Copaxone este indicat pentru tratamentul sclerozei multiple (SM) forma cu recăderi și remisiuni (vezi pct. 5.1 pentru informații importante privind grupele de pacienți la care a fost stabilită eficacitatea).

Copaxone nu este indicat în tratamentul SM progresive primară sau secundară.

Iniţierea tratamentului cu Copaxone va fi supravegheată de un medic specialist neurolog sau de un medic cu experienţă în tratarea SM.

Doza recomandată pentru adulţi este de 40 mg de acetat de glatiramer (o seringă preumplută) administrată sub formă de injecție subcutanată, de trei ori pe săptămână, la intervale de cel puțin 48 de ore.
Până în prezent nu a fost stabilită durata tratamentului.
O decizie privind durata tratamentului trebuie luată de către medicul specialist prin evaluarea clinică individuală a fiecărui pacient.

Insuficiență renală
Nu a fost studiată în mod special utilizarea Copaxone la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Vârstnici
Nu a fost studiată în mod special utilizarea Copaxone la vârstnici.

Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea acetatului de glatiramer la copii și adolescenți nu a fost stabilită.
Nu sunt disponibile suficiente informaţii privind utilizarea Copaxone 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână la copiii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani pentru a face recomandări privind utilizarea acestuia. De aceea, Copaxone 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână nu trebuie utilizat la această categorie de vârstă.

Copaxone este destinat utilizării subcutanate.
Pacienţii trebuie instruiţi asupra tehnicii de auto-injectare şi vor fi supravegheaţi de un cadru medical de specialitate la prima autoinjectare şi timp de 30 minute după aceea.
Se va alege un loc diferit pentru fiecare injectare, în scopul reducerii posibilităţii apariţiei oricărei iritaţii sau dureri locale. Locurile pentru autoinjectare includ: abdomenul, braţele, șoldurile şi coapsele.

În cazul în care pacienţii doresc să se autoinjecteze cu un dispozitiv de injectare, este disponibil dispozitivul CSYNC. Dispozitivul CSYNC este un autoinjector care trebuie utilizat împreună cu seringile preumplute de Copaxone și nu a fost testat cu alte seringi preumplute. Dispozitivul CSYNC trebuie utilizat așa cum este recomandat în informațiile furnizate de producatorul dispozitivului.

Copaxone este contraindicat în următoarele situaţii:

• Hipersensibilitate la substanţa activă (acetatul de glatiramer) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

Copaxone trebuie administrat numai pe cale subcutanată. Copxone nu trebuie administrat intravenos sau intramuscular.

Medicul curant trebuie să îi explice pacientului că este posibil să apară la câteva minute după injectare cu Copaxone o reacţie având cel puţin unul dintre următoarele simptome: vasodilataţie (înroşire a pielii), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor simptome sunt de scurtă durată şi dispar spontan, fără sechele. Dacă apar reacţii adverse severe, pacientul trebuie să întrerupă imediat tratamentul cu Copaxone şi să contacteze medicul curant sau alt medic. Se va institui tratamentul simptomatic corespunzător.

Nu există date care să sugereze că există un risc special privind acest tip de reacţii pentru anumite categorii de pacienţi. Totuşi, Copaxone se va administra cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni cardiace. Aceşti pacienţi vor fi atent supravegheaţi pe durata tratamentului.

Au fost rareori raportate convulsii şi/sau reacţii de hipersensibilitate grave (reacţii anafilactoide) sau alergice.

Pot apărea rareori reacţii de hipersensibilitate grave (de exemplu bronhospasm, anafilaxie sau urticarie). Dacă reacţiile sunt severe, se va institui un tratament adecvat şi se va întrerupe administrarea Copaxone .

Au fost detectaţi anticorpi anti-acetat de glatiramer în plasma pacienţilor care au utilizat un tratament cronic cu Copaxone. Valorile maxime ale titrurilor de anticorpi au fost atinse după 3-4 luni de

tratament, apoi valorile titrurilor de anticorpi s-au diminuat şi s-au stabilizat la o valoare puţin mai ridicată decât cea de bază.

Nu există date care să sugereze că aceşti anticorpi anti-acetat de glatiramer sunt neutralizanţi sau că formarea lor afectează eficacitatea clinică a Copaxone.

La pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizată funcţia renală, pe parcursul tratamentului cu Copaxone. Deşi nu s-a evidenţiat depunerea glomerulară a complexelor imune, nu poate fi exclusă această posibilitate.

Au fost raportate cazuri rare de leziuni hepatice severe (inclusiv hepatită cu icter, insuficiență hepatică și, în cazuri izolate, transplant de ficat). Leziunile hepatice au apărut în interval de zile până la ani după inițierea tratamentului cu Copaxone. Majoritatea cazurilor de leziuni hepatice severe s-au remis odată cu încetarea tratamentului. În unele cazuri, aceste reacții au apărut în prezența consumului excesiv de alcool, leziunilor hepatice existente sau în antecedente și utilizării altor medicamente potențial hepatotoxice. Pacienții trebuie monitorizați periodic pentru depistarea semnelor de leziuni hepatice și instruiți să solicite asistență medicală imediată în caz de apariție a simptomelor de leziuni hepatice.În cazul unei leziuni hepatice semnificative clinic, trebuie luată în considerare oprirea administrării Copaxone.

Nu s-au evaluat complet interacţiunile între Copaxone şi alte medicamente. Nu există date disponibile privind interacţiunea cu interferonul beta.

S-a observat o incidenţă crescută a reacţiilor la locul injectării la pacienţii tratați concomitent cu Copaxone şi corticosteroizi.

Studiile in vitro sugerează că acetatul de glatiramer se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, dar nu este dislocat de pe acestea de către fenitoină sau carbamazepină şi nici nu dislocă fenitoina sau carbamazepina de la nivelul proteinelor plasmatice. Teoretic, Copaxone are proprietatea de a afecta distribuţia substanţelor legate de proteine, de aceea, administrarea concomitentă a acestora trebuie monitorizată atent.

Sarcina

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Datele existente privind femeile gravide nu indică toxicitate malformativă sau toxicitate feto/neonatală la Copaxone 20 mg/ml. Datele privind utilizarea Copaxone 40 mg/ml sunt în concordanță cu aceste constatări. Până în prezent, nu există informații relevante provenite din studii epidemiologice. Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea Copaxone în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiul pentru mamă depășește riscul pentru făt.

Alăptare

Proprietățile fizico-chimice și absorbția orală scăzută sugerează că expunerea nou-născuților/sugarilor la acetat de glatiramer prin laptele matern uman este neglijabilă. Un studiu retrospectiv non- intervențional la 60 de sugari alăptați ai mamelor expuse la acetat de glatiramer, comparativ cu 60 de sugari alăptați ai mamelor care nu au fost expuse la nicio terapie de modificare a bolii și datele limitate de după punerea pe piață la om nu au arătat efecte negative ale acetatului de glatiramer.

Copaxone poate fi utilizat în timpul alăptării.

Nu au fost efectuate studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Majoritatea datelor privind siguranța administrării Copaxone au fost acumulate din studiul utilizând Copaxone 20 mg/ml, administrat sub formă de injecție subcutanată, o dată pe zi. Această secțiune prezintă datele privind siguranța acumulate din patru studii clinice, placebo controlate, efectuate cu Copaxone 20 mg/ml, administrat o dată pe zi și dintr-un studiu clinic, placebo controlat, efectuat cu Copaxone 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână.

Nu a fost efectuată o comparație directă privind siguranța între Copaxone 20 mg/ml (administrat zilnic) și Copaxone 40 mg/ml (administrat de trei ori pe săptămână), în cadrul aceluiași studiu clinic.

Copaxone 20 mg/ml (administrat o dată pe zi)

În toate studiile clinice efectuate cu Copaxone 20 mg/ml, cele mai frecvente reacţii adverse observate şi raportate de majoritatea pacienţilor tratați cu Copaxone, au fost reacţiile locale la locul injectării. În studiile controlate, procentul pacienţilor care au raportat aceste reacţii, cel puţin o dată, a fost mai mare în grupul de tratament cu Copaxone 20 mg/ml (70%) faţă de cel din grupul la care s-a administrat placebo (37%). Cele mai frecvente, reacţii la locul injectării raportate la pacienţii trataţi cu Copaxone 20 mg/ml comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, au fost: eritem, durere, induraţie, prurit, edem, inflamaţie şi hipersensibilitate.

Au fost descrise reacţii imediate post-injectare care constau în cel puţin unul sau mai multe din următoarele simptome: vasodilataţie (eritem facial tranzitoriu), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie (vezi pct. 4.4). Acest tip de reacţie poate să apară la câteva minute de la injectarea Copaxone. Cel puţin unul dintre simptomele acestui tip de reacţie a fost raportat cel puţin o dată de 31% dintre pacienţii tratați cu Copaxone 20 mg/ml faţă de 13% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

Reacțiile adverse identificate din studiile clinice și experiența după punerea pe piață sunt prezentate în tabelul de mai jos. Datele din studiile clinice au fost obţinute din patru studii clinice pilot, dublu-orb, placebo controlate, care au inclus în total 512 pacienţi trataţi cu Copaxone 20 mg/ml şi 509 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de maxim 36 luni. Trei studii au fost efectuate pentru indicația de scleroză multiplă la care alternează episoadele de recădere cu cele de remisiune (SMRR) şi au inclus 269 pacienţi trataţi cu Copaxone 20 mg/ml şi 271 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de maxim 35 luni. Al patrulea studiu a fost efectuat la pacienţi care au prezentat un prim episod clinic şi au fost consideraţi ca având risc crescut de apariţie a sclerozei multiple clinic definite şi a inclus 243 pacienţi trataţi cu Copaxone 20 mg/ml şi 238 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de maxim 36 luni.

*Incidenţă mai mare cu peste 2% (>2/100) la grupul tratat cu Copaxone faţă de cel la care s-a administrat placebo. Reacţiile adverse fără simbolul * prezintă o diferenţă de incidenţă între grupuri mai mică sau egală cu 2%.

§ Termenul “Reacţii la locul injectării” (diferite tipuri) cuprinde toate evenimentele adverse ce apar la locul injectării, cu excepţia atrofiei la locul injectării şi a necrozei la locul injectării, care sunt prezentate separat în tabel.

♣ Sunt incluşi termeni care descriu lipoatrofia localizată la locul injectării.

# Au fost raportate puține cazuri cu transplant de ficat.

În cel de-al patrulea studiu menționat mai sus, perioada placebo controlată a fost urmată de o fază de tratament în regim deschis. În timpul perioadei de urmărire de până la 5 ani a tratamentului în regim deschis, nu a fost observată nicio modificare a profilului de risc al Copaxone 20 mg/ml.

Au fost raportate reacţii anafilactoide rare (≥ 1/10000 și < 1/1000) la pacienţi cu SM trataţi cu Copaxone în cadrul unor studii clinice deschise şi din supravegherea de după punerea pe piaţă a Copaxone.

Copaxone 40 mg/ml (administrat de trei ori pe săptămână)

Siguranța administrării Copaxone 40 mg/ml a fost evaluată în cadrul unui studiu clinic, dublu-orb, placebo controlat, efectuat la pacienți diagnosticați cu SMRR, care a inclus în total 943 pacienţi trataţi cu Copaxone 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână şi 461 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de 12 luni.

În general, reacțiile adverse la medicament observate la pacienții tratați cu Copaxone 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână au fost cele deja cunoscute și descrise pentru Copaxone 20 mg/ml, administrat zilnic. În mod deosebit, reacţiile adverse la locul injectării (RLI) și reacțiile imediate post- injectare (RPI) au fost raportate cu o frecvență mai mică pentru Copaxone 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână decât pentru Copaxone 20 mg/ml, administrat zilnic (RLI 35,5% vs. 70%, respectiv RPI 7,8% vs. 31%).

Reacţiile adverse la locul injectării au fost raportate de către 36% dintre pacienții tratați cu Copaxone 40 mg/ml, comparativ cu 5% dintre pacienții tratați cu placebo. Reacțiile imediate post-injectare au fost raportate de către 8% dintre pacienții tratați cu Copaxone 40 mg/ml, comparativ cu 2% dintre pacienții tratați cu placebo.

S-au raportate câteva reacții adverse specifice:

• Au fost raportate reacții anafilactoide rare (≥1/10000, <1/1000) la pacienţi cu SM trataţi cu Copaxone 20 mg/ml în cadrul unor studii clinice deschise şi din supravegherea de după punerea pe piaţă. Au fost raportate de către 0,3% dintre pacienții tratați cu Copaxone 40 mg/ml (Mai puțin frecvente: ≥ 1/1000 și < 1/100).

• Nu a fost raportată necroză la locul injectării.

• Eritemul cutanat și durerea la nivelul extremităților, reacții adverse ce nu au fost descrise pentru Copaxone 20 mg/ml, au fost raportate fiecare de către 2,1% dintre pacienții tratați cu Copaxone 40 mg/ml (Frecvente: ≥ 1/100 și < 1/10).

• Afectarea hepatică determinată de medicament și hepatita toxică au fost raportate fiecare de către un pacient (0,1%) tratat cu Copaxone 40 mg/ml (Mai puțin frecvente: ≥ 1/1000 și

< 1/100).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptome

Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj cu Copaxone (până la 300 mg acetat de glatiramer). Aceste cazuri nu au fost asociate cu alte reacţii adverse decât cele menţionate la punctul 4.8.

Management

În caz de supradozaj, pacienţii vor fi monitorizaţi şi se va institui un tratament adecvat, simptomatic şi de susţinere a funcțiilor vitale.