Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - EDARBI 20mg
Doze
Doza inițială recomandată la adulți este de 40 mg, administrată o dată pe zi. Doza poate fi mărită la maxim 80 mg administrată o dată pe zi pentru pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat la o doză mai mică.
Un efect antihipertensiv apropiat de maxim este observat la 2 săptămâni, iar efectul maxim este atins la 4 săptămâni de tratament.
În cazul în care tensiunea arterială nu este controlată în mod corespunzător utilizând doar Edarbi, o reducere suplimentară a tensiunii arteriale poate fi obținută prin administrarea acestui tratament în
asociere cu alte medicamente antihipertensive, inclusiv diuretice (precum clortalidonă și hidroclorotiazidă) și blocante ale canalelor de calciu (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1).
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici (peste 65 de ani)
Nu este necesară o ajustare a dozei inițiale de Edarbi la pacienții vârstnici (vezi pct. 5.2), deși se poate recomanda o doză inițială de 20 mg la pacienții foarte vârstnici (≥ 75 ani), din cauza riscului apariției hipotensiunii arteriale.
Insuficiență renală
Se recomandă precauție la pacienții hipertensivi cu insuficiență renală severă și boli renale cronice în stadii avansate deoarece nu există experiență în utilizarea Edarbi la acești pacienți (vezi pct. 4.4 și 5.2). Hemodializa nu elimină azilsartanul din circulația sistemică.
Nu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienților cu insuficiență renală ușoară sau moderată.
Insuficiență hepatică
Edarbi nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență hepatică severă, așadar utilizarea acestuia nu este recomandată pentru această grupă de pacienți (vezi pct. 4.4 și 5.2).
Deoarece există o experiență limitată în utilizarea Edarbi la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, se recomandă monitorizarea atentă, putând fi luată în considerare o doză inițială de 20 mg (vezi pct. 5.2).
Depleție volemică intravasculară
În cazul pacienților cu depleție volemică intravasculară sau depleție de sodiu (de exemplu pacienți cu stări de vomă, diaree sau cărora le sunt administrate doze mari de diuretice), administrarea de Edarbi trebuie inițiată sub supraveghere medicală atentă, putând fi luată în considerare o doză inițială de
20 mg (vezi pct. 4.4).
Populația aparținînd rasei negre
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții aparținînd rasei negre, cu toate că a fost observată o reducere mai mică a tensiunii arteriale comparativ cu pacienții care aparțin altor rase (vezi pct. 5.1). Aceasta s-a confirmat în general și pentru alți antagoniști ai receptorilor de angiotensină II (AT1)și inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. În consecință, creșterea dozei de Edarbi și asocierile terapeutice pot fi necesare mai frecvent pentru controlul tensiunii arteriale la pacienții aparținînd rasei negre.
Copii și adolescenți
Edarbi nu este indicat pentru utilizare la copii sau adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Datele disponibile în prezent la copii sau adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și < 18 ani sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele. Siguranța și eficacitatea Edarbi la copii cu vârsta < 6 ani nu au fost încă stabilite.
Nu sunt disponibile date. Mod de administrare
Edarbi se administrează pe cale orală, cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2)
-
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
-
Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
-
Administrarea concomitentă a Edarbi cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG < 60 ml/min și 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 și 5.1).
Sistem renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) activat
În cazul pacienților al căror tonus vascular și funcție renală depind în mod predominant de activitatea SRAA (de exemplu pacienții cu insuficiență renală severă, stenoză de arteră renală sau insuficiență cardiacă congestivă), tratamentul cu medicamente care afectează acest sistem, precum inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) și antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, a fost asociat cu pusee de hipotensiune arterială, azotemie, oligurie sau, în cazuri rare, cu insuficiență renală acută. Posibilitatea apariției unor efecte similare nu poate fi exclusă la administrarea Edarbi.
Se recomandă precauție la pacienții hipertensivi cu insuficiență renală severă, insuficiență cardiacă congestivă sau stenoză a arterei renale deoarece nu există experiență în utilizarea Edarbi la acești pacienți.(vezi pct. 4.2 și 5.2).
Reducerea excesivă a tensiunii arteriale la pacienții care suferă de cardiopatie ischemică sau boală cerebrovasculară ischemică poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Blocare dublă a SRAA
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului crește riscul de apariție a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei și de diminuare a funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 și 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist și cu monitorizarea atentă și frecventă a funcției renale, valorilor electroliților și tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA și blocanții receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizați concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.
Transplant de rinichi
În prezent nu există date privind administrarea Edarbi la pacienții care au suferit un transplant de rinichi.
Insuficiență hepatică
Edarbi nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență hepatică severă, așadar utilizarea acestuia nu este recomandată pentru acest grup de pacienți (vezi pct. 4.2 și 5.2).
Hipotensiune la pacienții cu depleție volemică și/sau depleție de sodiu
La pacienții cu depleție volemică și/sau depleție de sodiu semnificativă (de exemplu pacienți cu stări de vomă, diaree sau cărora le sunt administrate doze mari de diuretice), hipotensiunea arterială simptomatică poate apărea după oprirea tratamentului cu Edarbi. Hipovolemia trebuie corectată anterior administrării Edarbi sau tratamentul trebuie inițiat sub atentă supraveghere medicală, putând fi luată în considerare o doză inițială de 20 mg.
Hiperaldosteronism primar
Pacienții cu hiperaldosteronism primar nu vor răspunde în general la medicamentele antihipertensive care acționează prin inhibarea SRAA. Prin urmare, utilizarea Edarbi nu este recomandată la acest grup de pacienți.
Hiperkaliemie
Pe baza experienței în utilizarea altor medicamente care acționează asupra SRAA, administrarea concomitentă a Edarbi cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu, suplimente de săruri care conțin potasiu sau alte medicamente care pot mări kaliemia (de exemplu heparină) poate conduce la creșteri ale kaliemiei la pacienții hipertensivi (vezi pct. 4.5). La pacienții vârstnici, pacienții
care suferă de insuficiență renală, diabet și/sau la pacienții cu alte comorbidități, riscul de hiperkaliemie, care poate fi fatală, este crescut. Se recomandă monitorizarea kaliemiei, în funcție de necesitate.
Stenoză de valvă aortică și mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
Este recomandată atenție specială în cazul pacienților care suferă de stenoză de valvă aortică sau mitrală sau de cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.
Angioedem intestinal
Angioedemul intestinal a fost raportat la pacienții tratați cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină II (vezi pct. 4.8). Acești pacienți au prezentat dureri abdominale, greață, vărsături și diaree.
Simptomele s-au remis după întreruperea tratamentului cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină
II. Dacă se diagnostichează angioedemul intestinal, trebuie întreruptă administrarea de azilsartan medoxomil și trebuie inițiată monitorizarea adecvată, până la remisia completă a simptomelor.
Sarcina
Tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II nu trebuie început în sarcinii. Cu excepția cazurilor în care continuarea tratamentului cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II este considerată esențială, pacientele care intenționează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranță bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat și, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ (vezi pct. 4.3 și 4.6).
Litiu
Similar altor antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, asocierea de litiu și Edarbi nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Edarbi conţine sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.
Administrarea concomitentă nu este recomandată
Litiu
În timpul tratamentului concomitent cu litiu și inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, s-au raportat creșteri reversibile ale concentrațiilor plasmatice și toxicității litiului. Un efect similar poate apărea în cazul antagoniștilor receptorilor angiotensinei II. Datorită lipsei de experiență în utilizarea concomitentă de azilsartan medoxomil și litiu, această asociere nu este recomandată. În cazul în care combinația se dovedește a fi necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentrațiilor plasmatice de litiu.
Administrarea concomitentă necesită precauție
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) și antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) neselective
Administrarea concomitentă a antagoniștilor receptorilor angiotensinei II și antiinflamatoarelor nesteroidiene (inhibitori selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) și antiinflamatoare nesteroidiene neselective) poate diminua efectul antihipertensiv. În plus, asocierea antagoniștilor receptorilor angiotensinei II cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate crește riscul de deteriorare a funcției renale și poate crește kaliemia. Prin urmare, se recomandă hidratarea adecvată și monitorizarea funcției renale la începutul tratamentului.
Diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu, suplimente de săruri care conțin potasiu sau alte substanțe care pot crește kaliemia
Utilizarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiul, suplimentelor de potasiu, suplimentelor de săruri care conțin potasiu sau a altor medicamente (de exemplu heparină) poate duce la creșterea kaliemiei. Se recomandă monitorizarea kaliemiei, în funcție de necesitate (vezi pct. 4.4).
Informații suplimentare
Datele provenite din studii clinice au evidențiat faptul că blocarea dublă a SRAA, prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvență mai mare a reacțiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia și diminuarea funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acționează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.1).
Nu au fost înregistrate interacțiuni semnificative din punct de vedere clinic în studiile clinice privind azilsartan medoxomil sau azilsartan asociat cu amlodipină, medicamente antiacide, clortalidonă, digoxină, fluconazol, gliburidă, ketoconazol, metformină și warfarină. După administrarea unui amestec de substraturi probă ale citocromului P450 (CYP) nu au fost observate interacțiuni medicamentoase semnificative clinic cu cafeina (CYP1A2), tolbutamida (CYP2C9), dextrometorfanul (CYP2D6) sau midazolamul (CYP3A4).
Azilsartan medoxomil este rapid hidrolizat prin intermediul esterazelor în fracțiunea activă azilsartan la nivelul tractului gastrointestinal și/sau pe durata absorbției (vezi pct. 5.2). Studiile in vitro au arătat că interacțiunile bazate pe inhibarea esterazelor sunt improbabile.
Sarcina
Tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4).
Tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II este contraindicat în timpul celui de al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Nu există date privind utilizarea azilsartan medoxomil la femeile gravide. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).
Dovezile epidemiologice legate de riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente; totuși, o creștere ușoară a riscului nu poate fi exclusă. Deoarece nu există date epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu excepția cazurilor în care continuarea tratamentului cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II este considerată esențială, pacientele care intenționează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranță bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat și, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ.
Expunerea la tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II pe perioada trimestrului doi și trei de sarcină induce fetotoxicitate la om (scăderea funcției renale, oligohidramnios, întârzierea procesului de osificare a craniului) și toxicitate neonatală (insuficiență renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3).
Dacă expunerea la antagoniști ai receptorilor angiotensinei II a apărut pe perioada trimestrului doi de sarcină, se recomandă investigarea ecografică a funcției renale și a oaselor craniului.
Nou-născuții ai căror mame au luat antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie ținuți sub observație atentă din cauza hipotensiunii arteriale (vezi și pct. 4.3 și 4.4).
Alăptarea
Deoarece nu sunt disponibile informații în legătură cu utilizarea azilsartan medoxomil în timpul alăptării, nu este recomandată administrarea Edarbi în timpul alăptării și sunt de preferat tratamente alternative cu profil de siguranță mai bine stabilit, mai ales în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date privind efectul azilsartan medoxomil asupra fertilității la om. Studiile non-clinice au demonstrat că utilizarea azilsartanului nu pare să afecteze fertilitatea masculină și feminină la șobolani (vezi pct. 5.3).
Azilsartan medoxomil are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie ținut cont de faptul că pot apărea ocazional amețeli sau oboseală.
Rezumatul profilului de siguranță
Edarbi în doze de 20, 40 și 80 mg a fost evaluat din punct de vedere al siguranței în studii clinice la pacienți adulți tratați pe o perioadă de până la 56 de săptămâni. În cadrul acestor studii clinice reacțiile adverse asociate tratamentului cu Edarbi au fost în general ușoare sau moderate, cu o incidență globală similară cu placebo. Reacția adversă cea mai frecventă a fost starea de amețeală. Incidența reacțiilor adverse la acest tratament nu a fost influențată de sexul, vârsta sau rasa pacienților. În cadrul unui studiu controlat cu placebo, reacțiile adverse au fost raportate cu o frecvență similară pentru Edarbi doza de 20 mg și pentru dozele de 40 și 80 mg.
Reacții adverse prezentate sub formă de tabel
Reacțiile adverse bazate pe datele globale (doze de 40 și 80 mg) sunt enumerate mai jos pe clase de aparate, sisteme și organe și folosindu-se termenii agreați. Acestea sunt clasificate după frecvență, conform următoarei convenții: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1 000 și < 1/100); rare (≥ 1/10 000 și < 1/1 000); foarte rare (< 1/10 000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
| Reacții adverse la medicament provenite din studii clinice și experiența de după punerea pe piață | ||
| Clasificare pe aparate, sisteme și organe | Frecvența | Reacția adversă |
| Tulburări ale sistemului nervos | Frecvente | Amețeli |
| Tulburări vasculare | Mai puțin frecvente | Hipotensiune arterială |
| Tulburări gastro-intestinale | FrecventeMai puțin frecvente | Diaree Greață |
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | Mai puțin frecventeRare | Erupție cutanată tranzitorie, pruritAngioedem |
| Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv | Cu frecvență necunoscutăMai puțin frecvente | ArtralgieCrampe musculare |
| Tulburări generale și la nivelul locului de administrare | Mai puțin frecvente | ObosealăEdeme periferice |
| Investigații diagnostice | FrecventeMai puțin frecvente | Creșterea concentrației sanguine a creatinfosfokinazei Creșterea creatinemiei Creșterea concentrației sanguine de acid uric /Hiperuricemie |
Descrierea anumitor reacții adverse
La administrarea concomitentă de Edarbi cu clortalidonă, frecvența creșterii concentrației sanguine de creatinină și a apariției hipotensiunii arteriale s-a modificat de la mai puțin frecvent la frecvent.
La administrarea concomitentă de Edarbi cu amlodipină, frecvența apariției edemelor periferice a crescut de la mai puțin frecvent la frecvent, însă cu valori mai scăzute decât în cazul administrării amlodipinei în monoterapie.
Au fost raportate cazuri de angioedem intestinal după utilizarea antagoniștilor receptorilor de angiotensină II (vezi pct. 4.4).
Investigații diagnostice
Creatinină serică
Incidența creșterilor concentrațiilor plasmatice ale creatininei în urma tratamentului cu Edarbi a fost similară cu cea apărută în grupul placebo în studiile de monoterapie randomizate placebo controlate. Administrarea concomitentă de Edarbi și diuretice, precum clortalidonă, a avut ca rezultat o incidență crescută a creșterii creatininemiei, o observație comparabilă cu cea privitoare la alți antagoniști ai receptorilor angiotensinei II și inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. Creșterile concentrațiilor plasmatice de creatinină în timpul administrării concomitente de Edarbi și diuretice au fost asociate cu o reducere mai mare a tensiunii arteriale, în comparație cu administrarea unui singur medicament. Multe dintre aceste creșteri au fost de scurtă durată sau au fost autolimitate, în timp ce pacienții au continuat tratamentul. Ca urmare a întreruperii tratamentului, majoritatea creșterilor care nu s-au rezolvat în timpul tratamentului au fost reversibile, cu valorile creatininemiei revenind la cele inițiale sau aproape de acestea la majoritatea pacienților.
Acid uric
Au fost observate mici creșteri ale concentrațiilor plasmatice medii de acid uric în urma administrării de Edarbi (10,8 µmol/l), comparativ cu placebo (4,3 µmol/l).
Hemoglobină și hematocrit
În cadrul studiilor de monoterapie placebo controlate au fost observate scăderi ușoare ale hemoglobinei și hematocritului (scăderi medii de aproximativ 3 g/l și respectiv 1% din volum). Acest efect a fost observat și în cazul altor inhibitori ai SRAA.
Copii și adolescenți
A fost efectuat un studiu clinic privind siguranța și eficacitatea Edarbi la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și < 18 ani (vezi pct. 5.1). Profilul global de siguranță al Edarbi la copii și adolescenți a fost în concordanță cu profilul de siguranță cunoscut la adulți.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.
Simptome
Plecând de la considerații farmacologice, principalele posibile manifestări în urma unui supradozaj sunt hipotensiunea arterială simptomatică și amețeala. Pe durata studiilor clinice controlate la subiecți adulți sănătoși, doze de până la 320 mg de azilsartan medoxomil administrate o dată pe zi timp de
7 zile au fost bine tolerate.
Tratament
În cazul apariției hipotensiunii arteriale simptomatice, trebuie aplicat tratament de susținere și funcțiile vitale trebuie monitorizate.
Azilsartanul nu este eliminat prin dializă.
Proprietăți farmacologice - EDARBI 20mg
Grupa farmacoterapeutică: Produse active pe sistemul renină-angiotensină, antagoniști ai angiotensinei II, codul ATC: C09CA09.
Mecanism de acțiune
Azilsartan medoxomil este un promedicament activ după administrarea pe cale orală transformat rapid în fracțiunea activă azilsartan, care antagonizează selectiv efectele angiotensinei II prin blocarea legării acesteia la receptorul AT1 în multiple țesuturi (vezi pct. 5.2). Angiotensina II este principalul agent presor al SRAA, cu efecte care includ acțiunea vasoconstrictoare, stimularea sintezei și eliberării aldosteronului, stimularea cardiacă și reabsorbția renală de sodiu.
Blocarea receptorilor AT1 inhibă feedback-ul negativ al angiotensinei II asupra secreției de renină, însă creșterea acțiunii reninei plasmatice și a concentrațiilor circulatorii de angiotensină II nu depășește efectul antihipertensiv al azilsartanului.
Hipertensiune arterială esențială
În cadrul a 7 studii controlate de tip dublu orb, a fost evaluat un număr total de 5 941 de pacienți adulți, din care 3 672 au primit Edarbi, 801 placebo iar 1 468 un comparator activ. Din total, 51% din pacienți au fost de sex masculin, iar 26% cu vârsta peste 65 de ani (5% ≥ 75 ani); 67% din pacienți au fost caucazieni și 19% din pacienți au fost de culoare.
Edarbi a fost comparat cu placebo și cu comparatori activi în cadrul a două studii randomizate, de tip dublu orb cu durata de 6 săptămâni. Reducerile tensiunii arteriale comparativ cu placebo, bazate pe tensiunea arterială medie pe o perioadă de 24 de ore determinată prin monitorizarea ambulatorie a
tensiunii arteriale și prin măsurători clinice ale tensiunii arteriale sunt prezentate pentru ambele studii în tabelul de mai jos. În plus, administrarea de Edarbi 80 mg a avut ca rezultat reduceri ale tensiunii sistolice semnificativ mai mari decât în cazul celor mai mari doze aprobate de olmesartan medoxomil și valsartan.
| Placebo | Edarbi 20 mg | Edarbi 40 mg# | Edarbi 80 mg# | OLM-M40 mg # | Valsartan 320 mg # | |
| Criteriu final principal de evaluare:Tensiune arterială sistolică medie pe o perioadă de 24 de ore: Valoarea medie a modificării mediei geometrice de la momentul inițial până în săptămâna 6 (mm Hg) | ||||||
| Studiul 1 | ||||||
| Modificare de la valoarea inițială | -1,4 | -12,2 * | -13,5 * | -14,6 *† | -12,6 | - |
| Studiul 2 | ||||||
| Modificare de la valoarea inițială | -0,3 | - | -13,4 * | -14,5 *† | -12,0 | -10,2 |
| Criteriu final secundar de evaluare:Tensiune sistolică clinică: Modificarea medie a celor mai mici pătrate de la momentulinițial până în săptămâna 6 (mm Hg) (Modificări la momentul final al studiului - LOCF) | ||||||
| Studiul 1 | ||||||
| Modificare de la valoarea inițială | -2,1 | -14,3 * | -14,5 * | -17,6 * | -14,9 | - |
| Studiul 2 | ||||||
| Modificare de la valoarea inițială | -1,8 | - | -16,4 *† | -16,7 *† | -13,2 | -11,3 |
OLM-M = olmesartan medoxomil, LS = cele mai mici patrate, LOCF = Modificări la momentul final al studiului
* Diferență semnificativă vs. placebo la un nivel de 0,05 în cadrul unei analize pas cu pas
† Diferență semnificativă vs. comparator/comparatori la un nivel de 0,05 în cadrul unei analize pas cu pas # Doza maximă atinsă în studiul 2. Dozele au fost crescute forțat de la 20 la 40 mg și de la 40 la 80 mg de Edarbi, în săptămâna 2 și de la 20 la 40 mg și de la 160 la 320 mg olmesartan medoxomil și, respectiv,
valsartan.
În aceste două studii, reacțiile adverse importante din punct de vedere clinic și cele mai frecvente au inclus amețeli, cefalee și dislipidemie. Pentru Edarbi, olmesartan medoxomil și valsartan, amețelile au fost observate cu o incidență de 3,0%, 3,3% și 1,8%, cefaleea cu o incidență de 4,8%, 5,5% și 7,6%, iar dislipidemia cu o incidență de 3,5%, 2,4% și 1,1%.
În cadrul studiilor cu comparatori activi care au fost fie valsartan, fie ramipril, efectul de reducere a tensiunii arteriale al Edarbi s-a păstrat pe toată durata tratamentului. Edarbi a avut o incidență mai scăzută în ceea ce privește tusea (1,2%), spre deosebire de ramipril (8,2%).
Majoritatea efectelor antihipertensive ale azilsartan medoxomil au apărut în primele 2 săptămâni de tratament, cu efecte complete atinse până la 4 săptămâni. Efectul de reducere a tensiunii arteriale cu azilsartan medoxomil a fost, de asemenea, menținut pe întreaga perioadă dintre administrarea dozelor, de 24 de ore. Raportul dintre valorile corectate cu placebo ale tensiunii arteriale sistolice și diastolice înaintea dozei următoare și cele la concentrația plasmatică maximă a fost de aproximativ 80% sau mai ridicat.
Nu a fost observată hipertensiune arterială de rebound la întreruperea bruscă a tratamentului cu Edarbi după 6 luni de tratament.
Nu au fost observate diferențe majore în ceea ce privește siguranța sau eficacitatea la pacienții vârstnici spre deosebire de cei tineri, însă nu poate fi eliminată posibilitatea unei sensibilități crescute la efectele de scădere a tensiunii arteriale la anumiți pacienți vârstnici (vezi pct. 4.2). Similar antagoniștilor receptorilor angiotensinei II și inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, efectul
antihipertensiv a fost mai mic în cazul pacienților aparținînd rasei negre (pacienți cu valori scăzute ale reninei).
Asocierea de Edarbi 40 și 80 mg cu un blocant al canalelor de calciu (amlodipină) sau un diuretic tiazidic (clortalidonă) a avut ca rezultat o reducere mai mare a tensiunii arteriale comparativ cu administrarea în monoterapie a celuilalt antihipertensiv. Reacțiile adverse dependente de dozaj au inclus amețeli, hipotensiune arterială și creșteri ale creatininemiei și s-au dovedit a fi mai frecvente în cazul asocierii cu diuretice față de administrarea de Edarbi în monoterapie, în timp ce hipokaliemia a fost mai puțin frecventă comparativ cu administrarea în monoterapie a diureticelor.
În prezent nu sunt cunoscute efectele Edarbi asupra mortalității, morbidității cardiovasculare și lezării organului țintă.
Efect asupra repolarizării cardiace
Un studiu amănunțit asupra QT/QTc a fost efectuat pentru a stabili potențialul azilsartan medoxomil de prelungire a intervalului QT/QTc la subiecții sănătoși. Nu a existat nicio dovadă de prelungire a intervalului QT/QTc la o doză de 320 mg de azilsartan medoxomil.
Informații suplimentare
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) și VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/ Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA și a unui blocant al receptorilor de angiotensină II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienții cu antecedente de afecțiune cardiovasculară sau cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoțite de dovezi ale afectării de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 și nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidențiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale și/sau cardiovasculare sau asupra mortalității, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută și/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietățile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alți inhibitori ai ECA și blocanți ai receptorilor de angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA și blocanții receptorilor angiotensinei II nu trebuie administrați concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienți cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 și afecțiune renală cronică, afecțiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariție a evenimentelor adverse. Decesul și accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse și evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială și afectarea funcției renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo.
Copii și adolescenți
Efectele antihipertensive ale azilsartan medoxomil au fost evaluate în cadrul unui studiu de fază 3, randomizat, în regim dublu-orb, efectuat la copii sau adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și < 18 ani cu hipertensiune arterială primară sau secundară. Acest studiu a inclus o fază de tratament randomizat, în regim dublu-orb, cu durata de 6 săptămâni (faza DO), care a fost urmată de o fază de retragere
randomizată, controlată cu placebo, în regim dublu-orb, cu durata de 2 săptămâni (faza R). În faza DO, subiecții au fost randomizați (1:1:1:1) la următoarele grupuri: azilsartan medoxomil 10 mg, 20 mg și 40 mg sau 80 mg (în funcție de greutatea corporală a subiectului) sau losartan. Toți pacienții au început cu tratamentul de 10 mg timp de 2 săptămâni; ulterior, pacienții au continuat cu 10 mg sau le-a fost mărită doza la 20, 40 sau 80 mg. În faza R, subiecții au fost randomizați (1:1) pentru a urma în continuare tratamentul activ atribuit anterior sau au fost trecuți la placebo. De asemenea, acest studiu a inclus o extensie în regim deschis, cu durata de 44 săptămâni (faza D), în care tuturor subiecților li s-a administrat azilsartan medoxomil sau azilsartan medoxomil împreună cu alte medicamente antihipertensive, după necesități, în cadrul unui algoritm de titrare a dozei până la valoarea țintă a tensiunii arteriale, începând cu azilsartan medoxomil 10 mg.
În faza DO cu durata de 6 săptămâni, 162 subiecți au fost expuși la azilsartan medoxomil. În faza R cu durata de 2 săptămâni, 77 subiecți au fost expuși la azilsartan medoxomil și 103 subiecți au fost expuși la placebo. În faza D cu durata de 44 săptămâni, 156 subiecți au fost expuși la azilsartan medoxomil în monoterapie și 41 subiecți au fost expuși la azilsartan medoxomil în asociere cu alte antihipertensive.
În cadrul perioadei de retragere cu durata de 2 săptămâni a existat o pierdere a controlului tensiunii arteriale la subiecții randomizați la placebo, în timp ce la subiecții rămași la tratamentul cu azilsartan medoxomil controlul tensiunii arteriale a fost stabil. Diferența dintre modificările tensiunii arteriale diastolice medii în poziție așezat de la Săptămâna 6 la Săptămâna 8 la subiecții tratați cu azilsartan medoxomil comparativ cu placebo a fost de -5,42 mmHg (IÎ 95%, -7,29 până la -3,55 mmHg;
p < 0,001). Procentul de subiecți care au atins tensiunea arterială țintă (definită ca < a 90-a percentilă pentru vârstă, sex și înălțime) în Săptămâna 8 (săptămâna 2 din perioada de retragere) a fost semnificativ mai crescut în grupul de tratament cu azilsartan medoxomil comparativ cu placebo.
Subiecții care au fost tratați cu azilsartan medoxomil (toate dozele cumulate) au prezentat o modificare mai mare, semnificativă statistic, a TAD medii în poziție așezat de la momentul inițial până în Săptămâna 6, comparativ cu subiecții tratați cu losartan. Efectul azilsartanului medoxomil a rămas constant în timp în timpul fazei în regim deschis.
După administrarea orală, azilsartan medoxomil este rapid hidrolizat în fracțiunea activă azilsartan la nivelul tractului gastrointestinal și/sau pe durata absorbției. Pe baza studiilor in vitro, s-a demonstrat că carboximetilenbutenolidaza este implicată în hidroliza la nivel intestinal și hepatic. Suplimentar, esterazele plasmatice sunt implicate în hidrolizarea azilsartan medoximil-ului în azilsartan.
Absorbție
Biodisponibilitatea orală absolută estimată a azilsartan medoxomil, bazată pe concentrația plasmatică de azilsartan, este de aproximativ 60%. După administrarea orală de azilsartan medoxomil, concentrația maximă plasmatică (Cmax) de azilsartan este atinsă între 1,5 și 3 ore. Alimentele nu afectează biodisponibilitatea azilsartanului (vezi pct. 4.2).
Distribuție
Volumul de distribuție al azilsartanului este de aproximativ 16 litri. Azilsartanul se leagă în mare măsură de proteinele plasmatice (> 99%), în principal de albumina serică. Legarea de proteine rămâne constantă la concentrații plasmatice de azilsartan care depășesc valorile atinse cu dozele recomandate.
Metabolizare
Azilsartanul este metabolizat în doi metaboliți primari. Metabolitul major din plasmă este format prin O-dezalchilare, numit și metabolitul M-II, iar metabolitul minor este format prin decarboxilare, fiind numit și metabolitul M-I. Expunerile sistemice la metaboliții major și minor la om au fost de aproximativ 50% și de mai puțin de 1% decât în cazul azilsartanului. Metaboliții M-I și M-II nu contribuie la activitatea farmacologică a azilsartan medoxomil. Principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea azilsartanului este CYP2C9.
Eliminare
După administrarea unei doze orale de azilsartan medoxomil marcată cu 14C, aproximativ 55% din radioactivitate este regăsită în fecale și aproximativ 42% în urină, iar 15% din doza excretată în urină este sub formă de azilsartan. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al azilsartanului este de aproximativ 11 ore, iar clearance-ul renal este de aprox. 2,3 ml/min. Concentrațiile plasmatice de azilsartan la starea de echilibru sunt atinse în 5 zile și nu apare acumulare în plasmă după doze zilnice repetate.
Liniaritate/Non-liniaritate
Proporționalitatea dozei la expunere a fost stabilită pentru azilsartan pe intervalul de doze de azilsartan medoxomil de 20-320 mg, după dozare unică sau multiplă.
Caracteristici la grupe speciale de pacienți
Copii și adolescenți
Parametrii de farmacocinetică populațională ai azilsartan după administrarea unor doze orale de azilsartan medoxomil au fost evaluați la copii și adolescenți hipertensivi cu vârsta cuprinsă între
6 și < 18 ani în cadrul unui studiu cu doză unică, precum și în cadrul unui studiu cu doze multiple de la 10 mg până la maxim 80 mg timp de 6 săptămâni. În general, s-a observat că o doza crește proporțional concentrația maximă (Cmax,se) și expunerea (ASCse) la azilsartan. Expunerea la azilsartan a fost dependentă de greutatea corporală, o expunere în general mai crescută a fost observată la pacienții copii și adolescenți cu greutatea ≤ 50 kg comparativ cu cei cu greutatea > 50 kg. Expunerea la azilsartan a fost similară la copii și la adulți, atunci când s-a aplicat scalarea alometrică.
Vârstnici
Farmacocinetica azilsartanului nu diferă semnificativ de la pacienții tineri (18-45 de ani) la cei vârstnici (65-85 de ani).
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară, moderată și severă, expunerea totală la azilsartan (ASC) a fost mărită cu +30%, +25% și +95%. Nu a fost observată nicio creștere (+5%) la pacienții cu boli renale în fază terminală care fac dializă. Cu toate acestea, nu există experiență clinică în cazul pacienților cu insuficiență renală severă sau în fază terminală (vezi pct. 4.2). Hemodializa nu elimină azilsartanul din circulația sistemică.
Insuficiență hepatică
Administrarea Edarbi pe o perioadă de până la 5 zile la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară (clasificarea Child-Pugh clasa A) sau moderată (clasificarea Child-Pugh clasa B) a dus la o ușoară creștere a expunerii la azilsartan (creștere a ASC de 1,3 până la 1,6 ori) (vezi pct. 4.2). Edarbi nu a fost studiat la pacienți cu insuficiență hepatică severă.
Sex
Farmacocinetica azilsartanului nu diferă semnificativ de la pacienții de sex masculin la cei de sex feminin. Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de sex.
Rasă
Farmacocinetica azilsartanului nu diferă semnificativ de la pacienții de rasă neagră la cei caucazieni. Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de rasă.
Date preclinice de siguranță
În cadrul studiilor preclinice, azilsartan medoxomil și M-II, metabolitul principal la om, au fost examinate în ceea ce privește toxicitatea după doze repetate, toxicitatea asupra funcției de reproducere, mutagenitatea și carcinogenitatea.
În studiile privind toxicitatea după doze repetate, dozele care produc expunere comparabilă cu dozele folosite clinic au cauzat reducerea parametrilor hematiilor, modificări renale și de hemodinamică
renală, precum și o creștere a kaliemiei la animalele normotensive. Aceste efecte, prevenite prin administrarea de suplimente saline oral, nu au semnificație clinică în tratarea hipertensiunii arteriale.
La șobolani și câini, a fost observată creșterea activității reninei plasmatice și hipertrofia/hiperplazia celulelor juxtaglomerulare. Aceste modificări, care sunt de asemenea un efect de clasă al inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei și al altor antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, nu par să aibă semnificație clinică.
Azilsartanul și M-II au traversat bariera placentară și au fost găsite în fetușii femelelor de șobolan gestante, fiind de asemenea excretate în laptele matern. În studiile privind toxicitatea asupra funcției de reproducere, nu au existat efecte asupra fertilității femelelor. Nu există dovezi ale unor efecte teratogene, însă studiile efectuate la animale au demonstrat un anumit potențial de risc asupra dezvoltării postnatale a fetusului, precum greutate corporală redusă, o ușoară întârziere a dezvoltării fizice (apariție întârziată a incisivilor, deschiderea întârziată a pavilionului urechii și a ochilor) și mortalitate crescută.
Azilsartan și M-II nu au demonstrat mutagenitate sau activitate clastogenă relevantă în studiile in vitro
și nici carcinogenitate la șobolani și șoareci.
Studii efectuate la animale tinere
Studiile de toxicitate orală juvenilă, cu durata de până la 3 luni, efectuate la șobolan (cu vârsta de 2 sau 3 săptămâni) cu azilsartan medoxomil în monoterapie sau în asociere cu M-II au evidențiat că exemplarele tinere de șobolan pot fi mai susceptibile la modificări ale morfologiei și funcției renale, asociate angiotensinei, în cazul expunerii din săptămâna postnatală 2, ceea ce corespunde cu perioada de creștere și maturizare a sistemului renal. Stadiul de creștere și maturizare în cazul sistemului renal la om se extinde până la vârsta de aproximativ 2 ani.
Proprietăți farmaceutice - EDARBI 20mg
Manitol (E 421) Acid fumaric (E 297) Hidroxid de sodiu
Hidroxipropilceluloza (E 463) Croscarmeloză sodică
Celuloză microcristalină (E 460) Stearat de magneziu (E 572)
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină și umiditate. Acest medicament nu necesită condiții de temperatură speciale de păstrare.
Blistere din aluminiu
Mărimi de ambalaj: 14, 28, 56 sau 98 de comprimate.
sau
Blistere din aluminiu ambalate împreună cu desicant
Mărimi de ambalaj: 14, 28, 30, 56, 90 sau 98 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.