ESOMEPRAZOL ROMPHARM 40 mg PULB. PT. SOL. INJ./PERF.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - ESOMEPRAZOL 40mg
Esomeprazol Rompharm pentru injecție și perfuzie este indicat la adulţi pentru:
-
Tratamentul antisecretor gastric, când terapia orală nu este posibilă, ca în cazul:
-
bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE), la pacienţii cu esofagită şi/sau simptome severe de reflux.
-
vindecării ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS.
-
prevenirii ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc.
-
-
Prevenirea resângerării după hemostaza endoscopică realizată în cazul hemoragiilor acute de la nivelul
ulcerelor gastrice sau duodenale.
Esomeprazol Rompharm pentru injecție și perfuzie este indicat la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă
între 1 şi 18 ani pentru:
-
Tratamentul antisecretor gastric, când terapia orală nu este posibilă, ca în cazul:
-
bolii de reflux gastro-esofagian, la pacienţii cu esofagită şi/sau simptome severe de reflux.
-
Adulţi
Doze
Tratament antisecretor gastric când terapia orală nu este posibilă
Pacienţii cărora nu li se poate administra terapie orală pot fi trataţi parenteral cu 20 – 40 mg esomeprazol o dată pe zi. Pacienţii cu esofagită de reflux trebuie trataţi cu 40 mg, o dată pe zi. Pacienţilor trataţi simptomatic pentru boală de reflux gastro-esofagian trebuie să li se administreze 20 mg o dată pe zi.
Pentru vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS, doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Pentru prevenirea ulcerelor gastrice sau duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc, doza uzuală trebuie să fie de 20 mg o dată pe zi.
În mod normal, tratamentul intravenos este de scurtă durată și trecerea la tratamentul oral trebuie făcută cât mai repede posibil.
Prevenirea resângerării ulcerelor gastrice şi duodenale
După endoscopia terapeutică pentru sângerarea acută din ulcerele gastrice sau duodenale, trebuie administrat esomeprazol în doză de 80 mg în bolus timp de 30 minute, urmată de o perfuzie continuă cu esomeprazol 8 mg/oră administrată timp de 3 zile (72 ore).
Perioada de tratament parenteral trebuie urmată de tratament oral de inhibare a acidităţii.
Mod de administrare
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Administrare injectabilă
Doza de 40 mg
5 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puţin
3 minute.
Doza de 20 mg
2,5 ml sau jumătate din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de aproximativ 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Administrare perfuzabilă
Doza de 40 mg
Soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute.
Doza de 20 mg
Jumătate din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Doza de 80 mg în bolus
Soluţia reconstituită trebuie administrată într-o perfuzie intravenoasă continuă în decurs de 30 de minute.
Doza de 8 mg/oră
Soluţia reconstituită trebuie administrată într-o perfuzie intravenoasă continuă în decurs de 71,5 ore (calculată la o viteză a perfuziei de 8 mg/oră. Vezi pct. 6.3 pentru perioada de valabilitate a soluţiei reconstituite).
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă, administrarea trebuie făcută cu prudenţă la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
BRGE: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 20 mg Esomeprazol Rompharm (vezi pct. 5.2).
Hemoragie la nivelul ulcerelor: ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, după bolusul iniţial cu doza de 80 mg esomeprazol, poate fi suficientă o perfuzie intravenoasă continuă cu doza de 4 mg/oră cu durata de 71,5 ore (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici. Copii și adolescenți
Doze
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 18 ani
Tratamentul antisecretor gastric, când terapia orală nu este posibilă.
Pacienţii cărora nu li se poate administra terapie orală pot fi trataţi parenteral o dată pe zi, ca parte a perioadei de tratament complet pentru boala de reflux gastro-esofagian - BRGE (vezi dozele în tabelul de mai jos).
În mod normal, tratamentul intravenos este de scurtă durată și trecerea la tratamentul oral trebuie făcută cât mai repede posibil.
Dozele intravenoase recomandate pentru esomeprazol
| Grupa de vârstă | Tratamentul esofagitei erozive de reflux | Tratamentul simptomatic al BRGE |
| 1 – 11 ani | Greutate < 20 kg: 10 mg o dată pe ziGreutate ≥ 20 kg: 10 mg sau 20 mg o dată pe zi | 10 mg o dată pe zi |
| 12 – 18 ani | 40 mg o dată pe zi | 20 mg o dată pe zi |
Mod de administrare
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Administrare injectabilă
Doza de 40 mg
5 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puţin
3 minute.
Doza de 20 mg
2,5 ml sau jumătate din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puțin 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Doza de 10 mg
1,25 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel
puțin 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Administrare perfuzabilă
Doza de 40 mg
Soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute.
Doza de 20 mg
Jumătate din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Doza de 10 mg
Un sfert din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Hipersensibilitate la substanța activă sau la alți benzimidazoli substituiți sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Esomeprazol nu trebuie utilizat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere în greutate semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu esomeprazol poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Infecţii gastro-intestinale
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina un risc uşor crescut de infecţii gastro-intestinale cum ar fi Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Absorbţia vitaminei B12
Esomeprazol, ca toate medicamentele care blochează secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamina) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie să fie luat în considerare la pacienţii cu rezerve reduse sau cu factori de risc pentru o absorbţie redusă a vitaminei B12 în terapia pe termen lung.
Hipomagneziemia
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) cum este esomeprazolul pe o perioadă de cel puţin trei luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Pot să apară manifestări severe de hipomagneziemie, cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot debuta insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP. Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare determinarea valorilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru care se recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP în asociere cu digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice).
Riscul de fractură
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe perioade îndelungate (mai mult de 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, radio-carpiană şi de coloană vertebrală, mai ales la pacienţii vârstnici sau pacienți cu alţi factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale
indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fractură. În anumite cazuri, această creștere poate fi determinată de alți factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociaţi cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele pielii expuse la soare, şi dacă acestea sunt însoţite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătăţii trebuie să ia în considerare oprirea administrării de esomeprazol. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate creşte riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Reacții adverse cutanate severe (RACS)
Foarte rar, în asociere cu esomeprazol au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), de exemplu, eritem polimorf (EP), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale.
Pacienții trebuie să fie informați în legătură cu semnele și simptomele reacției adverse cutanate severe EP/SJS/NET/DRESS și să solicite imediat asistență medicală din partea medicului lor dacă observă orice semne și simptome care ar putea-o indica. Esomeprazolul trebuie întrerupt imediat la apariția de semne și simptome ale reacțiilor cutanate severe și trebuie să se acorde îngrijire medicală suplimentară/să se efectueze o monitorizare atentă după nevoi. Administrarea nu trebuie să se reia la pacienții cu EM/SJS/NET/DRESS.
Combinaţii cu alte medicamente
Nu este recomandată administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir (vezi pct. 4.5). Dacă se consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor de pompă de protoni este inevitabilă, se recomandă o monitorizare clinică atentă în asociere cu o creştere a dozei de atazanavir până la 400 mg cu 100 mg ritonavir; doza de 20 mg esomeprazol nu trebuie depăşită.
Esomeprazolul este un inhibitor CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu esomeprazol, potenţialul pentru interacţiuni cu medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19 trebuie luat în considerare. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi esomeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie, utilizarea concomitentă de esomeprazol şi clopidogrel trebuie evitată.
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea valorilor Cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu esomeprazol trebuie oprit temporar cu cel puţin cinci zile înaintea analizelor CgA (vezi pct. 5.1). Dacă nivelurile de IgA și de gastrină nu au revenit la valorile normale după testele inițiale, analizele trebuie repetate după 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitorul pompei de protoni.
Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente Inhibitori ai proteazei
S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori ai proteazei. Importanţa clinică şi
mecanismele din spatele acestor interacţiuni raportate nu este întotdeauna cunoscută. Creşterea pH-ului gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor proteazei. Alte mecanisme posibile de interacţiune sunt prin inhibarea CYP2C19.
Pentru atazanavir şi nelfinavir, s-a raportat scăderea valorilor serice la administrarea concomitentă cu omeprazol, motiv pentru care nu este recomandată administrarea lor concomitentă. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir (o scădere de aproximativ 75% a ASC, Cmax şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă a omeprazolului (20 mg, o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a evidenţiat o scădere de aproximativ 30% a expunerii la atazanavir faţă de expunerea observată la administrarea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg fără administrare de omeprazol 20 mg o dată pe zi. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg o dată pe zi) cu nelfinavir a redus valoarea medie a ASC , Cmax şi Cmin pentru nelfinavir cu 36–39% şi valoarea medie a ASC, Cmax şi Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu 75-92%. Datorită efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprazolului şi esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct 4.4) şi cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).
Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) s-a raportat creşterea valorilor serice (80-100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la amprenavir (cu sau fără administrare concomitentă de ritonavir). Tratamentul cu omeprazol
40 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir).
Metotrexat
Atunci când este administrat împreună cu IPP, la unii pacienţi s-a raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat. Întreruperea temporară a administrării esomeprazolului poate fi luată în considerare, în cazul administrării de doze mari de metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de esomeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Medicamente cu absorbţie dependentă de pH
Supresia acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi IPP poate determina scăderea sau creşterea absorbţiei medicamentelor cu o absorbţie dependentă de pH-ul gastric. Ca şi în cazul altor produse medicamentoase care scad aciditatea intra-gastrică, absorbţia medicamentelor precum ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate scădea, iar absorbţia digoxinei poate creşte în timpul tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină, la subiecţii sănătoşi, a determinat o creştere a biodisponibilităţii digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din zece subiecţi).
Toxicitatea digoxinei a fost rareori raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă când esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapeutică a digoxinei trebuie intensificată.
Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc., concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente pot creşte şi poate fi necesară o reducere a dozei. Nu au fost realizate studii de interacţiune in vivo cu doze mari în regim intravenos (80 mg+8 mg/oră). Efectul esomeprazolului asupra medicamentelor metabolizate de CYP2C19 poate fi mai pronunţat în timpul acestui regim, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru reacţiile adverse în timpul perioadei de 3 zile de tratament intravenos.
Diazepam
Administrarea orală concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului diazepamului, substrat al CYP2C19.
Fenitoina
Administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt.
Voriconazol
Omeprazol (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax şi ASCτ a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%.
Cilostazol
Omeprazolul, ca şi esomeprazolul, acţionează ca inhibitor al CYP2C19. Într-un studiu încrucişat, omeprazolul administrat în doze de 40 mg la pacienţii sănătoşi, a determinat creşterea Cmax şi ASC a cilostazolului cu 18% şi respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi, cu 29%, respectiv cu 69%.
Cisaprida
La voluntarii sănătoşi, administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol cu cisapridă, a determinat o creştere cu 32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a administrat concomitent cu esomeprazol.
Warfarina
Administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină în cadrul unui studiu clinic, a arătat că timpii de coagulare se aflau în intervalul valorilor normale. Totuşi, după punerea pe piaţă a medicamentului, în timpul tratamentului concomitent, au fost raportate câteva cazuri izolate de INR crescut, semnificative din punct de vedere clinic. Se recomandă monitorizarea pacienţilor la iniţierea şi întreruperea tratamentului concomitent cu esomeprazol, pe parcursul tratamentului cu warfarină sau cu alţi derivaţi de cumarină.
Clopidogrel
Rezultatele din studiile clinice la indivizii sănătoşi au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice (FC)/farmacodinamice (FD) între clopidogrel (300 mg ca doză de iniţiere urmată de 75 mg/zi doză de întreţinere) şi esomeprazol (40 mg zilnic pe cale orală) determinând scăderea expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului în medie cu 40% şi o scădere în medie a inhibării plachetare maxime (induse de ADP) cu 14%.
Într-un studiu clinic la indivizi sănătoşi, s-a înregistrat o scădere de aproximativ 40% a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului atunci când combinaţia în doză fixă de esomeprazol 20 mg + acid acetilsalicilic 81 mg a fost administrată împreună cu clopidogrel, comparativ cu clopidogrel administrat singur. Cu toate acestea nivelul maxim de inhibare a agregării plachetare (ADP indusă) la aceşti indivizi a fost acelaşi la ambele grupe de pacienţi.
S-au raportat date neconcordante cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice (FC)/farmacodinamice (FD) din punct de vedere al evenimentelor cardiovasculare majore atât din studii observaţionale, cât şi din studiile clinice. Ca o măsură de precauţie, nu se recomandă administrarea concomitentă cu clopidogrel.
Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic
Amoxicilina şi chinidina
S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii
amoxicilinei sau chinidinei.
Naproxen sau rofecoxib
Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt.
Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului
Medicamente inhibitoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă a esomeprazolului şi a unui inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4 creşte ASCτ a omeprazolului cu 280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă tratamentul pe termen lung este indicat.
Medicamente inductoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Medicamente cunoscute pentru efectul inductor asupra CYP2C19 sau CYP3A4 sau asupra ambelor (cum ar fi rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de esomeprazol prin creşterea metabolizării esomeprazolului.
Copii și adolescenți
Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.
Sarcina
Datele clinice privind sarcinile expuse la esomeprazol sunt insuficiente. În cazul amestecului racemic de omeprazol, datele dintr-un număr mare de sarcini expuse, din cadrul unor studii epidemiologice, nu au indicat apariţia malformaţiilor sau a efectelor fetotoxice. Studiile la animal cu esomeprazol nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau fetale. Studiile la animal cu amestecul racemic nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale. Se recomandă prudență atunci când se prescrie esomeprazol femeilor gravide.
Conform unui număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de rezultate obţinute la
gravide), nu s-au evidenţiat malformații sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului.
Studiile la animal nu au evidenţiat efecte dăunătoare, toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă esomeprazolul este excretat în laptele uman. Nu există suficiente informaţii în ceea ce
priveşte efectele esomeprazolului la sugari/copii. Esomeprazol nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Studiile la animal cu amestecul racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.
Esomeprazolul are influență mică asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Au fost raportate reacții adverse cum sunt amețeală (mai puţin frecvent) și vedere încețoșată (mai puţin frecvent) (vezi pct. 4.8). Dacă aceste reacţii adverse apar, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
Rezumatul profilului de siguranţă
Cefaleea, durerea abdominală, diareea şi greaţa sunt printre cele mai frecvent raportate reacţii adverse din studiile clinice (şi, de asemenea, după punerea pe piaţă). Mai mult, profilul de siguranţă este similar pentru diferite forme famaceutice, indicaţii terapeutice, grupe de vârstă şi grupe de pacienţi. Nu s-a identificat o relaţie între doza administrată şi reacţiile adverse.
Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel
Următoarele reacţii adverse medicamentoase au fost identificate sau suspectate în cadrul programelor de studii clinice pentru esomeprazol administrat oral sau intravenos şi după punerea pe piaţă a medicamentului la administrarea orală. Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente: (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
| Clasificarea pe aparate,sisteme și organe | Frecvență | Reacții adverse |
| Tulburări hematologice şilimfatice | Rare | Leucopenie, trombocitopenie |
| Foarte rare | Agranulocitoză, pancitopenie | |
| Tulburări ale sistemuluiimunitar | Rare | Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem, reacţii anafilactice/şoc anafilactic |
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | Mai puținfrecvente | Edeme periferice |
| Rare | Hiponatremie | |
| Frecvență necunoscută | Hipomagneziemia (vezi pct. 4.4) Hipomagneziemia severă poate fi corelată cu hipocalcemia.Hipomagneziemia poate, de asemenea, să fie asociată cuhipopotasiemie. | |
| Tulburări psihice | Mai puținfrecvente | Insomnie |
| Rare | Agitație, confuzie, depresie | |
| Foarte rare | Agresivitate, halucinaţii | |
| Tulburări ale sistemuluinervos | Frecvente | Cefalee |
| Mai puținfrecvente | Ameţeli, parestezii, somnolenţă | |
| Rare | Tulburări ale gustului | |
| Tulburări oculare | Mai puținfrecvente | Vedere înceţoşată |
| Tulburări acustice şivestibulare | Mai puținfrecvente | Vertij |
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | Rare | Bronhospasm |
| Tulburări gastro-intestinale | Frecvente | Dureri abdominale, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături, polipi ai glandelor fundice (benigni) |
| Clasificarea pe aparate,sisteme și organe | Frecvență | Reacții adverse |
| Mai puținfrecvente | Xerostomie | |
| Rare | Stomatită, candidoză gastro-intestinală | |
| Frecvență necunoscută | Colită microscopică | |
| Tulburări hepatobiliare | Mai puținfrecvente | Creştere a valorilor serice ale enzimelorhepatice |
| Rare | Hepatită însoţită sau nu de icter | |
| Foarte rare | Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu bolihepatice preexistente | |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Frecvente | Reacţii la locul de administrare* |
| Mai puținfrecvente | Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie | |
| Rare | Alopecie, fotosensibilizare | |
| Foarte rare | Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cueozinofilie și simptome sistemice (DRESS) | |
| Frecvență necunoscută | Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4) | |
| Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv | Mai puținfrecvente | Fractură de şold, radio-carpiană sau de coloană vertebrală(vezi pct 4.4) |
| Rare | Artralgie, mialgie | |
| Foarte rare | Slăbiciune musculară | |
| Tulburări renale şi ale căilourinare | Foarte rare | Nefrită interstiţială, la unii pacienţi insuficienţa renală a fo raportată concomitent |
| Tulburări ale aparatuluigenital şi sânului | Foarte rare | Ginecomastie |
| Tulburări generale şi lanivelul locului de administrare | Rare | Stare generală de rău, diaforeză |
*Reacţiile la nivelul locului de administrare au fost observate, în principal într-un studiu cu expunere la doze mari timp de peste 3 zile (72 ore) (vezi pct. 5.3).
În cazuri izolate la pacienţii cu afecţiuni în stare critică şi cărora li s-a administrat tratament injectabil intravenos cu omeprazol (un amestec racemic), în special în doze mari, a fost raportată afectarea vizuală ireversibilă, dar nu s-a putut stabili o relaţie de cauzalitate.
Copii și adolescenți
A fost realizat un studiu clinic multinaţional randomizat tip deschis pentru a evalua farmacocinetica dozelor intravenoase repetate de esomeprazol timp de 4 zile o dată pe zi la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani (vezi pct. 5.2). Un total de 57 de pacienţi (8 copii din categoria de vârstă 1-5 ani) au fost incluşi în studiul pentru evaluarea siguranţei. Rezultatele de siguranţă sunt în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al esomeprazolului nefiind identificate semnale noi de siguranţă.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Există experienţă limitată referitor la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură cu doza orală de 280 mg au fost simptome gastro-intestinale şi slăbiciune. Administrarea de doze orale unice de 80 mg esomeprazol și doze intravenoase de 308 mg esomeprazol timp de 24 ore nu a avut efecte adverse. Nu se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi, ca urmare, nu este rapid dializabil. Similar oricărui alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi trebuie utilizate măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.
Proprietăți farmacologice - ESOMEPRAZOL 40mg
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tratamentul tulburărilor legate de hiperaciditate, inhibitori de
pompă de protoni, codul ATC: A02BC05.
Esomeprazolul este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un mecanism de acţiune ţintit specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele parietale. Ambii izomeri -S şi -R ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.
Mecanism de acțiune
Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi transformat în forma activă în mediul puternic acid din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima H+/K+ ATP-aza, enzimă care reprezintă pompa de protoni, inhibând atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
Efecte farmacodinamice
După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a menţinut un pH gastric peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi, respectiv, 17 ore, pe parcursul a 24 de ore la pacienţii cu boală de reflux gastro-esofagian simptomatică. Efectul este similar atât la administrarea orală a esomeprazolului, cât şi la administrarea intravenoasă.
După administrarea orală de esomeprazol, utilizând ASC ca parametru surogat pentru concentraţia plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie între inhibarea secreţiei acide şi expunere.
În timpul administrării intravenoase a 80 mg esomeprazol în bolus cu durata de 30 de minute, urmată de o perfuzie intravenoasă continuă cu doza de 8 mg/oră esomeprazol timp de 23,5 ore, pH-ul intragastric a fost menţinut peste 4 şi peste 6 pentru o valoare medie de timp de 21 ore, respectiv 11-13 ore, pe o perioadă de 24 de ore la voluntarii sănătoşi.
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare la aproximativ
78% dintre pacienţi după 4 săptămâni şi la 93% dintre pacienți după 8 săptămâni de tratament oral.
Într-un studiu randomizat, dublu-orb, placebo controlat, pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal confirmat endoscopic, făcând parte din clasele Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38%, respectiv 10%) au fost randomizaţi pentru a li se administra esomeprazol soluţie perfuzabilă (n = 375) sau placebo (n = 389). După hemostaza endoscopică, pacienţilor li s-au administrat, fie 80 mg esomeprazol în perfuzie intravenoasă timp de 30 minute urmată de perfuzie continuă cu doza de 8 mg/oră, fie placebo pentru 72 ore. După prima perioadă de 72 ore, toţi pacienţii au fost trataţi cu 40 mg esomeprazol administrat oral timp de 27 zile pentru
inhibarea secreţiei acide. Apariţia resângerărilor în primele 3 zile de tratament a fost de 5,9% în grupul de tratament cu esomeprazol, comparativ cu 10,3% în grupul placebo. La 30 de zile după tratament, apariţia resângerărilor la pacienţii trataţi cu esomeprazol faţă de grupul placebo a fost de 7,7% versus 13,6%.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii gastrice, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte ca răspuns la scăderea secreţiei acide. De asemenea, CgA este crescută datorită scăderii acidităţii gastrice.
Creşterea concentraţiei CgA poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Rapoartele din literatură indică faptul că tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie oprit cu 5 zile până la 2 săptămâni înaintea masurătorilor CgA. Aceasta permite nivelului de CgA, care ar putea fi foarte crescut, să revină la valorile de referință.
În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol, atât la copii cât și la adulți, s-a observat o creştere a numărului de celule enterocromafine posibil în relaţie cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale gastrinei. Constatările sunt considerate a nu avea importanţă clinică.
În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii, s-a raportat apariţia chisturilor glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice datorată unor cauze diverse, inclusiv utilizării inhibitorilor de pompă de protoni, creşte numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate duce la o uşoară creştere a riscului de infecţii gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter și, în cazul pacienților spitalizați, cu Clostridium difficile.
Copii și adolescenți
Într-un studiu clinic placebo controlat (98 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 11 luni) au fost evaluate eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu simptome de BRGE. Esomeprazolul a fost administrat oral în doza de 1 mg/kg, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni (faza deschisă), iar 80 dintre pacienţi au fost incluşi în studiu încă 4 săptămâni (studiu dublu-orb, faza de oprire a tratamentului). Nu a existat nicio diferenţă semnificativă între esomeprazol şi placebo în ceea ce priveşte criteriul final primar de evaluare de întrerupere a tratamentului administrat, din cauza agravării simptomelor.
Într-un studiu placebo-controlat (52 de pacienţi cu vârsta mai mică de 1 lună) au fost evaluate eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu semne şi simptome de BRGE. Esomeprazolul a fost administrat oral în doza de
0,5 mg/kg, o dată pe zi timp de minim 10 zile. Nu s-a observat nicio diferenţă semnificativă între esomeprazol şi placebo în ceea ce priveşte criteriul final primar de evaluare, modificarea numărului de apariţie a simptomelor de BRGE faţă de momentul iniţial.
Rezultatele din studiile la copii şi adolescenţi au indicat, în plus, că administrarea a 0,5 mg/kg şi 1,0 mg/kg esomeprazol, la sugari cu vârsta mai mică de 1 lună şi respectiv, la sugari cu vârsta cuprinsă între 1 şi 11 luni, a redus procentual, perioada medie de timp în care pH-ul intraesofagian este < 4. Profilul de siguranţă pare similar cu cel observat la adulţi.
Într-un studiu efectuat la pacienţi copii şi adolescenţi cu boala de reflux gastroesofagian (< 1 - 17 ani) care primesc tratament de lungă durată cu IPP, 61% dintre copii au dezvoltat grade minore de hiperplazie a celulelor enterocromafine fără nicio semnificaţie clinică cunoscută şi fără a dezvolta gastrită atrofică sau tumori carcinoide.
Distribuție
Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,22 l/kg
greutate corporală. Esomeprazolul se leagă în proporţie de 97% de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei CYP2C19 responsabilă de formarea metaboliţilor, hidroxil- şi demetil esomeprazol. Restul depinde de o altă izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei, principalul metabolit prezent în plasmă.
Eliminare
Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la persoanele care au enzima CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori rapizi.
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice şi de aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1,3 ore după administrarea de doze unice zilnice repetate.
Esomeprazol este eliminat complet din plasmă între administrări, fără nicio tendinţă de acumulare în timpul administrării zilnice unice.
Metabolitul principal al esomeprazolului nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice acide. Aproximativ 80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă ca metabolit în urină, iar restul prin materiile fecale. Mai puţin de 1% din substanța activă de bază se regăseşte în urină.
Liniaritate/Non-liniaritate
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte după administrări repetate de esomeprazol. Această creştere este dependentă de doză şi determină o creştere mai mult decât proporţională cu doza a ASC după administrări repetate. Această dependenţă de doză şi timp se datorează unei scăderi a metabolizării la primul pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, ca urmare, probabil, a inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau metabolitul său, sulfonă.
În urma administrării intravenoase de doze repetate de 40 mg, valoarea medie a concentraţiilor plasmatice maxime a fost de aproximativ 13,6 micromoli/l. Valoarea medie a concentraţiilor plasmatice maxime după administrarea unor doze orale similare a fost de aproximativ 4,6 micromoli/l. Se poate observa o creştere mai mică (de aproximativ 30%) a expunerii totale după administrarea intravenoasă, comparativ cu administrarea orală. Există o creştere liniară cu doza a expunerii totale după administrarea intravenoasă de esomeprazol sub forma unei perfuzii de 30 minute (40 mg, 80 mg sau 120 mg), urmată de o perfuzie continuă (4 mg/oră sau
8 mg/oră) de peste 23,5 ore.
Grupe speciale de pacienţi
Metabolizatori lenți
Aproximativ 2,9±1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se numesc metabolizatori lenţi. La aceste persoane, metabolizarea esomeprazolului este probabil catalizată, în principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze orale unice zilnice repetate de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost cu aproximativ 100% mai mare la metabolizatorii lenţi decât la subiecţii cu enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatorii rapizi). Media concentraţiilor plasmatice maxime a înregistrat o creştere cu aproximativ 60%. Diferenţe similare au fost observate pentru administrarea intravenoasă a esomeprazolului. Aceste aspecte nu au nicio influenţă asupra dozajului esomeprazolului.
Sex
După o doză orală unică de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbaţi. Nu se observă diferenţe între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Diferenţe similare au fost observate pentru
administrarea intravenoasă a esomeprazolului. Aceste aspecte nu au nicio implicare asupra dozajului
esomeprazolului.
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată poate fi afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, determinând dublarea ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a esomeprazolului. Ca urmare, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg, la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă. La pacienţii cu hemoragie la nivelul ulcerelor şi insuficienţă hepatică severă, după administrarea în bolus iniţială de 80 mg, poate fi suficientă o doză maximă de 4 mg/oră administrată în perfuzie continuă timp de 71,5 ore. Esomeprazolul sau metaboliţii săi principali nu prezintă tendinţă de acumulare la administrarea unei doze zilnice unice.
Insuficienţă renală
Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea substanței active de bază, nu se aşteaptă ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.
Vârstnici
Metabolismul esomeprazolului nu este modificat semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă între 71 şi 80 ani).
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu multinaţional randomizat tip deschis, esomeprazolul a fost administrat o dată pe zi sub forma unei injecții cu durata de 3 minute timp 4 zile. Studiul a inclus un număr de 59 copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani dintre care 50 pacienţi (7 copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani) au încheiat studiul şi au fost evaluaţi pentru farmacocinetica esomeprazolului.
Tabelul de mai jos descrie expunerea sistematică la esomeprazol ca urmare a administrării intravenoase ca o injecţie timp de 3 minute la copii şi adolescenţi şi subiecţi adulţi sănătoşi. Valorile din tabel reprezintă mediile geometrice (interval). Doza de 20 mg pentru adulţi a fost administrată ca o perfuzie timp de 30 minute. Valoarea Css, max a fost măsurată 5 minute post-doză la toate grupele de pacienţi şi 7 minute post-doză la adulţi la doza de 40 mg şi după întreruperea perfuziei la adulţi la doza de 20 mg.
| Grupa de vârstă | Grupa de doză | ASC (micromol*h/l) | Css,max (micromol/l) |
| 0-1 luni* | 0,5 mg/kg (n=6) | 7,5 (4,5-20,5) | 3,7 (2,7-5,8) |
| 1-11 luni* | 1,0 mg/kg (n=6) | 10,5 (4,5-22,2) | 8,7 (4,5-14,0) |
| 1-5 ani | 10 mg (n=7) | 7,9 (2,9-16,6) | 9,4 (4,4-17,2) |
| 6-11 ani | 10 mg (n=8) | 6,9 (3,5-10,9) | 5,6 (3,1-13,2) |
| 20 mg (n=8)20 mg (n=6)** | 14,4 (7,2-42,3)10,1 (7,2-13,7) | 8,8 (3,4-29,4)8,1 (3,4-29,4) | |
| 12-17 ani | 20 mg (n=6) | 8,1 (4,7-15,9) | 7,1 (4,8-9,0) |
| 40 mg (n=8) | 17,6 (13,1-19,8) | 10,5 (7,8-14,2) | |
| Adulţi | 20 mg (n=22) | 5,1 (1,5-11,8) | 3,9 (1,5-6,7) |
| 40 mg (n=41) | 12,6 (4,8-21,7) | 8,5 (5,4-17,9) |
* Un pacient din grupul de vârstă 0 - 1 lună a fost definit ca un pacient cu o vârstă corectată ≥ 32 săptămâni
complete și < 44 săptămâni complete, unde vârsta corectată a fost suma vârstei gestaţionale şi vârsta după
naştere în săptămâni complete. Un pacient din grupul de vârstă 1 - 11 luni are o vârstă corectată ≥ 44
săptămâni complete.
** Au fost excluși doi pacienţi, 1 cel mai probabil un metabolizator lent CYP2C19 şi 1 pe tratament
concomitent cu un inhibitor CYP3A4.
Predicțiile bazate pe modele indică faptul că valoarea Css, max, după administrare intravenoasă a esomeprazol ca perfuzie cu durata de 10 minute, 20 minute şi 30 minute va fi redusă cu o medie de la 37% la 49%, 54% la 66% şi respectiv de la 61% la 72% la toate grupele de vârstă şi doze, faţă de administrarea dozei ca injecţie timp de 3 minute.
Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice, dar semnalate la animale la valori ale expunerii similare cu cele clinice şi cu posibilă relevanţă pentru utilizarea clinică, au fost următoarele:
Studiile de carcinogenitate pe cale orală la şobolan cu amestec racemic au evidenţiat hiperplazia celulelor enterocromafine gastrice şi apariţia de tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la şobolan sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, pronunţate, secundară producţiei reduse de acid gastric şi se observă după tratamentul de lungă durată cu inhibitori ai secreţiei acide gastrice la şobolan. În programul non-clinic pentru forma intravenoasă a esomeprazolului nu a fost evidenţiată vaso-iritaţia, ci numai o uşoară reacţie inflamatorie tisulară la nivelul locului de injectare după administrare subcutanată (paravenoasă) (vezi pct.
4.8).
Proprietăți farmaceutice - ESOMEPRAZOL 40mg
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
Flacon nedeschis
2 ani
După reconstituire și diluare
După reconstituirea cu 5 ml clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluție injectabilă, stabilitatea chimică și fizică a fost demonstrată pentru 12 ore la 30°C.
După reconstituire și diluare cu 100 ml clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluție injectabilă, stabilitatea chimică și fizică a fost demonstrată pentru 12 ore la 30°C.
După reconstituire și diluare - se utilizează imediat.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat,
responsabilitatea privind timpul și condițiile până la utilizare revine utilizatorului.
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se ţine în cutie pentru a fi protejat de lumină.
Pulbere în flacon din sticlă incoloră de tip I, închis cu un dop gri, din cauciuc bromobutilic și capac din
aluminiu cu disc alb din plastic detașabil.
Mărimea ambalajului: 1 flacon, 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
și alte instrucțiuni de manipulare
Soluţia reconstituită trebuie inspectată vizual înainte de administrare, pentru a observa orice particule sau modificări de culoare. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi. Numai pentru o singură utilizare.
În cazul în care nu este necesară folosirea întregii cantităţi din soluţia reconstituită, orice soluție neutilizată trebuie eliminată în conformitate cu reglementările locale.
Injecţia de 40 mg
Soluţia pentru administrarea injectabilă (8 mg/ml) se prepară adăugând 5 ml soluție de clorură de sodiu 0,9% pentru administrare intravenoasă în flaconul cu esomeprazol 40 mg.
Soluţia injectabilă reconstituită este limpede şi incoloră până la uşor gălbuie.
Perfuzia de 40 mg
Soluţia pentru administrarea perfuzabilă se prepară prin dizolvarea conţinutului unui flacon cu esomeprazol
40 mg într-o cantitate de până la 100 ml soluție de clorură de sodiu 0,9% pentru administrare intravenoasă.
Perfuzia de 80 mg
Soluţia pentru administrarea perfuzabilă este preparată prin dizolvarea conţinutului a 2 flacoane de esomeprazol 40 mg într-o cantitate de până la 100 ml soluție de clorură de sodiu 0,9% pentru administrare intravenoasă.
Soluţia perfuzabilă reconstituită este limpede şi incoloră până la uşor gălbuie.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
