GRIMODIN 600 mg COMPR. FILM.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Interacțiuni cu
Restricții
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - GRIMODIN 600mg
Epilepsie
Gabapentina este indicată ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare secundară, la adulţi şi copii cu vârsta de minim 6 ani (vezi pct. 5.1).
Gabapentina este indicată ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minim 12 ani.
Tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice
Gabapentina este indicată la adulţi în tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerea din cadrul neuropatiei diabetice şi nevralgia post-herpetică.
Doze
Pentru toate indicaţiile, în Tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei pentru iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minim 12 ani. Recomandările privind dozajul la copii cu vârsta sub 12 ani sunt prezentate într-un alt paragraf al acestui punct.
| Tabelul 1 | ||
| SCHEMA TERAPEUTICA- STABILIREA TREPTATA A DOZEI INIȚIALE | ||
| Ziua 1 | Ziua 2 | Ziua 3 |
| 300 mg o dată pe zi | 300 mg de două ori pe zi | 300 mg de trei ori pe zi |
Întreruperea tratamentului cu gabapentină
În conformitate cu practica clinică curentă, în cazul în care tratamentul cu gabapentină trebuie întrerupt, se recomandă ca acest lucru să se facă treptat, pe parcursul unei perioade de minim 1 săptămână, indiferent de indicația terapeutică.
Epilepsie
Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Dozele sunt stabilite de către medicul curant în funcţie de tolerabilitatea fiecărui pacient în parte şi de eficacitatea tratamentului.
Adulţi şi adolescenţi:
În cadrul studiilor clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg pe zi. Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administrarea a 300 mg de trei ori pe zi, în prima zi. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacientului şi de tolerabilitatea acestuia, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi de 3 săptămâni în total. Dozele de până la 4800 mg pe zi au fost bine tolerate în cadrul studiilor clinice de lungă durată. Doza zilnică totală trebuie divizată în trei doze, iar intervalul de timp maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore, pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.
Copii și adolescenți (cu vârsta de 6 ani și peste):
Doza iniţială trebuie să fie cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg şi pe zi iar doza eficace este atinsă prin creşterea treptată a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de gabapentină la copiii cu vârsta de 6 ani și peste este de 25 până la 35 mg/kg şi pe zi. În cadrul unui studiu clinic de lungă durată au fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg şi pe zi. Doza totală zilnică trebuie divizată în trei doze, iar intervalul maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore.
Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei pentru a optimiza tratamentul cu acest medicament. Mai mult, gabapentina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antiepileptice fără îngrijorare cu privire la influenţarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei sau ale concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente antiepileptice.
Durerea din cadrul neuropatiei periferice
Adulţi
Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum este prezentat în Tabelul 1. Alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, divizată în trei doze egale. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacientului şi de tolerabilitatea individuală, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total.
În tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerile din cadrul neuropatiei diabetice sau nevralgia post herpetică, eficacitatea şi siguranţa administrării gabapentinei nu au fost studiate în cadrul unor studii clinice cu durata mai mare de 5 luni. Dacă un pacient necesită tratament cu durată mai mare de 5 luni, medicul curant trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să stabilească necesitatea unui tratament suplimentar.
Recomandare pentru toate indicaţiile terapeutice
La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate corporală mică, status post-transplant de organe etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea unor doze mai mici, fie prin administrarea la intervale de timp mai mari.
Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, din cauza deteriorării funcţiei renale consecutive vârstei (vezi Tabelul 2). La aceşti pacienţi pot să apară mai frecvent somnolenţă, edeme periferice şi astenie.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozelor este recomandată la pacienţii cu funcție renală compromisă, aşa cum este descris în Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi utilizat gabapentină 100 mg capsule, conform următoarelor recomandări de dozaj.
| Tabelul 2 | |
| Stabilirea dozelor de gabapentină la adulţi pe baza funcţiei renale | |
| Clearance-ul creatininei (ml/min) | Doza zilnică totalăa (mg pe zi) |
| ≥ 80 | 900-3600 |
| 50-79 | 600-1800 |
| 30-49 | 300-900 |
| 15-29 | 150b-600 |
| < 15c | 150b-300 |
a Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei doze. Dozele scăzute sunt destinate
pacienţilor cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei <79 ml/min).
b Doza zilnică de 150 mg trebuie administrată sub formă de 300 mg o dată la două zile.
c Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei <15 ml/min, doza zilnică trebuie scăzută proporţional cu clearance-ul creatininei (de exemplu, la pacienţii cu clearance-ul creatininei 7,5 ml/min trebuie să se administreze jumătate din doza zilnică a pacienţilor cu clearance-ul creatininei de 15 ml/min).
Utilizarea la pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă
Pentru pacienţii cu anurie care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu gabapentină, doza iniţială recomandată este de 300 mg până la 400 mg, urmată de administrarea unei doze de 200 mg până la 300 mg la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată în zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de gabapentină trebuie să fie în conformitate cu recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de întreţinere, se recomandă o doză suplimentară de 200 mg până la 300 mg, după fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă.
Mod de administrare
Administrare orală.
Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente iar comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă).
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Reacții adverse cutanate severe (SCAR)
Reacții adverse cutanate severe (SCAR), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SJS), necroza epidermică toxică (NET) și erupții cutanate medicamentoase cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi fatale, au fost raportate în asociere cu tratamentul cu gabapentină. La momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, gabapentina trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ (după caz).
Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, NET sau DRESS, în urma utilizării gabapentinei, tratamentul cu gabapentină nu trebuie reluat niciodată la acest pacient.
Anafilaxie
Gabapentina poate provoca anafilaxie. Semnele și simptomele aferente cazurilor raportate au inclus dificultăți la respirație, umflare a buzelor, gâtului și limbii și hipotensiune arterială, necesitând tratament de urgență. Pacienții trebuie instruiți să întrerupă administrarea gabapentinei și să solicite asistență medicală de urgenţă în eventualitatea în care prezintă semne sau simptome de anafilaxie (vezi pct. 4.8).
Ideaţie şi comportament suicidar
La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate, controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul apariţiei acestui risc nu este cunoscut. Din datele disponibile după punerea pe piață au fost observate ideație și comportament suicidar la pacienții tratați cu gabapentină (vezi pct. 4.8).
Pacienţilor (şi aparţinătorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. Pacienții trebuie monitorizați în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Dacă apar semne de ideaţie suicidară şi comportament suicidar trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu gabapentină.
Pancreatită acută
În cazul în care pacientul prezintă pancreatită acută în timpul tratamentului cu gabapentină, trebuie luată în considerare întreruperea terapiei (vezi pct. 4.8).
Convulsii
Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, întreruperea bruscă a tratamentului anticonvulsivant la pacienţii epileptici poate precipita apariţia formei clinice denumită status epilepticus (vezi pct. 4.2).
Similar altor medicamente antiepileptice, la unii pacienţi poate să apară o creştere a frecvenţei de
apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de convulsii în timpul tratamentului cu gabapentină.
Similar altor medicamente antiepileptice, la pacienţii refractari la tratament, trataţi cu mai mult de un medicament antiepileptic, tentativele de întrerupere a antiepilepticelor administrate concomitent cu scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină au o rată mică de succes.
Gabapentina nu este considerată eficace în tratamentul convulsiilor primare generalizate cum sunt cele de tipul absenţelor, iar la unii pacienţi poate agrava aceste convulsii. Ca urmare, gabapentina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu convulsii mixte, incluzând cele de tipul absenţelor.
Amețeli, somnolență, confuzie, pierdere a conștienței și afectare mentală
Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu apariția amețelilor și a somnolenței, care pot crește frecvența leziunilor accidentale (căderi). De asemenea, după punerea pe piață au fost raportate confuzie, pierdere a conștienței și afectare mentală. De aceea, pacienții trebuie sfătuiți să fie precauți până când se familiarizează cu efectele potențiale ale medicamentului.
Utilizare concomitentă cu opioide și alte deprimante ale SNC
Pacienții care necesită tratament concomitent cu deprimante ale sistemului nervos central (SNC), inclusiv opioide, trebuie monitorizați cu atenție pentru semne ale deprimării sistemului nervos central (SNC) cum sunt somnolență, sedare și depresie respiratorie. Pacienții care utilizează concomitent gabapentină și morfină pot prezenta creșteri ale concentrațiilor de gabapentină. Doza de gabapentină, sau tratamentul concomitent cu depresante SNC, inclusiv opioide, trebuie scăzută în mod corespunzător (vezi pct. 4.5).
Se recomandă prudență atunci când se prescrie gabapentină concomitent cu opioide din cauza riscului de depresie a SNC. În cadrul unui studiu observațional la nivelul populației, de tip caz-control la consumatorii de opioide, prescrierea concomitentă de opioide și gabapentină a fost asociată cu un risc crescut de deces cauzat de opioide în comparație cu prescrierea în monoterapie a opioidelor (raportul de cote ajustat [aOR], 1,49). [IÎ 95%, 1,18 până la 1,88, p < 0,001]).
Deprimare respiratorie
Gabapentina a fost asociată cu deprimare respiratorie severă. Pacienții cu funcție respiratorie compromisă, boală respiratorie sau neurologică, insuficiență renală, tratați concomitent cu substanțe cu efect depresor asupra SNC și vârstnicii pot fi expuși unui risc mai mare de a prezenta această reacție adversă severă. La acești pacienți pot fi necesare ajustări ale dozelor administrate.
Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta de peste 65 ani. În cadrul unui studiu dublu orb, efectuat la pacienţi cu dureri neuropate, somnolenţa, edemele periferice şi astenia au apărut într-un procent oarecum mai mare la pacienţii cu vârsta de 65 ani sau peste, comparativ cu pacienţii mai tineri. În plus faţă de aceste rezultate, investigaţiile clinice la această grupă de vârstă nu au indicat evenimente adverse diferite faţă de cele observate la pacienţii mai tineri.
Copii și adolescenți
Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) la copii şi adolescenţi asupra capacităţii de învăţare, inteligenţei şi dezvoltării nu au fost studiate în mod adecvat. Ca urmare, beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie evaluate în raport cu riscurile potenţiale ale unei astfel de terapii.
Utilizare greșită, potențial de abuz și dependență
Gabapentina poate provoca dependență de medicamente, care poate apărea la doze terapeutice. Au fost raportate cazuri de abuz. Pacienții cu antecedente de abuz de substanțe pot prezenta un risc mai mare de abuz și dependență la gabapentină, iar gabapentina trebuie utilizată cu prudență la acești pacienți.
Înainte de a prescrie gabapentină, riscul pacientului de abuz sau dependență trebuie evaluat cu atenție.
Pacienții tratați cu gabapentină trebuie monitorizați pentru simptome de abuz sau dependență de gabapentină, cum ar fi dezvoltarea toleranței, creșterea dozei și comportamentul de căutare a medicamentelor.
Simptome de sevraj
După întreruperea tratamentului pe termen scurt și lung cu gabapentină, au fost observate simptome de sevraj. Simptomele de sevraj pot apărea la scurt timp după întreruperea tratamentului, de obicei în 48 de ore. Cel mai frecvent raportate simptome includ anxietate, insomnie, greață, dureri, transpirație, tremor, cefalee, depresie, senzație de anormalitate, amețeli și stare de rău. Apariţia simptomelor de sevraj după întreruperea tratamentului cu gabapentină poate indica dependenţa de medicamente (vezi pct. 4.8). Pacientul trebuie informat despre acest lucru la începutul tratamentului. Dacă administrarea
de gabapentină trebuie întreruptă, se recomandă ca aceasta să se facă treptat pe o perioadă de minim 1 săptămână, independent de indicație (vezi pct. 4.2).
Analize de laborator
În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, utilizând testele dipstick, pot fi obţinute rezultate fals pozitive. Ca urmare, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive ale testelor dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metoda turbidimetrică sau metoda de dye-binding sau utilizarea acestor metode alternative încă de la început.
Există raportări spontane și raportări din literatura de specialitate de depresie respiratorie, sedare și deces la utilizarea concomitentă de gabapentină și depresante ale SNC, inclusiv opioide. În unele dintre aceste raportări, autorii consideră această asociere de gabapentină cu opioide de interes special la pacienții fragili, la pacienții vârstnici, la pacienții cu boală respiratorie subiacentă gravă, cu polimedicamentație și la cei cu abuz de substanțe.
În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi (N = 12), administrarea unei capsule cu eliberare controlată care conţine 60 mg morfină cu două ore înainte de administrarea unui comprimat filmat care conţine gabapentină 600 mg, a determinat creşterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu administrarea gabapentinei fără morfină. Ca urmare, pacienţii care necesită tratament concomitent cu opioide trebuie atent monitorizaţi în ceea ce priveşte apariţia semnelor de deprimare a SNC, cum este somnolenţa, sedarea și depresia respiratorie iar doza de morfină sau de gabapentină trebuie scăzută corespunzător.
Nu a fost observată nicio interacţiune între gabapentină şi fenobarbital, fenitoină, acid valproic sau
carbamazepină.
Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii
epileptici trataţi cu aceste medicamente antiepileptice.
Administrarea concomitentă de gabapentină şi contraceptive orale care conţin noretindronă şi/sau etinilestradiol, nu a influenţat farmacocinetica la starea de echilibru a niciunui medicament.
Administrarea concomitentă de gabapentină şi antiacide care conţin aluminiu şi magneziu, determină scăderea biodisponibilităţii gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea gabapentinei la cel puțin 2 ore după administrarea unui antiacid.
Eliminarea renală a gabapentinei nu este influenţată de probenecid.
S-a observat o uşoară scădere a excreţiei renale a gabapentinei în cazul administrării concomitente cu cimetidina, dar nu se aşteaptă ca aceasta să aibă semnificaţie clinică.
Sarcina
Riscul legat de epilepsie şi de medicamentele antiepileptice (MAE) în general
Sfaturi de specialitate cu privire la riscul potențial pentru un făt cauzat atât de convulsii, cât și de tratamentul antiepileptic trebuie oferit femeilor aflate la vârsta fertilă, și în special femeilor care planifică să rămână însărcinate și femeilor însărcinate. Necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie revizuită atunci când o femeie intenționează să rămână gravidă. La femeile tratate pentru epilepsie, terapia antiepileptică nu trebuie întreruptă brusc, deoarece aceasta poate determina crize epileptice cu consecințe grave pentru mamă și pentru copil. Monoterapia ar trebui să fie preferată ori de câte ori este posibil, deoarece terapia cu mai multe MAE ar putea fi asociată cu un risc mai mare de malformații congenitale decât monoterapie, în funcție de antiepilepticele utilizate.
Riscul legat de gabapentină
Gabapentina traversează placenta.
Datele dintr-un studiu observațional efectuat în țările nordice pe mai mult de 1700 de sarcini expuse la gabapentină în primul trimestru nu au arătat un risc crescut de malformații congenitale majore în rândul copiilor expuși la gabapentină în comparație cu copiii neexpuși și în comparație cu copiii expuși la pregabalină, lamotrigină și pregabalină sau lamotrigină. De asemenea, nu a fost observat un risc crescut de tulburări de neurodezvoltare la copiii expuși la gabapentină în timpul sarcinii.
Au existat dovezi limitate ale unui risc crescut privind o greutate mică la naștere și de naștere prematură, dar nu de moarte fetală la naștere, făt mic în raport cu vârsta gestațională, scor Apgar scăzut la 5 minute după naștere și microcefalie la nou-născuții femeilor expuse la gabapentină. Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Gabapentina poate fi utilizată în primul trimestru de sarcină dacă este necesar din punct de vedere
clinic.
Sindromul de sevraj la nou-născuți a fost raportat la nou-născuții expuși in utero la gabapentină. Expunerea concomitentă la gabapentină și opioide în timpul sarcinii poate crește riscul de sindrom de sevraj neonatal. Nou-născuții trebuie monitorizați cu atenție.
Alăptarea
Gabapentina este eliminată în laptele uman. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra sugarului, administrarea acesteia la mamele care alăptează se face cu prudenţă. Gabapentina se administrează în timpul alăptării doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte clar riscul potenţial pentru sugar.
Fertilitatea
Nu există niciun efect asupra fertilității în studiile la animale (vezi pct. 5.3).
Gabapentina poate avea influenţă minoră sau moderată asupra capacitatăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina somnolenţă, ameţeli şi alte simptome asociate. Chiar dacă reacţiile adverse raportate au fost de intensitate uşoară sau medie, acestea pot fi potenţial periculoase pentru pacienţii care conduc vehicule sau folosesc utilaje. Aceste reacţii apar mai ales la inițierea tratamentului şi după creşterea dozelor.
Reacţiile adverse observate în cadrul studiilor clinice efectuate la pacienţii cu epilepsie (terapie asociată sau monoterapie) sau la pacienţii cu dureri neuropate sunt prezentate în lista de mai jos, clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi în funcţie de frecvenţă:
foarte frecvente (≥1/10) frecvente (≥1/100 şi <1/10)
mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) rare (≥1/10000 şi<1/1000)
foarte rare (<1/10000) )
cu frecvenţă necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile).
Atunci când o reacţie adversă a fost semnalată cu frecvenţe diferite în cadrul studiilor clinice, ea a fost
înregistrată cu cea mai mare frecvenţă raportată.
Reacţiile adverse suplimentare raportate după punerea pe piaţă sunt incluse la frecvenţă necunoscută şi
sunt prezentate mai jos cu litere în stil italic.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
| Aparate sisteme şiorgane | Reacţii adverse |
| Infecții și infestări | |
| Foarte frecvente | infecţii virale |
| Frecvente | pneumonie, infecţii respiratorii, infecţii urinare, infecţii, otită medie |
| Tulburări hematologice şi limfatice | |
| Frecvente | leucopenie |
| Cu frecvenţă necunoscută | trombocitopenie |
| Tulburări ale sistemului imun | |
| Mai puțin frecvente | reacţii alergice (de exemplu urticarie) |
| Cu frecvenţă necunoscută | sindrom de hipersensibilitate (o reacţie sistemică cu simptome variate care pot include pirexie,erupţii cutanate tranzitorii, hepatită, adenopatie limfatică, eozinofilie şi, uneori, alte semne şi simptome), anafilaxie (vezipct. 4.4 ) |
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | |
| Frecvente | anorexie, creştere a apetitului alimentar |
| Mai puțin frecvente | hiperglicemie (cel mai des observată la pacienții cu diabet zaharat) |
| Rare | hipoglicemia (cel mai des observată la pacienții cu diabet zaharat) |
| Cu frecvenţă necunoscută | hiponatremie |
| Tulburări psihice | |
| Frecvente | ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate, nervozitate, tulburări de gândire |
| Mai puțin frecvente | agitație |
| Cu frecvenţă necunoscută | Ideație suicidală, halucinații, dependență de medicamente |
| Tulburări ale sistemului nervos | |
| Foarte frecvente | somnolență, amețeli, ataxie |
| Frecvente | convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie, cefalee,parestezie, hipoestezie, tulburări de coordonare, nistagmus, reflexecrescute, scăzute sau absente |
| Mai puțin frecvente | hipokinezie, afectare mentală |
| Rare | pierdere a conștienței |
| Cu frecvenţă necunoscută | alte tulburări de mişcare (de exemplu coreoatetoză, diskinezie, distonie) |
| Tulburări oculare | |
| Frecvente | tulburări de vedere, cum sunt ambliopie, diplopie |
| Tulburări acustice şi vestibulare | |
| Frecvente | vertij |
| Cu frecvenţă necunoscută | tinnitus |
| Tulburări cardiace | |
| Mai puțin frecvente | palpitații |
| Tulburări vasculare | |
| Frecvente | hipertensiune, vasodilatație |
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | |
| Frecvente | dispnee, bronşite, faringite, tuse, rinite |
| Rare | deprimare respiratorie |
| Tulburări gastrointestinale | |
| Frecvente | vărsături, greaţă, anomalii dentare, gingivită, diaree, dureri abdominale, dispepsie, constipaţie, uscăciune oro-faringiană, flatulenţă |
| Mai puțin frecvente | disfagie |
| Cu frecvenţă necunoscută | pancreatită |
| Tuburări hepatobiliare | |
| Cu frecvenţă necunoscută | hepatită, icter |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | |
| Frecvente | edem facial, purpură-în cele mai multe cazuri a fost descrisă ca echimoze determinate de traumatisme fizice, erupţie cutanată tranzitorie, prurit,acnee |
| Cu frecvenţă necunoscută | Sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, angioedem, eritem polimorf, alopecie, erupţie cutanată tranzitorie medicamentoasăcu eozinofilie și simptome sistemice (vezi pct. 4.4), |
| Tulburări musculo-scheletice și ale ţesutului conjunctiv | |
| Frecvente | artralgie, mialgie, dorsalgii, contracţii musculare |
| Cu frecvenţă necunoscută | rabdomioliză, mioclonie |
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | |
| Cu frecvenţă necunoscută | insuficienţă renală acută, incontinenţă urinară |
| Tulburări ale aparatului genital şi sânului | |
| Frecvente | impotență |
| Cu frecvenţă necunoscută | hipertrofie a sânilor, ginecomastie, disfuncții sexuale (inclusiv modificăriale libido-ului, probleme de ejaculare și anorgasmie) |
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | |
| Foarte frecvente | oboseală, pirexie |
| Frecvente | edeme periferice, mers anormal, astenie, dureri, stare generală de rău, sindrom cu simptomatologie similară gripei |
| Mai puțin frecvente | edeme generalizate, cădere |
| Cu frecvenţă necunoscută | reacţii adverse de întrerupere*, dureri toracice. Au fost raportate cazuride moarte subită, dar relaţia cauzală cu tratamentul cu gabapentină nu a fost stabilită |
| Investigații diagnostice | |
| Frecvente | scădere a numărului leucocitelor, creştere ponderală |
| Mai puțin frecvente | creştere a valorilor testelor funcţiei hepatice GOT (AST), GPT (ALT) şi abilirubinei |
| Cu frecvenţă necunoscută | valori crescute ale creatinfosfokinazei plasmatice |
| Leziuni, intoxicații și complicații procedurale | |
| Frecvente | vătămare accidentală, fractură, escoriaţii |
| Mai puțin frecvente | cădere |
* După întreruperea tratamentului pe termen scurt și lung cu gabapentină, au fost observate simptome de sevraj. Simptomele de sevraj pot apărea la scurt timp după întreruperea tratamentului, de obicei în 48 de ore. Cele mai frecvent raportate simptome includ anxietate, insomnie, greață, dureri, transpirații, tremor, cefalee, depresie, senzație de anormalitate, amețeli și stare de rău (vezi pct. 4.4). Apariţia simptomelor de sevraj după întreruperea tratamentului cu gabapentină poate indica dependenţa de medicamente (vezi pct. 4.8). Pacientul trebuie informat despre acest lucru la începutul tratamentului. Dacă administrarea gabapentinei trebuie întreruptă, se recomandă ca aceasta să se facă treptat pe o perioadă de minim 1 săptămână, independent de indicație (vezi pct. 4.2).
În timpul tratamentului cu gabapentină, au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Nu este clară relaţia de cauzalitate cu gabapentina (vezi pct. 4.4).
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă datorită insuficienţei renale în stadiu final a fost raportată miopatie cu concentraţii ridicate ale creatinkinazei.
Copii și adolescenți
Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşitele au fost raportate numai în cadrul studiilor clinice efectuate la copii. În plus, în cadrul studiilor clinice efectuate la copii au fost raportate frecvent comportament agresiv şi hiperkinezie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro
La supradoze cu gabapentină de până la 49 g nu a fost observată toxicitate acută, care poate pune viaţa în pericol. Simptomele de supradozaj includ ameţeli, diplopie, dizartrie, somnolenţă, pierdere a conștienței, letargie şi diaree uşoară. După un tratament de susţinere a funcţiilor vitale, toţi pacienţii
s-au recuperat complet. Absorbţia scăzută a gabapentinei la doze mari poate limita absorbţia medicamentului şi în caz de supradozaj şi, în consecinţă, poate scădea gradul de intoxicaţie.
Supradozajul cu gabapentină, în special în asociere cu alte medicamente deprimante ale SNC, poate duce la comă.
Deşi gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, pe baza experienţei anterioare s-a demonstrat faptul că, de obicei, aceasta nu este necesară. Totuşi, hemodializa poate fi indicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă.
Doza orală letală de gabapentină nu a fost stabilită la şoarecii şi şobolanii la care s-au administrat doze mai mari de 8000 mg/kg. Semnele de intoxicaţie acută la animale au inclus ataxie, dificultăţi la respiraţie, ptoză, hipoactivitate sau hiperexcitabilitate.
Proprietăți farmacologice - GRIMODIN 600mg
Grupa farmacoterapeutică: Analgezice, Gabapentinoide, codul ATC: N02BF01 Mecanism de acţiune
Gabapentina ajunge cu ușurință la nivelul creierului și previne convulsiile la un număr de modele de
epilepsie la animal. Gabapentina nu are afinitate pentru receptorul GABAA sau GABAB, și nu alterează metabolismul GABA. Nu se leagă de alți receptori ai neurotransmițătorilor din creier și nu interacționează cu canalele de sodiu. Gabapentina se leagă cu afinitate mare de subunitateaα2δ (alfa-2-delta) a canalelor de calciu voltaj dependente și se presupune că legarea de subunitatea α2δ poate fi implicată în efectele antiepileptice ale gabapentinei la animale. Screening-ul de tip panou larg nu sugerează nicio altă țintă a medicamentului decât α2δ.
Dovezile din mai multe modele preclinice informează că activitatea farmacologică a gabapentinei poate fi mediată prin legarea deα2δ, printr-o scădere a eliberării de neurotransmițători excitatori în regiuni ale sistemului nervos central. Această activitate poate sta la baza activității anticonvulsivante a gabapentinei. Relevanța acestor acțiuni ale gabapentinei pentru efectele anticonvulsivante la om ramâne a fi stabilită.
De asemenea, gabapentina a demonstrat eficacitate în mai multe modele de durere preclinică la animal. Legarea specifică a gabapentinei de subunitatea α2δ se presupune că determină mai multe
acțiuni diferite care pot fi responsabile pentru activitatea analgezică la modelele animale. Acțiunile analgezice ale gabapentinei pot apărea în măduva spinării precum și în centrele superioare ale creierului prin interacțiuni cu căile descendente de inhibare a durerii. Relevanța acestor proprietăți preclinice pentru efectele clinice la om nu este cunoscută.
Eficacitate și siguranță clinică
Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parţiale, efectuat la copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 12 ani, a evidenţiat o diferenţă numerică, dar nesemnificativă din punct de vedere statistic, de 50% a ratei de răspuns în favoarea gabapentinei, comparativ cu placebo. O analiză suplimentară retrospectivă a răspunsului la tratament, evaluat în funcţie de vârstă, nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic al vârstei, fie ca variabilă continuă, fie intermitentă (grupe de vârstă 3-5 ani şi 6-12 ani).
Datele acestei analize retrospective sunt prezentate în tabelul de mai jos:
| Răspuns (Ameliorare cu ≥50%) în funcţie de tratament şi vârsta populaţiei PITM* | |||
| Grupa de vârstă | Placebo | Gabapentină | Valoarea p |
| < 6 ani | 4/21 (19,0%) | 4/17 (23,5%) | 0,7362 |
| 6 până la 12 ani | 17/99 (17,2%) | 20/96 (20,8%) | 0,5144 |
*Populaţia în intenţie de tratament modificată a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi la medicaţia din studiu, care au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atât la momentul iniţial cât şi în timpul studiului dublu-orb.
Absorbţie
După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentinei au fost atinse în decurs de 2-3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia din doza absorbită) tinde să scadă odată cu creşterea dozei. Biodisponibilitatea absolută a unei capsule de 300 mg este de aproximativ 60%.
Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi, nu au efect clinic semnificativ asupra farmacocineticii gabapentinei. Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată în urma administrării dozelor repetate. Deşi în studiile clinice, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei au fost cuprinse, în general, între
2 μg/ml şi 20 μg/ml, astfel de concentraţii nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate. Parametrii farmacocinetici ai gabapentinei sunt prezentaţi în Tabelul 3.
Tabelul 3
Parametrii farmacocinetici medii (% CV) la starea de echilibru, la intervale de 8 ore după
administrarea gabapentinei
| Parametrul farmacocinetic | 300mg (N=7) | 400mg (N=14) | 800mg (N=14) | |||
| Medie | %CV | Medie | %CV | Medie | %CV | |
| Cmax (µg/ml) | 4,02 | (24) | 5,74 | (38) | 8,71 | (29) |
| tmax (ore) | 2,7 | (18) | 2,1 | (54) | 1,6 | (76) |
| T1/2 (ore) | 5,2 | (12) | 10,8 | (89) | 10,6 | (41) |
| ASC (0-8)(µg x oră/ml) | 24,8 | (24) | 34,5 | (34) | 51,4 | (27) |
| Ae% (%) | NA | NA | 47,2 | (25) | 34,4 | (37) |
Cmax = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru
tmax = Timpul necesar pentru atingerea Cmax
T1/2 = Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
ASC(0-8) = Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul 0 până la 8 ore după administrarea dozei
Ae% = Procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după
administrarea dozei NA= nu este disponibil
Distribuţie
Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie de 57,7 litri. La pacienţii cu epilepsie, concentraţiile gabapentinei în lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ 20% din valoarea corespunzătoare concentraţiei plasmatice minime la starea de echilibru. Gabapentina este prezentă în laptele femeilor care alăptează.
Metabolizare
Nu există dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra
funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante, responsabile de metabolizarea acestui medicament.
Eliminare
Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este independent de doza administrată şi variază de la 5 până la 7 ore.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este
scăzut.
Viteza de eliminare, clearance-ul plasmatic şi clearance-ul renal al gabapentinei sunt direct
proporţionale cu clearance-ul creatininei.
Gabapentina este eliminată din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii cu funcţie renală compromisă sau în timpul şedinţelor de hemodializă (vezi pct. 4.2).
Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluată la 50 de subiecţi sănătoşi, cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copiii cu vârsta > 5 ani sunt similare celor de la adulţi, doza fiind calculată în mg/kg.
Într-un studiu de farmacocinetică, la care au participat 24 de pacienți copii și adolescenți sănătoși, cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 48 luni, au fost observate o scădere cu aproximativ 30% a ariei de sub curbă (ASC), scăderea Cmax și creșterea clearance-ului pe greutate corporală, comparativ cu datele disponibile raportate la copii cu vârsta mai mare de 5 ani.
Linearitate/non-linearitate
Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită din doză) scade proporţional cu creşterea dozei, ceea ce arată non-linearitatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate (F), de exemplu: Ae%, Cl, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii farmacocinetici care nu includ F, cum sunt Clr şi T1/2) este cel mai bine descris de parametrii farmacocinetici lineari. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru pot fi predictibile, pe baza datelor obţinute după administrarea de doze unice.
Date preclinice de siguranţă
Carcinogeneză
Gabapentina a fost administrată prin intermediul alimentaţiei la şoareci, în doze de 200, 600 şi 2000 mg/kg şi zi şi la şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi, timp de doi ani. Doar la şobolanii de sex masculin, la cea mai mare doză administrată, s-a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a incidenţei tumorilor celulelor acinare pancreatice. În cazul administrării la şobolani a dozei de 2000
mg/kg şi zi, valorile concentraţiilor plasmatice maxime ale substanţei active sunt de 10 ori mai mari decât cele determinate la om, după administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor acinare pancreatice, observate la masculii de şobolan, prezintă un grad mic de malignitate, nu au afectat supravieţuirea, nu au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător şi au fost similare celor observate în cadrul grupelor de control corespondente. De aceea, relevanţa pe care o au aceste tumori ale celulelor acinare pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clară.
Mutageneză
Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. In vitro, la testele standard utilizând culturi bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagenă. Gabapentina nu induce apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro şi in vivo şi nu a indus formarea micronucleilor în celulele de măduvă osoasă prelevată de la hamsteri.
Afectarea fertilităţii
Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani, în urma administrării de doze de până la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decât doza maximă zilnică administrată la om, exprimată în mg/m2 suprafaţă corporală).
Teratogeneză
Gabapentina nu creşte incidenţa malformaţiilor congenitale la descendenţii şoarecilor, şobolanilor sau iepurilor, comparativ cu grupurile de control, în urma administrării de doze de până la 50, 30 respectiv 25 de ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg administrată la om (de patru, cinci, respectiv opt ori decât doza maximă zilnică administrată la om, exprimată în mg/m2).
La rozătoare, gabapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi posterioare, fenomen indicator pentru retardul creşterii fetuşilor. Aceste efecte au apărut în urma administrării orale în timpul organogenezei, la femelele de şoarece gestante, a dozelor de 1000 sau 3000 mg/kg şi zi şi a dozelor de 500, 1000 sau 2000 mg/kg la şobolani, înainte de, în timpul împerecherii şi pe toată durata gestaţiei. Aceste doze sunt de aproximativ 1-5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m2.
Nu s-au observat efecte la femelele de şoarece gestante la care s-au administrat 500 mg/kg şi zi
(aproximativ 1/2 din doza zilnică administrată la om, exprimată în mg/m2).
S-a observat o creştere a incidenţei hidroureterului şi/sau hidronefrozei la şobolanii la care s-a administrat o doză de 2000 mg/kg şi zi -într-un studiu de toxicitate asupra fertilităţii şi asupra funcţiei de reproducere, 1500 mg/kg şi zi-într-un studiu de teratogenitate şi la dozele de 500, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi-într-un studiu privind expunerea peri-şi postnatală. Semnificaţia clinică a acestor rezultate nu este cunoscută, dar au fost asociate cu întârzierea dezvoltării fetuşilor.
Aceste doze sunt de aproximativ 1 până la 5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m².
Într-un studiu de teratogenitate, realizat la femele gestante de iepure, s-a observat o creştere a pierderilor fetale post - implantare, la doze de 60, 300 şi 1500 mg/kg şi zi, administrate în timpul organogenezei. Aceste doze sunt de aproximativ de 0,3 până la de 8 ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg, administrată la om, exprimată în mg/m2. Marjele de siguranță sunt insuficiente pentru a exclude riscul acestor efecte la om.
Proprietăți farmaceutice - GRIMODIN 600mg
Nucleu: Povidonă K-90 Crospovidonă Poloxamer 407
Stearat de magneziu
Film:
Opadry 20A28569 (hidroxipropilceluloză, talc)
Comprimatele sunt disponibile în blistere din PVC-PVdC/Al.
Grimodin 600 mg : fiecare cutie conţine 10, 40, 50, 56, 60, ,80, 98, 100, 120 sau 180 comprimate filmate.
Grimodin 800mg : fiecare cutie conține 10, 50, 60, 100 sau 120 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.