JODID 100 micrograme COMPR.

• Prevenirea guşii endemice, inclusiv în timpul sarcinii şi alăptării.

• Prevenirea recidivelor de guşă în continuarea tratamentului cu hormoni tiroidieni sau după tratamentul chirurgical al guşii prin deficit de iod.

• Tratamentul guşii datorată deficitului de iod la nou-născuţi, copii şi adolescenţi.

Pentru stabilirea dozei individuale eficace de Jodid trebuie să se ţină cont de variaţiile regionale şi

individuale ale aportului de iod.

Acest fapt este important mai ales în cazul nou-născuţilor, sugarilor si copiilor sub 4 ani. Următoarele instrucţiuni pot fi folosite pentru ghidare:

Prevenirea guşii endemice:

• Sugari şi copii:

  50 - 100 micrograme iod pe zi.

  La copii cu vârsta sub 6 ani, nu este recomandată administrarea unor forme farmaceutice care nu pot fi înghiţite uşor. De aceea comprimatele Jodid trebuie mai întâi sfărâmate.

• Adolescenţi şi adulţi:

  100 - 200 micrograme iod pe zi.

• Sarcină şi alăptare:

  Doza uzuală este de 100-200 micrograme iod pe zi.

  Prevenirea recidivelor de guşă în continuarea tratamentului cu hormoni tiroidieni sau după tratamentul chirurgical al guşii prin deficit de iod:

  100 - 200 micrograme iod pe zi.

  Tratamentul guşii endemice:

• Nou-născuţi, copii:

  100 – 200 micrograme iod pe zi.

• Adolescenţi:

200 micrograme iod pe zi

Comprimatele se vor lua după masă, cu o cantitate suficientă de lichid , de exemplu o jumătate de pahar de apă.

Administrarea profilactică a comprimatelor de iod trebuie efectuată timp de luni sau ani, uneori toată viaţa.

Pentru tratamentul guşii datorate deficitului de iod la nou-născuţi, de obicei este suficientă o perioadă de tratament de 2 - 4 săptămâni. Copiii şi adolescenţii necesită obişnuit un tratament de 6 - 12 luni sau mai mult.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Hipertiroidism manifest.

Hipertiroidism latent în cazul administrării unor doze mai mari de 150 micrograme iod pe zi. Nodul tiroidian autonom şi autonomie tiroidiană difuză sau focalizată.

Înainte de utilizarea Jodid este absolut necesar să se stabilească dacă sunt prezente hipertiroidismul sau guşa difuză sau dacă acestea există în istoricul pacientului.

Înainte de începerea terapiei cu iod trebuie exclusă existenţa autonomiei tiroidiene difuze sau

localizate utilizând metode specifice de diagnostic, deoarece în această situaţie hipertiroidismul poate

fi indus cu doze zilnice egale sau mai mari cu 150 micrograme iod

Saturarea glandei tiroide cu iod poate împiedica acumularea optimă de iod radioactiv utilizat in

diagnosticare sau în intervenţii terapeutice. Se recomandă evitarea administrării iodului înaintea unor astfel de intervenţii.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Medicamentele antitiroidiene blochează legarea organică a iodului la nivelul glandei tiroidiene şi pot să acţioneze ca generatori ai guşii.

Captarea iodului în tiroidă este inhibată competitiv de substanţe cu acelaşi mecanism de captare (ca perclorat care blochează de asemenea recircularea iodului) şi de substanţe netransportate ca tiocianat (la concentraţii plasmatice de peste 5 mg/dl).

Captarea şi turnover-ul iodului la nivelul tiroidei sunt stimulate de TSH.

Tratamentul concomitent cu litiu şi doze mari de iod care inhibă secreţia hormonală pot să favorizeze guşa şi hipotiroidismul.

Iodul traversează bariera feto-placentară şi este secretat în laptele matern. Pentru utilizarea în timpul sarcinii şi alăptării vezi punctul 4.1. Trebuie luat în considerare conţinutul în iod al suplimentelor

folosite. Suplimentarea alimentaţiei nou-născuţilor hrăniţi la sân nu este necesară.

Doze foarte mari de iod (de ordinul miligramelor) trebuie evitate în timpul sarcinii şi alăptării datorită sensibilităţii mari la iod a glandei tiroide a fătului şi a nou-născutului.

O excepţie o constituie profilaxia cu doze mari de iod în cazul accidentelor nucleare.

Jodid nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Atunci când tiroida prezintă zone mari de autonomie pot să apară manifestări de hipotiroidism după

administrarea de doze zilnice mai mari de 150 micrograme.

Apariţia anticorpilor TPO (tiroid peroxidazei) este posibilă la pacienţii predispuşi la boli autoimune

ale tiroidei.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptomele supradozajului cu elementul iod (I2) sunt: mucoase hipercrome, vărsături, dureri abdominale şi diaree. Pot să apară deshidratare şi şoc. În cazuri rare, a fost observată stenoza esofagiană. Cazuri de deces au apărut la doze foarte mari de iod ca 30 - 250 ml tinctură de iod corespunzător la 0,75 – 6,25 g I2.

Supradozajul cronic poate determina iodism cu gust metalic, rinită, conjuctivită, gastroenterită şi bronşită, iododerma bullosum sau iododerma tuburosum, până la dermatite exfoliative şi edem angioneurotic. În cazuri foarte rare, s-au raportat febră cauzată de iod, acnee şi dilatare a canalului salivar.

Tratamentul supradozajului cu doză unică: lavaj gastric, tratamentul tulburărilor hidroelectrolitice, tratamentul şocului.

În caz de supradozaj după doze repetate se întrerupe tratamentul cu iod.

In hipotiroidismul prin aport de iod se recomandă întreruperea tratamentului cu iod şi tratamentul cu

hormoni tiroidieni.

Hipertiroidismul prin aport de iod este tratat cu medicamente antitiroidiene, în cazuri foarte severe cu

terapie intensivă, plasmafereză sau tiroidectomie.