AZITROX 500 mg COMPR. FILM.

Azitrox este indicat în tratamentul următoarelor infecții, la adulți și adolescenți cu greutatea minimă de 45 de kg (vezi pct. 4.4 și 5.1):

• Amigdalită și faringită streptococică acută

• Sinuzită bacteriană acută

• Otită medie bacteriană acută

• Pneumonie comunitară (PC)

• Infecții cutanate și ale țesuturilor moi de etiologie bacteriană, acute (ABSSSI)

• Eritem migrator (faza localizată a bolii Lyme, cu debut precoce)

• Uretrită și cervicită cauzate de Chlamydia trachomatis

  Azitrox este indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu exacerbare acută a bronșitei cronice

  Trebuie avute în vedere recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a agenților antibacterieni.

Doze

Adulţi și adolescenţi cu greutatea minimă de 45 kg

Azitromicina trebuie administrată sub forma unei doze zilnice unice.

Tabelul 1: Recomandări de doze pentru adulți și adolescenți cu greutatea minimă de 45 kg

Doză omisă

Dacă au trecut 12 ore sau mai puțin de la doza omisă, pacientului trebuie să i se recomande să ia doza cât mai curând posibil și apoi să ia următoarea doză la ora obișnuită. Dacă au trecut mai mult de 12 ore de la ora la care este administrată de obicei doza, pacientului trebuie să i se recomande să aștepte până la următoarea doză programată.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu RFG ≥ 10 ml/min. La pacienți cu RFG < 10 ml/min azitromicina trebuie administrată cu prudență (vezi pct. 5.2).

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară (clasa A conform clasificării Child Pugh) sau moderată (clasa B conform clasificării Child Pugh) (vezi pct. 5.2). Nu sunt disponibile date la pacienți cu insuficiență hepatică severă (clasa C conform clasificării Child Pugh). Prin urmare, azitromicina trebuie administrată cu prudență la acești pacienți (vezi pct. 4.4).

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți vârstnici (vezi pct. 5.2). Întrucât este mai probabil ca vârstnicii să prezinte afecțiuni proaritmice, se recomandă prudență specială, din cauza riscului de apariție a aritmiei cardiace și torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Azitrox nu prezintă utilizare relevantă la pacienți copii și adolescenți pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bronșitei cronice.

Sunt disponibile și alte forme farmaceutice care pot fi mai potrivite pentru tratarea pacienților care nu pot înghiți comprimate, precum și a pacienților copii și adolescenți cu greutatea sub 45 kg.

Mod de administrare

Pentru administrare orală.
Comprimatele trebuie înghițite întregi, sub forma unei doze zilnice unice, și pot fi administrate în timpul mesei sau în afara meselor. Administrarea imediat înainte de masă poate îmbunătăți tolerabilitatea gastro-intestinală.

Hipersensibilitate la substanța activă, la eritromicină, la orice antibiotic macrolid sau ketolid sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1;

Potențial de rezistență

Azitromicina poate favoriza dezvoltarea rezistenței, din cauza nivelurilor asociate în plasmă și în țesuturi, de lungă durată și în scădere, după finalul tratamentului (vezi pct. 5.2). Tratamentul cu azitromicină trebuie inițiat numai după o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor, ținând cont de prevalența locală a rezistenței și atunci când schemele de tratament preferate nu sunt indicate.

Reacții cutanate severe și de hipersensibilitate

În asociere cu tratamentul cu azitromicină au fost raportate reacții alergice grave rare, incluzând angioedem și anafilaxie (rareori cu rezultat letal), reacții adverse cutanate severe (RACS), incluzând sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), care pot pune viața în pericol sau pot avea rezultat letal (vezi pct. 4.8). La momentul prescrierii, pacienții trebuie avertizați în privința semnelor și simptomelor și trebuie monitorizați îndeaproape pentru identificarea eventualelor reacții cutanate. Unele dintre aceste reacții la azitromicină au dus la simptome recurente și au necesitat o perioadă mai lungă de observație și tratament. Dacă survine o reacție alergică, administrarea azitromicinei trebuie oprită și trebuie instituit tratament adecvat.

Medicii trebuie să cunoască faptul că poate surveni reapariția simptomelor alergice atunci când

tratamentul simptomatic este oprit.

Prelungirea intervalului QT:

În timpul tratamentului cu alte macrolide, incluzând azitromicina, au fost observate prelungirea repolarizării cardiace și a intervalului QT, ceea ce presupune un risc de apariţie a aritmiei cardiace și torsadei vârfurilor (vezi pct 4.8). Prin urmare, întrucât următoarele situații pot determina un risc crescut de aritmii ventriculare (incluzând torsada vârfurilor), care pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu afecțiuni proaritmice existente (mai ales femei și pacienți vârstnici), cum sunt pacienții:

• Cu prelungire congenitală sau documentată a intervalului QT

• Cărora li se administrează în prezent tratament cu alte substanţe active despre care se cunoaște că prelungesc intervalul QT (vezi pct. 4.5);

• Cu perturbări electrolitice, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie

• Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă

• Pacienți vârstnici: pacienții vârstnici pot fi mai susceptibili la efectele asociate medicmentelor

asupra intervalului QT.

Hepatotoxicitate

Întrucât ficatul este principala cale de eliminare a azitromicinei, aceasta trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu boală hepatică semnificativă. În cazul utilizării azitromicinei au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă, care poate duce la insuficiență hepatică care poate pune viața în pericol. De

asemenea, în cazul utilizării azitromicinei au fost raportate hepatită, icter colestatic, necroză hepatică și insuficiență hepatică, unele dintre acestea cu rezultat letal (vezi pct. 4.8). Este posibil ca unii pacienți să aibă boală hepatică preexistentă sau să fi luat alte medicamente hepatotoxice. Pacienților trebuie să li se recomande să oprească administrarea azitromicinei și să își contacteze medicul dacă apar semne și simptome de disfuncție hepatică, de exemplu astenie cu evoluție rapidă asociată cu icter, urină de culoare închisă, tendință de sângerare sau encefalopatie hepatică. În astfel de cazuri, trebuie efectuate imediat teste funcționale hepatice/investigații.

Diaree asociată cu Clostridioides difficile (DACD), colită pseudomembranoasă

DACD și colita pseudomembranoasă au fost raportate în cazul azitromicinei și acestea pot varia ca severitate de la diaree ușoară până la colită cu rezultat letal (vezi pct. 4.8). DACD și colita pseudomembranoasă trebuie avute în vedere la pacienții care se prezintă cu diaree în timpul administrării azitromicinei sau ulterior administrării. Trebuie avute în vedere oprirea tratamentului cu azitromicină și utilizarea măsurilor de susținere, împreună cu administrarea unui tratament specific pentru C. difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.

Infecții cu transmitere sexuală

Este foarte probabil ca Neisseria gonorrhoeae să fie rezistentă la macrolide, inclusiv la azalida azitromicină (vezi pct. 5.1). Prin urmare, azitromicina nu este recomandată pentru tratamentul gonoreei și bolii inflamatorii pelvine necomplicate, cu excepția cazului în care rezultatele de laborator au confirmat sensibilitatea agentului patogen la azitromicină. Dacă nu este tratată sau tratată suboptim, această afecțiune poate duce la complicații cu debut întârziat, cum sunt infertilitate și sarcină ectopică.

În plus, dacă este avută în vedere o doză unică de azitromicină pentru tratamentul uretritei și al cervicitei cauzate de N. gonorrhoeae sau C. trachomatis (vezi pct. 4.2), trebuie exclusă o infecție urogenitală concomitentă cu Mycoplasma genitalium, din cauza riscului crescut de apariție a rezistenței acestui agent patogen.

Mai mult, trebuie exclusă o infecție concomitentă cauzată de Treponema pallidum, întrucât simptomele de sifilis în faza de incubare pot fi mascate, ceea ce întârzie diagnosticul.

La toți pacienții cu infecții urogenitale transmise pe cale sexuală, trebuie inițiat tratament antibacterian

și trebuie efectuate teste microbiologice de monitorizare.

Miastenia gravis

Au fost raportate exacerbări ale miasteniei gravis și debut de novo al simptomelor sindromului miastenic la pacienții cărora li se administrează tratament cu azitromicină (vezi pct. 4.8).

Agenți patogeni non-sensibili

Utilizarea azitromicinei poate duce la supradezvoltarea agenților patogeni non-sensibili. Dacă apare o suprainfecție, poate fi necesară întreruperea tratamentului sau alte măsuri adecvate.

Derivați de ergot

La pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu există date cu privire la posibilitatea unei interacţiuni între ergot şi azitromicină. Totuși, din cauza posibilităţii teoretice de ergotism, azitromicina nu poate fi administrată concomitent cu derivaţi de ergot.

Deși azitromicina este un inhibitor slab al CYP450 și nu interacționează semnificativ cu substraturile CYP450, inhibarea CYP3A4 nu poate fi exclusă complet. Prin urmare, se recomandă prudență în cazul administrării concomitente cu substraturi ale CYP3A4 cu indice terapeutic îngust.

Azitromicina este un inhibitor al transportorului glicoproteină P (gp P). Administrarea azitromicinei concomitent cu substraturi ale gp P, de exemplu digoxină și colchicină, poate crește expunerea la acestea. Pentru medicamentele cu indice terapeutic îngust, se recomandă prudență și monitorizare

clinică și/sau terapeutică și ajustarea dozei după caz. Timpul de înjumătățire plasmatică relativ lung al

azitromicinei trebuie luat în considerare în acest context (vezi pct. 5.2).

Medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT

Azitromicina trebuie utilizată cu prudență la pacienți cărora li se administrează medicamente despre care se cunoaște că prelungesc intervalul QT (vezi pct. 4.4), de exemplu antiaritmice din clasele IA (de exemplu chinidină și procainamidă) și III (de exemplu dofetilidă, amiodaronă și sotalol), medicamente antipsihotice (de exemplu pimozidă), antidepresive (de exemplu citalopram), fluorochinolone (de exemplu moxifloxacină și levofloxacină), cisapridă, clorochină și hidroxiclorochină.

Informațiile privind interacțiunile medicamentoase dintre azitromicină și posibilele medicamente administrate concomitent sunt prezentate în rezumat în tabelul și textul de mai jos. Interacțiunile medicamentoase descrise se bazează pe studiile clinice de interacțiuni medicamentoase efectuate cu azitromicină sau, acolo unde este indicat, sunt interacțiuni medicamentoase potențiale care pot apărea cu azitromicina.

Tabelul 2: Interacțiuni medicamentoase relevante clinic între azitromicină și alte medicamente

Nu au fost observate modificări relevante clinic ale expunerii la azitromicină sau la medicamentele administrate concomitent în studiile clinice care au evaluat posibilele interacțiuni medicamentoase ale azitromicinei cu antiacide orale (hidroxid de aluminiu/hidroxid de magneziu), carbamazepină, cetirizină, cimetidină, efavirenz, fluconazol, metilprednisolon, midazolam, rifabutină, sildenafil, teofilină, triazolam, trimetoprim/sulfametoxazol și zidovudină.

Copii și adolescenți

Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Sarcina

Au fost efectuate studii asupra funcției de reproducere la animale cu doze până la concentrații moderat maternotoxice. În aceste studii nu au fost evidențiate efecte teratogene. Totuși, nu au fost efectuate studii adecvate și bine controlate la femei gravide.

Există un număr mare de date provenite din studii observaționale privind expunerea la azitromicină în timpul sarcinii (peste 7 000 sarcini expuse la azitromicină). Majoritatea acestor studii nu sugerează un risc crescut de efecte adverse fetale, de exemplu malformații congenitale majore sau malformații cardiovasculare.

Dovezile epidemiologice asociate cu riscul de avort spontan după expunerea la azitromicină în primul trimestru de sarcină nu sunt concludente. Studiile la animale nu au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

Azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă este necesar din punct de vedere clinic.

Alăptarea

Azitromicina se excretă în laptele uman în măsură substanțială. Nu au fost observate efecte adverse grave asupra sugarilor, iar efectele precum diareea, infecția fungică a mucoaselor, precum și hipersensibilitatea pot surveni la nou-născuți/sugari chiar și la doze subterapeutice. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu azitromicină având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea

În studiile efectuate la șobolan asupra fertilității au fost observate rate reduse de gestație după administrarea de azitromicină. Relevanța acestei constatări la om nu este cunoscută.

Azitrox are influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La unii pacienți tratați cu azitromicină au fost raportate amețeală, somnolență și convulsii și unii pacienți au prezentat tulburări de vedere și/sau auz. Acest aspect trebuie avut în vedere la evaluarea capacității unui pacient de a conduce vehicule și de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Rezumatul profilului de siguranţă

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent în timpul tratamentului includ diaree, cefalee, vărsături, durere abdominală, greață și valori anormale ale analizelor de laborator. Alte reacții adverse importante includ reacții anafilactice, torsada vârfurilor, aritmie, incluzând tahicardie ventriculară, colită pseudomembranoasă și insuficiență hepatică (vezi pct. 4.4). În asociere cu tratamentul cu azitromicină au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), incluzând sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) (vezi pct. 4.4).

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Reacțiile adverse identificate în experiența studiilor clinice și în supravegherea ulterioară punerii medicamentului pe piață sunt prezentate mai jos, în funcție de clasificarea pe aparate, sisteme și organe și de frecvență.

Frecvențele de apariție a reacțiilor adverse se definesc astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1 000 și <1/100), rare (≥1/10 000 și <1/1 000), foarte rare (<1/10 000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Tabelul 3: Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Simptome

Reacțiile adverse manifestate la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele observate la doze uzuale (vezi pct. 4.8). Simptomele tipice ale unui supradozaj cu azitromicină includ simptome gastro-intestinale, adică vărsături, diaree, durere abdominală și greață.

Tratament

În cazul unui supradozaj, se recomandă tratament simptomatic general și susținerea funcțiilor vitale și, dacă este necesar, administrarea de cărbune medicinal sau lavaj gastric.

Nu există date cu privire la efectele dializei asupra eliminării azitromicinei. Totuși, pe baza mecanismului de eliminare al azitromicinei, este puțin probabil ca dializa să determine eliminarea semnificativă a substanței active.