MOPETIA 150 mg SUSP. INJ. CU ELIB. PREL. IN SERINGA PREUMPLUTA

Mopetia este indicat în tratamentul de întreținere al schizofreniei la pacienţii adulți stabilizați cu paliperidonă sau risperidonă.

La pacienţii adulți selectați cu schizofrenie și care au răspuns anterior la administrarea orală de paliperidonă sau risperidonă, Mopetia poate fi administrată fără stabilizare anterioară cu tratament pe cale orală dacă simptomele psihotice sunt ușoare până la moderate și este necesar un tratament injectabil pe termen lung.

Doze

Tratamentul de inițiere recomandat cu Mopetia este o doză de 150 mg în ziua 1 de tratament și o doză de 100 mg o săptămână mai târziu (ziua 8), ambele doze administrate în mușchiul deltoid pentru a atinge rapid concentrații terapeutice (vezi pct. 5.2). A treia doză trebuie administrată la o lună după a doua doză de inițiere. Doza lunară de întreținere recomandată este de 75 mg; anumiți pacienți pot beneficia de doze mai mici sau mai mari din intervalul recomandat cuprins între 25 și 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului. Pacienţii supraponderali sau obezi pot necesita doze la limita superioară a intervalului (vezi pct. 5.2). După a doua doză de inițiere, dozele lunare de întreținere pot fi administrate fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal.

Ajustarea dozei de întreținere poate fi efectuată lunar. Atunci când se fac ajustări ale dozei trebuie luate în considerare caracteristicile Mopetia cu eliberare prelungită (vezi pct. 5.2), deoarece efectul complet al dozelor de întreținere poate fi discret timp de câteva luni.

Trecerea de la paliperidonă orală cu eliberare-prelungită sau risperidonă orală la Mopetia Tratamentul cu Mopetia trebuie inițiat conform indicațiilor, a se vedea pct. 4.2 la început. În timpul

tratamentului de întreținere cu Mopetia administrat lunar, pacienții stabilizați anterior cu doze diferite

de paliperidonă comprimate cu eliberare-prelungită pot obține o expunere similară cu cea din faza de echilibru plasmatic (platou) pentru paliperidonă administrată injectabil. Dozele de întreținere cu Mopetia necesare pentru a obține o expunere similară cu cea din faza de echilibru plasmatic (platou) sunt prezentate după cum urmează:

Tratamentul anterior cu paliperidonă și risperidonă oral poate fi întrerupt în momentul inițierii tratamentului cu Mopetia. Unii pacienți pot beneficia de oprirea treptată a tratamentului. Unii pacienți schimbați de pe doze mai mari de paliperidonă oral (de exemplu, 9-12 mg pe zi) la Mopetia injectabil intramuscular gluteal pot avea expunere plasmatică mai redusă în primele 6 luni după schimbare. De aceea, ca alternativă în primele 6 luni luați în considerare administrarea injectabilă în mușchiul deltoid.

Schimbarea de la risperidonă injectabilă cu acțiune prelungită la Mopetia

La trecerea pacienților de pe tratamentul cu risperidonă injectabilă cu acțiune prelungită se inițiază tratamentul cu Mopetia în locul următoarei injecții programate. După aceasta, administrarea Mopetia trebuie continuată la intervale lunare. Nu este necesar regimul dozelor de inițiere la interval de o săptămână incluzând administrarea injectabilă intramusculară (ziua 1 și respectiv, ziua 8), descris mai sus, la pct. 4.2. Pacienţii stabilizați anterior cu diferite doze de risperidonă injectabilă cu acțiune prelungită pot obține o expunere similară cu cea din faza de echilibru plasmatic (platou) pentru paliperidonă în timpul tratamentului de întreținere cu doze lunare de Mopetia, după cum urmează:

Întreruperea medicamentelor antipsihotice trebuie făcută în concordanță cu informațiile de prescriere corespunzătoare. Dacă tratamentul cu Mopetia este întrerupt, trebuie avute în vedere caracteristicile sale de eliberare-prelungită. Nevoia de a continua administrarea medicamentului pentru simptome extrapiramidale prezente (SEP) trebuie reevaluată periodic.

Dozele omise

Evitarea omiterii dozelor

Se recomandă ca a doua doză de inițiere cu Mopetia să fie administrată la o săptămână după prima doză. Pentru a evita omiterea unei doze, pacienții pot lua a doua doză cu 4 zile înainte sau după intervalul de o săptămână (ziua 8). În mod similar, după regimul de inițiere, se recomandă ca a treia injecție și următoarele injecții să fie administrate în fiecare lună. Pentru a evita omiterea unei doze lunare, pacienților li se poate administra injecția cu până la 7 zile înainte sau după termenul de o lună.

Dacă data planificată pentru a doua injecție cu Mopetia (ziua 8 ± 4 zile) este omisă, reinițierea recomandată depinde de perioada de timp care a trecut de la prima injecție administrată pacientului.

A doua doză de inițiere omisă (< 4 săptămâni de la prima injecție)

Dacă de la prima injecție au trecut mai puțin de 4 săptămâni, pacientului trebuie să i se administreze a doua injecție de 100 mg cât mai rapid posibil, în mușchiul deltoid. O a treia injecție de Mopetia de 75 mg, fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, se va administra la 5 săptămâni de la prima injecție (independent de momentul celei de-a doua injecții). În continuare trebuie urmat ciclul lunar normal de injecții, fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.

A doua doză de inițiere omisă (4-7 săptămâni de la prima injecție)

Dacă de la prima injecție cu Mopetia au trecut între 4 și 7 săptămâni, reluați dozarea cu două injecții

de 100 mg după cum urmează:

1. o injecție în mușchiul deltoid cât mai rapid posibil

2. o altă injecție în mușchiul deltoid după o săptămână

3. reluarea ciclului lunar normal de injectare, fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de

25 mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.

A doua doză de inițiere omisă (> 7 săptămâni de la prima injecție)

Dacă de la prima injecție cu Mopetia au trecut mai mult de 7 săptămâni, se inițiază dozarea conform

indicațiilor pentru prima inițiere recomandată cu Mopetia, de mai sus.

Doza lunară de întreținere omisă (de la 1 lună până la 6 săptămâni)

După inițiere, ciclul recomandat de administrare a injecțiilor cu Mopetia este lunar. Dacă de la ultima injecție au trecut mai puțin de 6 săptămâni, doza stabilită anterior trebuie administrată cât mai curând posibil, urmată de injecții la intervale lunare.

Doza lunară de întreținere omisă (> 6 săptămâni până la 6 luni)

Dacă de la ultima injecție cu Mopetia au trecut mai mult de 6 săptămâni, recomandarea este după cum urmează:

Pentru pacienţii stabilizați cu doze între 25 și 100 mg:

1. o injecție în mușchiul deltoid cât mai curând posibil cu aceeași doză cu care pacientul a fost

   stabilizat anterior

2. o altă injecție în mușchiul deltoid (aceeași doză) după o săptămână (ziua 8)

3. reluarea ciclului lunar normal de injecții fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25

mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.

Pentru pacienţii stabilizați cu doză de 150 mg:

1. o injecție în mușchiul deltoid cât mai curând posibil cu o doză de 100 mg

2. o altă injecție în mușchiul deltoid după o săptămână (ziua 8) cu o doză de 100 mg

3. reluarea ciclului lunar normal de injecții fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25

mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.

Doza lunară de întreținere omisă (> 6 luni)

Dacă de la ultima injecție cu Mopetia au trecut mai mult de 6 luni, inițiați administrarea conform

recomandărilor pentru tratamentul de inițiere cu Mopetia, de mai sus.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Eficacitatea și siguranța la vârstnicii cu vârsta > 65 ani nu au fost stabilite.

În general, doza de Mopetia recomandată la pacienţii vârstnici cu funcție renală normală este aceeași ca la pacienții adulți mai tineri cu funcție renală normală. Cu toate acestea, din cauza faptului că pacienţii vârstnici pot avea o funcție renală diminuată, poate fi necesară ajustarea dozelor (vezi Insuficiență renală de mai jos, pentru recomandările privind dozele la pacienţii cu disfuncție renală).

Insuficiență renală

Mopetia nu a fost studiat sistematic la pacienţii cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei ≥ 50 până la < 80 ml/min), tratamentul de inițiere recomandat cu Mopetia este cu o doză de 100 mg în ziua 1 de tratament și 75 mg o săptămână mai târziu, ambele administrate în mușchiul deltoid. Doza lunară de întreținere recomandată este de 50 mg, cu un interval cuprins între 25 și 100 mg, în funcție de tolerabilitatea pacientului și/sau eficacitatea tratamentului.

Mopetia nu este recomandat în cazul pacienților cu insuficiență renală moderată sau severă

(clearance-ul creatininei < 50 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Insuficiență hepatică

Pe baza experienței cu paliperidona orală la pacienţii cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu a fost studiată administrarea paliperidonei la pacienţii cu insuficiență hepatică severă, în cazul acestor pacienți se recomandă precauție (vezi pct. 5.2).

Copii și adolescenți

Siguranța şi eficacitatea Mopetia la copii și adolescenți cu vârsta < 18 ani nu au fost stabilite. Nu

există date disponibile.

Mod de administrare

Mopetia este numai pentru administrare intramusculară. Nu trebuie administrat în niciun alt mod. Se va injecta lent, profund în mușchiul deltoid sau gluteal. Fiecare injecție trebuie administrată de către un cadru medical calificat. Administrarea trebuie să se efectueze într-o singură injecție. Doza nu trebuie administrată în injecții divizate.

Dozele de inițiere din zilele 1 și 8 trebuie administrate ambele în mușchiul deltoid, în scopul obținerii rapide a concentrațiilor terapeutice (vezi pct. 5.2). După a doua doză de inițiere, dozele lunare de întreținere pot fi administrate fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal. O trecere de la mușchiul gluteal la cel deltoid (și invers) trebuie luată în considerare în cazul durerilor la locul de injectare, dacă disconfortul la locul de injectare nu este bine tolerat (vezi pct. 4.8). Se recomandă, de asemenea, alternanța între pârțile stângă și dreaptă (vezi mai jos).

Pentru instrucțiunile de utilizare și manipulare a medicamentului Mopetia, a se vedea prospectul

(informații destinate profesioniștilor din domeniul sănătății).

Administrarea în mușchiul deltoid

Dimensiunea recomandată a acului pentru administrarea inițială și de întreținere a Mopetia la nivelul mușchiului deltoid este determinată de greutatea pacientului. Pentru cei cu greutate ≥ 90 kg, se recomandă acul de seringă de 1½ inci, calibru 22 (38,1 mm x 0,72 mm). Pentru cei cu greutate <90 kg, se recomandă acul de seringă de 1 inci, calibru 23 (25,4 mm x 0,64 mm). Injecțiile în mușchiul deltoid trebuie alternate între cei doi mușchi deltoizi.

Administrarea în mușchiul gluteal

Dimensiunea recomandată a acului de seringă pentru administrarea de întreținere a Mopetia la nivelul mușchiului gluteal este de 1½ inci, calibru 22 (38,1 mm x 0,72 mm). Administrarea trebuie efectuată în cadranul supero-extern al regiunii gluteale. Injecțiile în mușchiul gluteal trebuie alternate între cei doi mușchi gluteali.

Hipersensibilitate la substanța activă, la risperidonă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.

6.1.

Utilizarea la pacienţii aflați într-o stare de agitație acută sau stare psihotică severă

Mopetia nu trebuie utilizat pentru gestionarea stărilor de agitație acută sau a stărilor psihotice severe în

care trebuie asigurat controlul imediat al simptomelor.

Intervalul QT

Se recomandă precauție atunci când paliperidona este prescrisă pacienților cu afecțiuni cardiovasculare cunoscute sau antecedente familiale de QT prelungit și în cazul utilizării concomitente cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT.

Sindrom neuroleptic malign

Sindromul neuroleptic malign (SNM), caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate a sistemului nervos vegetativ, conștientă alterată și concentrații serice mari ale creatinfosfokinazei, a fost raportat în asociere cu administrarea de paliperidonă. Semnele clinice suplimentare pot include mioglobinuria (rabdomioliza) și insuficiența renală acută. Dacă un pacient dezvoltă semne sau simptome care indică SNM, administrarea paliperidonei trebuie întreruptă.

Dischinezie tardivă/simptome extrapiramidale

Medicamentele cu proprietăți antagoniste fată de receptorii dopaminergici au fost asociate cu

inducerea dischineziei tardive caracterizată prin mișcări ritmice, involuntare, predominant la nivelul

limbii și/sau fetei. Dacă apar semne și simptome de dischinezie tardivă, trebuie avută în vedere întreruperea administrării tuturor antipsihoticelor, incluzând paliperidona.

Precauția este necesară la pacienţii la care se administrează concomitent atât psihostimulante (de ex. metilfenidat), cât și paliperidonă, deoarece pot apărea simptome extrapiramidale atunci când se ajustează unul sau ambele medicamente. Se recomandă retragerea treptată a tratamentului stimulant (vezi pct. 4.5).

Leucopenie, neutropenie și agranulocitoză

În cazul administrării Mopetia, s-au raportat cazuri de leucopenie, neutropenie și agranulocitoză. În perioada de supraveghere de după punerea pe piață, agranulocitoza s-a raportat foarte rar (< 1/10000 pacienți). Pacienţii cu antecedente de scădere semnificativă clinic a numărului de leucocite sau cu leucopenie/neutropenie indusă de medicamente trebuie monitorizați pe perioada primelor luni de terapie și trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Mopetia la primul semn de scădere semnificativă clinic a numărului de leucocite, în absența altor factori cauzatori. Pacienţii cu neutropenie semnificativă clinic trebuie monitorizați cu atenție pentru prezența febrei sau a altor semne și simptome de infecție și trebuie tratați cu promptitudine dacă apar astfel de semne sau simptome. La pacienţii cu neutropenie severă (numărul absolut de neutrofile < 1 X 10⁹/l) trebuie să se întrerupă tratamentul cu Mopetia și trebuie urmărit numărul de leucocite până la recuperare.

Reacții de hipersensibilitate

În timpul experienței de după punerea pe piață, au fost raportate rareori cazuri de reacții anafilactice la pacienții care au tolerat anterior risperidonă sau paliperidonă administrată oral (vezi pct 4.1 și 4.8).

Dacă apar reacții de hipersensibilitate, întrerupeți utilizarea Mopetia; inițiați măsuri generale de susținere, corespunzătoare clinic și monitorizați pacientul, până când semnele și simptomele se rezolvă (vezi pct 4.3 și 4.8).

Hiperglicemie și diabetul zaharat

În timpul tratamentului cu paliperidonă s-au raportat hiperglicemie, diabet zaharat și exacerbare a diabetului zaharat preexistent, inclusiv comă diabetică și cetoacidoză. Se recomandă monitorizarea corespunzătoare, în concordanță cu ghidurile de utilizare a medicamentelor antipsihotice. Pacienţii tratați cu Mopetia trebuie monitorizați pentru apariția simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie și slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizați regulat pentru a identifica afectarea controlului glicemic.

Creștere ponderală

A fost raportată o creștere ponderală semnificativă în timpul tratamentului cu Mopetia. Greutatea

corporală trebuie măsurată în mod regulat.

Utilizare la pacienți cu tumori dependente de prolactină

Studiile pe culturi tisulare sugerează că prolactina poate stimula creșterea celulară în cazul tumorilor mamare la om. Deși până în prezent studiile clinice și epidemiologice nu au demonstrat o asociere clară cu administrarea de medicamente antipsihotice, la pacienţii cu istoric medical relevant se recomandă precauție. Paliperidona trebuie utilizată cu precauție la pacienţii cu o tumoră pre-existentă posibil dependentă de prolactină.

Hipotensiune arterială ortostatică

Paliperidona poate induce hipotensiune arterială ortostatică la anumiți pacienți, din cauza activității de blocare a receptorilor alfa. Pe baza datelor colectate din trei studii controlate cu placebo, cu durata de 6 săptămâni, cu doze fixe cu paliperidonă comprimate orale cu eliberare-prelungită (3, 6, 9 și 12 mg),

hipotensiunea ortostatică a fost raportată la 2,5 % din subiecții tratați cu paliperidonă cu administrare orală, comparativ cu 0,8 % din subiecții la care s-a administrat placebo. Mopetia trebuie utilizat cu precauție la pacienţii cu afecțiuni cardiovasculare cunoscute (de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic sau ischemie, tulburări de conducere), afecțiuni cerebrovasculare sau stări care predispun pacientul la hipotensiune (de exemplu deshidratare sau hipovolemie).

Convulsii

Mopetia trebuie utilizat cu precauție la pacienţii cu istoric de convulsii sau alte afecțiuni care pot

scădea pragul convulsivant.

Insuficiență renală

Concentrațiile plasmatice ale paliperidonei sunt crescute la pacienţii cu insuficiență renală și, prin urmare, ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu insuficientă renală ușoară. Mopetia nu este recomandat în cazul pacienților cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance al creatininei < 50 ml/min) (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Insuficiență hepatică

Nu există date disponibile pentru pacienţii cu insuficiență hepatică severă (clasificarea Child-Pugh clasa C). La acești pacienți se recomandă precauție dacă se utilizează paliperidona.

Pacienţii vârstnici cu demență

Mopetia nu a fost studiat la pacienţii vârstnici cu demență. Mopetia trebuie utilizat cu precauție la

pacienţii vârstnici cu demență cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.

Experiența cu risperidonă prezentată mai jos este luată în considerare de asemenea și pentru

paliperidonă.

Mortalitatea generală

Într-o meta-analiză care a evaluat17 studii clinice controlate, pacienţii vârstnici cu demență tratați cu alte medicamente antipsihotice atipice, incluzând risperidonă, aripiprazol, olanzapină și quetiapină, au prezentat un risc crescut de mortalitate în comparație cu cei la care s-a administrat placebo. Printre cei tratați cu risperidonă, mortalitatea a fost 4 % comparativ cu 3,1 % pentru placebo.

Reacții adverse cerebrovasculare

În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo s-a observat un risc de aproximativ trei ori mai mare de apariție a reacțiilor adverse cerebrovasculare la populația cu demență în cazul administrării anumitor medicamente antipsihotice atipice, incluzând risperidonă, aripiprazol și olanzapină.

Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Boala Parkinson și demența cu corpi Lewy

Medicii trebuie să evalueze raportul risc-beneficiu atunci când prescriu Mopetia pacienților cu boală Parkinson sau demență cu corpi Lewy (DLB), deoarece ambele grupe de pacienți pot prezenta risc crescut de sindrom neuroleptic malign, precum și o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice. Manifestarea acestei sensibilități crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, în plus pe lângă simptomele extrapiramidale.

Priapism

S-a raportat că medicamentele antipsihotice (incluzând risperidona) cu efecte blocante alfa-adrenergice induc priapismul. În timpul monitorizării după punerea pe piață priapismul a fost raportat și în cazul paliperidonei cu administrare orală, care este metabolitul activ al risperidonei. Pacienţii trebuie informați să solicite asistență medicală de urgență în cazul în care priapismul nu s-a rezolvat într-un interval de 4 de ore.

Reglarea temperaturii corporale

Medicamentelor antipsihotice li s-a atribuit perturbarea capacității organismului de a scădea temperatura corporală la nivel central. În cazul prescrierii Mopetia se recomandă o îngrijire adecvată a pacienţilor care vor fi supuși situațiilor care pot contribui la o creștere a temperaturii corporale la nivel central, de exemplu activitatea fizică intensă, expunerea la căldură extremă, administrarea concomitentă de medicamente cu activitate anticolinergică sau deshidratarea.

Tromboembolism venos

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) asociate utilizării medicamentelor antipsihotice. Deoarece pacienţii tratați cu medicamente antipsihotice prezintă de obicei factori de risc dobândiți pentru TEV, trebuie identificați toți factorii de risc posibili pentru TEV înainte și în timpul tratamentului cu Mopetia și trebuie luate măsuri de prevenție.

Efect antiemetic

S-a observat un efect antiemetic în studiile preclinice cu paliperidonă., Dacă acest efect apare la om poate masca semnele și simptomele de supradozaj ale anumitor medicamente sau afecțiuni cum ar fi obstrucția intestinală, sindromul Reye și tumorile cerebrale.

Administrare

Se recomandă atenție pentru a evita injectarea accidentală de Mopetia într-un vas de sânge. Sindrom de iris flasc intraoperator

Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervențiilor chirurgicale pentru cataractă la unii pacienți aflați în tratament cu medicamente cu efecte blocante alfa 1a-adrenergice, precum Mopetia (vezi pct. 4.8).

SIFI poate crește riscul complicațiilor oculare în timpul intervenției chirurgicale și post-operator. Chirurgul oftalmolog trebuie anunțat înaintea intervenției chirurgicale despre utilizarea în prezent sau în trecut a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1a-adrenergice. Nu a fost stabilit potențialul beneficiu al opririi tratamentului cu blocante alfa 1-adrenergice înainte de intervenția chirurgicală pentru cataractă și acesta trebuie evaluat, comparativ cu riscul opririi terapiei antipsihotice.

Excipienți

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.

Acest medicament conține 12 mg de polisorbat în fiecare ml, ceea ce este echivalent cu 12 mg/ml. Polisorbații pot cauza reacții alergice. Spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți orice alergie cunoscută.

Se recomandă precauţie atunci când se prescrie Mopetia împreună cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT, de exemplu antiaritmice clasa IA (de exemplu quinidină, disopiramidă) și antiaritmice clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol), unele antihistaminice, alte antipsihotice și unele antimalarice (meflochina). Această listă are caracter orientativ și nu este completă.

Posibilitatea ca Mopetia să influențeze alte medicamente

Nu este de așteptat ca paliperidona să cauzeze interacțiuni farmacocinetice importante clinic cu

medicamente metabolizate de izoenzime ale citocromului P-450.

Ca urmare a efectelor paliperidonei în principal asupra sistemului nervos central (SNC) (vezi pct. 4.8),

Mopetia trebuie utilizat cu precauţie în combinație cu alte medicamente care acționează la nivel

central, de exemplu anxiolitice, majoritatea antipsihoticelor, hipnotice, opioide, etc. sau alcool etilic.

Paliperidona poate antagoniza efectul levodopei și al altor agonişti ai dopaminei. Dacă această combinație este considerată necesară, în special în boală Parkinson în stadiu terminal, trebuie prescrisă cea mai mică doză eficace pentru fiecare tratament.

Din cauza potențialului său de a induce hipotensiune arterială ortostatică (vezi pct. 4.4), poate fi observat un efect aditiv când Mopetia este administrat împreună cu alte medicamente care au acest potențial, de exemplu alte medicamente antipsihotice, antidepresive triciclice.

Se recomandă precauţie dacă paliperidona este combinată în tratament cu alte medicamente cunoscute pentru scăderea pragului convulsiv (de exemplu, fenotiazine sau butirofenone, antidepresive triciclice sau ISRS, tramadol, meflochină etc.)

Administrarea pe cale orală de paliperidonă comprimate cu eliberare prelungită la starea de echilibru (12 mg o dată pe zi) concomitent cu divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită (500 mg până la 2000 mg o dată pe zi) nu a modificat farmacocinetica la starea de echilibru pentru valproat.

Nu s-a efectuat niciun studiu de interacțiune între paliperidonă și litiu, însă este puțin probabil să apară o interacțiune farmacocinetică.

Potențialul altor medicamente de a influența Mopetia

Studiile in vitro indică faptul că CYP2D6 și CYP3A4 pot fi minim implicate în metabolizarea paliperidonei, dar nu există dovezi nici in vitro, nici in vivo că aceste izoenzime au un rol semnificativ în metabolizarea paliperidonei. Nu a fost demonstrat niciun efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii paliperidonei în cazul administrării orale concomitente a paliperidonei cu paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6.

Administrarea orală concomitentă a paliperidonei cu eliberare-prelungită o dată pe zi cu carbamazepina de 200 mg de două ori pe zi a determinat o scădere cu aproximativ 37 % a Cmax medii și a ASC la starea de echilibru pentru paliperidonă. Această scădere este determinată, în cea mai mare parte, de o creștere cu 35 % a clearance-ului renal al paliperidonei, cel mai probabil ca urmare a inducerii gp-P renale de către carbamazepină. O scădere minoră a cantității de substanță activă excretată în urină sub formă nemodificată sugerează că a existat un efect minor asupra metabolizării la nivelul CYP sau a biodisponibilităţii paliperidonei în timpul administrării concomitente cu carbamazepină. La doze mai mari de carbamazepină pot apărea scăderi mai mari ale concentrațiilor plasmatice de paliperidonă.

La inițierea tratamentului cu carbamazepină, doza de Mopetia trebuie reevaluată și crescută la nevoie

În mod contrar, la întreruperea tratamentului cu carbamazepină, doza de Mopetia trebuie reevaluată și scăzută dacă este necesar.

Administrarea concomitentă a unei doze unice de paliperidonă comprimate cu eliberare prelungită de 12 mg cu divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită (două comprimate de 500 mg o dată pe zi) a crescut Cmax și ASC de paliperidonă cu aproximativ 50 %, posibil ca rezultat al absorbției orale crescute. Întrucât nu s-a observat niciun efect asupra clearance-ului sistemic, nu este de așteptat o interacțiune semnificativă clinic între divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită și Mopetia injectată intramuscular. Această interacțiune nu a fost studiată pentru paliperidonă.

Utilizarea concomitentă de Mopetia cu risperidonă sau paliperidonă orală

Deoarece paliperidona este metabolitul principal activ al risperidonei, este necesară prudență atunci

când Mopetia este administrat concomitent cu risperidonă sau paliperidonă orală pe termen lung.

Datele de siguranță privind utilizarea concomitentă de paliperidonă cu alte medicamente antipsihotice

sunt limitate.

Utilizarea concomitentă de Mopetia cu medicamente psihostimulante

Utilizarea concomitentă de medicamente psihostimulante (de exemplu metilfenidat) cu paliperidonă poate cauza simptome extrapiramidale la schimbarea oricărui tratament sau a ambelor tratamente (vezi pct. 4.4).

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea paliperidonei în timpul sarcinii. Palmitatul de paliperidonă injectat intramuscular și paliperidona administrată oral nu au fost teratogene în studiile efectuate la animale dar s-au observat alte tipuri de efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

Nou-născuții expuși la paliperidonă pe durata trimestrului trei de sarcină au risc de reacții adverse care includ simptome extrapiramidale și/sau de sevraj care pot varia ca severitate și durată după naștere. Au fost raportate agitație, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolență, insuficiență respiratorie sau tulburări de alimentație. În consecință, nou-născuții trebuie monitorizați cu atenție. Mopetia nu trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă este strict necesar.

Alăptarea

Paliperidona este excretată în laptele matern în așa măsură încât efectele asupra sugarului alăptat sunt posibile dacă femeile care alăptează primesc doze terapeutice. Mopetia nu trebuie administrat la femei care alăptează.

Fertilitatea

Nu s-au observat efecte semnificative în studiile non-clinice.

Paliperidona poate avea influență mică sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje din cauza efectelor posibile la nivelul sistemului nervos și a efectelor vizuale, precum sedare, somnolență, sincopă, vedere încețoșată (vezi pct. 4.8). Prin urmare, pacienţii care nu își cunosc sensibilitatea individuală la Mopetia trebuie sfătuiți să nu conducă vehicule și să nu folosească utilaje.

Rezumatul profilului de siguranță

Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate în studiile clinice au fost insomnia, cefaleea, anxietatea, infecțiile la nivelul tractului respirator superior, reacțiile la nivelul locului de administrare, parkinsonismul, creșterea ponderală, acatizia, agitația, sedarea/somnolența, greața, constipația, amețeala, durerea musculo-scheletică, tahicardia, tremorul, durerea abdominală, vărsăturile, diareea, oboseala intensă și distonia. Dintre acestea, acatizia și sedarea/somnolența par a fi dependente de doză.

Lista tabelară a reacțiilor adverse

În continuare sunt prezentate toate reacțiile adverse care au fost raportate în studiile clinice efectuate cu palmitat de paliperidonă. Se aplică următorii termeni și următoarele frecvente: foarte frecvente (≥ 1/10; frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

a Frecvența reacțiilor adverse este clasificată ca „necunoscută deoarece nu au fost observate în cadrul studiilor clinice cu palmitat de paliperidonă. Acestea provin fie din raportări spontane de după punerea pe piață și frecvența acestora nu poate fi stabilită sau provin din date obținute din studiile clinice cu risperidonă (orice formă farmaceutică) sau cu paliperidonă orală și/sau din raportări după punerea pe piață.

b A se vedea „Hiperprolactinemia” mai jos.

c A se vedea „Simptome extrapiramidale” mai jos.

d În studiile controlate cu placebo, diabetul zaharat s-a raportat la 0,32% dintre subiecții tratați cu paliperidonă, comparativ cu o rată de 0,39% în grupul la care s-a administrat placebo. Incidența generală din toate studiile clinice a fost de 0,65%, la toți subiecții tratați cu paliperidonă

e Insomnia include: insomnie inițială, insomnie de mijloc; Convulsiile includ: convulsii grand mal; Edemele includ:

edem generalizat, edem periferic, edem cu godeu. Tulburările menstruale includ: menstruație întârziată, menstruație neregulată, oligomenoree

Efecte adverse observate la formele farmaceutice care conțin risperidonă

Paliperidona este un metabolit activ al risperidonei, prin urmare, profilurile reacțiilor adverse ale acestor componente (atât formele farmaceutice cu administrarea orală cât și formele farmaceutice injectabile) sunt relevante unul pentru celălalt.

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Reacție anafilactică

Rareori, au fost raportate cazuri de reacții anafilactice după injecția cu paliperidonă în timpul experienței de după punerea pe piață la pacienți care au tolerat anterior risperidonă sau paliperidonă administrată oral (vezi pct. 4.4).

Reacții la nivelul locului de injectare

Cea mai frecventă reacție adversă asociată cu locul administrării raportată a fost durerea. Majoritatea acestor reacții raportate au fost ușoare până la moderate. Subiecții în observație menționează că durerea la locul administrării evaluată pe scala analog vizuală a avut tendință la scădere în frecvență și intensitate în timp, în toate studiile de Fază 2 și Fază 3 cu paliperidonă. Injecțiile la nivelul mușchiului deltoid au fost percepute ușor mai dureroase decât injecțiile corespondente la nivelul mușchiului gluteal. Alte reacții la locul injecției au fost în majoritatea cazurilor ușoare ca intensitate și au inclus indurație (frecvent), prurit (mai puțin frecvent) și noduli (rar).

Simptome extrapiramidale (SEP)

SEP includ o analiză cumulată a următorilor termeni: parkinsonism (include hipersecreție salivară, rigiditate musculo-scheletică, parkinsonism, hipersalivaţie, rigiditate în roată dințată, bradikinezie, hipokinezie, facies de mască, încordare musculară, akinezie, rigiditate a cefei, rigiditate musculară, mers parkinsonian și reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian în repaus), acatizie (include acatizie, agitație, hiperkinezie și sindromul picioarelor neliniștite), dischinezie (dischinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză și mioclonus), distonie (include distonie, hipertonie, torticolis, contracții musculare involuntare, contractură musculară, blefarospasm, mișcări oculogire, paralizie linguală, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurototonus, spasm lingual și trismus) și tremor. Trebuie remarcat faptul că a fost inclus un număr mai mare de simptome care nu sunt neapărat de origine extrapiramidală.

Creștere ponderală

În studiul cu durata de 13 săptămâni cu o doză de inițiere de 150 mg, procentul subiecților cu creștere ponderală anormală de ≥ 7% a prezentat o corelație cu doza, cu o incidență de 5% în grupul placebo comparativ cu ratele de 6%, 8% şi13 % în grupurile de tratament cu paliperidonă de 25 mg, 100 mg și respectiv de 150 mg.

Într-un studiu clinic deschis cu durata de 33 de săptămâni pentru prevenirea recăderilor pe termen lung, pe perioada de tranziție/întreținere, 12% dintre pacienţii tratați cu paliperidonă au îndeplinit acest criteriu (creștere în greutate ≥ 7% față de obiectivul final al fazei dublu-orb); modificarea ponderală medie (deviație standard, DS) fată de valoarea de referință a studiului deschis a fost de +0,7 (4,79) kg.

Hiperprolactinemie

În studiile clinice, la pacienţii de ambele sexe care au primit paliperidonă s-au observat creșteri medii ale prolactinei serice. Reacțiile adverse care pot sugera creșterea nivelurilor de prolactină (de exemplu amenoreea, galactoreea, tulburări menstruale, ginecomastia) au fost raportate în general la < 1% din subiecți.

Efecte de clasă

La administrarea medicamentelor antipsihotice pot apărea prelungire a intervalului QT, aritmii

ventriculare (fibrilație ventriculară, tahicardie ventriculară), moarte subită inexplicabilă, stop cardiac și

torsada vârfurilor.

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, incluzând cazuri de embolie pulmonară și cazuri de tromboză venoasă profundă asociate cu administrarea medicamentelor antipsihotice (cu frecvență necunoscută).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptome

În general, semnele și simptomele așteptate sunt acelea care rezultă din accentuarea efectelor farmacologice cunoscute la paliperidonă, adică somnolența și sedarea, tahicardia și hipotensiunea arterială, prelungirea intervalului QT și simptomele extrapiramidale. La un pacient a fost raportat torsada vârfurilor și fibrilația ventriculară în cazul supradozajului cu paliperidonă orală. În caz de supradozaj acut, trebuie luată în considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente.

Abordarea terapeutică

În evaluarea nevoilor de tratament și recuperare trebuie luate în considerare caracteristica de eliberare prelungită și timpul de înjumătățire prin eliminare pentru paliperidonă. Nu există niciun antidot specific pentru paliperidonă. Trebuie aplicate măsuri generale de susținere. Eliberați și mențineți căile respiratorii libere și asigurați ventilația și oxigenarea adecvată.

Monitorizarea cardiovasculară trebuie începută imediat și trebuie să includă monitorizare electrocardiografică continuă pentru aritmii posibile. Hipotensiunea arterială și colapsul circulator trebuie tratate cu măsuri adecvate, cum ar fi administrarea intravenoasă de soluții perfuzabile și/sau medicamente simpatomimetice. Pentru simptomele extrapiramidale severe trebuie administrate medicamente anticolinergice. Supravegherea atentă și monitorizarea trebuie continuate până la recuperarea pacientului.