VELPHORO 500 mg COMPR. MAST.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - VELPHORO 500mg
Velphoro este indicat pentru controlul valorilor fosforului plasmatic la pacienți adulți cu boală renală cronică (BRC) care efectuează hemodializă (HD) sau dializă peritoneale (DP).
Velphoro este indicat pentru controlul concentrațiilor serice de fosfor la pacienți copii cu vârsta de 2 ani și mai mari, cu stadii de BCR 4–5 (definite cu o rată de filtrare glomerulară
<30 ml/minut/1,73m²) sau cu BCR tratat prin dializă.
Velphoro trebuie folosit în contextul unui tratament multiplu, care poate include suplimente de calciu, 1,25-dihidroxivitamina D3 sau un analog al acesteia ori calcimimetice pentru controlul dezvoltării bolii osoase renale.
Doze
Doză inițială pentru adolescenți (cu vârsta ≥12 ani)
Doza inițială recomandată este de 1500 mg fier (3 comprimate) pe zi, împărțite între toate mesele zilei.Creșterea treptată a dozelor și întreținere pentru adulți și adolescenți (cu vârsta ≥12 ani)
Valorile plasmatice de fosfor trebuie să fie monitorizate și doza de oxihidroxid sucroferic trebuie modificată în sensul creșterii sau scăderii în trepte de 500 mg de fier (1 comprimat) pe zi la fiecare 2 – 4 săptămâni până când se ajunge la valori acceptabile ale fosforului plasmatic, cu monitorizare regulată după aceea.
În practica clinică, tratamentul se va baza pe necesitatea de a controla valorile plasmatice de fosfor, deși pacienții care răspund la terapia cu Velphoro ating, de obicei, valori optime ale fosforului plasmatic la doze de 1500 – 2000 mg de fier pe zi (3 – 4 comprimate).
Dacă sunt omise una sau mai multe doze, doza normală de medicament trebuie reluată la următoarea masă.
Doză zilnică maximă tolerată pentru adulți și adolescenți (cu vârsta ≥12 ani)
Doza recomandată maximă este de 3000 mg fier (6 comprimate).
Doză inițială, creștere treptată a doxei și întreținere pentru pacienți copii (cu vârsta între 2 și <12 ani)
Velphoro este, de asemenea, disponibil sub formă de pulbere orală 125 mg în plic pentru utilizare la pacienți copii cu vârsta cuprinsă între 2 și <12 ani. Alegerea formulei depinde de vârsta, preferințele, caracteristicile și complianța pacientului. La tranziția între formulări trebuie utilizată aceeași doză recomandată. Dozele inițiale recomandate și creșterea treptată a dozelor de Velphoro pentru pacienți copii cu vârsta cuprinsă între 2 și <12 ani sunt prezentate în Tabelul 1.
Tabelul 1 Doze inițiale recomandate și creșterea treptată a dozelor pentru pacienți copii cu vârsta cuprinsă între 2 și <12 ani
Vârstă pacient (ani)
Doză iniţială zilnică Creșteri sau descreșteri ale dozei
Doză zilnică maximă recomandată
≥2 – <6 500 mg 125 mg sau 250 mg 1250 mg
≥6 – <9 750 mg 125 mg, 250 mg sau
375 mg
2500 mg
≥9 – <12 1000 mg 250 mg sau 500 mg 3000 mg
La pacienții cu vârsta cuprinsă între 2 și <6 ani trebuie administrată pulbere orală, întrucât formula de comprimate masticabile nu este potrivită pentru această grupă de vârstă.
Pentru pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 și <12 ani pot fi prescrise comprimate masticabile de Velphoro în locul sau în combinație cu Velphoro pulbere orală în cazul în care doza zilnică este de 1000 mg fier (2 comprimate masticabile) sau mai mult.
Nivelurile plasmatice de fosfor trebuie să fie monitorizate şi doza de oxihidroxid sucroferic trebuie crescută sau scăzută treptat în incrementuri zilnice la fiecare 2 – 4 săptămâni până când se ajunge la un nivel acceptabil de fosfor seric, cu monitorizare regulată după aceea.
Copii cu vârsta <2 ani
Siguranţa şi eficacitatea medicamentului Velphoro la copii cu vârsta mai mică de 2 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Insuficiență renală
Velphoro este indicat pentru controlul valorilor fosforului plasmatic la pacienți adulți cu BRC care efectuează HD sau DP. Nu sunt disponibile date clinice referitoare la pacienți cu insuficiență renală în faze incipiente.
Insuficiență hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă au fost excluşi de la participarea în studii clinice cu oxihidroxid sucroferic. Cu toate acestea, în studiile clinice cu oxihidroxid sucroferic nu au fost observate semne de insuficienţă hepatică sau modificarea semnificativă a enzimelor hepatice. Consultaţi pct. 4.4. pentru informaţii suplimentare.
Persoane vârstnice (cu vârsta ≥65 ani)
Velphoro a fost administrat la peste 248 de persoane vârstnice (cu vârsta ≥65 de ani) în conformitate cu regimul de dozare aprobat. Din numărul total de subiecți participanți la studiile clinice cu
oxihidroxid sucroferic, 29,7% aveau vârsta de cel puțin 65 de ani, iar 8,7% aveau vârsta de cel puțin 75 de ani. Nu au fost aplicate reguli speciale de dozare și administrare la persoanele vârstnice participante la aceste studii, iar schemele de dozare nu au fost asociate cu niciun fel de probleme semnificative.
Mod de administrare
Administrare orală.
Velphoro este un comprimat masticabil, care trebuie administrat în timpul meselor. Pentru a maximiza adsorbția fosfatului dietetic, doza totală zilnică trebuie împărțită între mesele din cursul zilei. Pacienții nu trebuie să bea mai mult lichid decât în mod obișnuit și trebuie să respecte dietele prescrise.
Comprimatele trebuie mestecate sau sfărâmate; comprimatele nu trebuie înghițite întregi.
-
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
-
Hemocromatoză și orice alte tulburări de acumulare de fier.
Peritonită, afecțiuni gastrice și hepatice și intervenție chirurgicală gastrointestinală
Pacienții cu antecedente recente de peritonită (în ultimele 3 luni), tulburări gastrice sau hepatice semnificative și pacienții cu intervenții chirurgicale gastrointestinale majore nu au fost incluși în studiile clinice cu Velphoro. Tratamentul cu Velphoro trebuie utilizat la acești pacienți numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc.
Modificări de culoare ale scaunelor
Oxidhidroxidul sucroferic poate cauza modificări de culoare ale scaunelor (negre). Scaunele modificate (negre) pot masca vizual sângerări gastrointestinale (vezi pct. 4.5).
Informații cu privire la sucroză și amidon (carbohidrați)
Velphoro conţine sucroză. Pacienţii cu probleme ereditare rare asociate cu intoleranţa la fructoză, malabsorbţia glucozei-galactozei sau deficienţa de sucrază-izomaltoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Poate fi dăunător pentru dantură.
Velphoro conține amidon din cartof şi amidon din porumb pregelatinizat. Pacienţii cu diabet zaharat trebuie să reţină că un comprimat de Velphoro este echivalent cu aproximativ 1,4 g de carbohidraţi (echivalentul a 0,116 unităţi de pâine).
Velphoro rămâne aproape neabsorbit din tractul gastrointestinal. Deși potențialul de interacțiune cu alte medicamente pare scăzut, în cazul tratamentelor concomitente cu medicamente cu o fereastră terapeutică îngustă, trebuie monitorizate efectele clinice și reacțiile adverse la inițierea tratamentului sau în momentul ajustării dozei de Velphoro sau de medicament concomitent, sau medicul ar trebui să aibă în vedere măsurarea valorilor din sânge. În timpul administrării oricărui medicament care este deja cunoscut că interacționează cu fierul (precum alendronatul și doxiciclina) sau care este cunoscut, numai pe baza studiilor in vitro, că interacționează cu oxihidroxidul sucroferic, cum ar fi levotiroxină” medicamentul trebuie administrat cu cel puțin o oră înainte sau la două ore după Velphoro.
Studiile in vitro cu următoarele substanțe active nu au arătat nicio interacțiune relevantă: acid acetilsalicilic, cefalexină, cinacalcet, ciprofloxacină, clopidogrel, enalapril, hidroclorotiazidă, metformin, metoprolol, nifedipină, pioglitazonă și chinidină.
Studiile ce vizează interacțiunea dintre medicamente au fost realizate numai la voluntari sănătoși. Au fost efectuate cu subiecți bărbați și femei sănătoși, cărora li s-a administrat losartan, furosemidă, digoxină, warfarină și omeprazol. Administrarea concomitentă de Velphoro nu a afectat biodisponibilitatea acestor medicamente, măsurată prin aria de sub curbă (ASC).
Datele din studiile clinice au arătat că oxihidroxidul sucroferic nu afectează efectele hipolipemiante ale inhibitorilor HMG-CoA reductazei (de exemplu atorvastatina și simvastatina). În plus, analizele post- hoc din studiile clinice au demonstrat că nu există niciun impact al Velphoro asupra efectului de scădere a iPTH al analogilor de vitamina D cu administrare orală. Valorile de vitamina D și
1,25-dihidroxivitamina D au rămas neschimbate.
Velphoro nu afectează testele de hemoragii oculte din materiile fecale bazate pe guaiac (Haemoccult) sau testele imunologice (iColo Rectal și Hexagon Obti).
Sarcina
Nu există date clinice disponibile privind utilizarea oxihidroxidului sucroferic la sarcinile umane expuse.
Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere și dezvoltare la animale nu au evidențiat niciun risc în ceea ce privește sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, nașterea sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Oxihidroxidul sucroferic trebuie utilizat de către femeile gravide numai dacă este absolut necesar, după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc.
Alăptarea
Nu există date clinice disponibile privind utilizarea Velphoro la femeile care alăptează. Deoarece absorbția de fier din acest medicament este minimă (vezi pct. 5.2), excreția de fier din oxihidroxidul sucroferic în laptele matern este puțin probabilă. Decizia de a continua alăptarea sau de a continua tratamentul cu oxihidroxid sucroferic trebuie luată ținând cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul tratamentului cu Velphoro pentru mamă.
Fertilitatea
Nu există date privind efectul medicamentului Velphoro asupra fertilității la om. În studiile la animale nu au existat efecte adverse asupra performanțelor privind împerecherea, fertilității și parametrilor puilor născuți în urma tratamentului cu oxihidroxid sucroferic (vezi pct. 5.3).
Velphoro nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Rezumatul profilului de siguranță
Profilul de siguranță curent al Velphoro se bazează pe un număr total de 778 de pacienți la care se efectuează hemodializă și 57 de pacienți la care se efectuează dializă peritoneală, cărora li s-a administrat un tratament cu oxihidroxid sucroferic pe o perioadă de până la 55 de săptămâni.
În aceste studii clinice, aproximativ 43% dintre pacienți au prezentat cel puțin o reacție adversă pe parcursul tratamentului cu Velphoro și 0,36% dintre reacţiile adverse au fost raportate ca reacții adverse grave. Majoritatea reacțiilor adverse raportate pe baza studiilor efectuate, au fost afecțiunile
gastro-intestinale, din cadrul cărora cele mai frecvent raportate RAM fiind diareea și scaunul decolorat (foarte frecvente). Cea mai mare parte a acestor tulburări gastrointestinale au apărut timpuriu în timpul tratamentului și s-au ameliorat în timp, în condiţii de administrare continuă. Nu au fost observate tendinţe dependente de doză în profilul de reacţii adverse al Velphoro.
Listă tabelară a reacțiilor adverse
Reacţiile adverse raportate în urma utilizării Velphoro la doze cuprinse între 250 mg de fier/zi şi 3000 mg de fier/zi la aceşti pacienţi (n=835), sunt prezentate în Tabelul 2.
Rata de raportare este clasificată astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100).
Tabelul 2 Reacții adverse la medicament detectate în studiile clinice
Aparate, sisteme și organe
Tulburări metabolice și de nutriție
Tulburări ale sistemului nervos
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente
Hipercalcemie Hipocalcemie
Cefalee Dispnee
Tulburări gastrointestinale
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Diaree* Modificări de culoare
ale fecalelor
Greață Constipație Vărsături Dispepsie
Dureri abdominale Flatulență Decolorarea danturii
Gust anormal al medicamentului
Distensie abdominală Gastrită
Disconfort abdominal Disfagie
Boala de reflux gastroesofagian (BRGE)
Decolorarea limbii
Prurit Erupții cutanate
Fatigabilitate
Descrierea reacțiilor adverse selectate
*Diaree
Diareea a survenit la 11,6% dintre pacienţii din studiile clinice. În studiile pe termen lung cu durata de 55 de săptămâni, majoritatea acestor reacţii adverse de diaree au fost tranzitorii, au apărut la scurt timp de la iniţierea tratamentului şi au condus la întreruperea tratamentului la 3,1% dintre pacienţi.
Copii şi adolescenţi
În general, profilul de siguranță al Velphoro la pacienți copii (cu vârsta cuprinsă între 2 și <18 ani) și pacienți adulți a fost comparabil. Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate au fost tulburări gastro- intestinale, inclusiv diaree (foarte frecvente, 16,7%), vărsături (frecvente, 6,1%), gastrită (frecvente, 3,0%) și materii fecale decolorate (frecvente, 3,0%).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V.
Proprietăți farmacologice - VELPHORO 500mg
Grupa farmacoterapeutică: Toate celelalte produse terapeutice; medicamente pentru tratamentul hiperkaliemiei și hiperfosfatemiei; codul ATC: V03AE05
Mecanism de acțiune
Velphoro conține oxihidroxid sucroferic, care este alcătuit din oxihidroxid de fier (III) polinuclear (pn-FeOOH), sucroză și amidon. Legarea fosfatului are loc prin schimb de liganzi între grupele de hidroxil și/sau apă și ionii de fosfat în întregul interval de pH fiziologic al tractului gastrointestinal.
Valorile de fosfor plasmatic sunt scăzute ca urmare a absorbției reduse de fosfat dietetic. Eficacitate clinică
A fost efectuat un studiu clinic de fază 3 cu pacienți cu BRC cărora li se efectuează dializă pentru a se investiga eficacitatea și siguranța Velphoro la acestă grupă de pacienți. Acesta a fost un studiu deschis, randomizat, controlat activ (carbonat de sevelamer), cu grupe paralele, cu durata de până la 55 de săptămâni. Pacienții adulți cu hiperfosfatemie (valorile fosforului plasmatic ≥1,94 mmol/l) au fost tratați cu oxihidroxid sucroferic la o doză inițială de 1000 mg fier/zi, urmată de o perioadă de creștere treptată a dozei de 8 săptămâni. Non-inferioritatea față de carbonatul de sevelamer a fost determinată în săptămâna 12. Pacienții au continuat medicația lor de studiu din săptămâna 12 pana în
săptămâna 55. Din săptămâna 12 până în săptămâna 24 au fost permise modificări ale dozei din motive de tolerabilitate și de eficacitate. Tratamentul subgrupelor de pacienți din săptămâna 24 până în săptămâna 27 cu doză de menținere (de la 1000 până la 3000 mg de fier/zi) de oxihidroxid sucroferic sau cu doză mică (250 mg fier/zi) de oxihidroxid sucroferic a demonstrat superioritatea dozei de întreținere.
În studiul 05A, 1055 de pacienți cărora li se efectua hemodiliză (N = 968) sau dializă peritoneală (N = 87) cu valori ale fosforului plasmatic ≥1,94 mmol/l, ce au urmat o perioadă de pauză de 2 – 4 săptămâni după tratament cu agent de legare a fosfatului, au fost randomizați și tratați fie cu oxihidroxid sucroferic, cu o doză inițială de 1000 mg fier/zi (N = 707), fie au fost controlați activ
(carbonat de sevelamer, N = 348) timp de 24 de săptămâni. La finalul săptămânii 24, 93 de pacienți cărora li se efectua hemodiliză, ale căror valori ale fosforului plasmatic au fost controlate
(<1,78 mmol/l) cu oxihidroxid sucroferic în prima parte a studiului, au fost randomizați din nou pentru a continua tratamentul fie cu doza de întreținere din săptămâna 24 (N = 44), fie cu o doză mică de control neeficace de 250 mg fier/zi (N = 49) de oxihidroxid sucroferic, pe o perioadă de încă
3 săptămâni.
După finalizarea studiului 05A, 658 de pacienți (597 la care se efectua hemodializă și 61 la care se efectua dializă peritoneală) au fost tratați în cadrul studiului de extensie de 28 de săptămâni
(studiul 05B) fie cu oxihidroxid sucroferic (N = 391), fie cu carbonat de sevelamer (N = 267), conform randomizării inițiale a acestora.
Valorile medii ale fosforului plasmatic pentru oxihidroxid sucroferic au fost de 2,5 mmol/l la momentul inițial și de 1,8 mmol/l în săptămâna 12 (reducere de 0,7 mmol/l). Valorile corespunzătoare pentru carbonatul de sevelamer la momentul inițial au fost de 2,4 mmol/l și de, respectiv, 1,7 mmol/l în săptămâna 12 (scădere de 0,7 mmol/l).
Scăderea valorilor fosforului plasmatic a fost menținută în decursul celor 55 de săptămâni. Valorile de fosfor plasmatic și valorile de produșilor calciu-fosfor au fost scăzute ca urmare a absorbției reduse de fosfat dietetic.
Ratele de răspuns, definite ca procentaj al pacienților care ating valorile fosforului plasmatic din intervalul recomandat de KDOQI (Kidney Disease Outcome Quality Initiative – Inițiativa de ameliorare a calității în managementul pacienților cu patologia renală), au fost de 45,3% și 59,1% în săptămâna 12 și de 51,9% și 55,2% în săptămâna 52, pentru oxihidroxid sucroferic și respectiv pentru carbonatul de sevelamer.
Doza zilnică medie de Velphoro în 55 de săptămâni de tratament a fost de 1650 mg de fier, iar doza medie zilnică de carbonat de sevelamer a fost de 6960 mg.
Date post-autorizare
A fost efectuat un studiu clinic prospectiv, neintervențional, post-autorizare, privind siguranţa (VERIFIE) pentru evaluarea siguranţei şi eficacităţii pe termen scurt şi lung (până la 36 luni) a Velphoro la pacienţi adulţi supuşi hemodializei (N = 1198) sau dializei peritoneale (N = 160), care au fost monitorizaţi în practica clinică de rutină timp de 12 până la 36 luni (set de analize de siguranţă, N = 1365). În timpul studiului, 45% (N = 618) dintre aceşti pacienţi au fost trataţi concomitent cu liant(e) de fosfat, altul(ele) decât Velphoro.
În setul de analize de siguranţă, cele mai frecvente RAM au fost diaree şi modificarea culorii materiilor fecale, raportate de 14% (N = 194) şi, respectiv, 9% (N = 128) dintre pacienţi. Incidenţa diareii a fost cea mai mare în prima săptămână şi a scăzut odată cu durata de utilizare. Diareea a fost de intensitate uşoară până la moderată la majoritatea pacienţilor şi s-a rezolvat la majoritatea pacienţilor în interval de 2 săptămâni. Fecalele de culoare modificată (negre) sunt de aşteptat pentru un compus pe bază de fier cu administrare orală şi pot masca vizual sângerarea gastro-intestinală. Pentru 4 dintre cele 40 de evenimente concomitente de sângerare gastro-intestinală documentate, a fost raportată modificarea culorii scaunului legată de Velphoro ca provocând o întârziere nesemnificativă în diagnosticarea sângerării gastro-intestinale, fără a fi afectată sănătatea pacientului. În restul cazurilor, nu a fost raportată nicio întârziere în diagnosticarea sângerării gastrointestinale.
Rezultatele acestui studiu au arătat că eficacitatea Velphoro în condiţii de viaţă reale (inclusiv utilizarea concomitentă a altor lianţi de fosfat la 45% dintre pacienţi), a fost în concordanţă cu cea observată în studiul clinic de fază 3.
Copii și adolescenți
Un studiu clinic deschis a investigat eficacitatea și siguranța Velphoro la pacienți copii cu vârsta de
2 ani și mai mari cu stadii de BCR 4- (definite cu o rată de filtrare glomerulară <30 ml/minut/1,73m²) sau cu BCR tratat prin dializă). Optzeci și cinci de pacienți au fost randomizați la Velphoro (N = 66) sau la brațul de acetat de calciu de control activ (N = 19) pentru o creștere treptată a dozei de
10 săptămâni (Etapa 1), urmată de o extensie de siguranță de 24 de săptămâni (Etapa 2). Majoritatea pacienților aveau vârsta ≥12 ani (66%). Optzeci la sută dintre pacienți au fost pacienți cu BCR tratați cu dializă (67% cu hemodializă și 13% cu dializă peritoneală) și 20% au fost pacienți cu BCR care nu au fost tratați cu dializă.
Diferența limitată de reducere a nivelului mediu de fosfor plasmatic de la momentul inițial până la sfârșitul Etapei 1 în grupul Velphoro (N = 65) nu a fost semnificativă statistic cu −0,120
(0,081) mmol/l (IÎ 95%: −0,282, 0,043) pe baza calculelor modelului mixt, cu date reale care arată o medie de 2,08 mmol/l la momentul inţial și 1,91 mmol/l la sfârșitul Etapei 1 (reducere cu
0,17 mmol/l). Efectul a fost menținut în timpul Etapei 2, deși au fost observate unele fluctuații ale efectului mediu în timp 0,099 (0,198) mmol/l (IÎ 95%): −0,306, 0,504).
Procentajul pacienţilor cu niveluri de fosfor plasmatic în intervale normale a crescut de la 37% la momentul inițial la 61% la sfârșitul Etapei 1 și a fost de 58% la sfârșitul Etapei 2, ceea ce arată efectul sustenabil de scădere a nivelurilor de fosfor al oxihidroxidului sucroferic. Printre pacienţii al căror fosfor plasmatic a fost peste valorile normale legate de vârstă la momentul inițial (N = 40), nivelurile plasmatice de fosfor au arătat o scădere semnificativă statistic de la momentul inițial până la sfârșitul Etapei 1, cu modificarea mediei LS (ES) de −0,87 (0,30) mg/dl (IÎ 95%: −1,47, −0,27; p=0,006).
Profilul de siguranță al Velphoro la pacienți copii a fost, în general, comparabil cu cel observat anterior la pacienți adulți.
Velphoro acționează prin legarea fosfatului în tractul gastrointestinal și, prin urmare, concentrația plasmatică nu este relevantă pentru eficacitatea sa. Din cauza caracteristicilor de insolubilitate și de degradare ale medicamentului Velphoro, nu se pot realiza studii farmacocinetice clasice, de exemplu, pentru determinarea volumului de distribuție, a ariei de sub curbă, a timpului mediu de eliminare etc.
În două studii de fază 1 s-a ajuns la concluzia că potențialul de supraacumulare de fier este minim și nu s-au observat efecte dependente de doză la voluntarii sănătoși.
Absorbție
Fracțiunea activă din Velphoro, pn-FeOOH, este practic insolubilă și, prin urmare, nu este absorbită. Cu toate acestea, este posibil ca produsul său de degradare, specia de fier mononuclear, să fie eliberat de pe suprafața compusului pn-FeOOH și să fie absorbit.
Nu au fost efectuate studii privind absorbția totală la oameni. Studiile non-clinice la mai multe specii (șobolani și câini) au indicat că absorbția sistemică a fost foarte scăzută (≤1% din doza administrată).
Absorbția de fier din substanța activă marcată radioactiv a medicamentului Velphoro, 2000 mg de fier în 1 zi, a fost investigată la 16 pacienți cu BRC (8 pacienți anterior efectuării hemodializei și 8 pacienți cărora li s-a efectuat hemodializă) și 8 voluntari sănătoși cu depozite mici de fier (feritină serică
<100 mcg/l). La subiecții sănătoși, absorbția medie de fier marcat radioactiv în sânge a fost estimată la
o valoare de 0,43% (intervalul 0,16 – 1,25%) în ziua 21, la pacienții anterior efectuării hemodializei la
o valoare de 0,06% (intervalul 0,008 – 0,44%) și la pacienții cărora li s-a efectuat hemodializă la o valoare de 0,02% (intervalul 0 – 0,04%). Valorile de fier marcat radioactiv din sânge au fost foarte mici și s-au regăsit încorporat în eritrocite.
Distribuție
Nu au fost efectuate studii privind distribuția la oameni. Studiile non-clinice la diferite specii (șobolani și câini) au indicat faptul că pn-FeOOH este distribuit din plasmă la ficat, splină și măduva osoasă și utilizat prin încorporare în eritrocite.
La pacienți, se preconizează ca fierul absorbit să fie distribuit la organele țintă, adică la ficat, splină și măduva osoasă și să fie utilizat prin încorporare în eritrocite.
Metabolizare
Fracțiunea activă din Velphoro, pn-FeOOH, nu este metabolizată. Cu toate acestea, este posibil ca produsul de degradare al medicamentului Velphoro, specia de fier mononuclear, să fie eliberat de pe suprafața de oxihidroxid de fier (III) polinuclear și să fie absorbit. Studiile clinice au demonstrat că absorbția sistemică a fierului din Velphoro este scăzută.
Datele in vitro sugerează că zaharoza și amidonul din componența substanței active pot fi digerate în glucoză și fructoză și, respectiv, maltoză și glucoză. Aceste substanțe pot fi absorbite în sânge.
Eliminare
În studiile la animale – șobolani și câini – cărora li s-a administrat oral substanța activă Fe59-Velphoro, fierul marcat radioactiv a fost recuperat în materiile fecale, însă nu și în urină.
Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate și genotoxicitatea.
Efectele observate în studiul de toxicitate asupra dezvoltării embrio-fetale la iepure (variații scheletice și osificare incompletă) sunt legate de farmacologie exagerată și, probabil, nu sunt relevante pentru pacienți. Alte studii de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au evidențiat niciun fel de efecte adverse.
Studiile de carcinogenitate au fost efectuate la şoareci şi şobolani. Nu au existat dovezi clare privind prezența efectului carcinogenic la șoareci. Hiperplazia mucoasei, cu diverticul/formare de chist, a fost observată la nivelul colonului și al cecului șoarecilor după 2 ani de tratament, dar acest aspect a fost considerat un efect specific speciei, fără a fi observați diverticuli/chisturi în studiile pe termen lung pe șobolani sau câini. La șobolani, a existat o incidenţă uşor crescută a adenomului benign cu celule C în glanda tiroidă a şobolanilor masculi cărora li s-a administrat cea mai mare doză de oxihidroxid sucroferic. Acest lucru este considerat a fi, cel mai probabil, un răspuns adaptiv la efectul farmacologic al medicamentului, fără a fi clinic relevant.
