RISPOLEPT CONSTA 37,5 mg PULB.+SOLV. PT. SUSP. INJ. CU ELIB. PREL.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
G15: BOLI PSIHICE (SCHIZOFRENIE, TULBURĂRI SCHIZOTIPALE ŞI DELIRANTE, TULBURĂRI AFECTIVE MAJORE, TULBURĂRI PSIHOTICE ACUTE ŞI BOLI PSIHICE COPII, AUTISM, TULBURĂRI CU DEFICIT DE ATENŢIE/HIPERREACTIVITATE) Tratamentul se iniţiază de către medicul în specialitatea psihiatrie şi psihiatrie pediatrică/neuropsihiatrie infantilă.
**: Tratamentul cu medicamentele corespunzătoare DCI-urilor notate cu (**) se efectueaza pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății;
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - RISPOLEPT 37,5mg
RISPOLEPT CONSTA este indicat pentru tratamentul de întreţinere al schizofreniei la pacienţii stabilizaţi în mod curent cu antipsihotice administrate oral.
1
Adulţi
Doză iniţială
Pentru majoritatea pacienţilor doza recomandată este de 25 mg administrată intramuscular, la interval de două săptămâni. Pentru acei pacienţi care utilizează oral o doză fixă de risperidonă, timp de două sau mai multe săptămâni, trebuie avută în vedere următoarea schemă de conversie la tratamentul injectabil. Pacienţilor trataţi cu o doză de risperidonă de 4 mg sau mai mică, administrată oral, trebuie să li se administreze RISPOLEPT CONSTA 25 mg, în timp ce la pacienţii trataţi cu doze mai mari, administrate oral, trebuie avută în vedere o doză mai mare de RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
În cazul pacienţilor care nu utilizează în prezent risperidonă administrată oral, trebuie avută în vedere administrarea unui tratament în prealabil pe cale orală, atunci când se optează pentru inițierea administrării intramusculare. Doza iniţială recomandată de RISPOLEPT CONSTA este 25 mg, la interval de două săptămâni. La pacienţii trataţi cu doze orale mai mari de antipsihotic trebuie avută în vedere o doză mai mare de RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă cu risperidonă administrată oral sau cu antipsihoticul administrat anterior, în perioada de latenţă cu durata de trei săptămâni consecutivă administrării primei injecții cu RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2).
RISPOLEPT CONSTA nu trebuie utilizat în exacerbările acute ale schizofreniei, fără asigurarea unei protecţii antipsihotice suficiente cu risperidonă administrată oral sau cu antipsihoticul administrat anterior, în timpul perioadei de latență cu durata de trei săptămâni consecutivă administrării injecției cu RISPOLEPT CONSTA.
Doza de întreţinere
Pentru majoritatea pacienţilor, doza recomandată este de 25 mg, administrată intramuscular, la interval de două săptămâni. La unii pacienţi, dozele eficace pot fi mai mari, de 37,5 mg sau 50 mg. Creşterea dozei nu trebuie făcută mai frecvent decât la un interval de 4 săptămâni. Efectul ajustării dozei nu trebuie anticipat mai devreme de 3 săptămâni după prima administrare injectabilă cu doza mai mare. În studiile clinice, nu s-a constatat niciun beneficiu suplimentar în cazul dozei de 75 mg. Nu se recomandă doze mai mari de 50 mg, administrate la interval de două săptămâni.
Vârstnici
Nu este necesară o ajustare a dozei. Doza recomandată este de 25 mg, administrată intramuscular la interval de două săptămâni. În cazul pacienţilor care nu utilizează în prezent risperidonă administrată oral, doza recomandată de RISPOLEPT CONSTA este 25 mg, administrată la interval de două săptămâni. Pentru acei pacienţi care utilizează oral o doză fixă de risperidonă, timp de două sau mai multe săptămâni, trebuie avută în vedere următoarea schemă de conversie la tratamentul administrat injectabil. Pacienţilor trataţi cu o doză de risperidonă administrată oral, de 4 mg sau mai mică, trebuie să li se administreze RISPOLEPT CONSTA 25 mg, în timp ce la pacienţii trataţi cu doze mai mari, administrate oral, trebuie avută în vedere o doză mai mare de RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă în perioada de latenţă cu durata de trei săptămâni consecutivă administrării primei injecții cu RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2). Datele clinice privind utilizarea RISPOLEPT CONSTA la vârstnici sunt limitate. RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu prudenţă la vârstnici.
Insuficienţă hepatică şi renală
RISPOLEPT CONSTA nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală.
Dacă pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală au nevoie de tratament cu RISPOLEPT CONSTA, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă administrată oral de două ori pe zi, în prima săptămână. În a doua săptămână se poate administra 1 mg de două ori pe zi sau 2 mg o dată pe zi.
Dacă o doză zilnică totală, administrată oral, de cel puţin 2 mg pe zi este bine tolerată, se poate administra o injecţie de RISPOLEPT CONSTA 25 mg la interval de două săptămâni.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă în perioada de latență cu durata de trei săptămâni consecutivă administrării primei injecții cu RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea RISPOLEPT CONSTA la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrareRISPOLEPT CONSTA trebuie administrat la interval de două săptămâni prin administrare injectabilă intramuscular profund, în muşchiul deltoid sau muşchiul gluteal, folosind acul cu protecţie de siguranţă adecvat. Pentru administrarea în muşchiul deltoid, se utilizează acul de 25 mm, alternând injecţiile între cele două braţe. Pentru administrarea în muşchiul gluteal, se utilizează acul de 50 mm, alternând injecţiile între cele două fese. Nu se administrează intravenos (vezi pct. 4.4 şi pct. 6.6).
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pentru pacienţii netrataţi anterior cu risperidonă, se recomandă determinarea tolerabilităţii cu risperidonă administrată oral, înainte de iniţierea unui tratament cu RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 4.2).
Vârstnici cu demenţă
RISPOLEPT CONSTA nu a fost studiat la pacienţii vârstnici cu demenţă şi, de aceea, nu este indicată utilizarea la acest grup de pacienţi. RISPOLEPT CONSTA nu este autorizat pentru tratamentul
tulburărilor de comportament generate de demenţă.
Mortalitate crescută la vârstnici cu demenţă
Într-o meta-analiză a 17 studii clinice controlate, cu medicamente antipsihotice atipice, inclusiv RISPOLEPT administrat oral, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice s-a observat o mortalitate crescută, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo. În studiile clinice controlate cu placebo, efectuate cu RISPOLEPT administrat oral, la acest grup de pacienți, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0% la pacienţii trataţi cu RISPOLEPT, în comparație cu 3,1% pentru pacienţii la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost de 86 ani (intervalul 67- 100). Datele rezultate din două studii observaţionale mari au demonstrat că pacienţii vârstnici cu
demenţă, care sunt tratați cu antipsihotice convenţionale, sunt expuşi, de asemenea, unui risc uşor crescut de deces, comparativ cu cei care nu sunt trataţi. Datele existente sunt insuficiente pentru a da o estimare sigură a mărimii exacte a riscului şi cauza riscului crescut nu este cunoscută. Limita până la
care datele de mortalitate crescută rezultate din studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic în comparaţie cu unele caracteristici ale pacienţilor nu este clară.
Administrare concomitentă cu furosemid
În studiile clinice controlate cu placebo efectuate pentru RISPOLEPT administrat oral la pacienţii vârstnici cu demenţă, s-a observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid concomitent cu risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 ani, intervalul de vârstă 75-97) în comparație cu
pacienţii trataţi numai cu risperidonă (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau numai cu furosemid (4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67-90). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid concomitent cu risperidonă s-a observat în două din cele patru studii clinice.
Administrarea concomitentă a risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice administrate în doze mici) nu a fost asociată cu observaţii asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această descoperire şi nu s-a observat un model consecvent pentru cauza decesului. Cu toate acestea, medicamentul trebuie utilizat cu prudenţă şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte diuretice puternice, înainte de a se lua decizia de a le utiliza. Nu a existat o
incidenţă crescută a mortalităţii la pacienţii care au utilizat alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă. Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general de risc al mortalităţii şi, prin urmare, trebuie evitată cu grijă la pacienţiivârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse cerebrovasculare (EACV)
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele antipsihotice atipice, la pacienţi cu demenţă a fost observat un risc de aproximativ 3 ori mai mare de evenimente adverse cerebrovasculare. Datele agregate din şase studii clinice cu RISPOLEPT, controlate cu placebo,
efectuate predominant la pacienţii vârstnici (>65 ani) cu demenţă, au arătat că EACV (grave şi non- grave, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) dintre pacienţii trataţi cu risperidonă şi la 1,2% (8/712) dintre pacienţii la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Nu poate fi exclus un risc crescut pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi. RISPOLEPT CONSTA trebuie
utilizat cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale. Hipotensiune arterială ortostatică
Din cauza activităţii alfa-blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată după punerea pe piaţă, în condiţiile administrării concomitente a risperidonei şi a tratamentului
antihipertensiv. Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere cardiacă, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale). Raportul risc/beneficiu al tratamentului
ulterior cu RISPOLEPT CONSTA trebuie evaluat, dacă persistă hipotensiunea ortostatică relevantă clinic.
Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză
În contextul utilizării medicamentelor antipsihotice, inclusiv RISPOLEPT CONSTA, au fost raportate cazuri de leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. În timpul supravegherii ulterior punerii pe piaţă, agranulocitoza s-a raportat foarte rar (< 1/10000 pacienţi).
Pacienţii cu istoric de număr scăzut de leucocite clinic semnificativ sau de leucopenie/neutropenie indusă medicamentos trebuie monitorizaţi pe parcursul primelor luni de terapie şi trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu RISPOLEPT CONSTA la primele semne ale unei scăderi clinic semnificative a numărului de leucocite în absenţa altor factori cauzatori.
Pacienţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a observa apariţia febrei sau a altor simptome sau semne ale unei infecţii şi trebuie trataţi imediat în cazul în care apar astfel de simptome sau semne. La pacienţii cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile < 1
×109/l) trebuie întrerupt tratamentul cu RISPOLEPT CONSTA, iar numărul de leucocite trebuie urmărit până la restabilire.
Diskinezie tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi de antagonist al receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea diskineziei tardive, caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant la nivelul limbii şi/sau la nivelul feţei. Debutul simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru diskinezia tardivă. Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu orice fel de antipsihotic.
Precauția este justificată la pacienţii la care se administrează concomitent atât psihostimulante (de ex. metilfenidat), cât şi risperidonă, deoarece pot apărea simptome extrapiramidale atunci când se
ajustează unul sau ambele medicamente. Se recomandă retragerea treptată a tratamentului stimulant (vezi pct. 4.5).
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu antipsihotice, s-a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate nervoasă vegetativă, status al
conştienţei modificat şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. Semnele suplimentare pot include mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. În acest caz, trebuie întreruptă
administrarea tuturor antipsihoticelor, inclusiv a RISPOLEPT CONSTA. Boală Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, inclusiv RISPOLEPT CONSTA, pacienţilor cu boala Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava în timpul tratamentului cu risperidonă. Pacienții din ambele grupuri pot prezenta un risc crescut de sindrom neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamentele
antipsihotice; aceşti pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, în plus faţă de simptomele extrapiramidale.
Reacţii de hipersensibilitate
Cu toate că tolerabilitatea cu risperidona administrată oral trebuie stabilită înainte de iniţierea tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA, au fost raportate rar reacţii anafilactice după punerea pe piaţă a medicamentului, la pacienţii care au tolerat anterior risperidona administrată oral (vezi pct. 4.2 şi 4.8).
Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, se întrerupe administrarea RISPOLEPT CONSTA; se iniţiază măsuri generale de susținere adecvate din punct de vedere clinic şi monitorizarea pacientului până la remisia semnelor şi simptomelor (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Hiperglicemie şi diabet zaharat
În timpul tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA au fost raportate hiperglicemie, diabet zaharat şi exacerbare a unui diabet zaharat pre-existent. În unele cazuri, a fost raportată creştere ponderală prealabilă, care poate fi considerată factor predispozant. Asocierea cu cetoacidoza a fost raportată foarte rar, iar asocierea cu coma diabetică a fost raportată rar. Se recomandă monitorizare clinică
adecvată, în conformitate cu ghidurile de utilizare ale medicamentelor antipsihotice. La pacienții tratați cu orice antipsihotic atipic, inclusiv RISPOLEPT CONSTA, trebuie monitorizate simptomele
hiperglicemiei (precum polidipsia, poliuria, polifagia şi senzaţia de slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi permanent, pentru a depista deteriorarea controlului glicemic.
Creştere ponderală
A fost raportată creştere ponderală semnificativă asociată cu utilizarea RISPOLEPT CONSTA. Greutatea corporală trebuie controlată periodic.
Hiperprolactinemie
Hiperprolactinemia este o reacţie adversă frecventă a tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA. La pacienţii care prezintă dovezi ale unor reacţii adverse posibile asociate cu prolactina (de exemplu.
ginecomastie, tulburări menstruale, anovulaţie, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncţie erectilă, galactoree), se recomandă evaluarea concentrației plasmatice a prolactinei.
Studiile efectuate pe culturi tisulare sugerează că la om, proliferarea celulelor tumorale mamare poate fi stimulată de către prolactină. Cu toate că până acum nu a fost demonstrată nicio asociere clară cu
administrarea de antipsihotice în studiile clinice şi epidemiologice, se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente medicale relevante. RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu hiperprolactinemie pre-existentă şi la pacienţii cu eventuale tumori dependente de prolactină.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea intervaluluiQT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Similar altor
antipsihotice, se recomandă prudenţă atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecțiuni cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau perturbări electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie), deoarece poate creşte riscul efectelor aritmogene, precum şi în cazul utilizării concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de prelungire a intervalului QT.
Convulsii
RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu antecedente de convulsii sau cu alte afecţiuni care pot reduce, teoretic, pragul convulsivant.
Priapism
Priapismul poate apărea în timpul tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA, din cauza efectelor sale blocante alfa-adrenergice.
Reglare a temperaturii corporale
Perturbarea capacității organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită medicamentelor antipsihotice. Se recomandă precauţii corespunzătoare în prescrierea RISPOLEPT
CONSTA pacienţilor care se vor afla în circumstanţe ce pot contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, cum sunt exerciţii fizice intense, expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu substanţe cu acțiune anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.
Tromboembolism venos
S-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul utilizării medicamentelor
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA şi trebuie luate măsurile profilactice corespunzătoare.
Sindrom de iris flasc intraoperator
Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru cataractă la unii pacienţi aflaţi sub tratament cu blocante alfa 1-adrenergice, inclusiv RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 4.8).
SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul intervenţiei chirurgicale şi post-operator. Medicul oftalmolog chirurg trebuie anunţat înaintea intervenţiei chirurgicale despre utilizarea actuală sau în antecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1-adrenergice. Nu a fost stabilit
potenţialul beneficiu al întreruperii tratamentului cu blocante alfa 1-adrenergice, înaintea intervenţiei chirurgicale pentru cataractă şi este necesară punerea în balanţă a riscului întreruperii medicaţiei
antipsihotice.
Efect antiemetic
În studiile preclinice cu risperidonă s-a observat un efect antiemetic. Acest efect, dacă apare la om, poate masca semnele şi simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecţiuni precum ocluzia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.
Insuficienţă renală sau hepatică
Deşi risperidona administrată oral a fost studiată, RISPOLEPT CONSTA nu a fost evaluat la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. RISPOLEPT CONSTA trebuie administrat cu precauţie la acest grup de pacienţi (vezi pct. 4.2).
Administrare
Este necesară atenţie pentru a evita administrarea injectabilă accidentală a RISPOLEPT CONSTA într- un vas de sânge.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
Nu au fost evaluate în mod sistematic interacţiunile RISPOLEPT CONSTA cu alte medicamente
administrate concomitent. Datele privind interacţiunile medicamentoase prezentate la acest punct se bazează pe studii cu RISPOLEPT administrat oral.
Interacţiuni corelate cu profilul farmacodinamic
Medicamente cu efect cunoscut de prelungire a intervalului QT
Similar altor antipsihotice, se recomandă prudență în prescrierea risperidonei concomitent cu medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, precum antiaritmice (de exemplu,
chinidină, disopiramidă, procainamidă, propafenonă, amiodaronă, sotalol), antidepresive triciclice (cum este amitriptilina), antidepresive tetraciclice (cum este maprotilina), unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (cum sunt chinina şi meflochina) şi cu medicamente care determină dezechilibru electrolitic (hipokaliemie, hipomagneziemie), bradicardie sau acelea care inhibă metabolizarea hepatică a risperidonei. Această listă este ilustrativă, însă nu exhaustivă.
Medicamente cu acţiune centrală şi alcoolul etilic
Risperidona trebuie utilizată cu prudență concomitent cu alte substanţe care acţionează la nivelul
sistemului nervos central, incluzând în mod special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, din cauza riscului crescut de sedare.
Levodopa şi agoniştii dopaminergici
RISPOLEPT CONSTA poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. În cazul în care această administrare concomitentă este considerată necesară, în special în stadiul terminal al bolii Parkinson, trebuie prescrisă doza minimă eficace pentru fiecare medicament.
Medicamente cu efect hipotensiv
Ulterior punerii pe piaţă, s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Psihostimulante
Utilizarea concomitentă a psihostimulantelor (de ex. metilfenidat) împreună cu risperidona poate duce la simptome extrapiramidale atunci când este schimbat oricare dintre tratamente sau ambele (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni corelate cu profilul farmacocinetic
Risperidona este metabolizată în principal prin intermediul CYP2D6 şi într-o mai mică măsură, prin intermediul CYP3A4. Atât risperidona, cât şi metabolitul său activ 9-hidroxi-risperidona sunt substraturi ale P-glicoproteinei (P-gp). Substanţele care modifică activitatea CYP2D6 sau substanţele puternic inhibitoare sau inductoare ale CYP3A4 şi/sau inhibitoare ale activităţii P-gp, pot influenţa farmacocinetica fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Inhibitori puternici ai CYP2D6
Administrarea RISPOLEPT CONSTA concomitent cu un inhibitor puternic al CYP2D6 poate creşte
concentraţiile plasmatice ale risperidonei, însă mai puțin comparativ cu fracţia cu acțiune antipsihotică a acesteia. Doze mai mari ale unui inhibitor mai puternic al CYP2D6 pot creşte concentraţiile fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei (de exemplu, paroxetina, a se vedea mai jos). Se aşteaptă ca alţi inhibitori ai CYP2D6, precum chinidina, să influențeze într-un mod similar concentraţiile plasmatice ale risperidonei. Atunci când este iniţiată sau întreruptă administrarea concomitentă a paroxetinei,
chinidinei sau a unui alt inhibitor puternic de CYP2D6, în special la doze mari, medicul trebuie să reevalueze doza de RISPOLEPT CONSTA.
Inhibitori ai CYP3A4 şi/sau ai P-gp
Administrarea RISPOLEPT CONSTA concomitent cu un inhibitor puternic al CYP3A4 şi/sau P-gp poate creşte în mod substanţial concentraţiile plasmatice ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Atunci când se iniţiază sau se întrerupe administrarea concomitentă a itraconazol sau a unui alt inhibitor puternic al CYP3A4 şi/sau inhibitor de P-gp, medicul trebuie să reevalueze doza de RISPOLEPT CONSTA.
Inductori ai CYP3A4 şi/sau ai P-gp
Administrarea RISPOLEPT CONSTA concomitent cu un inductor puternic al CYP3A4 şi/sau P-gp
poate scădea concentraţiile plasmatice ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Atunci când este iniţiată sau întreruptă administrarea concomitentă a carbamazepinei sau al unui alt inductor
puternic de CYP3A4 şi/sau P-gp, medicul trebuie să reevalueze doza de RISPOLEPT CONSTA. Inductorii de CYP3A4 exercită efectul lor într-o manieră dependentă de timp, iar efectul maxim se obţine într-un interval de timp de cel puţin 2 săptămâni după iniţiere. În schimb, la întreruperea
tratamentului, inducţia CYP3A4 poate necesita o perioadă de cel puţin 2 săptămâni pentru scăderea efectului.
Medicamente cu rată înaltă de fixare pe proteinele plasmatice
Atunci când RISPOLEPT CONSTA se administrează concomitent cu medicamente care se fixează puternic de proteinele plasmatice, nu se observă nici un fel de detașare relevantă clinic a medicamentelor de la nivelul proteinelor plasmatice.
Atunci când se administrează medicaţie concomitentă, trebuie citite informațiile cu privire la căile de metabolizare şi posibila necesitate de ajustare a dozei.
Copii şi adolescenţi
Studiile privind interacțiunile medicamentoase au fost realizate numai la adulți. Nu este cunoscută relevanţa rezultatelor obținute în cadrul acestor studii la copii şi adolescenţi.
Exemple
Sunt prezentate mai jos exemple de medicamente care pot eventual interacţiona sau pentru care există dovezi că nu interacţionează cu risperidona:
Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii risperidonei
Antibacteriene:
-
Eritromicina, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi al P-gp, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
-
Rifampicina, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al P-gp, a scăzut concentraţiile plasmatice ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Anticolinesterazice:
-
Donepezil şi galantamina, ambele fiind substraturi ale CYP2D6 şi CYP3A4, nu prezintă un efect relevant clinic asupra farmacocineticii risperidonei şi a fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Antiepileptice:
-
S-a demonstrat că administrarea carbamazepinei, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al P-gp, scade concentraţia plasmatică a fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Efecte similare pot fi observate, de exemplu, în cazul administrării de fenitoină şi fenobarbital, care induc, de asemenea, enzima hepatică CYP3A4, precum şi glicoproteina P.
-
Topiramat a scăzut în mai mică măsură biodisponibilitatea risperidonei, însă nu a fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Prin urmare, este puţin probabil ca această interacţiune să aibă semnificaţie clinică.
Antifungice:
-
Itraconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al P-gp la doza de 200 mg/zi a crescut concentraţiile plasmatice ale fracției cu acțiune antipsihotică a risperidonei cu aproximativ 70% în cazul administrării unor doze de risperidonă între 2 mg şi 8 mg/zi.
-
Ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al P-gp la doza de 200 mg/zi a crescut concentraţiile plasmatice ale risperidonei şi scade concentraţiile plasmatice ale
9-hidroxi-risperidonei.
Antipsihotice:
-
Fenotiazinele pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu pe cele ale fracţiei cu acțiune antipsihotică.
Antivirale:
-
Inhibitorii de protează: Nu sunt disponibile date din studii validate efectuate în acest scop; cu toate acestea, deoarece ritonavir este un inhibitor puternic CYP3A4 şi un inhibitor slab al CYP2D6, ritonavir şi inhibitorii de protează potenţaţi de ritonavir cresc posibil concentraţiile fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Beta-blocante:
-
Unele beta-blocante pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu pe cele ale fracției cu acțiune antipsihotică.
Blocante ale canalelor de calciu:
-
Verapamil, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor al P-gp, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei şi a fracției cu acțiune antipsihotică.
Gastrointestinale:
-
Antagonişti ai receptorilor H2: Cimetidina şi ranitidina, ambele inhibitori activi ai CYP2D6 şi
ai CYP3A4, au mărit biodisponibilitatea risperidonei, dar numai în mică măsură a fracţiei cu acțiune antipsihotică.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei şi antidepresivele triciclice:
-
Fluoxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar în mai mică măsură comparativ cu fracţia cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
-
Paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar într-o măsură mai mică a fracţiei cu acțiune antipsihotică la doze de până la 20 mg/zi. Cu toate acestea, doze mai mari de paroxetină pot creşte concentraţiile fracției cu acțiune antipsihotice a risperidonei.
-
Antidepresivele triciclice pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe cele ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Amitriptilina nu afectează farmacocinetica sau a fracţiei cu acțiune antipsihotică.
-
Sertralina, un inhibitor slab al CYP2D6, şi fluvoxamina, un inhibitor slab al CYP3A4, la doze de până la 100 mg/zi nu sunt asociate cu modificări clinice semnificative ale
concentraţiilor fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Cu toate acestea, doze mai mari de 100 mg/zi de sertralină sau fluvoxamină pot creşte concentraţiile fracţiei cu acțiune
antipsihotică a risperidonei.
Efectul risperidonei asupra farmacocineticii altor medicamente
Antiepileptice:
-
Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii valproatului sau topiramatului.
Antipsihotice:
-
Aripiprazol, un substrat CYP2D6 şi CYP3A4: Risperidona comprimate sau cu administrare injectabilă nu a influențat farmacocinetica aripiprazolului însumat cu metabolitul său activ dehidroaripiprazol.
Glicozide digitalice:
-
Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii digoxinului.
Litiu:
-
Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii litiului.
Administrarea risperidonei concomitent cu furosemid
-
A se vedea pct. 4.4 privind creşterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă la care se administrează concomitent furosemid.
Sarcina
Nu există date adecvate legate de utilizarea risperidonei la gravide.
Risperidona nu s-a dovedit teratogenă în studiile efectuate la animale, dar s-au descoperit alte tipuri de toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial nu este cunoscut la om.
La nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv RISPOLEPT CONSTA) în timpul trimestrului trei de sarcină există riscul de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau simptome de
întrerupere care pot varia după naştere, ca severitate şi durată. S-au raportat agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, sindrom de insuficienţă respiratorie acută sau tulburări de alimentaţie. Prin urmare, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
RISPOLEPT CONSTA nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
Alăptarea
În studiile efectuate la animale, risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s-a demonstrat că risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în lapte în cantităţi mici. Nu există date disponibile în legătură cu reacţiile adverse în cazul alăptării la sugari. Prin urmare, trebuie evaluat avantajul alăptării, faţă de riscurile potenţiale pentru copil.
Fertilitatea
Ca şi în cazul altor antagoniști ai receptorilor dopaminergici D2, RISPOLEPT CONSTA creşte concentraţia plasmatică a prolactinei. Hiperprolactinemia poate suprima GnRH de la nivelul
hipotalamusului, determinând reducerea secreţiei gonadotropinei pituitare. Aceasta, la rândul său,
poate inhiba funcția de reproducere, prin afectarea steroidogenezei gonadelor, atât la pacienții de sex feminin, cât și la cei de sex masculin.
Nu au existat efecte relevante observate în studiile non-clinice.
RISPOLEPT CONSTA are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, din cauza efectelor potenţiale vizuale şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8).
Prin urmare, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până când nu se cunoaşte sensibilitatea lor individuală la medicament.
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥ 1/10) sunt: insomnia, anxietatea, cefaleea, infecţiile tractului respirator superior, parkinsonismul şi depresia. RAM aparent corelate cu doza au inclus parkinsonismul şi acatisia.
După punerea pe piaţă, au fost raportate reacţii grave la locul injectării incluzând necroză la locul injectării, abcese, celulită, ulceraţii, hematoame, chisturi şi noduli. Frecvenţa este considerată
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile până în prezent). Cazuri izolate au necesitat intervenţie chirurgicală.
Mai jos, sunt prezentate toate RAM care au fost raportate în studiile clinice şi din experienţa ulterior punerii pe piaţă a risperidonei, în funcţie de categoria de frecvenţă estimată în studiile clinice cu RISPOLEPT CONSTA. Se utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
| În cadrul fiecărei | Reacţie adversă la medicament | |||||
| grupe de frecvenţă,reacţiile adverse sunt | ||||||
| Frecvenţă | ||||||
| prezentate în ordinea | ||||||
| descrescătoare a | ||||||
| gravităţii.Aparate, | ||||||
| sisteme şi organe | ||||||
| Foarte frecvente | Frecvente | Mai puţin frecvente | Rare | Foarte rare | Cu frecvenţă necunoscută | |
| Infecţii şi infestări | infecţii ale | pneumonie, bronşită, | infecţii ale tractului | |||
| tractului | sinuzită, infecţie de | respirator, cistită, | ||||
| respirator | tract urinar, gripă | infecţii otice, infecţii | ||||
| superior | oculare, amigdalită, | |||||
| onicomicoză, | ||||||
| celulită, infecţii, | ||||||
| infecţii localizate, | ||||||
| infecţii virale, | ||||||
| acarodermatită, abces | ||||||
| subcutanat | ||||||
| Tulburări | anemie | leucopenie, | agranulocitozăc, | |||
| hematologice şi | trombocitopenie, | neutropenie, | ||||
| limfatice | scăderea | creşterea | ||||
| hematocritului | numărului de | |||||
| eozinofile | ||||||
| Tulburări ale sistemului imunitar | hipersensibilitate | reacţie anafilacticăc | ||||
| Tulburări endocrine | hiperprolactinemiea | glicozurie | secreţie inadecvatăde hormon antidiuretic | |||
| Tulburări | hiperglicemie, | diabet zaharatb, | intoxicaţie cu apăc, | cetoacidoză | ||
| metabolice şi de | creştere ponderală, | anorexie, valori | hipoglicemie, | diabetică | ||
| nutriţie | creşterea apetitului | crescute ale | hiperinsulinemiec, | |||
| alimentar, scădere | trigliceridemiei, | polidipsie | ||||
| ponderală, scăderea | valori crescute ale | |||||
| apetitului alimentar | colesterolemiei | |||||
| Tulburări psihice | insomnied, | tulburări de somn, | manie, stare de | catatonie, | ||
| depresie, | agitaţie, libidou | confuzie, | somnambulism, | |||
| anxietate | scăzut | anorgasmie, | tulburare de | |||
| nervozitate, | alimentaţie | |||||
| coşmaruri | asociată cu somnul, | |||||
| aplatizare afectivă | ||||||
| Tulburări ale | parkinsonism | sedare/ somnolenţă, | diskinezie tardivă, | sindrom | ||
| sistemului nervos | d, cefalee | acatizied, distonied, | ischemie cerebrală, | neuroleptic malign, | ||
| ameţeală, | pierderea conştienţei, | afecţiuni | ||||
| diskinezied, tremor | convulsiid, sincopă, | cerebrovasculare, | ||||
| hiperactivitate | lipsa de răspuns la | |||||
| psihomotorie, | stimuli, scăderea | |||||
| tulburări de echilibru, | nivelului de | |||||
| coordonare anormală, | conştienţă, comă | |||||
| ameţeală posturală, | diabetică, titubaţii | |||||
| tulburări de atenţie, | ale capului | |||||
| dizartrie, disgeuzie, | ||||||
| hipoestezie, | ||||||
| parestezie | ||||||
| În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare agravităţii.Aparate, sisteme şi organe | Reacţie adversă la medicament | |||||
| Frecvenţă | ||||||
| Foarte frecvente | Frecvente | Mai puţin frecvente | Rare | Foarte rare | Cu frecvenţă necunoscută | |
| Tulburări oculare | vedere înceţoşată | conjunctivită,xeroftalmie, creşterea lacrimaţiei, hiperemie oculară | ocluzia arterei retiniene, glaucom, tulburări demotilitate oculară, oculogiraţie, fotofobie, formarea de cruste palpebrale, sindrom de irisflasc(intraoperator)c | |||
| Tulburări acustice şi vestibulare | vertij, tinitus, otalgie | |||||
| Tulburări cardiace | tahicardie | fibrilaţie atrială, bloc atrioventricular, tulburări de conducere, prelungirea intervalului QT peelectrocardiogramă, bradicardie, anomalii peelectrocardiogramă,palpitaţii | aritmie sinusală | |||
| Tulburări vasculare | hipotensiune arterială, hipertensiunearterială | hipotensiune arterială ortostatică | embolie pulmonară,tromboză venoasă,hiperemie facială | |||
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | dispnee, durere faringolaringiană, tuse, congestienazală | hiperventilaţie, congestie de tract respirator, wheezing, epistaxis | sindrom de apnee în somn, pneumonie de aspiraţie, congestie pulmonară, raluri, disfonie, tulburărirespiratorii | |||
| Tulburări gastro- intestinale | dureri abdominale, disconfort abdominal, vărsături, greaţă, constipaţie, gastroenterită, diaree, dispepsie, xerostomie, dureridentare | incontinenţă fecală, disfagie, flatulenţă | pancreatită, obstrucţieintestinală, edem lingual, fecalom, cheilită | ileus | ||
| În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare agravităţii.Aparate, sisteme şi organe | Reacţie adversă la medicament | |||||
| Frecvenţă | ||||||
| Foarte frecvente | Frecvente | Mai puţin frecvente | Rare | Foarte rare | Cu frecvenţă necunoscută | |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | erupţie cutanată tranzitorie | prurit, alopecie,eczemă, xerodermie, eritem, modificări de culoare ale tegumentului, acnee, dermatită seboreică | erupţie cutanată medicamentoasă, urticarie, hiperkeratoză, mătreaţă, afecţiuni cutanate, leziunicutanate | angioedem | Sindromul Stevens- Johnson/ necroliza epidermică toxică c | |
| Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv | spasme musculare, dureri musculo- scheletice, dorsalgii, artralgii | creşterea creatin fosfokinazei sanguine, rigiditate articulară, inflamaţia articulaţiilor, hipotonie musculară,cervicalgie | rabdomioliză, postură anormală | |||
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | incontinenţă urinară | polakiurie, retenţie urinară, disurie | ||||
| Condiţii în legătură cu sarcina, perioadapuerperală şiperinatală | sindrom de întrerupere la nou- născutc | |||||
| Tulburări ale aparatului genital şi sânului | disfuncţie erectilă, amenoree, galactoree | tulburări de ejaculare, întârzierea menstruaţiei, tulburări demenstruaţied, ginecomastie, disfuncţie sexuală, dureri la nivelul sânului, disconfort la nivelul sânului,secreţii vaginale | priapismc, angorjarea sânilor, creşterea în dimensiuni a sânilor, secreţii mamare | |||
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | edemd, febră, dureri toracice, astenie, fatigabilitate, dureri, reacţii la nivelul locului de injectare | edem facial, frisoane, creşterea temperaturii corporale, mers anormal, sete, disconfort toracic, stare de rău, senzaţii anormale, induraţiec | hipotermie, scăderea temperaturiicorporale, senzaţie de rece la nivelul extremităţilor, sindrom de întrerupere,disconfort | |||
| În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare agravităţii.Aparate, sisteme şi organe | Reacţie adversă la medicament | |||||
| Frecvenţă | ||||||
| Foarte frecvente | Frecvente | Mai puţin frecvente | Rare | Foarte rare | Cu frecvenţă necunoscută | |
| Tulburări hepatobiliare | creştere a valorilor serice ale transaminazelor, creştereaconcentraţiei plasmatice a gamma-glutamiltransferazei | creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice | icter | |||
| Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurileutilizate | căderi | dureri asociate cu procedurile utilizate | ||||
a Hiperprolactinemia poate, în unele cazuri, să ducă la ginecomastie, perturbări ale ciclului menstrual, amenoree, anovulație, galactoree, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncție erectilă.
b În studii controlate cu placebo, diabetul zaharat a fost raportate la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu risperidonă comparativ cu o rată de 0,11% în grupul la care s-a administrat placebo. Incidenţa globală din toate studiile clinice a fost de 0,43% la toţi subiecţii trataţi cu risperidonă.
c Nu s-a observat în studiile clinice cu RISPOLEPT CONSTA, dar s-a observat în experienţa ulterioară punerii pe piaţă a risperidonei.
d Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-scheletală, simptome de parkinsonism, hipersialoree, rigiditate „în roată dinţată”, bradichinezie, hipochinezie, facies fijat, spasticitate musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian în repaus), acatisie (acatisie, agitaţie, hiperchinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor, dischinezie (dischinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie. Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizie a limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurotonus, spasmul lingual şi trismus. Trebuie remarcat faptul că este inclus un spectru mai larg de simptome, care nu au în mod exclusiv origine extrapiramidală. Insomniile includ: insomnie de inducție (inițială), insomnie intermediară. Convulsiile includ: convulsii grand mal; Tulburările menstruale includ: menstruaţie neregulată, oligomenoree. Edemele includ: edem generalizat, edem periferic, edem cu godeu.Reacţii adverse observate cu formulările de paliperidonă
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei, prin urmare, profilul reacţiilor adverse pentru aceste substanţe (incluzând ambele forme farmaceutice, atât cea orală, cât şi cea injectabilă) este reciproc
relevant. În plus faţă de reacţiile adverse menţionate mai sus, următoarea reacţie adversă a fost
observată în contextul utilizării paliperidonei şi poate apărea şi în cazul administrării RISPOLEPT CONSTA.
Tulburări cardiace
Sindrom de tahicardie ortostatică posturală Reacţie anafilactică
Rareori, au fost raportate, după punerea pe piaţă, cazuri de reacţie anafilactică după injecţia cu RISPOLEPT CONSTA, la pacienţii care anterior au tolerat risperidona administrată oral (vezi pct. 4.4).
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihoticele care prelungesc
intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Tromboembolism venos
În timpul utilizării medicamentelor antipsihotice, s-au raportat cazuri de tromboembolism venos, incluzând cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă (frecvenţă
necunoscută).
Creştere ponderală
În studiul clinic dublu orb, controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, 9% din pacienţii trataţi cu RISPOLEPT CONSTA au prezentat o creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală la momentul final, în comparaţie cu 6% din pacienţi cărora li s-a administrat placebo. În studiul deschis cu RISPOLEPT CONSTA care a durat 1 an, variațiile ponderale ale pacienţilor au fost, în general, în limita a ±7% faţă de valoarea iniţială, 25% din pacienţi având o creştere a greutăţii corporale de ≥ 7%.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Deoarece este mai puțin probabil ca supradozajul să apară la medicamentele administrate parenteral
comparativ cu medicamentele administrate oral, se prezintă informaţii legate de supradozajul în cazul administrării orale.
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exacerbarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială şi simptome extrapiramidale. În caz de supradozaj s-au raportat prelungirea intervalului QT şi
convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în asociere cu un supradozaj de RISPOLEPT administrat oral combinat cu paroxetină.
În caz de supradozaj acut trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente.
Abordare terapeutică
Se asigură şi se menţine permeabilitatea căilor respiratorii şi se instituie oxigenarea şi ventilarea
adecvată. Monitorizarea funcțiilor cardiovasculare trebuie inițiată cât mai curând posibil şi trebuie să includă monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica posibile aritmii.
Nu există un antidot specific pentru RISPOLEPT. Prin urmare, trebuie instituite măsuri adecvate de susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate cu măsuri
adecvate, cum sunt administrarea intravenoasă de lichide şi/sau administrarea de medicamente simpatomimetice. În cazul simptomelor extrapiramidale grave, trebuie administrată medicație
anticolinergică. Supravegherea medicală permanentă şi monitorizarea medicală trebuie să continue până când starea pacientului se restabilește.
Proprietăți farmacologice - RISPOLEPT 37,5mg
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08. Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate pentru receptorii serotoninergici 5-HT2 şi dopaminergici D2 . Risperidona se fixează şi la nivelul
receptorilor alfa1-adrenergici, şi cu o afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H1-histaminergici şi
alfa2-adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Cu toate că risperidona este un antagonist puternic al receptorilor dopaminergici D2 şi se consideră că îmbunătăţeşte simptomele pozitive ale schizofreniei, determină în măsură mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei comparativ cu alte antipsihotice clasice. Antagonismul central echilibrat al receptorilor
serotoninergici şi dopaminergici poate reduce incidenţa reacţiilor adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale schizofreniei.
Eficacitate clinică
Eficacitatea RISPOLEPT CONSTA (25 mg şi 50 mg) în abordarea terapeutică a manifestărilor
tulburărilor psihotice (schizofrenie/tulburare schizoafectivă) s-a stabilit într-un studiu clinic cu durata de 12 săptămâni, controlat cu placebo, efectuat la pacienţi adulţi cu psihoză internaţi şi trataţi
ambulatoriu, care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru schizofrenie.
Într-un studiu comparativ cu durata de 12 săptămâni, efectuat la pacienţi cu schizofrenie stabilizaţi terapeutic, RISPOLEPT CONSTA s-a dovedit a fi la fel de eficace ca şi forma cu administrare orală - comprimate. Siguranţa şi eficacitatea pe termen lung (50 de săptămâni) a RISPOLEPT CONSTA au fost evaluate, de asemenea, într-un studiu deschis la pacienţi stabilizaţi terapeutic, internaţi şi trataţi
ambulatoriu, care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru schizofrenie sau tulburare schizoafectivă. Eficacitatea în timp a fost menţinută cu RISPOLEPT CONSTA (Figura 1).
Mean
Placebo RIS 25 mg
RIS 50 mg
Placebo
Rispolept Consta 25 mg Rispolept Consta 50 mg
Iniţial
2
4
6
Săptămâna
8
10
12
Obiectiv
final
Med ia
75
80
85
90
Figura 1. Media scorului PANSS total în timp (LOCF) la pacienţii cu schizofrenie.
Base
Endpt
Week
65
70
Absorbţie
Absorbţia risperidonei din RISPOLEPT CONSTA este completă.
După administrarea unei singure injecții intramusculare cu RISPOLEPT CONSTA, profilul eliberării constă în eliberarea iniţială de risperidonă în proporție scăzută (<1% din doză), urmată de o perioadă
de latenţă cu durata de 3 săptămâni. Eliberarea principală de risperidonă începe în cursul săptămânii 3, se menţine între săptămânile 4 până la 6 şi descreşte până în săptămâna 7. De aceea, suplimentarea cu antipsihotice administrate oral trebuie asigurată în cursul primelor 3 săptămâni de tratament cu RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 4.2).
Combinarea profilului de eliberare cu schema terapeutică (injectare intramusculară la interval de două săptămâni) are ca rezultat apariția unor concentraţii plasmatice terapeutice constante. Concentraţiile
plasmatice terapeutice se menţin până la 4-6 săptămâni după ultima injectare cu RISPOLEPT CONSTA.
După administrarea repetată a injecției intramusculare cu RISPOLEPT CONSTA 25 mg sau 50 mg la interval de două săptămâni, valorile mediane ale concentraţiei plasmatice minime şi ale concentraţiilor plasmatice maxime ale fracției cu acțiune antipsihotică au fluctuat între 9,9-19,2 ng/ml, respectiv 17,9- 45,5 ng/ml. Nu s-a observat nicio acumulare de risperidonă în cazul utilizării pe termen lung (12 luni) la pacienţii la care s-au administrat doze de 25–50 mg, la interval de două săptămâni.
Studiile de mai sus s-au făcut cu administrare prin injecţie intramusculară în muşchiul gluteal.
Injecţiile intramusculare în muşchiul deltoid şi în muşchiul gluteal sunt bioechivalente şi, de aceea, interschimbabile.
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul de distribuţie este de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona este fixată de albumină şi alfa-1-acid glicoproteină. Fixarea risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%; cea a metabolitului activ 9-hidroxi-risperidonă este de 77%.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP2D6 în 9-hidroxi-risperidonă, care exercită o activitate farmacologică similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9-hidroxi-risperidona formează fracţia cu activitate antipsihotică. CYP2D6 este supus polimorfismului genetic. Persoanele care au o metabolizare CYP2D6 amplă transformă rapid risperidona în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce
persoanele cu metabolizare CYP2D6 -redusă o transformă mult mai lent. Cu toate că persoanele care metabolizează extensiv prezintă concentraţii plasmatice mai mici de risperidonă şi concentraţii
plasmatice mai mari de 9-hidroxi-risperidonă comparativ cu persoanele care metabolizează lent, farmacocinetica asocierii risperidonei şi a 9-hidroxi-risperidonă (adică, fracţia cu acțiune
antipsihotică), după administrarea unei doze unice şi administrare repetată, este similară la persoanele cu metabolizare CYP2D6 extensivă şi la cele cu metabolizare lentă.
O altă cale de metabolizare a risperidonei este N-dezalchilarea. Studiile in vitro cu microzomi hepatici umani au arătat că risperidona, în concentraţie clinic relevantă, nu inhibă substanţial metabolizarea medicamentelor prin intermediul izoenzimelor citocromului P450, incluzând CYP1A2, CYP2A6, CYP2C8/9/10, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A4 şi CYP3A5. La o săptămână după administrarea orală a risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în materiile fecale. În urină, risperidona plus 9- hidroxi-risperidona reprezintă 35-45% din doza administrată oral. Restul se regăseşte sub formă de metaboliţi inactivi. Faza eliminării este completă aproximativ după 7-8 săptămâni de la ultima
injectare de RISPOLEPT CONSTA. Liniaritate
Farmacocinetica risperidonei este liniară în intervalul de doze de 25-50 mg, administrate injectabil la interval de două săptămâni.
Vârstnici, insuficiență hepatică şi insuficiență renală
Un studiu farmacocinetic cu doză unică de risperidonă administrată oral la vârstnici a arătat în medie concentraţii plasmatice ale fracției cu acțiune antipsihotică mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung cu 38% şi un clearance al fracției cu acțiune antipsihotică redus cu 30%.
La adulţii cu disfuncţie renală moderată, clearance-ul fracţiei cu acțiune antipsihotică a fost de ~48% din valoarea clearance-ului observat la adulţii tineri sănătoşi. La adulţii cu disfuncţie renală severă, clearance-ul fracţiei cu acțiune antipsihotică a fost de ~31% din valoarea clearance-ului observat la
adulţii tineri sănătoşi. Timpul de înjumătăţire a fracției cu acțiune antipsihotică a fost 16,7 ore la
adulţii tineri, 24,9 ore la adulţii cu disfuncţie renală moderată (sau de ~1,5 ori mai lung decât la adulţii tineri) şi 28,8 ore la adulţii cu disfuncţie renală severă (sau de ~1,7 ori mai lung decât la adulţii tineri). Concentraţiile plasmatice ale risperidonei au fost în limita valorilor normale la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a fracției libere plasmatice a risperidonei a crescut cu 37,1%.
Clearance-ul oral şi timpul de înjumătăţire prin eliminare a risperidonei şi a fracţiei cu acțiune
antipsihotică la adulţii cu disfuncţie hepatică moderată şi severă nu au fost semnificativ diferite de valorile acestor parametri observate la adulţi tineri sănătoşi.
Corelația farmacocinetică/farmacodinamică
Nu a existat nicio corelaţie între concentraţiile plasmatice ale fracției cu acțiune antipsihotică şi modificarea scorurilor totale pe Scala de evaluare a simptomelor pozitive și negative din schizofrenie PANSS (Positive And Negative Syndrome Scale) şi a scorurilor totale pe Scala de evaluare a
simptomelor extrapiramidale ESRS (Extrapyramidal Symptom Rating Scale) de-a lungul vizitelor de evaluare în oricare din studiile aflate în faza III, când s-a examinat eficacitatea şi siguranţa.
Sex, rasă şi stilul de consum tabagic
O analiză farmacocinetică populaţională nu a evidențiat nici un efect vizibil al sexului, rasei sau al stilului de consum tabagic asupra farmacocineticii risperidonei sau asupra fracției cu acțiune
antipsihotică.
Date preclinice de siguranţă
Similar cu studiile de toxicitate (sub)cronică efectuate cu risperidonă admnistrată oral la şobolani şi câini, efectele majore ale tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA (până la 12 luni de administrare
intramusculară) au fost stimularea glandelor mamare prolactin-mediată, modificări la nivelul tractului genital masculin şi feminin şi efecte la nivelul sistemului nervos central (SNC), legate de activitatea farmacodinamică a risperidonei. Într-un studiu de toxicitate la şobolani tineri la care s-a administrat oral risperidonă, s-a observat creşterea mortalităţii puilor şi întârziere în dezvoltarea fizică. Într-un
studiu cu durata de 40 de săptămâni, în care s-a administrat oral risperidonă la câini tineri s-au
observat întârzieri ale maturizării sexuale. Pe baza ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost influențată la câini la o expunere de 3,6 ori mai mare decât expunerea maximă la om după administrare orală la
adolescenţi (1,5 mg pe zi), în timp ce efectele asupra oaselor lungi şi a maturizării sexuale au fost observate la o expunere de 15 ori mai mare decât expunerea maximă după administrare orală la
adolescenţi.
Risperidona nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile cu risperidonă cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere s-au observat efecte adverse asupra comportamentului de împerechere al părinţilor şi asupra greutăţii la naştere şi a supravieţuirii puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la risperidonă a fost asociată cu deficienţe cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul administrării la animale gestante, au provocat efecte negative asupra învăţării şi dezvoltării motorii ale puilor.
Administrarea RISPOLEPT CONSTA la şobolanii masculi şi femele timp de 12 şi 24 de luni a produs osteodistrofie la administrarea unei doze de 40 mg/kg/2 săptămâni. Doza la care s-a produs
osteodistrofie la şobolani a fost, calculată în mg/m2, fiind de 8 ori mai mare decât doza maximă
recomandată la om şi este asociată cu o expunere plasmatică de două ori mai mare decât expunerea maximă anticipată la om pentru doza maximă recomandată. La câinii trataţi cu RISPOLEPT CONSTA timp de 12 luni cu 20 mg/kg/2 săptămâni nu s-a observat osteodistrofie. Această doză a determinat
expuneri plasmatice de până la 14 ori mai mari decât expunerea pentru doza maximă recomandată la om.
Nu a existat nici o dovadă de potenţial genotoxic.
După cum se aştepta de la un antagonist puternic al receptorilor dopaminergici D2, în studiile de
carcinogenitate efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani şi şoareci, s-au observat creşteri ale incidenţelor adenoamelor glandei pituitare (şoareci), adenoamelor endocrine pancreatice (şobolani) şi adenoamelor glandelor mamare (la ambele specii).
Într-un studiu de carcinogenitate cu administrare intramusculară de RISPOLEPT CONSTA la şobolani Wistar (Hanovra) (la doze de 5 şi 40 mg/kg/2 săptămâni), s-au observat creşterea incidenţei tumorilor endocrine pancreatice, ale glandei pituitare şi corticosuprarenale la doza de 40 mg/kg, iar tumorile
glandelor mamare au fost prezente la doze de 5 mg/kg şi 40 mg/kg. Aceste tumori observate după administrările orale şi intramusculare pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit la nivelul
receptorilor dopaminergici D2 şi cu hiperprolactinemia. Studiile pe culturi tisulare sugerează că la om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină. Hipercalcemia, despre care se stipulează că ar contribui la creşterea incidenţei tumorilor corticosuprarenale la şobolanii trataţi cu RISPOLEPT CONSTA, s-a observat la ambele grupe de scheme terapeutice. Nu există dovezi care să sugereze că hipercalcemia ar putea să determine feocromocitom la om.
Adenomul tubular renal a apărut la şobolanii masculi trataţi cu RISPOLEPT CONSTA la
40 mg/kg/2 săptămâni. Nu au apărut tumori renale la grupurile de control tratate cu doza mică, NaCl 0,9%, sau microsferele vehicul la grupul martor. Nu se cunoaşte mecanismul care stă la baza tumorilor renale la şobolanii masculi Wistar (Hanovra) trataţi cu RISPOLEPT CONSTA. În studiile de
carcinogenitate efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani Wistar (Wiga) sau la şoareci Swiss nu a apărut o creştere a incidenţei tumorilor renale legate de tratament. Studiile efectuate pentru a explora diferenţele de subtulpină în profilul organului tumoral sugerează că subtulpina Wistar (Hanovra) folosită în studiul carcinogenităţii diferă substanţial de subtulpina folosită în studiul
carcinogenităţii în cazul administrării orale în ceea ce priveşte modificările renale non-neoplazice
spontane legate de vârstă, creşteri ale valorilor prolactinei serice şi schimbările renale, ca răspuns la risperidonă. Nu există date care să indice modificări renale la câinii trataţi cronic cu RISPOLEPT CONSTA.
Nu se cunoaşte relevanţa osteodistrofiei, a tumorilor prolactin-mediate şi a presupuselor tumori renale legate de subtulpina specifică în ceea ce priveşte riscul la om.
S-a observat iritaţie locală la nivelul locului de injectare la câini şi şobolani după administrarea unor
doze mari de RISPOLEPT CONSTA. Într-un studiu cu administrare intramusculară, cu durata de 24 de luni, cu privire la carcinogenitatea la şobolani, nu s-a observat o creştere a incidenţei tumorilor la locul injectării fie în grupul la care s-a administrat substanţa activă, fie în cel căruia s-a administrat substanţa martor.
Studiile efectuate in vitro şi in vivo la modelele animale arată că dozele mari de risperidonă pot
determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere teoretică a riscului de torsadă a vârfurilor la pacienţi.
Proprietăți farmaceutice - RISPOLEPT 37,5mg
Pulbere
poli-(d,l-lactid-co-glicolidă)
Solvent Polisorbat 20 Carmeloză sodică
Hidrogenofosfat disodic dihidrat Acid citric anhidru
Clorură de sodiu Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
3 ani la 2-8°C.
După reconstituire: stabilitatea fizico-chimică a suspensiei reconstituite a fost demonstrată pentru 24 de ore la 25°C.
Din punct de vedere microbiologic, suspensia reconstituită trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat, timpul şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului şi acest timp nu ar
trebui să depăşească 6 ore la 25°C, decât dacă reconstituirea s-a produs în condiţii controlate şi validate din punct de vedere aseptic.
A se păstra cutia la frigider (2°C - 8°C).
Dacă nu poate fi păstrat la frigider, RISPOLEPT CONSTA poate fi păstrat la temperatura camerei (la temperaturi mai mici de 25°C) maximum 7 zile până la utilizare.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţii de păstrare ale medicamentului reconstituit, a se vedea pct. 6.3.
Dispozitiv de acces la flacon fără ac
-
Un flacon care conţine pulbere.
-
Un adaptor pentru flacon pentru reconstituire.
-
O seringă preumplută cu solvent pentru RISPOLEPT CONSTA.
-
Două ace Terumo SurGuard®3 pentru injectare intramusculară (un ac securizat 21 G UTW de 1 inci (0,8mm × 25 mm) cu dispozitiv de protecţie a acului pentru administrare în muşchiul deltoid şi un ac securizat 20 G TW de 2 inci (0,9 mm × 51 mm) cu dispozitiv de protecţie a acului pentru
administrare în muşchiul gluteal).
RISPOLEPT CONSTA este disponibil în ambalaje conţinând 1 sau 5 cutii (ambalaj colectiv). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
şi alte instrucţiuni de manipulare
Informaţii importante
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
RISPOLEPT CONSTA necesită atenţie deosebită pentru fiecare pas din "Instrucţiunile de utilizare", pentru a asigura administrarea cu succes.
Utilizaţi componentele furnizate
Componentele din această cutie sunt concepute special pentru a fi utilizate împreună cu RISPOLEPT CONSTA. RISPOLEPT CONSTA trebuie reconstituit doar cu solventul furnizat în ambalaj.
Nu înlocuiţi NICIUN component din cutie.
Nu păstraţi suspensia după reconstituire
Administraţi doza cât mai repede posibil după reconstituire pentru a evita depunerile.
Administrarea corectă a dozei
DISPOZITIV DE UNICĂ FOLOSINŢĂ
Trebuie administrat tot conţinutul flaconului pentru a asigura administrarea dozei prescrise de RISPOLEPT CONSTA.
A nu se reutiliza
Dispozitivele medicale necesită materiale cu caracteristici specifice pentru a funcţiona corespunzător. Aceste caracteristici au fost verificate doar pentru o singură utilizare. Orice încercare de reprocesare a dispozitivului pentru reutilizare ulterioară poate influenţa negativ integritatea dispozitivului sau poate conduce la o deteriorare a performanţelor.
Vârf
ascuţit
Capac
alb
Microsfere
Dispozitiv securizat al acului
Protecţie transparentă a acului
Capac colorat
Flacon
Porţiune evazată
Diluant
Deschiderea amboului
Guler alb
Piston
Seringă preumplută
Adaptor pentru flacon
Conținutul ambalajului
| Ace Terumo SurGuard® 3 pentru injectare | |||
| Deltoid 25 mm (1 inci) | Gluteal 51 mm (2 inci) | ||
23
| Se scoate afară cutia | Se conectează la flacon adaptorul pentru flacon |
| Se așteaptă 30 minuteSe scoate cutia din frigider şi se lasă la temperatura camerei timp de cel puţin 30 minute înainte de reconstituire.Nu se încălzește în alt mod. | Se scoate capacul flaconuluiSe îndepărtează capacul colorat al flaconului.Se șterge vârful dopului de culoare gri cu un tampon cu alcool.Se lasă să se usuce.Nu se îndepărtează dopul de cauciuc de culoare gri. | Se pregătește adaptorul pentru flaconSe ține blisterul steril așa cum este indicat în imagine.Se trage şi se îndepărtează partea de hârtie din spate.Nu se scoate adaptorul pentru flacon din blister.Nu se atinge deloc vârful. Acest lucru va conduce la contaminare. | Se conectează la flacon adaptorul pentru flaconSe așează flaconul pe o suprafaţă dură şi se ține de partea de jos. Secentrează adaptorul pentru flacon peste dopul de cauciuc de culoare gri. Se împinge în jos adaptorul pentru flacon până când sefixează corect în poziţie.Nu se așează adaptorul pentru flacon în poziţie înclinată, deoarece solventul se poate scurge atunci când este transferat în flacon.Incorect |
Asamblarea componentelor
Pasul 1
Se conectează seringa preumplută la adaptorul pentru flacon
| Se îndepărtează blisterul sterilSe îndepărtează adaptorul flaconului din blisterul steril numai atunci când sunteţi gata să îndepărtaţi capacul alb de la seringa preumplută.Se ține flaconul înpoziţie verticală pentru a împiedica scurgerea.Se ține de partea de jos a flaconului şi se trage de blisterul steril pentru a-l îndepărta.Nu se scutură.Nu se atinge adaptorul pentru flacon.Acest lucru va conduce la contaminare. | Se poziționează corect mânaSe ține de gulerul alb localizat la vârful seringii.Nu se ține seringa de corpul din sticlă în timpul asamblării.Incorect | Se scoate capaculŢinând de gulerul alb, se trage de capacul alb. Nu se rotește sau se taie capacul alb.Nu se atinge vârful seringii. Acest lucru va conduce la contaminare.Atunci cand capacul este îndepărtat, seringa arată în acest fel.Partea desfăcută a capacului se poate arunca. | Se conectează seringa la adaptorul pentru flaconSe ține de marginea adaptorului pentru flacon pentru caacesta să fie stabil. Se ține seringa de gulerul alb apoi se introduce vârful în adaptorul pentru flacon.Nu se ține seringa de corpul din sticlă.Acest lucru poate conduce la slăbirea sau detaşarea gulerului alb.Se atașează seringa la adaptorul pentru flacon printr-omişcare fermă de rotire în sensul acelor de ceasornic până când se fixează. Nu se strânge prea tare. Dacă este preastrâns, vârful seringii se poate rupe. |
| Pasul 2 Reconstituirea microsferelor | |||
| Se injectează solventul Se injectează întreaga cantitate de solvent din seringă în flacon.Conţinutul flaconului este acum sub presiune. Se continuă apăsarea în jos a tijei pistonului cu ajutorul degetului mare. | sec.Se suspendă microsferele în solventSe ține în continuare pistonul apăsat, se scutură cu putere cel puţin 10 secunde, aşa cum indică imaginea. Se verifică suspensia. Când este amestecată corespunzător,suspensia are un aspect uniform, gros şi lăptos. Microsferele vor fi vizibile în lichid.Se trece imediat la pasul următor pentru ca suspensia să nu se sedimenteze. | Se transferă suspensia în seringă Se întoarce flaconul cu capul în jos. Se trage uşor pistonul în jos pentru a retrage întreg conţinutul din flacon în seringă. | Se îndepărtează adaptorul pentru flaconSe ține de gulerul alb al seringii şi se desface din adaptorul pentru flacon. Sedetaşează porţiunea perforată a etichetei flaconului. Se aplică eticheta detaşată pe seringă pentru identificare.Se eliminăcorespunzător atât flaconul, cât şi adaptorul pentruflacon. |
| Pasul 3 Se ataşează acul | ||
| Deltoid 25 Gluteal 51mm (1 inci) mm (2 inci)Se alege acul corespunzătorSe alege acul în funcţie de zona de injectare(muşchiul gluteal sau deltoid).i | Se ataşează aculSe desface parţial folia blisterului şi se prinde de baza acului, după cum este indicat în imagine.Se ține de gulerul alb al seringii, se ataşează seringa la amboul acului cu o mişcarefermă de rotire în sensul acelor de ceasornic până când sefixează.Nu se atinge amboul acului. Acest lucru va conduce lacontaminare. | Se resuspendă microsfereleSe îndepărtează complet folia blisterului. Imediat înainte de injectare, se scutură din nou seringa cu putere, deoarece este posibil ca soluţia să se fi sedimentat. |
| Pasul 4 Se injectează doza | ||||
| Se îndepărtează protecţia transparentă a aculuiSe împinge dispozitivul desiguranţă al acului spre seringă,după cum indică imaginea. Apoi se ţine de gulerul alb al seringii şi se scoate cu atenţie protecţia transparentă a acului.Nu se răsucește protecţiatransparentă a acului, deoarece amboul se poate slăbi. | Se îndepărtează bulele de aerSe ține seringa în sus şi se atinge uşor pentru ca bulele de aer să se ridice la suprafaţă.Încet şi cu atenţie se împinge pistonul în sus pentru a elimina aerul. | Se injectează Se injectează imediat întregconţinutul seringii intramuscular (i.m.) în muşchiul gluteal sau muşchiul deltoid al pacientului.Injectarea gluteală trebuie făcută în cadranul supero- extern al zonei gluteale.Nu se administrează intravenos. | DUPĂSe introduce acul în dispozitivul de siguranţăCu o mână, seaşează dispozitivul de siguranţă al acului pe o suprafaţă tare şiplană, la un unghi de 45 de grade. Se împinge în jos cu o mişcare fermă,rapidă până cândacul intră complet în dispozitivul desiguranţă.Se evită înţeparea cu acul:Nu se utilizează ambele mâini.Nu se scoateintenţionat şi nu se manipulează incorect dispozitivul de siguranţă al acului.Nu se încearcă îndreptarea acului sau să introducerea în dispozitivul desiguranţă, dacă acul este îndoit sau deteriorat. | Se aruncă acele în modcorespunzătorSe verifică pentru a confirma că dispozitivul desiguranţă al acului este bine fixat. Se aruncă într-un container pentruobiecte ascuţite. Se aruncă şi acul neutilizat furnizat în cutia medicamentului. |