CLOPIXOL DEPOT 200 mg/ml SOL. INJ.

Tratamentul de întreţinere la pacienţi adulţi cu schizofrenie şi alte psihoze, în special cele cu simptome cum sunt halucinaţii, iluzii şi tulburări de gândire însoţite de agitaţie, nelinişte, ostilitate şi agresivitate.

Doze

Adulţi

Dozajul şi intervalul dintre injecţii trebuie individualizate în funcţie de starea pacientului pentru a se obţine supresia maximă a simptomelor psihotice cu minimum de reacţii adverse.

Decanoat de zuclopentixol 200 mg/ml

În tratamentul de întreţinere intervalul dozelor este cuprins, obişnuit, între 200 – 400 mg (1-2 ml) la intervale de 2 – 4 săptămâni.

Pentru unii pacienţi pot fi necesare doze mai mari sau scurtarea intervalului între doze. Pentru

injectarea unui volum mai mare de 2 ml doza trebuie fracţionată şi administrată în două locuri diferite.

Dacă sunt necesare volume mai mari de 2-3 ml din soluţia cu concentraţia de 200 mg/ml, este

preferabilă utilizarea soluţiei cu concentraţie mai mare (decanoat de zuclopentixol 500 mg/ml).

În cazul în care se trece de la zuclopentixol oral sau zuclopenthixol acetat intramuscular la tratament

de întreţinere cu zuclopentixol decanoat trebuie avută în vedere următoarea schemă de dozaj:

1. Trecerea de la zuclopentixol oral la zuclopentixol decanoat

   Doza orală uzuală zilnică de zuclopentixol exprimată în mg pe zi este echivalentă cu de 8 ori doza de decanoat exprimată în mg administrată la fiecare 2 săptămâni.

   Doza orală uzuală zilnică de zuclopentixol exprimată în mg pe zi este echivalentă cu de 16 ori doza de decanoat exprimată în mg administrată la fiecare 4 săptămâni.

   Zuclopenthixol oral trebuie continuat în prima săptămână după prima injectare, dar în doză redusă.

2. Trecerea de la zuclopenthixol acetat la zuclopenthixol decanoat

Concomitent cu ultima injecţie de zuclopenthixol acetat (100 mg) trebuie injectat intramuscular

200 - 400 mg (1-2 ml) zuclopenthixol decanoat 200 mg/ml; administrarea de zuclopenthixol decanoat

se repetă la intervale de 2 săptămâni. Pot fi necesare doze mai mari sau intervale de timp mai scurte.

Zuclopenthixol acetat şi zuclopenthixol decanoat pot fi amestecate în aceeaşi seringă şi administrate în injecţie unică (co-injectare).

Pacienţilor trataţi anterior cu alte medicamente de tip depot trebuie să li se administreze o doză de 200 mg zuclopentixol decanoat echivalentă cu 25 mg decanoat de flufenazină, 40 mg decanoat de cis(Z)-flupentixol sau 50 mg decanoat de haloperidol.

Dozele ulterioare de zuclopentixol decanoat şi intervalul dintre injecţii trebuie ajustate în funcţie de răspunsul pacientului.

Pacienţi în vârstă

Pacienţii în vârstă trebuie trataţi cu doza minimă.

Copii

La copii, nu se recomandă utilizarea Clopixol Depot datorită lipsei experienţei clinice.

Insuficienţă renală

Clopixol Depot poate fi administrat în doze uzuale pacienţilor cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică

Pacienţilor cu insuficienţă hepatică trebuie să li se stabilească dozele cu atenţie şi, dacă este posibil, să li se determine concentraţia plasmatică.

Mod de administrare

Clopixol Depot se administrează prin injecţie intramusculară în cadranul supero-extern din regiunea gluteală. Volumele de injecţie care depăşesc 2 ml trebuie fracţionate în două locuri de administrare. Tolerabilitatea locală a medicamentului este bună.

Hipersensibilitate la zuclopentixol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Stare de şoc-colaps, afectarea stării de conştienţă de diferite etiologii (de exemplu, intoxicaţie acută cu alcool etilic, barbiturice sau opiacee), comă.

Similar oricărui neuroleptic în timpul tratamentului există posibilitatea apariţiei sindromului neuroleptic malign (hipertermie, rigiditate musculară, tulburări ale stării de conştienţă, instabilitatea sistemului nervos vegetativ). Riscul este mai crescut cu agenţii cu potenţă mai mare. Pacienţii cu sindrom cerebral organic preexistent, retard mintal, consumatorii de alcool etilic şi substanţe opioide prezintă risc letal crescut.

Tratament: se întrerupere administrarea neurolepticului. Se instituie tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Poate fi utilă administrarea de dantrolen şi bromocriptină.

Simptomele pot persista mai mult de o săptămână după întreruperea neurolepticelor orale şi uneori,

perioade mai mari când sunt asociate cu formele depot ale medicamentului.

Pot să apară reacţii de tip extrapiramidal, în special în timpul primelor zile după injectarea medicamentului sau la începutul tratamentului. În majoritatea cazurilor aceste reacţii adverse pot fi controlate adecvat prin scăderea dozei şi/sau prin administrarea medicamentelor antiparkinsoniene. Administrarea de rutină, în scop preventiv, a medicamentelor antiparkinsoniene nu este recomandată. Medicamentele antiparkinsoniene nu ameliorează diskinezia tardivă, ci pot agrava aceste simptome. Se recomandă reducerea dozei sau, dacă este posibil, întreruperea tratamentului cu zuclopentixol. În cazul akatisiei persistente pot fi utile benzodiazepinele sau propranololul.

Disfagia poate apărea secundar simptomelor extrapiramidale, precum și în cazul sialoreei, sedării și sindromului neuroleptic malign și poate duce la complicații severe care pot pune viața în pericol, inclusiv pneumonie de aspirație sau sufocare.

Similar altor medicamente neuroleptice, decanoatul de zuclopentixol trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu sindrom cerebral organic, convulsii şi boli hepatice în stadii avansate.

Aşa cum se cunoaşte în cazul altor medicamente psihotrope‚ zuclopentixol decanoat poate modifica răspunsul organismului la insulină şi glucoză, necesitând ajustarea dozelor de medicamente în cadrul terapiei antidiabetice.

Pacienţii cu terapie de lungă durată, în special cei trataţi cu doze mari de medicament, trebuie monitorizaţi atent şi evaluaţi periodic pentru a decide dacă li se pot reduce dozele de întreţinere.

Similar altor medicamente aparţinând grupului de medicamente antipsihotice, zuclopentixol decanoat poate determina prelungirea intervalului QT.

Persistenţa intervalului QT prelungit poate creşte riscul aritmiilor maligne. De aceea, zuclopentixol decanoat trebuie administrat cu precauţie pacienţilor susceptibili (cu hipokaliemie, hipomagneziemie sau predispoziţie genetică) şi pacienţilor cu antecedente de tulburări cardiovasculare, de exemplu, QT prelungit, bradicardie semnificativă (< 50 bătăi pe minut), infarct miocardic acut recent, insuficienţă cardiacă decompensată sau aritmie cardiacă. Administrarea concomitentă cu alte antipsihotice trebuie evitată (vezi pct. 4.5)

Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice.

Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice adesea prezinţă un risc dobândit pentru tromboembolism venos, toţi factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu zuclopentixol decanoat şi trebuie luate măsuri preventive.

Leucopenia, neutropenia şi agranulocitoza au fost raportate în legătură cu antipsihoticele, inclusiv cu

flupentixol decanoat.

Antipsihoticele depot cu acţiune prelungită trebuie utilizate cu precauţie în combinaţie cu alte medicamente cunoscute pentru potenţialul mielosupresiv, deoarece acestea nu pot fi eliminate rapid din organism în stări când acest lucru ar fi necesar.

Pacienţi în vârstă

Accident vascular cerebral

În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu demenţă, cărora li s-au administrat antipsihotice atipice a fost observată o creştere de aproximativ 3 ori a riscului reacţiilor adverse cerebro-vasculare. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Acest risc crescut nu poate fi exclus şi în cazul administrării altor antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Zuclopentixol

decanoat trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu factori de risc pentru accidente vasculare

cerebrale.

Cresterea mortalităţii la pacienţii în vârstă cu dementă

Date din două studii observaţionale arată că pacienţii vârstnici cu dementă care sunt trataţi cu antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratati cu antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare precisă a gradului de risc şi cauzele creşterii riscului sunt necunoscute.

Zuclopentixol decanoat nu are indicaţie aprobată pentru a trata tulburările de comportament din

demenţă,

Asocieri care necesită precauţie

Zuclopentixol decanoat poate creşte efectul sedativ al alcoolului, efectul barbituricelor şi al altor substanţe deprimante ale SNC

Neurolepticele pot creşte sau reduce efectul medicamentelor antihipertensive; efectul antihipertensiv al

guanetidinei şi al altor medicamente cu acţiune similară este redus.

Administrarea concomitentă a neuroleptice cu litiu creşte riscul neurotoxic. Antidepresive triciclice şi neurolepticele îşi inhibă reciproc metabolizarea.

Zuclopentixol decanoat poate scădea efectul levodopa si al medicamentelor adrenergice.

Utilizarea concomitentă de metoclopramidă şi piperazină creşte riscul tulburărilor extrapiramidale

Deoarece zuclopentixol este metabolizat parţial prin intermediul CYP2D6, administrarea concomitentă cu medicamente cunoscute ca inhibitori ai acestei enzime poate determina reducerea clearance-ului zuclopentixolului.

Prelungirea intervalului QT în timpul cu tratamentului cu antipsihotice poate fi exacerbată prin

administrarea concomitentă a altor medicamente care determină creşterea semnificativă a intervalului QT. Administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente trebuie evitată.

Clasele relevante includ:

• clasa I şi III antiaritmice (de exemplu: chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă);

• unele antipsihotice (de exemplu tioridazină);

• unele macrolide (de exemplu eritromicină);

• unele antihistaminice (de exemplu: terfenadină, astemizol);

• unele chinolone (de exemplu: gatifloxacină, moxifloxacină).

Lista de mai sus nu este completă şi trebuie evitate alte medicamente care determină creşterea semnificativă a intervalului QT (de exemplu: cisapridă, litiu).

Medicamentele care determină tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic, cum sunt: diureticele tiazidice (hipokaliemie) şi medicamentele care determină creşterea concentraţiei plasmatice a

zuclopentixolului trebuie, de asemenea, utilizate cu precauţie, deoarece pot creşte riscul prelungirii intervalului QT şi apariţiei aritmiilor maligne (vezi pct. 4.4).

Sarcina

Zuclopentixol decanoat nu trebuie administrat în timpul sarcinii exceptând cazurile în care beneficiul

terapeutic matern aşteptat depăşeşte riscul teoretic fetal.

La nou-născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv zuclopentixol decanoat) în trimestrul al III-lea de sarcină pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În consecinţă, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Studiile la animale nu au evidenţiat toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3).

Alăptarea

Deoarece zuclopentixolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici, este puţin probabilsă afecteze sugarul în cazul administrării dozelor terapeutice. Doza ingerată de sugar reprezintă sub 1% din doza administrată mamei (exprimată în mg/kg). Alăptarea poate fi continuată în timpul tratamentului cu zuclopentixol dacă se consideră că este importantă pentru starea clinică a pacientei, dar se recomandă supravegherea sugarului, în special după primele 4 săptămâni de la naştere.

Fertilitatea

La om, s-au raportat reacţii adverse cum ar fi: hiperprolactinemie, galactoree, amenoree, libido redus, disfuncţii erectile şi tulburări de ejaculare (vezi pct. 4.8). Acestea pot avea un impact negativ asupra funcţiei sexuale şi fertilităţii la femei şi/sau bărbaţi.

Dacă apar semne clinice semnificative de hiperprolactinemie, galactoree, amenoree sau disfuncţii sexuale, trebuie luată în considerare reducere dozei (dacă se poate) sau oprirea tratamentului. Aceste efecte sunt reversibile la oprirea tratatmentului.

Administrarea de zuclopentixol la şobolani masculi şi femele a fost asociată cu o uşoară întârziere la împerechere. Într-un experiment în care zuclopentixol a fost administrat în alimente, s-au observat tulburări la împerechere şi procent redus de concepţie.

Clopixol Depot este un medicament cu efect sedativ. Pacienţii care urmează un tratament cu

medicamente psihotrope pot prezenta unele tulburări de atenţie sau de concentrare trebuie avertizaţi despre posibilitatea afectării capacităţii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. Frecvenţa şi severitatea acestor reacţii adverse sunt mai pronunţate în faza iniţială a tratamentului şi scad în intensitate în timpul continuării acestuia.

Frecvenţa reacţiilor adverse este prezentată conform datelor din literatura de specialitate şi din

raportările spontane:

Frecvenţă este definită folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi

<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000),

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

• Disfagia poate apărea ca o consecință a simptomelor extrapiramidale, precum și a sialoreei, a sedării și a sindromului neuroleptic malign, și poate duce la complicații care pun viața în pericol, precum pneumonia de aspirație și sufocarea.

Similar altor medicamente din clasa terapeutică a antipsihoticelor, au fost raportate în legătură cu administrarea de zuclopentixolul decanoat: cazuri rare de prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare-fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, torsada vârfurilor şi moarte subită inexplicabilă (vezi pct. 4.4).

Întreruperea bruscă a administrării zuclopentixolului decanoat poate determina simptome ale sindromului de întrerupere. Cele mai frecvente simptome sunt: greaţă, vărsături, anorexie, diaree, rinoree, transpiraţii, mialgii, parestezie, insomnie, nelinişte, anxietate şi agitaţie. Pacienţii pot, de asemenea, să prezinte vertij, senzaţii alternative de cald-rece şi tremor. În general, simptomele apar după 1-4 zile de la întrerupere şi dispar în decurs de 7-14 zile.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro

Având în vedere modul de administrare, este puţin probabil să se producă simptome de supradozaj.

Simptomatologie

Somnolenţă‚ comă, simptome extrapiramidale, convulsii, şoc, hipertermie sau hipotermie.

În cazul unui supradozaj asociat cu medicamente cunoscute pentru efecte asupra inimii s-au raportat:

modificări de ECG, prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, stop cardiac şi aritmii ventriculare.

Tratament

Tratamentul este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Trebuie instituite măsuri pentru

susţinerea aparatului respirator şi cardiovascular. Adrenalina (epinefrina) nu trebuie utilizată, deoarece în această situaţie poate accentua hipotensiunea arterială. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam şi

tulburările de mişcare cu biperiden.