LOPERAMID DR. MAX 2 mg CAPS.

Tratamentul simptomatic al diareii acute și cronice.

La pacienții cu ileostomie poate fi utilizat pentru a încetini tranzitul intestinal, pentru a reduce volumul scaunelor și pentru a mări consistența acestora.

Loperamid Dr.Max este indicat la adulți, adolescenți și copii cu vârsta peste 6 ani.

Doze

Adulți, adolescenți (cu vârsta peste 12 ani) și copii cu vârsta peste 6 ani

Diareea acută: doza inițială este de 2 capsule (4 mg) pentru adulți și adolescenți, de 1 capsulă pentru copii, urmată de 1 capsulă (2 mg) după fiecare scaun diareic.

Diareea cronică: doza inițială este de 2 capsule (4 mg) pentru adulți și adolescenți și de 1 capsulă pentru copii. Această doză inițială trebuie ajustată până la obținerea a 1-2 scaune solide pe zi, rezultat la care se ajunge de obicei cu o doză de întreținere de 1-6 capsule (2 mg - 12 mg) pe zi.

Pacienți cu ileostomie: doza inițială este de 2 capsule (4 mg) pentru adulți și adolescenți și de 1 capsulă pentru copii. Această doză inițială trebuie ajustată până la obținerea a 1-2 scaune solide pe zi, rezultat la care se ajunge de obicei cu o doză de întreținere de 1-6 capsule (2 mg - 12 mg) zilnic.

Doza zilnică maximă pentru diareea acută și cronică și pentru pacienții cu ileostomie este de 8 capsule (16 mg) pe zi pentru adulți; doza zilnică maximă pentru adolescenți și copii trebuie ajustată în funcție de greutatea corporală (3 capsule/20 kg greutate corporală), dar nu mai mult de 8 capsule pe zi.

Copii și adolescenți

Acest medicament nu este recomandat copiilor cu vârsta mai mică de 6 ani.

Utilizarea la vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficiență hepatică

Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice de la pacienții cu insuficiență hepatică, Loperamid Dr.Max trebuie utilizat cu precauție la acești pacienți din cauza metabolizării reduse la nivelul primului pasaj hepatic (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Capsulele trebuie înghițite cu apă.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Loperamid Dr.Max este contraindicat la copiii cu vârsta sub 2 ani.

Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament principal:

• la pacienții cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge și febră mare,

• la pacienții cu colită ulcerativă acută,

• la pacienții cu enterocolită bacteriană produsă de microorganisme invazive, inclusiv Salmonella, Shigella și Campylobacter,

• la pacienții cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru

larg.

Loperamida nu trebuie utilizată atunci când trebuie evitată inhibarea peristaltismului din cauza riscului posibil de sechele semnificative, inclusiv ileus, megacolon și megacolon toxic.

Administrarea Loperamid Dr.Max trebuie întreruptă imediat dacă apare constipație, distensie abdominală sau ileus.

Tratamentul diareii cu Loperamid Dr.Max este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de bază, trebuie administrat un tratament specific, atunci când este cazul.

Pacienții cu diaree acută, în special copiii și pacienții în vârstă și pacienții sensibili, pot suferi din cauza lipsei fluidelor și electroliților. În astfel de cazuri, cea mai importantă măsură de precauție o reprezintă administrarea corespunzătoare de fluide și electroliți.

În cazul diareei acute, dacă nu se observă nicio îmbunătățire clinică în decurs de 48 ore, trebuie întreruptă administrarea de Loperamid Dr.Max, iar pacienții trebuie sfătuiți să consulte medicul.

În cazul pacienților cu SIDA tratați cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de distensie abdominală. S-au raportat cazuri izolate de constipație severă cu risc crescut de megacolon toxic la pacienții bolnavi de SIDA cu colită infecțioasă cauzată atât de agenți patogeni virali, cât și bacterieni, tratați cu clorhidrat de loperamidă.

Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice de la pacienții cu insuficiență hepatică, acest medicament trebuie utilizat cu prudență la acești pacienți deoarece, din cauza metabolizării reduse la nivelul primului pasaj hepatic, poate apărea o supradozare relativă care să producă toxicitate la nivelul SNC.

Au fost raportate evenimente cardiace în cazul supradozajului, inclusiv prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct. 4.9). Supradozajul poate expune un sindrom Brugada existent. Pacienții nu trebuie să depășească doza recomandată și/sau durata recomandată a tratamentului.

Acest medicament conține lactoză monohidrat. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P.

Administrarea concomitentă de loperamidă (în doză unică de 16 mg) și chinidină sau ritonavir, ambele fiind inhibitori ai glicoproteinei P, a determinat o creștere de 2 până la 3 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. Nu este cunoscută semnificația clinică a acestei interacțiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P, când loperamida este administrată în dozele recomandate.

Administrarea concomitentă de loperamidă (în doză unică de 4 mg) și itraconazol, un inhibitor de CYP3A4 și glicoproteină P, a determinat o creștere de 3 până la 4 ori a concentrației plamatice de loperamidă. În cadrul aceluiași studiu, gemfibrozil, un inhibitor de CYP2C8 a determinat creșterea concentrației plasmatice de loperamidă de aproximativ 2 ori. Asocierea itraconazolului și a gemfibrozilului a determinat o creștere de 4 ori a concentrației plasmatice maxime de loperamidă și o creștere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creșteri nu au fost asociate cu efecte asupra sistemului nervos central (SNC), măsurate prin teste psihomotorii (de exemplu, somnolență subiectivă și Testul de Substituție a Simbolurilor Numerice).

Administrarea concomitentă de loperamidă (în doză unică de 16 mg) și ketoconazol, un inhibitor de CYP3A4 și glicoproteină P, a determinat o creștere de 5 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. Această creștere nu a fost asociată cu creșterea efectelor farmacocinetice măsurate prin pupilometrie.

Tratamentul concomitent cu desmopresină administrată oral a determinat o creștere de 3 ori a concentrațiilor plasmatice ale desmopresinei, probabil datorită scăderii motilității gastro-intestinale.

Este de așteptat ca medicamentele cu proprietăți farmacologice similare să potențeze efectul loperamidei și ca medicamentele care accelerează tranzitul gastro-intestinal să scadă efectul acesteia.

Sarcina

Deși nu există indicii că loperamida are proprietăți teratogene sau embriotoxice, trebuie luate în considerare beneficiile terapeutice așteptate în raport cu posibilele riscuri înaintea administrării loperamidei în timpul sarcinii, în special în primul trimestru.

Nu este recomandată administrarea acestui medicament în timpul sarcinii. Femeilor gravide trebuie să li se recomande să își consulte medicul pentru un tratament adecvat.

Alăptarea

La om, cantități mici de loperamidă pot trece în laptele matern. Prin urmare, loperamida nu este recomandată în timpul alăptării.

Prin urmare, femeilor gravide sau care alăptează trebuie să li se recomande să își consulte medicul pentru

un tratament adecvat.

Atunci când diareea este tratată cu loperamidă poate să apară oboseală, amețeală sau somnolență. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje.

Adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani

Siguranța clorhidratului de loperamidă a fost evaluată la 3.076 adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani care au participat la 31 studii clinice controlate și necontrolate cu clorhidrat de loperamidă utilizată pentru tratamentul diareii. Din acestea, 26 studii au fost realizate pentru diaree acută (N = 2.755) și 5 studii pentru diaree cronică (N = 321).

Cele mai frecvente reacții adverse raportate (de exemplu, frecvență ≥ 1%) în studiile clinice cu clorhidrat de loperamidă pentru diaree acută au fost: constipaţie (2,7%), flatulență (1,7%), cefalee (1,2%) și greață (1,1%). Cele mai frecvente reacții adverse raportate (de exemplu, frecvență ≥ 1%) în studiile clinice cu clorhidrat de loperamidă pentru diaree cronică au fost: flatulență (2,8%), constipaţie (2,2%), greață (1,2%) și amețeală (1,2%).

Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse care au fost raportate la utilizarea clorhidratului de loperamidă în ambele categorii de studii clinice (diaree acută și cronică), iar tabelul 2 prezintă reacțiile adverse obținute din experiența după punerea pe piață.

Categoriile de frecvență utilizează următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și

<1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 1: Frecvența reacțiilor adverse raportate în timpul tratamentului cu clorhidrat de loperamidă în studiile clinice la adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani

Tabelul 2: Reacții adverse raportate la clorhidratul de loperamidă după punerea pe piață

Reacțiile adverse raportate la loperamidă după punerea pe piață nu sunt diferențiate în funcție de indicație (diaree acută sau cronică) sau în funcție de grupul de pacienți la care au apărut (adulți sau copii). Reacțiile adverse enumerate în tabel reprezintă o combinație de indicații și grupuri de pacienți.

Copii și adolescenți

Siguranța administrării clorhidratului de loperamidă a fost evaluată la un număr de 607 pacienți cu vârsta cuprinsă între 10 zile și 13 ani care au participat la 13 studii clinice controlate și necontrolate cu clorhidrat de loperamidă utilizat pentru tratamentul diareei acute. Reacțiile adverse raportate pentru acest grup de pacienți în timpul tratamentului cu clorhidrat de loperamidă au fost similare cu cele din studiile clinice realizate la adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptome

Supradozajul (absolut sau relativ datorat unei disfuncții hepatice) poate duce la deprimarea sistemului nervos central (stupoare, tulburări de coordonare, somnolență, mioză, hipertonie musculară și deprimare respiratorie), retenție urinară și ileus. Copiii pot fi mai sensibili decât adulții la efectele asupra sistemului nervos central.

La persoanele care au ingerat supradoze de loperamidă au fost observate evenimente cardiace, precum prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor, alte aritmii ventriculare grave, stop cardiac și sincopă (vezi pct. 4.4). De asemenea, au fost raportate cazuri letale. Supradozajul poate expune sindromul Brugada existent.

Tratament

Dacă apar simptome ale supradozajului, naloxona poate fi administrată ca antidot. Deoarece durata de acțiune a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (de la 1 la 3 ore), poate fi recomandată administrarea repetată de naloxonă. Prin urmare, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape pentru cel puțin 48 ore pentru a observa posibila deprimare SNC.