GLYCLADA 90 mg COMPR. CU ELIB. MODIF.

Diabet zaharat non-insulino-dependent (de tip 2), al adultului, atunci când regimul dietetic, efortul fizic şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru a controla glicemia.

Doze

Doza zilnică de gliclazidă poate varia între 30 şi 120 mg, administrată oral, o dată pe zi, la micul dejun.

În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu se creşte doza.

Similar celorlalte medicamente hipoglicemiante, doza de gliclazidă trebuie ajustată în funcţie de răspunsul metabolic individual al pacientului (glicemie, hemoglobină glicozilată).

Doza iniţială

Doza iniţială recomandată este de 30 mg gliclazidă pe zi (o treime de Glyclada 90 mg comprimat cu eliberare modificată).

În cazul în care glicemia este bine controlată, această doză se va menţine şi în tratamentul de întreţinere.

Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza se poate creşte succesiv la 60, 90 sau 120 mg gliclazidă pe zi. Intervalul dintre creşterile dozei trebuie să fie de cel puţin o lună, cu excepţia pacienţilor a căror

glicemie nu a scăzut după 2 săptămâni de tratament. În asemenea cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul săptămânii a doua de tratament.

Doza maximă recomandată este de 120 mg gliclazidă pe zi.

Un comprimat cu eliberare modificată de Glyclada 90 mg este echivalent cu un comprimat și jumătate de Glyclada 60 mg, comprimate cu eliberare modificată. Comprimatele cu eliberare modificată de Glyclada 90 mg pot fi divizate în trei doze. Divizarea în doze egale a comprimatelor cu eliberare modificată de Glyclada 90 mg asigură flexibilitatea dozajului.

Glyclada 90 mg poate asigura următoarele doze: o doză de 30 mg (o treime de comprimat cu eliberare modificată de Glyclada 90 mg), o doză de 60 mg (două treimi de comprimat cu eliberare modificată de Glyclada 90 mg), o doză de 90 mg (un comprimat cu eliberare modificată de Glyclada 90 mg) și o doză de 120 mg (un comprimat cu eliberare modificată de Glyclada 90 mg și încă o treime de comprimat cu eliberare modificată de Glyclada 90 mg).

Dacă este necesar, comprimatul întreg poate fi divizat în trei părți, pentru facilitarea deglutiției (de

exemplu, la o doză de 90 mg se utilizeaza un comprimat cu eliberare modificată de Glyclada 90 mg, care poate fi divizat în trei părți egale, pentru a fi înghițit ușor).

Trecerea de la comprimatele cu eliberare imediată de gliclazidă (80 mg) la Glyclada 90 mg comprimate cu eliberare modificată

Un comprimat de gliclazidă de 80 mg este echivalent cu un comprimat cu eliberare modificată de 30 mg (sau o treime de comprimat cu eliberare modificată de Glyclada 90 mg). În consecinţă, înlocuirea poate fi efectuată cu monitorizarea atentă a glicemiei.

Trecerea de la alt medicament antidiabetic oral la Glyclada 90 mg:

Glyclada comprimate cu eliberare modificată poate fi utilizat pentru a înlocui alte medicamente antidiabetice orale.

La înlocuirea altui medicament antidiabetic oral cu Glyclada 90 mg trebuie luate în considerare doza şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului antidiabetic administrat anterior.

În general, nu este necesară o perioadă de tranziţie. Se va administra o doză iniţială de 30 mg gliclazidă, care va fi ajustată în funcţie de valoarea glicemiei, aşa cum s-a descris anterior.

Atunci când schimbarea tratamentului se face de la un derivat de sulfoniluree cu timp de înjumătăţire plasmatică lung, poate fi necesară o perioadă de câteva zile fără tratament, pentru a evita un efect

aditiv al celor două medicamente, care poate duce la hipoglicemie. Atunci când se trece la tratamentul cu Glyclada 90 mg comprimate cu eliberare modificată se va utiliza procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada comprimate cu eliberare modificată, pornind de la o doză iniţială de 30 mg, crescând apoi treptat doza, în funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.

Tratamentul asociat cu alte medicamente antidiabetice

Glyclada comprimate cu eliberare modificată poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa-glucozidază sau insulină. La pacienţii care nu sunt suficient controlaţi cu Glyclada 90 mg comprimate cu eliberare modificată, poate fi iniţiat tratamentul asociat cu insulină sub supraveghere medicală strictă.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Glyclada comprimate cu eliberare modificată trebuie administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii sub 65 ani.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se administrează aceleaşi doze ca la

pacienţii cu funcţie renală normală, sub atentă supraveghere. Aceste date au fost confirmate de către studiile clinice.

Pacienţi cu risc de hipoglicemie

• subnutriţi sau malnutriţi;

• cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism, hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenală);

  Formatted: French (France)

• la întreruperea unui tratament prelungit şi/sau cu doze mari de glucocorticoizi;

• cu afecţiuni vasculare severe (afecţiuni coronariene grave, afecţiuni vasculare difuze, ateroscleroză severă a carotidelor).

La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unei doze iniţiale minime, de 30 mg.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea utilizării Glyclada la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Nu există date disponibile privind utilizarea la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Comprimatul sau treimile de comprimat trebuie înghiţit/înghiţite întregi, fără a fi mestecate sau zdrobite.

Comprimatul poate fi divizat manual, de-a lungul liniilor marcate. Divizarea nu trebuie efectuată în alt

Glyclada se administrează o dată pe zi, la micul dejun.

mod.

• Hipersensibilitate la gliclazidă, alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,

• Diabet zaharat insulino-dependent (de tip 1),

• Cetoacidoză diabetică, precomă şi comă diabetică,

• Insuficienţă renală sau hepatică severe: în acest caz se recomandă utilizarea insulinei,

• Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5),

• Alăptare (vezi pct. 4.6).

Hipoglicemie

Acest medicament trebuie utilizat numai de către pacienţi cu aport alimentar regulat (incluzând şi micul dejun). Este important să aibă un aport regulat de carbohidraţi, din cauza riscului crescut de hipoglicemie în cazul în care aportul alimentar este întârziat, insuficient sau cu conţinut scăzut în carbohidraţi. Hipoglicemia este mai frecventă în timpul dietelor hipocalorice, după eforturi fizice prelungite sau intense, în cazul consumului de alcool etilic sau dacă se foloseşte o asociere cu alte medicamente hipoglicemiante.

După administrarea de derivaţi de sulfoniluree poate să apară hipoglicemie (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, aceasta poate fi severă sau prelungită. Poate fi necesară spitalizarea şi administrarea de glucoză pentru câteva zile.

Pentru a reduce riscul de episoade hipoglicemice, sunt necesare o selecţie atentă a pacienţilor şi a dozei utilizate, precum şi instruirea pacientului.

Factori care cresc riscul de hipoglicemie:

• pacienţii refuză sau (îndeosebi vârstnicii) sunt incapabili să coopereze;

• malnutriţia, aportul alimentar neregulat, omiterea meselor, perioadele de post alimentar sau schimbările dietei;

• neconcordanţa între efortul fizic şi aportul de glucide;

• insuficienţa renală;

• insuficienţa hepatică severă;

  Formatted: French (France)

• supradozajul cu Glyclada comprimate cu eliberare modificată

• anumite tulburări endocrine - afecţiuni ale tiroidei, hipopituitarism şi insuficienţă corticosuprarenală;

• administrarea concomitentă a anumitor alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă renală şi hepatică

Farmacocinetica şi/sau farmacodinamica gliclazidei pot fi modificate la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică. În cazul apariţiei unui episod de hipoglicemie la aceşti pacienţi, există riscul ca acesta să fie prelungit, fiind necesar tratament adecvat.

Informarea pacientului

Pacientul şi membrii familiei acestuia trebuie informaţi despre riscul de apariţie a hipoglicemiei,

condiţiile care predispun la dezvoltarea acesteia, simptomele (vezi pct. 4.8) şi tratamentul necesar. Pacientul trebuie informat despre importanţa respectării dietei recomandate, a unui program regulat de efort fizic şi despre importanţa monitorizării regulate a valorii glicemiei.

Controlul deficitar al glicemiei

Controlul glicemic al unui pacient tratat cu un medicament antidiabetic oral poate fi afectat de: administrare de preparate pe bază de sunătoare (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.5), febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale. În unele cazuri poate fi necesară administrarea insulinei.

La mulţi pacienţi, eficacitatea medicamentelor antidiabetice orale, inclusiv a gliclazidei, poate să scadă în decursul timpului, ceea ce poate semnifica fie agravarea diabetului zaharat, fie scăderea răspunsului la tratament, fenomen denumit eşec secundar. Acesta trebuie deosebit de eşecul primar, care constă în lipsa de răspuns a unui medicament utilizat ca tratament de primă linie. Înainte de a considera eşec

secundar, sunt necesare ajustarea adecvată a dozei şi supravegherea regimului alimentar.

Disglicemie

Teste de laborator

La pacienții cu diabet zaharat care au primit tratament concomitent cu fluorochinolone, în special la pacienții vârstnici, au fost raportate tulburări ale glicemiei, inclusiv hipoglicemie și hiperglicemie. De aceea, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la toți pacienții în tratament concomitent cu gliclazidă și fluorochinolone.

Pentru evaluarea controlului glicemic se recomandă măsurarea concentraţiei plasmatice a hemoglobinei glicozilate (sau a glicemiei plasmatice venoase a jeune); autoevaluarea glicemiei poate fi de asemenea utilă.

Tratamentul cu sulfoniluree al pacienţilor cu deficit de G6PD poate cauza anemie hemolitică.

Deoarece gliclazida aparţine acestei clase terapeutice, se recomandă precauţie la utilizarea la aceşti pacienţi şi trebuie avută în vedere utilizarea unui tratament alternativ non-sulfonilureic.

Pacienți cu porfirie

Au fost descrise cazuri de porfirie acută la pacienții care au porfirie și au primit tratament cu alte sulfoniluree.

Alte ingrediente

Glyclada comprimate cu eliberare modificată conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

1) Următoarele medicamente pot creşte riscul de hipoglicemie:

Asocieri contraindicate

Miconazol (forme pentru administrare sistemică, gel bucal) – accentuează efectul de scădere a glicemiei, eventual cu apariţia manifestărilor de hipoglicemie, chiar comă.

Asocieri nerecomandate

Fenilbutazonă (administrare sistemică) - accentuează efectul de scădere a glicemiei al sulfonilureelor, prin deplasarea lor de pe proteinele plasmatice şi/sau scăderea eliminării lor; de preferinţă se

recomandă utilizarea altui antiinflamator nesteroidian, în caz contrar sunt necesare avertizarea şi

accentuarea importanţei autosupravegherii pacientului. Poate fi necesară ajustarea dozei de gliclazidă în timpul şi după întreruperea administrării medicamentului antiinflamator.

Alcool etilic – intensifică reacţia hipoglicemică (prin inhibarea reacţiilor compensatorii), putând favoriza apariţia comei hipoglicemice. Este necesară evitarea consumului de băuturi alcoolice şi de medicamente care conţin alcool etilic.

Asocieri care necesită prudenţă

La asocierea cu următoarele medicamente poate apărea potenţarea efectului de scădere a glicemiei şi în unele cazuri chiar hipoglicemie: alte medicamente antidiabetice (insuline, acarboză, metformin, tiazolidindione, inhibitori de 4-dipeptidilpeptidază, agonişti ai receptorilor GLP-1), betablocante, fluconazol, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril), antagonişti ai receptorilor H2, IMAO, sulfonamide, claritromicină şi antiinflamatoare nesteroidiene.

2) Următoarele medicamente pot creşte valoarea glicemiei:

Asocieri nerecomandate

Danazol – efect diabetogen.

În cazul în care utilizarea acestui medicament nu poate fi evitată, sunt necesare avertizarea pacientului şi informarea acestuia în ceea ce priveşte importanţa monitorizării glicemiei şi glicozuriei. Poate fi necesară, ajustarea dozei medicamentului antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu danazol.

Asocieri care necesită prudenţă în timpul utilizării

Clorpromazină (medicament neuroleptic) – la doze mari (>100 mg clorpromazină pe zi) produce creşterea glicemiei, prin scăderea eliberării insulinei.

Este necesară informarea şi avertizarea pacientului privind importanţa monitorizării glicemiei. Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentului antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu medicamentul neuroleptic.

Glucocorticoizi (administrare sistemică şi locală – intraarticular, cutanat, intrarectal) şi tetracosactrin – creştere a glicemiei, uneori cu cetoză, prin scăderea toleranţei la glucoză de către glucocorticoizi.

Este necesară avertizarea şi informarea pacientului privind importanţa automonitorizării glicemiei, îndeosebi la începutul tratamentului.

Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentului antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu corticosteroizi.

Ritodrină, salbutamol, terbutalină (i.v.):

Creşterea glicemiei din cauza efectului beta-2-agonist. Este necesară informarea pacientului privind importanţa automonitorizării glicemiei. Poate fi necesară modificarea tratamentului, cu administrare de insulină.

Preparate cu sunătoare (Hypericum perforatum):

Concentrația plasmatică de gliclazidă este scăzută de sunătoare, de aceea este necesară monitorizarea glicemiei.

Următoarele medicamente pot provoca disglicemie

Combinații care necesită precauții în timpul utilizării

Fluorochinolone: în cazul utilizării concomitente de gliclazidă și fluorochinolone, pacientul trebuie să

3) Asocieri de care trebuie ţinut cont:

fie avertizat asupra riscului de disglicemie și trebuie subliniată importanța monitorizării glicemiei.

Tratamentul cu anticoagulante (de exemplu, warfarină, etc.):

Derivatele de sulfoniluree pot determina potenţarea efectului anticoagulant în timpul tratamentului concomitent. Poate fi necesară ajustarea dozelor de anticoagulant.

Sarcina

Există puțină experiență (sub 300 de sarcini) sau deloc privind utilizarea gliclazidei la femeile gravide, chiar dacă sunt disponibile câteva informaţii privind alte sulfoniluree.

În studiile efectuate la animale gliclazida nu a demonstrat efect teratogen (vezi pct. 5.3). Ca precauție, este de preferat evitarea utilizării gliclazidei în timpul sarcinii la om.

Se recomandă echilibrarea diabetului zaharat înaintea momentului concepţiei pentru a reduce riscul de malformaţii congenitale cauzate de diabetul zaharat necontrolat.

Pentru tratamentul diabetului zaharat în timpul sarcinii insulina este de elecţie, nefiind recomandată utilizarea medicamentelor antidiabetice orale. Se recomandă trecerea de la tratamentul cu medicamente antidiabetice orale la insulină înainte de sarcină sau imediat după descoperirea sarcinii.

Alăptarea

Nu există informaţii privind eliminarea gliclazidei sau a metaboliţilor săi în laptele matern.

Din cauza riscului de hipoglicemie neonatală, este contraindicată utilizarea gliclazidei pe perioada alăptării. Nu poate fi exclusă prezența unui risc pentru nou-născut/copil.

Fertilitatea

Nu a fost observat vreun efect asupra fertilității sau capacității de reproducere la șobolani masculi și femele (vezi pct 5.3).

Glyclada 90 mg comprimate cu eliberare modificată nu are nicio influenţă sau prezintă o influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra simptomelor hipoglicemiei şi trebuie să fie atenţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje, mai ales la începutul tratamentului.

Descrierea unor reacții adverse

Pe baza experienţei cu gliclazidă, au fost raportate următoarele reacţii adverse.

Hipoglicemia

Cea mai frecventă reacție adversă la gliclazidă este hipoglicemia.

Ca şi în cazul altor sulfoniluree, tratamentul cu Glyclada comprimate cu eliberare modificată poate produce hipoglicemie dacă orarul meselor nu este respectat şi, mai ales, dacă sunt omise mesele. Simptomele hipoglicemiei pot fi: cefalee, senzaţie intensă de foame, greaţă, vărsături, fatigabilitate, tulburări ale somnului, agitaţie, agresivitate, scădere a capacităţii de concentrare, scădere a vigilenţei şi a capacităţii de reacţie, depresie, confuzie, tulburări vizuale şi de vorbire, afazie, tremor, pareze, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de slăbiciune, pierdere a autocontrolului, delir, convulsii,

respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă, pierdere a conştienţei, cu posibilitatea evoluţiei către comă şi deces.

De asemenea, pot apărea semne ale contra-reglării simpatice: transpiraţii, piele umedă şi rece,

anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace.

De obicei, simptomele dispar după ingestia de carbohidraţi (zahăr); îndulcitorii artificiali nu au efect. În urma experienţei cu alte sulfoniluree s-a observat că hipoglicemia poate să reapară chiar dacă iniţial măsurile luate s-au dovedit eficiente.

Dacă episodul hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă a fost controlat temporar prin ingestie de zahăr, sunt necesare tratament medicamentos imediat sau chiar spitalizare.

Alte reacţii adverse

Tulburări gastrointestinale

Tulburările gastrointestinale, inclusiv dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi

Următoarele reacţii adverse au fost raportate mai rar:

constipaţie sunt mai puţin frecvente; dacă acestea apar, ele pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată o dată cu micul dejun.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, angioedem, eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase (cum sunt sindrom Steven-Johnson, necroliză epidermică toxică și afecțiuni buloase autoimune) și, în mod excepțional, erupţie cutanată tranzitorie cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).

Tulburări hematologice şi limfatice

Modificările sanguine sunt rare. Pot include anemie, leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie. Acestea sunt în general reversibile după întreruperea tratamentului.

Tulburări hepatobiliare

Creşterea concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice (ASAT, ALAT, fosfatază alcalină), hepatită (cazuri izolate). În cazul apariţiei de icter colestatic se recomandă întreruperea tratamentului.

De regulă, aceste reacţii adverse dispar o dată cu întreruperea tratamentului.

Tulburări oculare

Tulburări oculare tranzitorii pot apărea mai ales la începutul tratamentului din cauza modificărilor valorilor glicemiei.

Efecte atribuite clasei

Ca şi în cazul altor sulfoniluree au fost observate următoarele reacţii adverse: eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie, vasculită alergică, hiponatremie, creştere a

concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice şi chiar disfuncţie hepatică (de exemplu însoţită de colestază şi icter) şi hepatită care s-a remis după întreruperea medicamentului sulfonilureic sau care a evoluat către insuficienţă hepatică cu potenţial letal în cazuri izolate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Simptome

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

În caz de supradozaj cu sulfoniluree poate să apară hipoglicemie.

Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierdere a conştienţei şi semne neurologice, trebuie

corectate prin aport de carbohidraţi, ajustarea dozei şi/sau modificarea regimului alimentar. De

asemenea, este necesară o supraveghere atentă a pacientului, până atunci când medicul consideră că pacientul este în afara pericolului.

Se pot produce reacţii hipoglicemice severe, însoţite de comă, convulsii sau alte tulburări neurologice, reprezentând situaţii de urgenţă, care necesită internarea imediată în spital a pacientului.

Tratament

În cazul în care este diagnosticată sau suspectată coma hipoglicemică, se recomandă administrarea intravenoasă rapidă a 50 ml soluţie concentrată de glucoză (20% sau 30%), urmată de perfuzarea

continuă a unei soluţii mai diluate de glucoză (10%), cu viteza necesară pentru menţinerea glicemiei

>1g/l. Pacienţii trebuie supravegheaţi atent şi, în funcţie de starea clinică după acest interval, medicul va decide dacă este necesară o supraveghere suplimentară.

Din cauza legării în proporţie mare de proteinele plasmatice, dializa nu reprezintă o metodă utilă pentru eliminarea gliclazidei.