Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci când numai dieta, exerciţiile fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale nu realizează un control adecvat al glicemiei.

Pentru administrare orală

Baza unui tratament eficace pentru diabetul zaharat o constituie dieta adecvată, o activitate fizică practicată cu regularitate, precum şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi de urină.

Antidiabeticele orale sau insulina nu pot controla glicemia, dacă pacientul nu respectă dieta recomandată.

Doze

Doza se stabileşte în funcţie de rezultatele determinărilor valorilor glicemiei şi glicozuriei.

Doza iniţială este 1 mg glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un control eficient al glicemiei, această doză trebuie utilizată pentru tratamentul de întreţinere.

Pentru diferite scheme de tratament, sunt disponibile concentraţii adecvate.

În cazul în care nu se obţine un control satisfăcător al bolii, doza trebuie crescută pe baza controlului glicemic, în etape cu un interval de circa 1-2 săptămâni între ele, până la 2, 3 sau 4 mg glimepiridă pe zi.

O doză mai mare de 4 mg glimepiridă pe zi determină rezultate mai bune doar în cazuri excepţionale. Doza maximă recomandată este 6 mg glimepiridă pe zi.

La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de metformină, poate fi iniţiat tratament concomitent cu glimepiridă.

În timp ce se menţine doza de metformină, tratamentul cu glimepiridă se începe cu o doză mică şi apoi

se creşte treptat până la doza zilnică maximă, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.

La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de Amaryl, poate fi iniţiat tratament concomitent cu insulină, dacă este necesar. În timp ce se menţine doza de glimepiridă, tratamentul cu insulină se începe cu o doză mică şi apoi se creşte treptat, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.

În mod normal, este suficientă o doză zilnică unică de glimepiridă. Se recomandă ca această doză să fie administrată cu puţin timp înainte sau în timpul unui mic dejun substanţial sau, dacă micul dejun este omis, cu puţin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia.

Dacă o doză este omisă, acest lucru nu trebuie corectat crescând doza următoare.

Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la doza de 1 mg glimepiridă pe zi, acest fapt arată că

diabetul poate fi controlat numai prin dietă.

În timpul tratamentului, deoarece o îmbunătăţire a controlului diabetului zaharat este asociată cu creşterea sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Prin urmare, pentru a evita hipoglicemia, trebuie luată în considerare reducerea în timp a dozei sau întreruperea tratamentului. De asemenea, poate fi necesară modificarea dozei, dacă apar modificări ale greutăţii sau ale stilului de

viaţă al pacientului sau alţi factori care cresc riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.

Trecerea de la alte antidiabetice orale la Amaryl

În general, se poate trece de la alte antidiabetice orale la Amaryl. Pentru trecerea la Amaryl, trebuie luate în considerare concentraţia şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului utilizat anterior. În unele cazuri, mai ales pentru antidiabeticele orale cu timp de înjumătăţire lung (de

exemplu, clorpropamidă), se recomandă un interval liber de câteva zile, pentru a reduce la minimum

riscul de reacţii hipoglicemice cauzate de efectul aditiv.

Doza iniţială recomandată este 1 mg glimepiridă pe zi. În funcţie de răspunsul la glimepiridă, doza poate fi crescută treptat, după cum s-a menţionat mai sus.

Trecerea de la insulină la Amaryl

În cazuri excepţionale, în care la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obţinut controlul glicemiei cu insulină, poate fi indicată schimbarea tratamentului la Amaryl. Schimbarea tratamentului trebuie

efectuată sub strictă supraveghere medicală.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică

Vezi pct. 4.3.

Copii şi adolescenţi

Nu există date disponibile privind utilizarea glimepiridei la pacienţi cu vârsta sub 8 ani. Pentru copii cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani există date limitate privind utilizarea glimepiridei în monoterapie (vezi pct. 5.2).

Datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi sunt insuficiente şi, de aceea,

utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Mod de administrare

Amaryl 1 mg, Amaryl 2 mg, Amaryl 3 mg, Amaryl 4 mg şi Amaryl 6 mg Comprimatele trebuie înghiţite fără a fi mestecate, cu puţin lichid.

Glimepirida este contraindicată la pacienţii cu următoarele afecţiuni:

• hipersensibilitate la glimepiridă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare

  dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,

• diabet zaharat tip I,

• comă diabetică,

• cetoacidoză,

• tulburări severe ale funcţiilor hepatice sau renale. În cazul unor tulburări funcţionale renale sau hepatice severe, este necesară trecerea la insulină.

Amaryl trebuie administrat cu puţin timp înainte sau în timpul mesei.

Dacă mesele nu sunt luate la ore regulate sau sunt omise, tratamentul cu Amaryl poate determina

hipoglicemie. Simptomele posibile ale hipoglicemiei includ: cefalee, foame intensă, greaţă, vărsături, astenie, somnolenţă, tulburări ale somnului, nelinişte, agresivitate, tulburări de concentrare, ale atenţiei şi ale timpului de reacţie, depresie, confuzie, tulburări vizuale şi de vorbire, afazie, tremor, pareză,

tulburări senzoriale, ameţeală, senzaţie de slăbiciune, pierderea auto-controlului, delir, convulsii cerebrale, somnolenţă şi pierderea conştienţei mergând până la şi incluzând comă, respiraţie

superficială şi bradicardie. În plus, pot fi prezente semne de contrareglare adrenergică, cum sunt transpiraţii, tegumente reci şi umede, anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace.

Tabloul clinic al unei crize hipoglicemice severe poate fi asemănător cu cel al unui accident vascular cerebral.

Aproape întotdeauna, simptomele pot fi controlate prompt prin ingestia imediată de carbohidraţi (zahăr). Îndulcitorii artificiali nu au niciun efect.

Se cunoaşte de la alte sulfoniluree că, în pofida contra-măsurilor iniţiale aplicate cu succes,

hipoglicemia poate reapărea.

Hipoglicemia severă sau prelungită, controlată doar temporar prin ingestia unor cantităţi obişnuite de zahăr, necesită asistenţă medicală imediată şi, ocazional, spitalizare.

Factorii care favorizează hipoglicemia includ:

• lipsa cooperării sau incapacitatea pacientului de a coopera (mai frecvent la pacienţii vârstnici),

• malnutriţie, orar neregulat al meselor sau mese omise sau perioadele de post alimentar,

• modificări ale dietei,

• dezechilibru între efortul fizic şi aportul de carbohidraţi,

• consumul de alcool etilic, în special în asociere cu mese omise,

• insuficienţă renală,

• disfuncţie hepatică gravă,

• supradozaj cu Amaryl,

• anumite tulburări endocrine decompensate, care afectează metabolismul glucidic sau contrareglarea hipoglicemiei (de exemplu, în anumite tulburări ale funcţiei tiroidei şi în insuficienţa hipofizară

  anterioară sau în insuficienţa corticosuprarenală),

• administrare concomitentă a altor medicamente (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu Amaryl necesită o monitorizare regulată a glicemiei şi glicozuriei. În plus, se recomandă determinarea hemoglobinei glicozilate.

În timpul tratamentului cu Amaryl este necesară monitorizarea periodică hepatică şi hematologică

(mai ales leucocite şi trombocite).

În condiţii de stres (de exemplu, accidente, urgenţe chirugicale, infecţii însoţite de febră etc), poate fi indicată trecerea temporară la tratamentul cu insulină.

Nu a fost dobândită experienţă privind utilizarea Amaryl la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă

sau la pacienţi dializaţi. La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică severe este indicată trecerea la tratamentul cu insulină.

La pacienţii cu deficit de G6PD, tratamentul cu derivaţi de sulfoniluree poate duce la apariţia anemiei

hemolitice. Având în vedere faptul că glimepirida aparţine clasei derivaţilor de sulfoniluree, este

necesară prudenţă la pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie luată în considerare ca alternativă

utilizarea unui medicament non-sulfonilureic.

Amaryl conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie a glucozei-galactozei, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Amaryl 6 mg

Amaryl 6 mg comprimate conţine agentul de colorare galben amurg FCF lac de aluminiu (E110), care

poate determina reacţii alergice.

Amaryl 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg și 6 mg

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Dacă glimepirida este administrată concomitent cu anumite alte medicamente, pot să apară atât o creştere nedorită, cât şi o scădere nedorită a acţiunii hipoglicemiante a glimepiridei. Din acest motiv, alte medicamente trebuie să se administreze numai după ce a fost informat medicul (sau dacă sunt prescrise de către medic).

Glimepirida este metabolizată de către izoenzima 2C9 a citocromului P450 (CYP2C9). Este cunoscut că metabolizarea sa este influenţată de administrarea concomitentă de inductori (de exemplu, rifampicina) sau de inhibitori ai CYP2C9 (de exemplu, fluconazolul).

Rezultatele unui studiu de interacţiune in vivo, raportat în literatură, arată că ASC a glimepiridei este crescută de aproximativ 2 ori de către fluconazol, unul dintre cei mai puternici inhibitori CYP2C9.

Pe baza experienţei cu glimepiridă şi cu alte sulfoniluree, trebuie menţionate interacţiunile enumerate

mai jos.

Poate să apară potenţarea efectului de scădere a glicemiei şi, în consecinţă, în unele situaţii poate

apărea hipoglicemia, atunci când se administrează unul din următoarele medicamente, ca de exemplu:

• fenilbutazonă, azapropazonă şi oxifenbutazonă,

• insulină şi medicamente antidiabetice orale, cum este metformina,

• salicilaţi şi acid p-aminosalicilic,

• steroizi anabolizanţi şi hormoni sexuali masculini,

• cloramfenicol, anumite sulfonamide cu acţiune lungă, tetracicline, antibiotice chinolonice şi

  claritromicina,

• anticoagulante cumarinice,

• fenfluramină,

• disopiramidă,

• fibraţi,

• inhibitori ECA,

• fluoxetină, inhibitori MAO,

• alopurinol, probenecid, sulfinpirazonă,

• simpatolitice,

• ciclofosfamidă, trofosfamidă şi ifosfamidă,

• miconazol, fluconazol,

• pentoxifilină (doze mari parenteral),

• tritoqualină.

  Diminuarea efectului de scădere a glicemiei şi, în consecinţă, valori crescute ale glicemiei pot să apară

  atunci când se administrează unul dintre următoarele medicamente, ca de exemplu:

• estrogeni sau progestogeni,

• diuretice saluretice, diuretice tiazidice,

• medicamente stimulante ale funcţiei tiroidiene, glucocorticoizi,

• derivaţi fenotiazinici, clorpromazină,

• adrenalină şi simpatomimetice,

• acid nicotinic (doze mari) şi derivaţi de acid nicotinic,

• laxative (utilizare îndelungată),

• fenitoină, diazoxid,

• glucagon, barbiturice şi rifampicină,

• acetazolamidă.

Antagoniştii H2, beta-blocantele, clonidina şi rezerpina pot determina fie o potenţare, fie o diminuare a

efectului de scădere a glicemiei.

Sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt beta-blocantele, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele contrareglării adrenergice a hipoglicemiei pot fi reduse sau absente.

Aportul de alcool etilic poate potenţa sau diminua acţiunea hipoglicemiantă a glimepiridei într-un mod imprevizibil.

Glimepirida poate fie să potenţeze, fie să reducă efectele derivaţilor cumarinici.

Colesevelam se leagă de glimepiridă și reduce absorbția glimepiridei din tractul gastro-intestinal. Nu a fost observată nicio interacțiune atunci când glimepirida a fost luată cu cel puțin 4 ore înainte de colesevelam. Prin urmare, glimepirida trebuie administrată cu cel puțin 4 ore înainte de colesevelam.

Sarcina

Riscuri legate de diabetul zaharat

Valorile anormale ale glicemiei din timpul sarcinii sunt asociate cu o incidenţă mai mare a anomaliilor congenitale şi mortalităţii perinatale. De aceea, valoarea glicemiei trebuie monitorizată cu atenţie în timpul sarcinii, pentru a evita riscul teratogen. În asemenea situaţii, este necesar să se utilizeze insulina. Pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie să comunice medicului acest lucru.

Riscuri legate de glimepiridă

Nu există date adecvate privind utilizarea glimepiridei la gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, care sunt probabil legate de acţiunea farmacologică (hipoglicemie) a glimepiridei (vezi pct. 5.3).

În consecinţă, glimepirida nu trebuie utilizată pe toată perioada sarcinii.

În cazul tratamentului cu glimepiridă, dacă pacienta intenţionează să rămână gravidă sau dacă este diagnosticată o sarcină, trebuie să se treacă cât mai curând posibil la tratamentul cu insulină.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă substanţa se excretă în laptele uman. Glimepirida se excretă în laptele femelelor de şobolan. Deoarece alte sulfoniluree se excretă în laptele uman şi deoarece există risc de hipoglicemie la sugari, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu glimepiridă.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date privind fertilitatea.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacienţilor poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei sau hiperglicemiei sau, de exemplu, ca urmare a tulburărilor de vedere. Aceasta poate constitui un risc în situaţii în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu, conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este deosebit de important mai ales în cazul persoanelor cu simptome reduse sau absente de avertizare a hipoglicemiei sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste situaţii, trebuie să se ia în considerare oportunitatea recomandării de a nu conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice au la bază experienţa cu Amaryl şi alte sulfoniluree, fiind enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei (foarte frecvente: ≥1/10; frecvente: ≥1/100 şi <1/10; mai puţin frecvente: ≥1/1 000 şi <1/100; rare: ≥1/10 000 şi <1/1 000; foarte rare: <1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: trombocitopenie, leucopenie, granulocitopenie, agranulocitoză, eritropenie, anemie hemolitică şi pancitopenie care sunt, în general, reversibile după întreruperea tratamentului.

Cu frecvenţă necunoscută: trombocitopenie severă, cu numărul trombocitelor sub 10 000/µl şi purpură trombocitopenică.

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare: vasculită leucocitoclastică, reacţii de hipersensibilitate uşoare care pot evolua până la reacţii grave cu dispnee, scăderea tensiunii arteriale şi, uneori, şoc.

Cu frecvenţă necunoscută: este posibilă hipersensibilitate încrucişată cu alte sulfoniluree, sulfonamide

sau substanţe înrudite.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Rare: hipoglicemie.

Aceste reacţii hipoglicemice apar, în cea mai mare parte, imediat, pot fi severe şi nu sunt întotdeauna uşor de corectat. Apariţia acestor reacţii depinde, ca şi în cazul altor tratamente hipoglicemiante, de factori individuali, cum sunt obiceiurile alimentare şi dozele (vezi în continuare la pct. 4.4).

Tulburări oculare

Cu frecvenţă necunoscută: pot să apară, mai ales la iniţierea tratamentului, tulburări vizuale,

tranzitorii, din cauza modificărilor valorilor glicemiei.

Tulburări gastro-intestinale

Foarte rare: greaţă, vărsături, diaree, distensie abdominală, disconfort abdominal şi durere abdominală,

care rareori determină întreruperea tratamentului. Rare: disgeuzie.

Tulburări hepatobiliare

Cu frecvenţă necunoscută: creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice. Foarte rare: modificări anormale ale funcţiei hepatice (de exemplu, cu colestază şi icter), hepatită şi insuficienţă hepatică.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Cu frecvenţă necunoscută: pot să apară reacţii cutanate de hipersensibilitate, cum sunt prurit, erupţii

cutanate tranzitorii, urticarie şi fotosensibilitate.

Rare: alopecie.

Investigaţii diagnostice

Foarte rare: scăderea concentraţiilor plasmatice de sodiu.

Rare: creştere în greutate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptome

După ingestia unei supradoze, poate să apară hipoglicemie, cu durată de 12 până la 72 de ore şi care

poate să reapară după recuperarea iniţială. Simptomele pot să nu fie prezente timp de până la 24 de ore

după ingestie. În general, se recomandă supravegherea în spital. Pot apărea greaţă, vărsături şi dureri epigastrice. În general, hipoglicemia poate fi însoţită de simptome neurologice, cum sunt nelinişte, tremor, tulburări vizuale, tulburări de coordonare, somnolenţă, comă şi convulsii.

Supradozajul acut, precum și tratamentul pe termen lung cu o doză prea mare de glimepiridă pot duce la hipoglicemie severă care pune viața în pericol.

Tratament

De îndată ce administrarea unei supradoze de Amaryl a fost descoperită, trebuie anunțat fără întârziere

un medic. Pacientul trebuie să ia imediat zahăr, dacă este posibil, sub formă de glucoză, cu excepția cazului în care un medic și-a asumat deja responsabilitatea pentru tratarea supradozei. Monitorizarea

atentă este esențială până când medicul este sigur că pacientul este în afara pericolului. Trebuie reținut

faptul că hipoglicemia poate să reapară după recuperarea inițială.

În cazul unui episod ușor de hipoglicemie, tratamentul constă, în principal, din glucoză administrată pe cale orală. Reacțiile hipoglicemice severe necesită tratament imediat.

Supradozele semnificative de Amaryl și reacțiile severe cu semne, precum pierderea conștienței sau alte tulburări neurologice grave, sunt urgențe medicale și necesită tratament imediat. Este indicată internarea în spital, într-o unitate de terapie intensivă.

Dacă au fost ingerate cantităţi mari de Amaryl, este indicat lavajul gastric în decurs de 1 oră de la ingerare, urmat de administrarea de cărbune activat, sulfat de sodiu și octreotid. Se începe

administrarea de glucoză cât mai curând posibil, dacă este necesar printr-o injecţie intravenoasă în bolus de 50 ml soluţie 50%, urmată de administrarea de soluţie 10%, în perfuzie, cu monitorizarea

strictă a glicemiei cel puțin 24 de ore. Alternativ, la adulți, poate fi luată în considerare administrarea

de glucagon. În continuare, tratamentul trebuie să fie simptomatic.

În cazurile severe cu evoluție prelungită, hipoglicemia sau pericolul de a reveni la hipoglicemie pot

persista câteva zile.

În mod special, în cazul tratamentului hipoglicemiei la sugari şi copii mici, cauzate de ingestia accidentală de Amaryl, doza de glucoză administrată trebuie atent monitorizată, pentru a evita posibilitatea producerii unei hiperglicemii periculoase. Glicemia trebuie monitorizată atent.