NGENLA 24 mg SOL. INJ. IN STILOU INJECTOR (PEN) PREUMPLUT
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență

Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - NGENLA 24 mg/1,2 ml
Ngenla este indicat pentru tratamentul copiilor și adolescenților începând cu vârsta de 3 ani cu tulburări de creștere cauzate de secreția insuficientă de hormon de creștere.
Tratamentul trebuie inițiat și monitorizat de către medici care sunt calificați și au experiență în diagnosticarea și abordarea terapeutică a copiilor și adolescenților cu deficit de hormon de creștere (DHC).
Doze
Doza recomandată este de 0,66 mg/kg de greutate corporală, administrată o dată pe săptămână, prin injecție subcutanată.
Fiecare stilou injector (pen) preumplut poate fi setat și poate să furnizeze doza prescrisă de către medic. Doza poate să fie rotunjită în jos sau în sus, pe baza experienței medicului referitoare la necesitățile individuale ale pacientului. Atunci când sunt necesare doze mai mari de 30 mg (de exemplu, greutatea corporală > 45 kg), trebuie să fie administrate două injecții.
Doza inițială pentru pacienții care fac trecerea de la medicamente care conțin hormon de creștere cu administrare zilnică
Pentru pacienții care fac trecerea de la medicamente care conțin hormon de creștere cu administrare zilnică, tratamentul cu somatrogon cu administrare săptămânală poate fi inițiat cu o doză de
0,66 mg/kg și săptămână din ziua următoare ultimei injecții zilnice.
Stabilirea treptată a dozei
Doza de somatrogon poate fi ajustată după cum este necesar, pe baza vitezei de creștere, a reacțiilor adverse, a greutății corporale și a concentrațiilor serice ale factorului de creștere asemănător insulinei 1 (IGF-1).
Atunci când se monitorizează IGF-1, probele trebuie să fie întotdeauna recoltate la 4 zile după utilizarea dozei anterioare. Ajustările dozei trebuie să aibă ca țintă atingerea unor valori ale scorului de deviație standard (SDS) al IGF-1 situate în intervalul de valori normale, adică între -2 și +2 (de preferat aproape de 0 SDS).
La pacienții ale căror concentrații serice de IGF-1 depășesc valoarea medie de referință pentru vârsta și sexul lor cu mai mult de 2 SDS, doza de somatrogon trebuie redusă cu 15%. Este posibil ca la unii pacienți să fie necesară mai mult de o reducere a unei dozei.
Evaluarea și întreruperea tratamentului
Evaluarea eficacității și siguranței tratamentului trebuie avută în vedere la intervale de aproximativ 6 până la 12 luni, și poate fi efectuată prin evaluarea parametrilor auxologici, a biochimiei (IGF-1, hormoni, concentrații ale glucozei) și a statusului pubertal. Se recomandă monitorizarea de rutină a concentrațiilor serice de SDS IGF-1 pe parcursul tratamentului. În timpul pubertății trebuie avute în vedere evaluări mai frecvente.
Tratamentul trebuie întrerupt atunci când există dovezi de închidere a cartilajelor epifizare de creștere (vezi pct. 4.3). De asemenea, tratamentul trebuie întrerupt la pacienții care au atins înălțimea finală sau aproape înălțimea finală, adică o viteză de creștere anualizată < 2 cm/an sau o vârstă osoasă > 14 ani la fete sau > 16 ani la băieți.
Doză omisă
Pacienții trebuie să își păstreze ziua obișnuită pentru administrarea dozei. Dacă o doză este omisă, somatrogon trebuie administrat cât mai curând posibil în interval de 3 zile după doza omisă, și apoi trebuie reluat programul obișnuit, cu administrare o dată pe săptămână. Dacă au trecut mai mult de 3 zile, doza omisă trebuie sărită și următoarea doză trebuie administrată în ziua programată în mod
obișnuit. În fiecare caz, pacienții își pot relua programul obișnuit cu administrare o dată pe săptămână.
Schimbarea zilei de administrare a dozei
Ziua administrării săptămânale poate fi schimbată dacă este necesar, atât timp cât intervalul între administrarea a două doze este de cel puțin 3 zile. După ce se alege o nouă zi de administrare a dozei, trebuie continuat programul obișnuit cu administrarea dozei o dată pe săptămână.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Siguranța și eficacitatea somatrogon la pacienți cu vârsta peste 65 de ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Insuficiență renală
Somatrogon nu a fost studiat la pacienți cu insuficiență renală. Nu se poate face o recomandare cu privire la doză.
Insuficiență hepatică
Somatrogon nu a fost studiat la pacienți cu insuficiență hepatică. Nu se poate face o recomandare cu privire la doză.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea somatrogon la nou-născuți, sugari și copii cu vârsta mai mică de 3 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Somatrogon se administrează prin injecție subcutanată.
Somatrogon trebuie injectat în abdomen, coapse, fese sau partea superioară a brațelor. Locul de injectare trebuie schimbat la fiecare administrare. Injecțiile la nivelul părții superioare a brațelor și feselor trebuie să fie administrate de către persoana care are grijă de pacient.
Pacientul și persoana care are grijă de pacient trebuie să fie instruiți pentru a se asigura faptul că au înțeles tehnica de administrare, pentru a putea efectua manevra de autoadministrare.
Dacă este necesară mai mult de o injecție pentru a administra doza completă, fiecare injecție trebuie efectuată într-o zonă a corpului diferită de cea utilizată anterior.
Somatrogon trebuie administrat o dată pe săptămână, în aceeași zi în fiecare săptămână, în orice moment al zilei.
Ngenla 24 mg soluție injectabilă în stilou injector (pen) preumplut
Stiloul injector (pen) preumplut distribuie doze de somatrogon de la 0,2 mg la 12 mg, în trepte a câte 0,2 mg (0,01 ml).
Ngenla 60 mg soluție injectabilă în stilou injector (pen) preumplut
Stiloul injector (pen) preumplut distribuie doze de somatrogon de la 0,5 mg la 30 mg, în trepte a câte 0,5 mg (0,01 ml).
Pentru instrucțiuni despre medicament înainte de administrare, vezi pct. 6.6 și informațiile de la sfârșitul prospectului.
Hipersensibilitate la somatrogon (vezi pct. 4.4) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Pe baza experienței cu medicamente care conțin hormon de creștere cu administrare zilnică, somatrogon nu trebuie utilizat atunci când există orice dovadă de activitate a unei tumori. Tumorile intracraniene trebuie să fie inactive și tratamentul antitumoral trebuie să fie finalizat înainte de a începe tratamentul cu hormon de creștere (HC). Tratamentul trebuie întrerupt dacă există dovezi de creștere tumorală (vezi pct. 4.4).
Somatrogon nu trebuie utilizat pentru stimularea creșterii la copiii cu nucleii de creștere epifizari închiși.
Pacienții cu afecțiuni acute severe, care prezintă complicații după intervenții chirurgicale pe cord deschis, intervenții chirurgicale abdominale, politraumatisme induse de accidente, insuficiență respiratorie acută sau afecțiuni similare nu trebuie tratați cu somatrogon (pentru detalii privind pacienții care urmează terapie de substituție, vezi pct. 4.4).
Trasabilitate
Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.
Hipersensibilitate
Au fost raportate reacții de hipersensibilitate sistemice grave (de exemplu, anafilaxie, angioedem) la medicamentele care conțin hormon de creștere cu administrare zilnică. Dacă apare o reacție gravă de hipersensibilitate, utilizarea somatrogon trebuie întreruptă imediat; pacienții trebuie tratați prompt, în conformitate cu standardul de îngrijire și monitorizați până când semnele și simptomele se remit (vezi pct. 4.3).
Hipoadrenalism
Pe baza datelor publicate, pacienții cărora li se administrează tratament zilnic cu hormon de creștere care au deficit (deficiențe) de hormon pituitar sau prezintă risc de deficit (deficiențe) de hormon pituitar, pot fi la risc de a avea concentrații serice reduse de cortizol și/sau de demascare a hipoadrenalismului central (secundar). În plus, pacienții care utilizează tratament de substituție cu glucocorticoizi pentru hipoadrenalism diagnosticat anterior pot necesita o creștere a dozelor de întreținere sau o creștere a dozelor de stres după inițierea tratamentului cu somatrogon (vezi pct. 4.5).
Disfuncție tiroidiană
Hormonul de creștere determină creșterea conversiei extratiroidiene a T4 la T3 și poate demasca hipotiroidismul incipient. Pacienții cu hipotiroidism preexistent trebuie tratați în mod corespunzător înainte de inițierea tratamentului cu somatrogon, așa cum este indicat pe baza evaluării clinice.
Deoarece hipotiroidismul interferează cu răspunsul la tratamentul cu hormon de creștere, pacienții trebuie să fie testați regulat pentru funcția tiroidiană și trebuie să utilizeze terapie de substituție cu hormon tiroidian, atunci când este indicat (vezi pct. 4.8).
Sindromul Prader-Willi
Somatrogon nu a fost studiat la pacienții cu sindrom Prader-Willi. Somatrogon nu este indicat pentru tratamentul pe termen lung al copiilor și adolescenților care au insuficiență de creștere cauzată de sindromul Prader-Willi confirmat genetic, exceptând situația în care au, de asemenea, un diagnostic de DHC. Au existat raportări de moarte subită după inițierea tratamentului cu hormon de creștere la copiii și adolescenții cu sindrom Prader-Willi care au avut unul sau mai mulți dintre următorii factori de risc: obezitate severă, obstrucție a căilor respiratorii superioare sau apnee în somn în antecedente ori infecție respiratorie neidentificată.
Tulburări ale metabolismului glucidic
Tratamentul cu medicamente cu hormon de creștere poate reduce sensibilitatea la insulină și induce hiperglicemie. Trebuie avută în vedere monitorizarea suplimentară la pacienții tratați cu somatrogon
care au intoleranță la glucoză sau factori de risc suplimentari pentru diabet. La pacienții tratați cu somatrogon care au diabet zaharat, medicamentele hipoglicemiante pot necesita ajustare (vezi pct. 4.5).
Neoplasm
La pacienții cu afecțiune malignă anterioară, trebuie acordată o atenție specială semnelor și simptomelor de recădere. Pacienții cu tumori preexistente sau cu deficit de hormon de creștere secundar unei leziuni intracraniene trebuie examinați de rutină pentru progresia sau recurența procesului afecțiunii de fond. În cazul pacienților care au supraviețuit unui cancer în copilărie, a fost raportat un risc crescut de apariție a unei neoplazii secundare la cei tratați cu somatropină după prima neoplazie. La pacienţii trataţi prin radioterapie cerebrală pentru prima neoplazie, tumorile intracraniene, în special meningioamele, au reprezentat cele mai frecvente astfel de neoplazii secundare.
Hipertensiune intracraniană benignă
A fost raportată hipertensiunea intracraniană (HI) cu edem papilar, ataxie, tulburări de vedere, cefalee, greață și/sau vărsături, la un număr mic de pacienți tratați cu medicamente care conțin hormon de creștere. Se recomandă examinarea fundului de ochi la inițierea tratamentului și așa cum se recomandă clinic. La pacienții cu dovezi clinice sau oftalmoscopice de HI, administrarea de somatrogon trebuie întreruptă temporar. În prezent, nu există suficiente dovezi pentru a oferi recomandări specifice cu privire la continuarea tratamentului cu hormon de creștere la pacienții cu HI remisă. Dacă tratamentul cu somatrogon este reînceput, este necesară monitorizarea pentru semne și simptome de HI.
Afecțiuni acute critice
La pacienții adulți, cu afecțiuni în stare critică, care prezintă complicații după intervenții chirurgicale pe cord deschis, intervenții chirurgicale abdominale, politraumatisme induse de accidente ori insuficiență respiratorie acută, mortalitatea a fost mai mare la pacienții tratați cu somatropină în doze de 5,3 mg sau 8 mg administrate zilnic (adică 37,1 – 56 mg/săptămână), comparativ cu pacienții cărora li s-a administrat placebo, 42% față de 19%. Pe baza acestor informații, la aceste categorii de pacienți nu trebuie inițiat tratamentul cu somatrogon. Deoarece nu există informații disponibile privind siguranța terapiei de substituție cu hormon de creștere la pacienții în stare critică acută, beneficiile continuării tratamentului cu somatrogon în această situație trebuie evaluate în raport cu riscurile potențiale. La toți pacienții care dezvoltă alte afecțiuni critice acute similare, beneficiul potențial al tratamentului cu somatrogon trebuie evaluat în raport cu riscul potențial.
Pancreatită
Deși rară la pacienții tratați cu medicamente care conțin hormon de creștere, pancreatita trebuie luată în considerare la pacienții tratați cu somatrogon care dezvoltă durere abdominală severă în timpul tratamentului.
Scolioză
Deoarece somatrogon determină creșterea ratei de creștere, în timpul tratamentului trebuie monitorizate semnele de dezvoltare sau progresie a scoliozei.
Tulburări epifizare
La pacienţii cu tulburări endocrine sau la pacienții care trec printr-o creștere rapidă poate să apară mai frecvent decât în populaţia generală deplasarea epifizelor la nivelul şoldului. Copiii și adolescenții cu un debut de șchiopătat sau care resimt durere de șold sau de genunchi în timpul tratamentului trebuie evaluați cu atenție.
Tratamentul cu estrogeni pe cale orală
Tratamentul cu estrogeni pe cale orală influențează răspunsul IGF-1 la hormonul de creștere. Dacă o pacientă de sex feminin căreia i se administrează somatrogon începe sau întrerupe tratamentul pe cale orală cu estrogen, valoarea IGF-1 trebuie monitorizată pentru a stabili dacă doza de hormon de creștere trebuie ajustată, pentru a menține concentrațiile serice ale IGF-1 în cadrul intervalului de valori normale (vezi pct. 4.5).
Excipienți
Conținut de sodiu
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.
Metacrezol
Miozita este o reacție adversă foarte rară care poate fi legată de conservantul metacrezol. În caz de mialgie sau de durere disproporționată la locul de injectare, trebuie avută în vedere miozita și, dacă se confirmă, trebuie utilizate alte medicamente care conțin hormon de creștere fără metacrezol.
Tratamentul concomitent cu glucocorticoizi poate inhiba efectele de stimulare a creșterii ale somatrogon. La pacienții cu deficit de hormon adrenocorticotrop (ACTH) trebuie administrată terapie de substituție cu glucocorticoizi, ajustată cu atenție, pentru a evita orice efect inhibitor asupra creșterii. Prin urmare, la pacienții tratați cu glucocorticoizi, creșterea trebuie monitorizată atent, pentru a evalua impactul potențial al tratamentului cu glucocorticoizi asupra creșterii.
Hormonul de creștere scade conversia cortizonului în cortizol și poate demasca hipoadrenalismul central anterior nedescoperit sau poate face ineficientă doza redusă a terapiei de substituție cu glucocorticoizi (vezi pct. 4.4).
Insulina și medicamentele hipoglicemiante
La pacienții cu diabet zaharat care necesită tratament medicamentos, doza de insulină și/sau de medicamente hipoglicemiante orale/injectabile poate necesita ajustare atunci când se inițiază tratamentul cu somatrogon (vezi pct. 4.4).
Medicamentele tiroidiene
Tratamentul cu hormon de creștere cu administrare zilnică poate demasca hipotiroidismul central nediagnosticat anterior sau subclinic. Este posibil să fie necesară inițierea sau ajustarea terapiei de substituție cu tiroxină (vezi pct. 4.4).
Tratamentul estrogenic pe cale orală
La pacientele de sex feminin care urmează un tratament oral de substituție cu estrogeni poate fi necesară o doză mai mare de somatrogon pentru a atinge ținta tratamentului (vezi pct. 4.4).
Medicamentele metabolizate de citocromul P450
Nu au fost efectuate studii de interacțiune medicament-medicament cu somatrogon. S-a demonstrat că somatrogon induce expresia ARNm a CYP3A4 in vitro. Nu se cunoaște semnificația clinică a acestui fapt. Studiile cu alți agoniști ai receptorilor hormonului uman de creștere (hGH), efectuate la copii și adulți cu deficit de hormon de creștere, precum și la bărbați vârstnici sănătoși, sugerează că administrarea concomitentă poate crește clearance-ul substanțelor despre care se cunoaște că sunt metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, în special CYP3A. Clearance-ul substanțelor metabolizate de către CYP3A4 (de exemplu, steroizii sexuali, corticosteroizii, anticonvulsivantele și ciclosporina) poate fi crescut și poate duce la o expunere mai scăzută la aceste substanțe.
Sarcina
Nu sunt disponibile date provenite din utilizarea somatrogon la femeile gravide. Studiile efectuate la animale nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ngenla nu este recomandat în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri de contracepție.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă somatrogon/metaboliții acestuia se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu somatrogon, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Riscul de infertilitate la femeile sau bărbații cu potențial reproducător nu a fost studiat la om. Într-un studiu efectuat la șobolani, fertilitatea la masculi și la femele nu a fost afectată (vezi pct. 5.3).
Ngenla nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Rezumatul profilului de siguranță
Reacțiile adverse raportate frecvent după tratamentul cu somatrogon sunt reacții la locul injectării (RLI) (25,1%), cefalee (10,7%) și pirexie (10,2%).
Lista reacțiilor adverse prezentată sub formă de tabel
Datele privind siguranța provin din studiul de fază 2 multicentric privind siguranța și stabilirea dozei și din studiul pivot de fază 3, multicentric, de non-inferioritate efectuat la copii și adolescenți cu DHC (vezi pct. 5.1). Datele au la bază rezultatele observate la un număr de 265 de pacienți la care somatrogon a fost administrat o dată pe săptămână (0,66 mg/kg și săptămână).
Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse la somatrogon în cadrul clasificării pe aparate, sisteme și organe (ASO). Reacțiile adverse enumerate în tabelul de mai jos sunt prezentate în funcție de ASO și de categoriile de frecvență, definite utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente
( ≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥ 1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) sau cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Tabelul 1. Reacții adverse| Clasificarea pe aparate, sisteme și organe | Foarte frecvente | Frecvente | Mai puțin frecvente | Rare | Foarte rare | Cu frecvențănecunoscu tă |
| Tulburări hematologice și limfatice | Anemie Eozinofilie | |||||
| Tulburări endocrine | Hipotiroidism | Insuficiență suprarenală | ||||
| Tulburări ale sistemului nervos | Cefalee | |||||
| Tulburări oculare | Conjunctivită alergică | |||||
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | Erupție cutanată tranzitoriegeneralizată | |||||
| Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv | Artralgie Durere la nivelulextremităților | |||||
| Tulburări generale și la nivelul locului de administrare | Reacții la nivelul locului deinjectarea Pirexie |
a Reacțiile la nivelul locului de injectare includ următoarele: durere la nivelul locului de injectare, eritem, prurit, tumefiere, indurație, echimoză, hemoragie, căldură locală, hipertrofie, inflamație, deformare, urticarie.
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Reacții la locul de injectare
În studiul clinic de fază 3, a fost solicitată activ raportarea RLI în timpul desfășurării studiului. În majoritatea cazurilor, RLI locale au avut tendința de a fi tranzitorii, au apărut în principal în primele 6 luni de tratament și au fost ușoare ca severitate; RLI au apărut în medie în ziua injectării și au avut o durată medie de < 1 zi. Între acestea, durerea la nivelul locului de injectare, eritemul, pruritul, tumefierea, indurația, echimozele, hipertrofia, inflamația și căldura locală au fost raportate la 43,1% dintre pacienții tratați cu somatrogon, comparativ cu 25,2% dintre pacienții cărora li s-au administrat injecții zilnice cu somatropină.
Într-o extensie deschisă (OLE) pe termen lung a studiului clinic de fază 3, RLI locale au fost similare ca natură și severitate, și raportate precoce la subiecții care au trecut de la tratamentul cu somatropină la cel cu somatrogon. RLI au fost raportate la 18,3% dintre pacienții tratați inițial cu somatrogon în studiul principal și care au continuat tratamentul în partea OLE a studiului și, de asemenea, 37% au fost raportate în rândul pacienților tratați inițial cu somatropină care au fost trecuți la tratamentul cu somatrogon în partea OLE a studiului.
Imunogenitate
În studiul pivot privind siguranța și eficacitatea, în rândul celor 109 subiecți tratați cu somatrogon, 84 (77,1%) au fost testați pozitiv pentru anticorpi anti-medicament (AAM). Nu au existat efecte clinice sau legate de siguranță observate odată cu formarea anticorpilor.
Alte reacții adverse la medicament pentru somatropină pot fi considerate efecte de clasă, cum sunt:
-
Tumori benigne și maligne: (vezi pct. 4.4).
-
Tulburări metabolice și de nutriție: diabet zaharat de tip 2 (vezi pct. 4.4).
-
Tulburări ale sistemului nervos: hipertensiune intracraniană benignă (vezi pct. 4.4), parestezie.
-
Tulburări musculo-scheletice, ale țesutului conjunctiv și tulburări ale oaselor: mialgie.
-
Tulburări ale aparatului genital și sânului: ginecomastie.
-
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: erupție cutanată tranzitorie, urticarie și prurit.
-
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: edem periferic, edem facial.
-
Tulburări gastro-intestinale: pancreatită (vezi pct. 4.4).
Metacrezol
Acest medicament conține metacrezol, care poate contribui la durerea indusă de injecții (vezi pct. 4.4). Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.
Nu au fost studiate doze unice de somatrogon mai mari de 0,66 mg/kg și săptămână.
Pe baza experienței cu medicamente care conțin hormon de creștere cu administrare zilnică, supradozajul acut poate duce inițial la hipoglicemie și ulterior la hiperglicemie. Supradozajul pe termen lung poate duce la semne și simptome de gigantism și/sau acromegalie, în concordanță cu efectele excesului de hormon de creștere.
Tratamentul supradozajului cu somatrogon trebuie să cuprindă măsuri generale de susținere.
Proprietăți farmacologice - NGENLA 24 mg/1,2 ml
Grupa farmacoterapeutică: hormoni și analogi pituitari și hipotalamici, somatropină și agonişti ai somatropinei, codul ATC: H01AC08.
Mecanism de acțiune
Somatrogon este o glicoproteină alcătuită din secvența aminoacidică a hGH cu o copie a peptidului C terminal (CTP) din lanțul beta al gonadotropinei corionice umane (hCG) la capătul N și două copii ale CTP (în tandem) la capătul C. Glicozilarea și domeniile CTP explică timpul de înjumătățire plasmatică al somatrogonului, ceea ce permite administrarea săptămânală a dozei.
Somatrogon se leagă de receptorul GH și inițiază o cascadă de transducere a semnalului, care are ca rezultat modificare a creșterii și a metabolismului. În concordanță cu semnalizarea GH, legarea somatrogonului duce la activarea căii de semnalizare STAT5b și determină creșterea concentrațiilor serice de IGF-1. S-a constatat că IGF-1 crește într-un mod dependent de doză în timpul tratamentului cu somatrogon, mediind parțial efectul clinic. Ca rezultat, GH și IGF-1 stimulează modificările metabolice, creșterea liniară, și intensifică viteza de creștere la copiii și adolescenții cu DHC.
Efecte farmacodinamice
În studiile clinice, somatrogon determină creșterea IGF-1. Evaluările farmacodinamice efectuate la aproximativ 96 de ore după administrarea dozei, cu scopul de a evalua media scorului deviației standard (SDS) al IGF-1 în cursul administrării de doze din intervalul de doze recomandate, au arătat după o lună de tratament valori ale IGF-1 normalizate la subiecții tratați.
Apa și metabolismul mineralelor
Somatrogon induce retenția de fosfor. Eficacitate și siguranță clinică
Siguranța și eficacitatea somatrogon pentru tratamentul adolescenților și copiilor cu vârsta peste 3 ani cu DHC au fost evaluate în două studii clinice multicentrice, randomizate, controlate în regim deschis. Ambele studii au inclus o perioadă de 12 luni a studiului principal care a comparat somatrogon administrat o dată pe săptămână cu somatropina administrată o dată pe zi, urmată de o perioadă OLE cu un singur braț, în care tuturor pacienților li s-a administrat somatrogon o dată pe săptămână.
Criteriul principal de evaluare a eficacității pentru ambele studii a fost viteza de creștere (VC) anualizată în urma a 12 luni de tratament. În ambele studii au fost evaluate, de asemenea, alte criterii secundare, care reflectau recuperarea creșterii, cum sunt modificări ale SDS a înălțimii față de momentul inițial și SDS a înălțimii.
Studiul pivot de fază 3, multicentric, de non-inferioritate, a evaluat siguranța și eficacitatea unei doze de somatrogon de 0,66 mg/kg și săptămână, comparativ cu doza de somatropină de 0,034 mg/kg și zi la 224 de copii și adolescenți în prepubertate cu DHC. Vârsta medie în cadrul grupelor de tratament a fost de 7,7 ani (min. 3,01, max. 11,96), 40,2% dintre pacienți au avut vârsta de > 3 ani până la ≤ 7 ani, 59,8% au avut vârsta > 7 ani. 71,9% dintre pacienți au fost de sex masculin și 28,1% au fost de sex feminin. În acest studiu, 74,6% dintre pacienți au fost albi, 20,1% au fost asiatici; 0,9% aparțineau rasei negre. Caracteristicile bolii la momentul inițial au fost echilibrate în cadrul ambelor grupe de tratament. Aproximativ 68% dintre pacienți au avut concentrații plasmatice maxime ale GH ≤ 7 ng/ml, iar înălțimea medie a fost sub -2 SDS.
Somatrogon administrat o dată pe săptămână a fost non-inferior pe baza VC la 12 luni, comparativ cu somatropina administrată o dată pe zi (vezi Tabelul 2). Somatrogon administrat o dată pe săptămână a determinat, de asemenea, o creștere a valorilor SDS ale IGF-1, de la o medie de -1,95 la momentul inițial până la o medie de 0,65 la 12 luni.
Tabelul 2. Eficacitatea somatrogon comparativ cu somatropina la copii și adolescenți cu DHC în luna 12| Parametru de tratament | Grupă de tratament | Diferența LSM (IÎ 95%) | |
| Somatrogon (N=109) | Somatropină (N=115) | ||
| Estimarea LSM | Estimarea LSM | ||
| Viteza de creștere (cm/an) | 10,10 | 9,78 | 0,33 (-0,24, 0,89) |
| Scorul deviației standard pentru înălțime | -1,94 | -1,99 | 0,05 (-0,06, 0,16) |
| Modificare a scorului deviației standard pentru înălțime față de momentulinițial | 0,92 | 0,87 | 0,05 (-0,06, 0,16) |
Abrevieri: IÎ=interval de încredere; DHC=deficit de hormon de creștere; LSM=media celor mai mici pătrate; N=număr de pacienți randomizați și tratați.
În cadrul extensiei în regim deschis a studiului pivot de fază 3, la 91 de pacienți s-a administrat doza de somatrogon de 0,66 mg/kg și săptămână timp de cel puțin 2 ani și de la aceștia s-au obținut date privind înălțimea. A fost observat un câștig progresiv în SDS a înălțimii față de momentul inițial la 2 ani [modificarea cumulată a mediei SDS a înălțimii (DS) = 1,38 (0,78), mediana = 1,19 (interval: 0,2; 4,9)].
În studiul de fază 2 multicentric privind siguranța și stabilirea dozei, la 31 de pacienți s-a administrat doza de somatrogon de până la 0,66 mg/kg și săptămână timp de până la 7,7 ani. La ultima evaluare,
SDS a înălțimii [media (DS)] a fost de -0,39 (0,95) și modificarea cumulată a SDS HT [media (DS)] față de momentul inițial a fost de 3,37 (1,27).
Solicitarea indusă de tratament
Într-un studiu de fază 3 randomizat, în regim deschis, încrucișat, efectuat la 87 de copii și adolescenți cu DHC, impactul tratamentului cu somatrogon administrat o dată pe săptămână (0,66 mg/kg și săptămână) asupra solicitării induse de tratament a fost comparat cu administrarea de somatropină zilnic. Somatrogon administrat o dată pe săptămână a demonstrat o ameliorare semnificativă (reducere) a solicitării induse de tratament pentru pacient, a ameliorat (redus) solicitarea indusă de tratament pentru persoana care are grijă de pacient, a asigurat un confort mai mare pentru pacient, o intenție mai mare de a respecta tratamentul, și o preferință mai mare pentru tratament a pacientului.
Copii și adolescenți
Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Ngenla la toate subgrupele de copii și adolescenți pentru tratamentul pe termen lung la copii și adolescenți cu tulburări de creștere datorate secreției insuficiente de hormon de creștere (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).
Farmacocinetica somatrogon (FC) a fost evaluată utilizând o abordare a FC populaționale pentru somatrogon la 42 de copii și adolescenți (interval de vârstă 3 – 15,5 ani) cu DHC.
Absorbție
După injecția subcutanată, concentrațiile serice au crescut lent, atingând un maxim la 6 până la 18 ore după administrarea dozei.
La copiii și adolescenții cu DHC, expunerea la somatrogon crește într-un mod proporțional cu doza pentru doze de 0,25 mg/kg și săptămână, 0,48 mg/kg și săptămână și 0,66 mg/kg și săptămână. Nu există acumulare de somatrogon după administrarea o dată pe săptămână. La copiii și adolescenții cu DHC, concentrațiile plasmatice maxime la starea de echilibru estimate pe baza FC populaționale după administrarea dozei de 0,66 mg/kg și săptămână au fost de 636 ng/ml. Pacienții care au avut rezultat pozitiv la testarea pentru AAM au prezentat o concentrație plasmatică medie la starea de echilibru de aproximativ 45% mai mare.
Distribuție
La copiii și adolescenții cu DHC, volumul aparent central de distribuție estimat pe baza FC populaționale a fost de 0,728 l/kg și volumul aparent periferic de distribuție a fost de 0,165 l/kg.
Metabolizare
Se crede că traseul metabolic al somatrogon este catabolismul clasic al proteinelor, cu recuperarea ulterioară a aminoacizilor și reîntoarcerea în circulația sistemică.
Eliminare
La copiii și adolescenții cu DHC, FC populațională a estimat că clearance-ul aparent a fost de
0,0317 l/oră și kg. Pacienții care au avut rezultat pozitiv la testarea pentru AAM au prezentat o scădere de aproximativ 25,8% a clearance-ului aparent. Cu un timp de înjumătățire plasmatică efectiv de
28,2 ore estimat pe baza FC populaționale, somatrogon va fi prezent în circulație timp de aproximativ 6 zile după ultima doză.
Grupe speciale de pacienți
Vârstă, rasă, sex și greutate corporală
Pe baza analizelor de FC populațională, vârsta, sexul, rasa și apartenența etnică nu au avut un efect cu semnificație clinică asupra farmacocineticii somatrogonului la copiii și adolescenții cu DHC. Expunerea la somatrogon scade odată cu creșterea greutății corporale. Totuși, doza de somatrogon de 0,66 mg/kg și săptămână asigură o expunere sistemică adecvată pentru a atinge parametrii de eficacitate în condiții de siguranță, în cadrul intervalului de greutate evaluat în studiile clinice.
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de siguranță farmacologică și privind toxicitatea la doze repetate.
Au fost efectuate studii privind toxicitatea asupra funcției de reproducere și a dezvoltării la șobolani, cu somatrogon administrat subcutanat la doze de până la 30 mg/kg (asociate cu valori de expunere de aproximativ 14 ori mai mari decât cele induse de doza maximă recomandată la om, pe baza ASC).
Somatrogon a indus o creștere a duratei ciclului estral, a intervalului de copulație și a numărului de corpi luteali la femelele de șobolan, dar nu a avut efecte asupra indicilor de împerechere, asupra fertilității sau dezvoltării embriologice timpurii.
Nu au fost observate efecte ale somatrogonului asupra dezvoltării embrio-fetale.
Într-un studiu de dezvoltare pre și postnatală, somatrogon a determinat o creștere a mediei greutăților corporale la prima generație (F1) (ambele sexe), precum și o creștere a intervalului mediu de copulație la femelele F1 la doza cea mai mare (30 mg/kg), ceea ce a fost în concordanță cu o durată mai mare a perioadei ciclului estral; totuși, nu au existat efecte asociate asupra indicilor de împerechere.
