AMPICILINA ARENA 500 mg CAPS.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - AMPICILINA 500mg
Ampicilină Arena este indicată în infecţii uşoare şi moderate produse de microorganisme sensibile la ampicilină:
-
infecţii ale aparatului respirator: faringite, traheite, pneumonii, bronşite acute, bronşite cronice acutizate, tuse convulsivă-ca alternativă la terapia cu eritromicină;
-
infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
-
infecţii ale aparatului urogenital: pielonefrită acută şi cronică, pielită, cistită, uretrită, prostatită, gonoree, avort septic, anexită, salpingită, endometrită, parametrită, pelviperitonită, febră puerperală;
-
infecţii ale aparatului digestiv: diaree bacteriană, salmoneloză, shigeloză, febră tifoidă şi paratifoidă, infecţii biliare (colangită, colecistită);
-
leptospiroză, listerioză;
-
profilaxia infecţiilor chirurgicale la pacienţii cu risc, care urmează a fi supuşi unei intervenţii chirurgicale; pentru prevenirea endocarditei bacteriene. Ampicilina poate fi folosită în monoterapie sau în asociere cu un antibiotic aminoglicozidic.
-
continuarea unui tratament cu ampicilină administrată parenteral la pacienţii cu endocardită bacteriană (exemplu endocardita enterococică în asociere cu un antibiotic aminoglicozidic), meningita bacteriană, septicemii produse de agenţii patogeni sensibili la ampicilină, listerioză (dacă este necesar în asociere cu cloramfenicol) sau ca tratament de întreţinere în perioada de convalescenţă.
Adulţi
Doza recomandată este de 500 mg ampicilină la intervale de 6 ore. Doza poate fi crescută în funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, fără a depăşi 4 g ampicilină/zi. Pentru infecţiile severe poate fi crescută la 6-12 g ampicilină/zi; în această situaţie se recomandă administrare parenterală.
Copii
Forma farmaceutică de capsule este contraindicată la copii cu vârsta sub 6 ani. Doza uzuală recomandată este de 50-100 mg/kg/zi, fracţionat la 6-12 ore.
Insuficienţa renală
Doza se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei sau de nivelul plasmatic al creatininei, conform tabelului:
| Clearace-ul creatininei> 30 ml/min | Creatinina plasmatică2 mg/100 ml | Doza de ampicilinăDoza uzuală |
| 10-30 ml/min | 2-4 mg/100 ml | 2/3 din doza recomandată, la interval de 12 ore. |
| < 10 ml/min | > 4mg/100 ml | 1/2 din doza recomandată, la interval de 24 ore. |
Se recomandă ca administrarea medicamentului să se facă cu 1-2 ore înaintea meselor, deoarece prezenţa alimentelor poate să scadă absorbţia acestuia.
Durata tratamentului:
-
infecţiile aparatului genito-urinar cel puţin 4–10 zile;
-
infecţiile produse de streptococi beta-hemolitici cel puţin 10 zile;
-
alte infecţii-tratamentul trebuie continuat încă 2 zile după dispariţia simptomatologiei.
Hipersensibilitate la ampicilină sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1, Hipersensibilitate la antibiotice beta-lactamice cum ar fi peniciline, cefalosporine, Mononucleoza infecţioasă.
Apariţia oricăror manifestări alergice impune întreruperea tratamentului şi instituirea tratamentului specific. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu teren atopic.
Poate fi necesară efectuarea unui tratament adecvat pentru combaterea simptomelor reacţiei anafilactice, cum ar fi administrarea urgentă de adrenalină, glucocorticoizi cu administrare intravenoasă şi tratamentul insuficienţei respiratorii.
Ampicilina nu se recomandă la pacienţii cu leucemie limfatică, deoarece mulţi pacienţi care primesc ampicilină prezintă, ulterior administrării, erupţii cutanate, pe durata tratamentului.
La pacienţi cu diaree severă sau la cei cu vărsături nu se recomandă administrarea ampicilinei pe cale orală, deoarece există riscul absorbţiei antibioticului în proporţie scăzută.
Infecţiile severe (meningite, septicemii, artrite, pericardite) necesită tratament parenteral.
La bolnavii cu insuficienţă renală doza se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei; la aceşti pacienţi se recomandă supravegherea funcţiei renale pe durata tratamentului.
La pacienţii cu infecţii biliare (colecistită, colangită) antibioterapia trebuie completată cu tratament specific, cu excepţia formelor uşoare, fără colestază majoră; la aceşti pacienţi trebuie supravegheată funcţia hepatică, mai ales în condiţiile tratamentului prelungit cu doze mari.
În timpul tratamentului îndelungat există riscul suprainfecţiilor bacteriene sau fungice cu germeni rezistenţi.
Dacă în timpul tratamentului apare diaree severă şi persistentă, trebuie suspectată apariţia colitei pseudomembranoase. În acest caz administrarea antibioticului trebuie oprită şi se instituie tratament specific; administrarea medicamentelor antiperistaltice este contraindicată.
Ampicilină Arena 250 mg capsule
Deoarece conţine:sunset yellow (E 110), p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de n- propil (E 216), Ampicilină Arena poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
Ampicilină Arena 500 mg capsule
Deoarece conţine: p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216), Ampicilină Arena poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
Deoarece penicilinele au acţiune bactericidă, nu trebuie asociate cu antibiotice bacteriostatice. Nu se recomandă administrarea concomitentă cu alopurinol (creşte riscul erupţiilor cutanate).
Ampicilina poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale care conţin estrogeni.
Administrarea concomitentă de probenecid determină concentraţii plasmatice crescute şi prelungite de antibiotic, prin reducerea eliminării renale.
Excreţia metotrexatului poate fi redusă de către ampicilină putând rezulta concentraţii plasmatice de metrotrexat toxice. Concentraţiile plasmatice de metotrexat trebuie monitorizate cu atenţie la pacienţii care primesc concomitent ampicilină.
În unele cazuri medicamentul poate prelungi timpul de protrombină, de aceea administrarea concomitentă a anticoagulantelor orale cu Ampicilină trebuie făcută cu precauţie.
La doze mari ampicilina poate modifica rezultatele dozării glucozei în plasmă şi urină, precum şi a proteinelor serice totale, în cazul utilizării metodelor colorimetrice. Metodele enzimatice de dozare a glucozei nu sunt influenţate.
Sarcina
Ampicilina traversează bariera placentară. Studii efectuate la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau fetotoxice.
Deoarece nu există studii controlate la om care să evidenţieze eventualele efecte teratogene, ampicilina se va administra în perioada sarcinii numai dacă este absolut necesar, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la făt.
Alăptarea
Deoarece ampicilina se excretă în laptele matern şi poate produce reacţii de hipersensibilizare la sugar, se vor lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (<1/10000),
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: urticarie, erupţii cutanate tranzitorii, eozinofilie, febră, edem Quincke, tulburări respiratorii cum ar fi stridor laringian,.
Foarte rare: şoc anafilactic.
La pacienţii cu febră tifoidă, leptospiroză sau sifilis poate să apară reacţia Jarish-Herxheimer, ca urmare a eliberării endotoxinelor din bacteriile lizate.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: erupţii maculopapuloase de natură alergică sau nealergică Rare: dermatită exfoliativă şi eritem polimorf.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, candidoză, glosită, stomatită, enterocolită, Foarte rare: colită pseudomembranoasă.
Tulburări hepato-biliare
Rare: creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice; Foarte rare: hepatită şi icter colestatic.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie, eozinofilie, agranulocitoză, purpură trombocitopenică reversibile
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: nefrită interstiţială acută
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: ameţeli, cefalee, convulsii, hiperactivitate, halucinaţii, anxietate, vertij, insomnie, confuzie, agresivitate. Aceste reacţii apar mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală sau în cazul administrării de doze foarte mari de medicament. De regulă aceste tulburări sunt reversibile.
Proprietăți farmacologice - AMPICILINA 500mg
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline cu spectru larg, codul ATC: J01CA01
Mecanism de acţiune
Ampicilina este o aminopenicilină semisintetică cu acţiune bactericidă.
Acţiunile ampicilinei la nivelul microorganismelor sensibile sunt reprezentate de legarea de proteine membranare specifice (PBP-penicilin binding proteins), inactivarea transpeptidazelor cu inhibarea formării peretelui microbian şi activarea unor enzime autolitice (autolizine şi mureinhidrolaze).
Ampicilina are un spectru de acţiune lărgit faţă de celelalte peniciline, care cuprinde microorganisme gram-pozitive şi gram-negative: streptococi alfa- şi beta-hemolitici, Streptococus pneumoniae, stafilococi nesecretori de penicilinază, Bacillus anthracis, Clostridium sp., Listeria, unele tulpini de enterococi, Haemophilus influenzae, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Proteus mirabilis, unele tulpini de Salmonella, Shigella, Escherichia coli.
Parte din tulpinile de bacili din familia Enterobacteriaceae cum ar fi Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Proteus mirabilis iniţial sensibile, au devenit actualmente rezistente.
Ampicilina este inactivată de penicilinaze şi nu este activă faţă de microorganisme secretoare de penicilinaze precum majoritatea tulpinilor de stafilococi, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Serratia, Proteus vulgaris. Nu este activă faţă de rickettsi şi mycoplasme.
Absorbţie
drgAmpicilina este stabilă la acţiunea acidului clorhidric. Se absoarbe în proporţie de 40-65 %. Absorbţia este scăzută în prezenţa alimentelor. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după două ore de la administrarea orală.
Biodisponibilitate
Ampicilina se leagă în proporţie de 18% de proteinele plasmatice. Se distribuie larg în lichidele organismului, realizând concentraţii de peste 60% din cele plasmatice în lichidul pleural, peritoneal şi sinovial. Trece puţin în lichidul cefalorahidian, dar în prezenţa inflamaţiei meningelui realizează concentraţii de 40–70% din cele plasmatice, la doze mari fiind eficace terapeutic în meningite.
Traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Biotransformare
Ampicilina nu se metabolizează în organism.
Eliminare
Ampicilina se elimină repede prin urină sub formă neschimbată, în proporţie de 80% din doza administrată. Concentraţiile urinare sunt foarte mari, depăşind 1 mg/ml.
Cantităţi relativ mari se elimină prin bilă (atunci când căile biliare nu sunt obstruate) şi prin scaun; intră în circulaţia enterohepatică.
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 1,3-2 ore. Insuficienţa renală şi insuficienţa hepatică favorizează acumularea antibioticului.
Date preclinice de siguranță
Studii efectuate la animale de laborator au evidenţiat că DL50 la şoareci după administrare orală a fost de peste 15 g/kg şi de 6 g/kg după administrare intravenoasă. Nivelele DL50 la şobolani după administrare orală şi intraperitoneală au fost de 10 g/kg, respectiv 2 g/kg.
