarea apoasă au depăşit CMI la mai multe specii relevante timp de până la 4-5 ore de la intervenţia chirurgicală.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă se poate datora unuia dintre următoarele mecanisme:
-
hidroliza determinată de beta-lactamaze. Cefuroxima poate fi hidrolizată eficient de anumite betalactamaze cu spectru extins (BLS), precum şi de enzimele codate cromozomial care pot fi induse sau dereprimate stabil la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negativ.
-
scăderea afinităţii proteinelor care leagă penicilina pentru cefuroximă
-
afectarea permeabilităţii membranei exterioare, ceea ce restrânge accesul cefuroximei la proteinele de legare a penicilinei la bacteriile Gram-negativ.
-
pompe de eflux ale medicamentului.
Stafilococii rezistenţi la meticilină (SRM) sunt rezistenţi la toate antibioticele beta-lactamice disponibile în prezent, inclusiv la cefuroximă.
Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilină prezintă rezistenţă încrucişată la cefalosporine, cum este cefuroxima, prin intermediul alterării proteinelor de legare a penicilinei.
Tulpinile beta-lactamaz-negative rezistente la ampicilină de H. influenzae trebuie considerate rezistente la cefuroximă chiar dacă manifestă o aparentă susceptibilitate in vitro.
Valori critice
Microorganismele prezentate mai jos au fost testate conform indicaţiilor (vezi pct. 4.1).
Aprokam trebuie utilizat doar pe cale intracamerală şi nu trebuie utilizat pentru tratarea infecţiilor sistemice (vezi pct. 5.2); valorile critice nu sunt relevante pentru această cale de administrare. Valorile epidemiologice limită care delimitează populaţiile sălbatice şi cele izolate cu trăsături de rezistenţă dobândită sunt următoarele:
| Valori epidemiologice limită (mg/l) | |
| Staphylococcus aureus | ≤ 4 |
| Streptococcus pneumoniae | ≤ 0,125 |
| E. coli | ≤ 8 |
| Proteus mirabilis | ≤ 4 |
| H. influenzae | ≤ 2 |
Susceptibilitatea streptococilor la cefuroximă este dedusă din susceptibilitatea la meticilină.
Susceptibilitatea streptococilor din grupele A, B, C şi G poate fi dedusă din susceptibilitatea lor la benzilpenicilină.
Informaţii provenite din studiile clinice
Un studiu academic prospectiv randomizat, parţial mascat, multicentru, privind intervenţia chirugicală pentru cataractă a fost derulat la 16.603 pacienţi. Douăzeci şi nouă de pacienţi (24 în grupurile „fără
cefuroximă” şi 5 în grupurile „cefuroximă administrată intracameral”) au prezentat endoftalmită, dintre aceştia, 20 (17 în grupurile „fără cefuroximă” şi 3 în grupurile „cefuroximă administrată
intracameral”) au fost clasificaţi ca fiind diagnosticaţi cu endoftalmită infecţioasă. Dintre aceste 20 de cazuri confirmate de endoftalmită: 10 pacienţi provin din grupul la care s-au utilizat „picături
oftalmice placebo şi fără cefuroximă”, 7 pacienţi din grupul la care s-a utilizat „levofloxacină, picături oftalmice şi fără cefuroximă”, 2 pacienţi din grupul la care s-au utilizat „picături oftalmice placebo şi cefuroximă intracameral” şi un pacient din grupul la care s-au utilizat „levofloxacină, picături oftalmice şi cefuroximă intracameral”. Administrarea unui tratament profilactic cu cefuroximă
intracameral în doze de 1 mg în 0,1 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) a fost asociată cu o reducere de 4,92 ori a riscului total de endoftalmită postoperatorie.
Două studii prospective (Wedje 2005 şi Lundstrom 2007) şi 5 studii retrospective au susţinut concluziile studiului pivotal ESCRS, sustinând ulterior eficacitatea cefuroximei administrate intracameral în endoftalmita post-operatorie.
Expunerea sistemică în urma injectării intracamerale nu a fost studiată dar este de aşteptat să fie neglijabilă.
După injectarea intracamerală a unei doze unice recomandate de 0,1 ml soluţie de cefuroximă 10 mg/ml la pacienţi cu cataractă, concentraţiile medii intracamerale de cefuroximă au fost de 2614 ±209 mg/l (10 pacienţi) după 30 de secunde şi de 1027 ±43 mg/l (9 pacienţi) după 60 de minute de la administrarea medicamentului.
Date preclinice de siguranţă
Efectele din studiile nonclinice au fost observate doar la expuneri considerate suficient de mari comparativ cu expunerea maximă la om indicând o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.
Injectarea intravitroasă a 1 mg cefuroximă la iepuri albinoşi a dus la concentraţii de 19-35 mg/l în umoarea apoasă şi de respectiv 600-780 mg/l în umoarea vitroasă la 30 de minute de la injectare. După 6 ore concentraţiile au scăzut la 1,9-7,3 şi, respectiv, 190-260 mg/l în aceste două structuri. În primele 3 zile nu s-au observat creşteri ale presiunii intraoculare. Histopatologia nu a demonstrat modificări degenerative, comparativ cu soluţia salină.
Electroretinografie: Undele a, b şi c au fost diminuate timp de până la 14 zile atât în ochii injectaţi cu substanţă de control cât şi în cei injectaţi cu antibiotic.
Acest efect a fost reversibil dar poate fi mai lent decât în cazul substanţei de control.
Electroretinografia nu a arătat modificări clare care să sugereze toxicitate retiniană timp de până la 55 de zile de la administrarea intravitroasă.
Proprietăți farmaceutice - APROKAM 50mg
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente cu excepţia celor prezentate la punctul 6.6.
18 luni.
După reconstituire: medicamentul trebuie utilizat imediat după reconstituire şi nu mai trebuie reutilizat ulterior.
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
Flacon din sticlă de tip I a 8 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă din aluminiu flip-off. Cutie cu 1x50 mg, 10x50 mg, 20x50 mg flacoane, 10 flacoane x 50 mg împreună cu 10 ace sterile de 5 microni.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Aprokam trebuie administrat prin injectarea intracamerală, de către un medic chirurg oftalmolog, în condiţiile aseptice recomandate pentru intervenţia chirurgicală pentru cataractă.
FLACONUL ESTE DESTINAT NUMAI PENTRU O SINGURĂ UTILIZARE.
UTILIZAŢI UN FLACON PENTRU UN SINGUR PACIENT. Lipiţi eticheta autocolantă de pe flacon în fişa pacientului.
Pentru pregătirea medicamentului pentru injectare intracamerală, vă rugăm să respectaţi următoarele instrucţiuni:
-
Îndepărtaţi capsa din aluminiu flip-off.
-
Înainte de a introduce un ac steril, partea exterioară a dopului din cauciuc al flaconului trebuie dezinfectată.
-
Împingeţi acul vertical în centrul dopului flaconului, păstrând flaconul în poziţie verticală. Apoi injectaţi în flacon 5 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) utilizând o tehnică aseptică.
-
Agitaţi uşor până când soluţia nu mai prezintă particule vizibile.
-
Asamblaţi un ac steril (18G x ½ ", 1,2 mm x 40 mm), cu filtru de 5 microni (membrană de
copolimer acrilic pe suport de nilon neţesut) la o seringă de 1 ml. Împingeţi seringa vertical în centrul dopului, păstrând flaconul în poziţie verticală.
-
Extrageţi aseptic 0,1 ml de soluţie.
-
Detaşaţi acul cu filtru de 5 microni de la seringă şi ataşaţi la seringă o canulă pentru camera anterioară corespunzătoare.
-
Eliminaţi cu atenţie aerul din seringă şi ajustaţi doza la marcajul de 0,1 ml de pe seringă. Seringa este pregătită pentru injectare.
Soluţia reconstituită trebuie inspectată vizual şi nu trebuie utilizată decât dacă se prezintă ca o soluţie incoloră până la gălbuie, fără particule vizibile. Soluţia are un pH şi o osmolalitate apropiate de valorile fiziologice (pH de aproximativ 7,3 şi osmolalitate de aproximativ 335 mosmoli/kg).
După utilizare, eliminaţi soluţia reconstituită rămasă. Nu o păstraţi pentru o utilizare ulterioară.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.