Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - ULTRAVIST 623,40mg/ml
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic. Pentru utilizare intravasculară şi în cavităţile corpului.
Îmbunătăţirea contrastului la tomografia computerizată (TC), arteriografie şi venografie, inclusiv angiografia de substracţie digitală intraarterială/intravenoasă (ASD); urografie intravenoasă, colangiopancreatografiei retrograde endoscopice (ERCP), artrografie şi examinarea altor cavităţi ale corpului; la femeile adulte în mamografia îmbunătăţită cu substanță de contrast (CEM), pentru evaluarea şi detectarea leziunilor cunoscute sau suspectate ale sânului, ca adjuvant în mamografie (cu
sau fără ultrasunete) sau ca alternativă în imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) atunci când IRM este contraindicată sau nu este disponibilă.
Nu se utilizează intratecal.
Informaţii generale
Substanţele de contrast care se încălzesc la temperatura corpului înainte de administrare sunt tolerate
mai bine şi pot fi injectate cu mai multă uşurinţă, datorită vâscozităţii reduse. Pentru instrucţiuni suplimentare, vezi pct. 6.6.
Doze
Doze pentru administrarea intravasculară
Dozele trebuie adaptate vârstei, greutății, anamnezei și tehnicilor de examinare.
Dozele menţionate mai jos reprezintă numai recomandări şi dozele uzuale pentru un adult normal cu o
greutate de 70 kg. Dozele sunt date pentru administrare unică sau pe kg, după cum se indică mai jos.
Dozele până la 1,5 g iod/kg sunt în general bine tolerate. Dozele recomandate pentru administrare unică:
Angiografia convenţională
Angiografia arcului aortic 50-80 ml Ultravist 300
Angiografia selectivă 6-15 ml Ultravist 300
Aortografia toracică 50-80 ml Ultravist 300
Aortografie abdominală 40-60 ml Ultravist 300 Arteriografie:
Extremităţi superioare 8-12 ml Ultravist 300
Extremităţi inferioare 20-30 ml Ultravist 300 Venografie:
Extremităţi superioare 15-30 ml Ultravist 300
Extremităţi inferioare 30-60 ml Ultravist 300
ASD intravenoasă
Injectarea intravenoasă a 30-60 ml Ultravist 300, in bolus (viteza perfuzării: 8-12 ml/secundă în vena cubitală; 10-20 ml/sec. în vena cavă) se recomandă doar pentru demonstraţiile de contrast ale vaselor mari ale trunchiului. Cantitatea de substanţă de contrast care rămâne în vene poate fi redusă şi utilizată în scop de diagnostic prin spălare cu soluţie izotonă de clorură de sodiu, in bolus, imediat după aceea.
Adulţi:
30-60 ml Ultravist 300.
ASD intraarterială
Dozele şi concentraţiile utilizate în angiografia obişnuită pot fi reduse pentru ASD intraarterială.
Tomografie computerizată (TC)
Ori de câte ori este posibil, Ultravist trebuie injectat intravenos in bolus, de preferat cu ajutorul unui injector de putere. Doar la scanerele lente, pentru a garanta un nivel sanguin relativ constant – deşi nu
maxim, trebuie administrată in bolus doar o jumătate din doza totală, iar restul în decurs de 2-6 minute.
TC spirală, în secţiune unică, dar mai ales cea în secţiuni multiple, permite achiziţionarea rapidă a unui volum de date în decursul unei singure reţineri a respiraţiei. Pentru a optimiza efectul injectării intravenoase in bolus (80-150 ml Ultravist 300) în regiunea de interes (concentraţia maximă, timpul şi durata îmbunătăţirii), se recomandă cu insistenţă utilizarea unui injector automat de putere şi un reglaj al injectării rapide.
TC a întregului corp
La tomografia computerizată, dozele necesare de mediu de contrast şi viteza de administrare depind de organele investigate, de afecţiunea de diagnosticat şi, în special, de timpii diferiţi de scanare şi reconstruire a imaginii ai scanerului care se utilizează.
TC craniană
Adulţi:
Ultravist 300: 1,0-2,0 ml/kg.
Urografie intravenoasă
Deoarece capacitatea fiziologică de concentrare a nefronului încă imatur din rinichii sugarilor este lentă,
sunt necesare doze relativ mari de mediu de contrast.
Se recomandă următoarele doze:
Nou-născuţi 1,2 g l/kg = 4,0 ml/kg Ultravist 300
(< 1 lună)
Sugari 1,0 g l/kg = 3,0 ml/kg Ultravist 300
(1 lună – 2 ani)
Copii 0,5 g l/kg = 1,5 ml/kg Ultravist 300
(2 – 11 ani)
Adolescenţi 0,3 g l/kg = 1,0 ml/kg Ultravist 300
şi adulţi
Creşterea dozei la adulţi este posibilă dacă acest lucru este considerat necesar în indicaţiile speciale.
Timpi de filmare
Atunci când dozele de mai sus sunt urmate şi Ultravist 300 este administrat peste 1-2 minute, parenchimul renal este puternic opacifiat 3-5 minute, iar pelvisul renal cu tractul urinar în 8-15 minute de la începerea administrării. Pentru pacienţii mai tineri trebuie un timp mai mic, iar pentru pacienţii mai vârstnici un timp mai mare.
În mod normal, se recomandă să se facă primul film la 2-3 minute de la administrarea mediului de contrast. La nou-născuţi, sugari şi la pacienţii cu disfuncţii renale, filmele preluate mai târziu pot îmbunătăţi vizualizarea tractului urinar.
Mamografia îmbunătăţită cu substanță de contrast (CEM)
Ultravist trebuie injectat intravenos, preferabil utilizând un injector automat de putere. Preluarea filmului începe în aproximativ 2 minute după administrarea mediului de contrast.
Adulţi:
Ultravist 300/370: 1,5 ml/kg greutate corporală.
Doze pentru administrarea la nivelul cavităţilor corpului
În timpul artrografiei, histerosalpingografiei şi colangiopancreatografiei retrograde endoscopice (ERCP), administrarea substanţei de contrast trebuie monitorizată prin fluoroscopie.
Dozele recomandate pentru o singură examinare:
Doza poate varia în funcţie de vârstă, greutate şi starea generală a pacientului. De asemenea, depinde de afecţiunile concomitente, de tehnica de examinare şi de regiunea investigată. Dozele prezentate mai jos reprezintă numai recomandări şi dozele medii uzuale pentru un adult normal.
Artrografie: 5-15 ml Ultravist 300
ERCP: Dozarea depinde, în general de starea clinică şi mărimea structurii care urmează să fie examinată.
Altele: Dozarea depinde, în general de starea clinică şi mărimea structurii care urmează să fie examinată.
Informaţii suplimentare pentru grupe speciale de pacienţi
Nou-născuţi (cu vârsta sub 1 lună) şi copii (cu vârsta cuprinsă între 1 lună – 2 ani)
Sugarii (cu vârsta sub 1 an) şi în special nou-născuţii sunt susceptibili la apariţia dezechilibrului electrolitic şi hemodinamic. Trebuie luate precauţii privind doza de mediu de contrast care urmează să fie administrată, performanţele tehnice ale procedurii radiologice şi starea clinică a pacientului.
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste)
Într-un studiu clinic, nu au fost observate diferenţe observate în farmacocinetica iopromid între vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste), şi pacienţii tineri. Prin urmare, nu este dată nicio recomandare specifică pentru o ajustare a dozelor la pacienţii în vârstă, pe lângă cele descrise la pct. Doze.
Pacienți cu insuficiență hepatică
Eliminarea iopromid nu este afectată de o funcție alterată a ficatului deoarece doar 2% din doză este eliminat prin fecale, iar iopromid nu este metabolizat. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții care suferă de insuficiență hepatică.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece iopromidul se excretă aproape exclusiv într-o formă nemetabolizată prin rinichi, eliminarea iopromid este prelungită la pacienţii cu insuficienţă renală. În scopul de a reduce riscul de leziuni ale rinichilor induse suplimentar de mediul de contrast la pacienţii cu afecţiune pre-existentă de insuficienţă renală, doza minimă posibilă trebuie utilizată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).
Hipersensibilitate la iopromid sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Hipertiroidie manifestă.
Pentru toate indicaţiile
Reacţii de hipersensibilitate
Ultravist poate fi asociat cu reacţii anafilactice/de hipersensibilitate sau alte reacţii idiosincrazice caracterizate prin manifestări cardiovasculare, respiratorii şi cutanate.
Sunt posibile alergii ca reacţii adverse variind de la uşoare până la severe, inclusiv şoc (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacţii apar în decurs de 30 de minute de la administrare. Cu toate acestea, pot să apară reacţii întârziate (de la ore până la zile).
Riscul reacţiilor de hipersensibilitate este mai mare în caz de:
-
reacţie precedentă la medii de contrast
-
antecedente de astm bronşic sau alte tulburări alergice.
În mod special, evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc este necesară la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la Ultravist sau la oricare dintre excipientii din Ultravist, sau cu o reacţie
de hipersensibilitate anterioară la oricare alta substanţă de contrast iodată, datorită unui risc crescut de reacţii de hipersensibilitate (inclusiv reacţii severe).
Totuşi, astfel de reacţii apar în mod neregulat şi nu pot fi prevăzute.
Pacienţii care prezintă reacţii de hipersensibilitate în timpul tratamentului cu beta-blocante pot fi
rezistenţi la efectele tratamentului cu agonişti beta (vezi pct 4.5).
În cazul unei reacţii de hipersensibilitate severe, pacienţii cu boli cardiovasculare sunt mai sensibili la
reacţii adverse grave sau chiar letale.
Datorită posibilităţii de reacţii severe de hipersensibilitate după administrare, este recomandată
observarea pacientului post-procedură.
Pregătirea pentru instituirea de măsuri de urgenţă este necesară pentru toţi pacienţii.
La pacienţii cu un risc crescut de reacţii acute de tip alergic, pacienţii cu o reacţie anterioară acută moderată sau severă, astm sau alergii care necesită tratament medical, poate fi avută în vedere premedicaţia cu un regim de corticosterozi.
Reacții adverse cutanate severe (RACS)
Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET) și reacția la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), și pustuloza exantematoasă generalizată acută (PEGA), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, cu frecvență necunoscută, în asociere cu administrarea de iopromid.
Pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați cu atenție pentru reacții cutanate.
La copii, prezentarea inițială a erupției cutanate poate fi confundată cu o infecție, iar medicii trebuie să aibă în vedere posibilitatea unei reacții la iopromid la copiii la care apar semne de erupție cutanată și febră.
Majoritatea acestor reacții au apărut în interval de 8 săptămâni (PEGA 1-12 zile, DRESS 2-8 săptămâni, SSJ/NET 5-8 săptămâni).
Dacă la un pacient a apărut o reacție severă, cum ar fi SSJ, NET, PEGA sau DRESS la utilizarea de iopromid, iopromid nu mai trebuie administrată niciodată acestui pacient.
Disfuncţie tiroidiană
Substanţele de contrast iodate pot induce hipertiroidism şi criză tireotoxică la pacienţii cu hipertiroidism sau guşă. Testarea funcției tiroidiene înainte de administrarea Ultravist şi/sau administrarea de medicamente preventive tireostatice poate fi avută în vedere la pacienţii cu hipertiroidismsuspectat.
Au fost raportate teste ale funcției tiroidiene care indică hipotiroidism sau supresie tranzitorie a tiroidei după administrarea substanţelor de contrast iodate la pacienții adulți și copii și adolescenți. Riscul potențial de hipotiroidism la pacienții cu afecțiuni tiroidiene cunoscute sau suspectate trebuie evaluat înainte de a utiliza substanţe de contrast iodate.
La nou-născuţi, în special la sugari născuţi prematur, care au fost expuşi la Ultravist, fie prin intermediul mamei în timpul sarcinii sau în perioada neonatală, se recomandă monitorizarea funcţiei tiroidiene, deoarece o expunere la excesul de iod care poate cauza hipotiroidie, şi eventual, tratamentul poate fi necesar.
Tulburări ale sistemului nervos central (SNC)
Pacienţii cu tulburări ale SNC pot avea un risc crescut de complicaţii neurologice, în asociere cu administrarea de iopromid. Complicaţiile neurologice sunt mai frecvente la angiografia cerebrală și procedurile asociate.
S-a raportat encefalopatie la utilizarea de iopromid (vezi pct. 4.8). Encefalopatia indusă de substanța de contrast se poate manifesta cu simptome și semne de disfuncție neurologică, cum sunt cefalee, tulburări vizuale, cecitate corticală, confuzie, crize convulsive, pierderea coordonării, hemipareză, afazie, stare de inconștiență, comă și edem cerebral. Simptomele apar de obicei în interval de minute până la ore de la administrarea iopromid și, în general, se remit în interval de câteva zile.
Se recomandă prudenţă în situaţiile în care poate exista un prag de convulsii redus, cum ar fi antecedente de convulsii şi utilizarea concomitentă a anumitor medicamente.
Factorii care cresc permeabilitatea barierei hematoencefalice facilitează pasajul substanței de contrast
în ţesutul cerebral, ceea ce poate determina reacţii la nivelul SNC, de exemplu, encefalopatie.
Dacă se suspicionează encefalopatia la substanța de contrast, trebuie inițiată abordarea terapeutică medicală corespunzătoare, iar administrarea de iopromid nu mai trebuie repetată.
Hidratarea
Starea adecvată de hidratare adecvată trebuie să fie asigurată la toți pacienții înainte de administrarea intravasculară a Ultravist (vezi şi subpunctul "Leziuni renale acute”). Acest lucru este valabil în special la pacienţii cu mielom multiplu, diabet zaharat, poliurie, oligurie, hiperuricemie, precum şi la nou-născuţi, sugari, copii mici şi pacienţi vârstnici.
Starea adecvată de hidratare trebuie asigurată la pacienții cu insuficiență renală. Cu toate acestea, hidratarea profilactică intravenoasă la pacienții cu insuficientă renală moderată (eGFR 30-59 ml/min/1,73 m2) nu este recomandată deoarece nu au fost stabilite beneficii suplimentare de siguranță renală. La pacienții cu insuficiență renală severă (eGFR <30 ml/min/1,73 m2) și afecțiuni cardiace concomitente, hidratarea profilactică intravenoasă poate duce la creșterea complicațiilor cardiace grave. Consultați subpunctele “Leziuni renale acute”, “Afecțiuni cardiovasculare”, “Lista tabelară a reacţiilor adverse”.
Anxietate
Stări de anxietate pronunţate de emoţie, anxietatea şi durerea pot creşte riscul de reacţii adverse sau intensifica reacţiile legate de mediul de contrast. Trebuie avute în vedere precauţii pentru a reduce starea de anxietate la aceşti pacienţi.
Testarea sensibilităţii
Testarea sensibilităţii utilizând o doză test mică de mediu de contrast nu este recomandată, deoarece ea nu are nici o valoare predictivă. În plus, testarea sensibilităţii în sine conduce uneori la reacţii de hipersensibilitate grave şi chiar fatale.
Utilizare intravasculară
Leziuni renale acute
Leziuni renale acute post-contrast (PC-AKI), care se prezintă ca o tulburare tranzitorie a funcţiei renale, pot să apară după administrarea intravasculară de Ultravist. Insuficienţă renală acută poate să apară în unele cazuri.
Factorii de risc includ, de exemplu:
-
insuficienţă renală pre-existentă (vezi subpunctul “Pacienţi cu insuficienţă renală)
-
deshidratare (vezi subpunctul “Hidratarea”)
-
diabet zaharat
-
mielom multiplu/paraproteinemie
-
doze repetate/sau doze mari de Ultravist
Pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (eGFR 44-30 ml/min/1,73 m2) sau insuficiență renală severă (eGFR <30 ml/min/1,73 m2) prezintă un risc crescut de leziuni renale acute post-contrast (PC-AKI) la administrarea intraarterială a contrastului si expunere renală la primul pasaj.
Pacienții cu insuficiență renală severă (eGFR <30 ml/min/1,73 m2) prezintă un risc crescut de leziuni renale acute post-contrast (PC-AKI) la administrarea intravenoasă sau intraarterială a contrastului cu expunere renală la al doilea pasaj (vezi subpunctul “Hidratarea”).
Pacienţilor care urmează şedinţe de dializă, dar fără funcţiei renală reziduală, li se poate administra Ultravist pentru proceduri radiologice, deoarece substanţe de contrast iodate sunt eliminate prin dializă.
Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare
Pacienţii cu boli cardiovasculare semnificative sau coronaropatii severe prezintă risc crescut de
apariţie a modificărilor hemodinamice şi aritmii relevante clinic.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă administrarea intravasculară de Ultravist poate precipita apariţia
edemului pulmonar.
Feocromocitom
Pacienţii cu feocromocitom pot prezenta un risc crescut de apariţie a crizei hipertensive.
Miastenia gravis
Administrarea de Ultravist poate agrava simptomele miasteniei gravis.
Evenimente tromboembolice
O proprietate a mediilor de contrast non-ionice, este interferenţa scăzută cu funcţiile fiziologice normale. Ca o consecinţă a acestui fapt, mediile de contrast non-ionice au mai puţină activitate anticoagulantă in vitro decât mediile ionice. Numeroşi factori, în plus faţă de mediu de contrast, inclusiv durata procedurii, numărul de injecţii, cateterul şi materialele seringii, afecţiunea de bază, şi medicaţia în asociere pot contribui la dezvoltarea de evenimente tromboembolice. Prin urmare, atunci când se efectuează procedura de cateterizare vasculară trebuie avut în vedere acest lucru şi să se acorde o atenţie meticuloasă tehnicii angiografice, iar cateterul trebuie spălat frecvent cu ser fiziologic (dacă este posibil, cu adaos de heparină) şi dacă este posibil minimizarea duratei procedurii, astfel încât să reducă la minimum riscul procedurii legat de tromboză şi embolie.
Mamografia îmbunătăţită cu substanță de contrast (CEM)
Mamografia cu substanta de contrast are ca rezultat o expunere mai mare a pacientului la radiații ionizante decât mamografia standard. Doza de radiații depinde de densitatea sânului, de tipul de dispozitiv mamografic și de setările sistemului. Doza totală de radiații CEM rămâne sub pragul prevăzut în ghidurile internaționale pentru realizarea mamografiei (sub 3 mGy).
Ultravist conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu pe doză (bazat pe valoarea medie dată unei persoane de 70 kg, adică practic nu conţine sodiu).
Biguanide (metformin)
La pacienţii cu insuficienţă renală acută sau boală renală cronică severă eliminarea biguanidelor poate fi redusă, ducând la acumularea şi dezvoltarea de acidoză lactică. Deoarece administrarea de Ultravist poate duce la insuficienţă renală sau la o agravare a insuficienţei renale, pacienţii trataţi cu metformin
pot prezenta un risc crescut de apariţie a acidozei lactice, în special la cei cu insuficienţă renală
anterioară (vezi pct. 4.4 – subpunctul ,,Utilizarea intravasculară”, ”Leziuni renale acute”).
În funcţie de parametrii obţinuţi în urma evaluarii funcţiei renale, trebuie avută în vedere întreruperea administrării metformin.
Interleukin-2
Tratamentul anterior (până la câteva săptămâni) cu Interleukin-2 este asociat cu un risc crescut de
reacţii întârziate la Ultravist.
Radioizotopi
Diagnosticul şi tratamentul tulburărilor tiroidiene cu radioizotopi tirotropici poate fi împiedicat timp de câteva săptămâni după administrarea de Ultravist ca urmare a captării reduse de radioizotopi.
Sarcina
Nu au fost efectuate studii adecvate şi bine controlate la gravide.
Nu s-a demonstrat suficient că mediile de contrast non-ionice sunt sigure pentru utilizarea la femeile gravide. Deoarece, ori de câte ori este posibil, expunerea la radiaţii trebuie evitată în timpul sarcinii, beneficiile unei examinări cu raze X, cu sau fără mediu de contrast trebuie atent evaluate comparativ cu riscul potenţial.
Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale după administrarea pentru diagnosticare a iopromid, la om.
Alăptarea
Nu a fost investigată siguranţa administrării Ultravist la sugarii alăptaţi. Mediile de contrast sunt slab excretate în laptele matern. Nu a fost demonstrat efectul nociv al administrării Ultravist la sugarul alăptat şi femeia care alăptează (vezi pct. 4.4– subpunctul Disfuncţie tiroidiană).
Profilul general de siguranţă al Ultravist se bazează pe datele obţinute în studii pre-marketing pe mai mult de 3.900 pacienţi şi studii post-marketing la mai mult de 74.000 pacienţi, precum şi datele din raportările spontane şi literatura de specialitate.
Cele mai frecvente reacţii adverse observate (≥ 4%) la pacienţii care au primit Ultravist sunt dureri de
cap, greaţă şi vasodilataţie.
Cele mai grave reacţii adverse la medicament la pacienţii la care s-a utilizat Ultravist sunt şoc anafilactic, stop respirator, bronhospasm, edem laringian, edem faringian, astm, comă, infarct cerebral, accident vascular cerebral, edem cerebral, convulsii, aritmii, stop cardiac, ischemie miocardică, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, bradicardie, cianoza, şoc, hipotensiune arterială, dispnee, edem pulmonar, insuficienţă respiratorie şi aspiraţie.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse observate la Ultravist sunt reprezentate în tabelul de mai jos. Acestea sunt clasificate în funcţie de aparate, sisteme şi organe (clasificarea MedDRA). Cel mai adecvat termen MedDRA este utilizat pentru a descrie o reacţie cu simptomele sale, sinonimele sale şi condiţiile conexe. Reacţiile
adverse la medicament din studiile clinice sunt clasificate în funcţie de frecvenţele lor. Grupele de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie:
- frecvente: (≥ 1/100 şi < 1/10)
- mai puţin frecvente: ( > 1/1000 şi < 1/100)
- rare: (≥ 1/10000 până la < 1/1000)
Reacţiile adverse la medicament identificate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă, şi pentru care frecvenţa nu a putut fi estimată, sunt enumerate cu frecvenţă necunoscută.
Tabelul 1: Reacţiile adverse la medicament (RAM) raportate în studiile clinice sau în timpul monitorizării post-autorizare la pacienţii cărora li s-a administrat Ultravist.
| Aparate, sistemeşi organe | Frecvente | Mai puţin frecvente | Rare | Cu frecvenţănecunoscută |
| Tulburări ale | Hipersensibilitate/ | |||
| sistemului | reacţii anafilactice | |||
| imunitar | (şoc anafilactoid §)*), | |||
| arest respirator §)*), | ||||
| bronhospasm*), | ||||
| edem laringian*) | ||||
| /faringian*)/al feţei, | ||||
| edem al limbii§), | ||||
| spasm laringian/ | ||||
| faringian§), astm | ||||
| bronşic§)*), | ||||
| conjunctivită§), | ||||
| lăcrimare§), strănut, | ||||
| tuse, edem al | ||||
| mucoaselor, rinită§), | ||||
| disfonie§), iritaţia | ||||
| gâtului§), urticarie, | ||||
| prurit, angioedem) | ||||
| Tulburăriendocrine | Criză tirotoxică, Tulburări tiroidiene | |||
| Tulburări psihice | Anxietate | |||
| Tulburări ale | Ameţeli, Cefalee, | Reacţii vasovagale, | Comă*), | |
| sistemului | Disgeuzie | Stare de confuzie, | Ischemie | |
| nervos | Nelinişte, | cerebrală/infarct*), | ||
| Parestezii/hipoestezii,Somnolenţă | Atac cerebral*), Edem cerebral a) *), | |||
| Convulsii*), | ||||
| Cecitate corticală | ||||
| tranzitorie a), | ||||
| Pierderea | ||||
| cunoştiinţei, | ||||
| Agitaţie, Amnezie, | ||||
| Tremor, | ||||
| Tulburări de | ||||
| vorbire, | ||||
| Pareză/paralizie, | ||||
| Encefalopatie | ||||
| indusă de substanța | ||||
| de contrast |
| Tulburărioculare | Vedere neclară/tulbure | |||
| Tulburări acustice şi vestibulare | Tulburări de auz | |||
| Tulburări | Dureri în | Aritmie*) | Arest cardiac*), | Infarct miocardic*), |
| cardiace | piept/disconfort | Ischemie | Insuficienţă | |
| miocardică*), | cardiacă*) | |||
| Palpitaţii | Bradicardie*), | |||
| Tahicardie, | ||||
| Cianoză*) | ||||
| Tulburări | Hipertensiune | Hipotensiune | Stare de şoc*), | |
| vasculare | arterială | arterială*) | Evenimente | |
| Vasodilataţie | tromboembolice a), | |||
| Vasospasm | ||||
| Tulburări | Dispnee*) | Edem pulmonar*), | ||
| respiratorii, | Insuficienţă | |||
| toracice şi | respiratorie*), | |||
| mediastinale | Aspiraţie*) | |||
| Tulburări | Vărsături | Dureri abdominale | Disfagie, | |
| gastrointestinale | Greaţă | Hipertrofia glandei | ||
| salivare, | ||||
| Diaree | ||||
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Elemente veziculo-buloase (de exemplu sindrom Stevens-Johnson sau Lyell),Erupţii cutanate tranzitorii, Eritem,Hiperhidroză, | |||
| Pustuloză | ||||
| exantematoasă | ||||
| generalizată acută, | ||||
| Reacție la | ||||
| medicament cu | ||||
| eozinofilie și | ||||
| simptome | ||||
| sistemice | ||||
| Tulburări | Sindrom de | |||
| musculo- | compartimentare în | |||
| scheletice şi ale | caz de extravazarea) | |||
| ţesutului | ||||
| conjuctiv | ||||
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | Afectare renală a),Insuficienţă renalăacută a) | |||
| Tulburări | Durere, | Edem | Indispoziţie, | |
| generale şi la | Reacţii la locul | Frisoane, | ||
| nivelul locului | de administrare | Paloare | ||
| de administrare | (de diverse tipuri, | |||
| cum sunt durere, |
| senzaţie de căldură§), edem§), inflamaţie şi leziuni ale ţesutului moale§) în caz de extravazare),Pirexie | ||||
| Investigaţiidiagnostice | Fluctuaţii aletemperaturii corpului |
*) au fost raportate cazuri care pun viaţa în pericol şi/sau au potenţial letal
a) numai administrare intravasculară
§) identificate numai în timpul supravegherii post-autorizare (cu frecvenţă necunoscută).
În plus faţă de RAM enumerate mai sus, următoarele RA raportate cu utilizarea pentru ERCP:
creşterea nivelurilor enzimelor pancreatice şi pancreatită cu o frecvenţă necunoscută.
Majoritatea acestor reacţii apar după câteva ore de la administrare la mielografie sau la investigaṭiile în cavităṭile corpului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Rezultatele din studiile de toxicitate acută la animale nu indică risc de intoxicaţie acută după utilizarea Ultravist.
Supradozaj intravascular
Simptomele pot include dezechilibru de fluide şi electrolitic, insuficienţă renală, complicaţii cardiovasculare şi pulmonare.
În caz de supradozaj intravascular accidental, se recomandă monitorizarea lichidelor, electroliţilor şi a funcţiei renale. Tratamentul supradozajului trebuie să fie îndreptat spre susţinerea funcţiilor vitale.
Ultravist este dializabil.
Proprietăți farmacologice - ULTRAVIST 623,40mg/ml
Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast cu iod, pentru radiologie, nefrotropice, hidrosolubile, cu
osmolaritate mică, codul ATC: V08AB05.
Substanţa de contrast din formulele Ultravist este iopromid, un derivat al acidului isoftalic triiodat cu o
greutate moleculară de 791,12, în care iodul bine legat absoarbe razele X.
Administrarea de iopromid opacifiază vasele sau cavităţile corpului în calea fluxului de substanţă de contrast, care permite vizualizarea radiografică a structurilor interne până la diluarea semnificativă.
Mamografia îmbunătăţită cu substanță de contrast (CEM)
Nouă studii, incluzând 1531 de pacienți, s-au concentrat pe performanța diagnosticului în setările relevante.
În studiile de evaluare a leziunilor suspectate, CEM a arătat o sensibilitate, variind de la 96,9% și 100%, și o specificitate, variind de la 69,7% la 87%, comparative cu mamografia digitală cu o sensibilitate de 96,9% și o specificitate de 42,0%.
În studiile de evaluare a preciziei CEM în comparație cu alte modalități de diagnostic, CEM a arătat o sensibilitate de 100% și o valoare predictivă negativă (VPN) de 100% în comparație cu IRM (93% și 65%, p=0,04 și respectiv, p <0,001). În comparație cu mamografia digitală full-field (FFDM) combinată cu ultrasunete, CEM a arătat o sensibilitate de 92,3% vs 89,8%, p<0,05, valoare predictivă pozitivă (VPP) (93% vs 88,7%, p<0,01) și precizie (90,2% vs 87%, p<0,05).
La pacienții cu contraindicații de IRM, atât mamografia cât și clasificarea CEM au fost corelate semnificativ cu semnificația histopatologică. CEM a arătat o sensibiltate de 98,8% și o specificitate de 54,55% vs. 89,16% și respective, 36,36% față de mamografie.
În studiile de evaluare a analizei pre-operatorii și a stadializării cancerului de sân, CEM a demonstrat o sensibilitate, specificitate, VPP, VPN și precizie de 93%, 98%, 90%, 98% și respectiv, 97%. CEM a modificat planul chirurgical stabilit în 18,4% dintre cazuri.”
Informaţii generale
Iopromid se comportă în organism ca şi alţi compuşi extrem de hidrofili biologic inerţi eliminaţi pe
cale renală, de exemplu, manitol sau inulină.
Absorbţie şi distribuţie
După administrarea intravenoasă, concentraţiile plasmatice de iopromid scad rapid din cauza distribuţiei în spaţiul extracelular şi eliminării ulterioare. Volumul total de distribuţie la starea de echilibru este de aproximativ 16 l, ceea ce corespunde aproximativ cu volumul spaţiului extracelular.
Legarea de proteine este neglijabilă (aproximativ 1%). Nu există niciun indiciu că iopromid traversează intact bariera hematoencefalică. O cantitate mică a traversat bariera placentară în studiile la animale (≤ 0,3% din doză s-a găsit la fetuşii de iepure).
În urma administrării în ductul biliar şi/sau pancreatic în timpul Colangiopancreaticografiei endoscopice retrograde (CPRE), substanţa de contrast iodată este absorbită sistemic şi atingerea concentraţiilor plasmatice maxime este între 1 şi 4 ore după administrare. Concentraţiile serice maxime de iod după o doză medie de circa 7,3 g de iod au fost mai mici de aproximativ 40 factori faţă de nivelurile serice maxime atinse după dozele respective administrate intravenos.
Metabolizare
Iopromid nu este metabolizat.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare, este de aproximativ două ore indiferent de doză.
În intervalul de doze testate, clearance-ul mediu total al iopromid este de 106 ± 12 ml/min şi este similar cu clearance-ul renal de 102 ± 15 ml/min. Astfel, excreţia de iopromid este aproape exclusiv renală. Doar aproximativ 2% din doza administrată este excretată pe cale fecală în termen de 3 zile.
Aproximativ 60% din doză este excretă prin urină în decurs de 3 ore după administrarea intravenoasă. În medie ≥ 93% din doză au fost recuperate în termen de 12 de ore. Excreţia este, în esenţă completă în 24 de ore.
În urma administrării în ductul biliar şi/sau pancreatic pentru CPRE concentraţiile de iod în urină au revenit la valorile pre-doză în decurs de 7 zile.
Liniaritate/Non-liniaritate
La om, parametrii farmacocinetici ai iopromidului se schimbă proporţional cu doza (de exemplu, Cmax, ASC) sau sunt independenţi de doză (de exemplu, Vss, t1/2).
Caracteristici la grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste)
Pacienţii de vârstă mijlocie (49 - 64 ani) şi pacienţi vârstnici (65 - 70 de ani), fără funcţie renală afectată în mod semnificativ, au avut clearance-ul plasmatic total între 74 şi 114 ml/min (grup de vârstă mijlocie, medie 102 ml/min) şi între 72 şi 110 ml/min (grupul în vârstă, media 89 ml/min), care este doar marginal mai mic decât cel de la subiecţii tineri sănătoşi (88 - 138 ml/min, medie 106 ml/min). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare individual a fost cuprins între 1,9 – 2,9 ore şi respectiv 1,5 – 2,7 ore. Comparativ cu intervalul de 1,4 – 2,1 ore la voluntarii tineri sănătoşi, timpii terminali de înjumătăţire plasmatică sunt similari. Diferenţele minore corespund cu rata de filtrare glomerulară, redusă fiziologic cu vârsta.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica iopromidului nu a fost investigată la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică a iopromidului este prelungit în
conformitate cu rata de filtrare glomerulară redusă.
Clearance-ul plasmatic a fost redus la 49,4 ml/min/1,73 m2 (CV = 53%) la pacienţii cu insuficienţă uşoară şi moderată (80> ClCR >30 ml/min/1,73 m2) şi la 18,1 ml/min/1,73 m2 (CV = 30%) la pacienţii cu insuficienţă severă care nu depind de dializă (ClCR = 30 - 10 ml/min/1,73 m2).
Timpul mediu terminal de înjumătăţire este de 6,1 ore (CV = 43%) la pacienţii cu insuficienţă uşoară şi moderată (80 ≥ ClCR >30 ml/min/1,73 m2) şi 11,6 ore (CV = 49%) la pacienţii cu insuficienţă severă şi care nu depind de dializă (ClCR = 30 - 10 ml/min/1,73 m2).
După administrarea dozei cantitatea recuperată în urină în decurs de 6 ore a fost de 38% la pacienţii cu insuficienţă uşoară până la moderată şi 26% la pacienţii cu funcţia renală afectată grav, comparativ cu mai mult de 83% la voluntarii sănătoşi. În termen de 24 ore după administrarea dozei, recuperarea a fost de 60%, în cazul insuficienţei uşoare până la moderată şi 51% la pacienţii cu funcţia renală sever afectată, comparativ cu mai mult de 95% la voluntarii sănătoşi.
Iopromid poate fi eliminat prin dializă. Aproximativ 60% este eliminat în decurs de 3 ore de dializă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Eliminarea nu este afectată de insuficienţa hepatică deoarece iopromid nu este metabolizat şi numai aproximativ 2% din doză este eliminată prin fecale.
Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
Toxicitate sistemică
Studiile de toleranţă sistemică după administrarea de doze zilnice repetate pe cale intravenoasă şi doze săptămânale repetate pe cale intratecală nu au oferit niciun indiciu cu privire la administrarea în scop diagnostic a Ultravist la om.
Genotoxicitate, carcinogenitate
Studiile referitoare la efectele genotoxice (testele de mutaţie genică, cromozomială şi de genom) in vivo şi in vitro nu au oferit niciun indiciu de potenţial mutagenic al Ultravist.
Datorită absenţei efectelor genotoxice şi luând în considerare stabilitatea metabolică, farmacocinetica şi absenţa indiciilor de efecte toxice asupra ţesuturilor cu creştere rapidă, precum şi faptul că Ultravist a fost administrat o singură dată, nu există niciun risc evident de efect carcinogen la om.
Toleranţă locală şi potenţial de sensibilizare la contact
Studiile de toleranţă locală după administrare intravenoasă unică şi repetată, precum şi administrarea unică intraarterială, intramusculară, paravenoasă, intraperitoneală, intratecală şi conjunctivală nu au evidenţiat niciun fel de reacţii adverse locale sau doar reacţii adverse uşoare, aşteptate, la nivelul vaselor sanguine, ţesutului paravenos, spaţiului subarahnoidal sau în mucoasa umană.
Studiile care se referă la efectul de sensibilizare la contact nu au oferit niciun indiciu referitor la
potenţialul de sensibilizare al Ultravist.
Proprietăți farmaceutice - ULTRAVIST 623,40mg/ml
Edetat de calciu disodic
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Trometamol
Apă pentru preparate injectabile.
Mediul de contrast nu trebuie amestecat cu alte medicamente, pentru a evita riscul posibilelor
incompatibilităţi.
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic sau bromobutilic de culoare gri, sigilat cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând 50 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic sau bromobutilic de culoare gri, sigilat cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând 100 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic sau bromobutilic de culoare gri, sigilat cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând 200 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic sau bromobutilic de culoare gri, sigilat cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând 500 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 10 flacoane din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic sau bromobutilic de culoare gri, sigilate cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, a câte 50 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 10 flacoane din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic sau bromobutilic de culoare gri, sigilate cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, a câte 100 ml soluţie injectabilă
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
şi alte instrucţiuni de manipulare
Ultravist trebuie încălzit la temperatura corpului înainte de utilizare.
Inspectare
Ultravist se livrează gata pentru utilizare, sub forma unei soluţii clare, incolore până la galben pal. Mediul de contrast trebuie inspectat vizual înainte de utilizare și nu trebuie utilizat în caz de modificări de culoare importante, apariţiei de particule şi recipient deteriorat. Deoarece Ultravist este o soluţie concentrată, cristalizarea (aspectul lăptos şi sau/sediment la bază ori cristale în suspensie) poate apărea foarte rar.
Flacoanele
Soluţia de substanţă de contrast nu trebuie încărcată în seringă sau în flaconul ataşat trusei de perfuzie
decât imediat înainte de a fi administrată pacientului.
Dopul de cauciuc nu trebuie găurit mai mult de o dată, pentru a preveni intrarea cantităţilor mari de microparticule din dop în soluţie. Utilizarea canulelor cu un vârf lung şi cu un diametru maxim de 18 G se recomandă pentru străpungerea dopului şi tragerea mediului de contrast (tuburi speciale de tragere cu orificiu lateral, de exemplu tuburile Nocore-Admix sunt potrivite în mod special).
Soluţia de substanţă de contrast care nu se utilizează în cadrul unei examinări trebuie aruncată.
Flacoane de volume mari (numai pentru administrare intravasculară)
Următoarele recomandări sunt valabile în cazul utilizării multiple de substanţă de contrast din flacoanele cu 200 ml soluţie injectabilă sau mai mult.
Utilizarea multiplă a mediului de contrast trebuie să se efectueze folosind un dispozitiv aprobat pentru utilizare multiplă.
Dopul de cauciuc al flaconului nu trebuie găurit mai mult de o dată, pentru a preveni intrarea cantităţilor mari de microparticule din dop în soluţie.
Mediul de contrast trebuie administrat prin intermediul unui injectomat automat sau prin alte metode
care asigură menţinerea sterilităţii mediului de contrast.
Tubul de la injector la pacient (tubul pacientului) trebuie înlocuit după fiecare pacient pentru a evita contaminarea încrucişată.
Tuburile de conectare şi toate părţile sistemului injector trebuie aruncate atunci când flaconul de
perfuzare este gol.
Orice soluţie de substanţă de contrast care a rămas neutilizată, în tuburile de conectare şi în toate părţile sistemului injector trebuie aruncate în 10 ore de la prima deschidere a recipientului.
Orice instrucţiuni suplimentare oferite de fabricantul dispozitivului respectiv trebuie de asemenea să
fie urmate.