LOPEDIUM 2 mg CAPS.

Pentru tratamentul simptomatic al diareei dacă nu este disponibil tratamentul cauzei. Administrarea pe termen lung necesită supraveghere medicală.

Adulţi

Când se începe tratamentul, adulţii trebuie să ia 2 capsule de Lopedium, corespunzător la 4 mg clorhidrat de loperamidă în diareea acută şi 1 capsulă de Lopedium, corespunzător la 2 mg clorhidrat de loperamidă după fiecare scaun neformat.

Nu trebuie depăşită o doză zilnică de 8 capsule Lopedium, corespunzător la 16 mg clorhidrat de loperamidă.

Adulţii trebuie să ia 2 capsule Lopedium zilnic, corespunzător la 4 mg clorhidrat de loperamidă în cazul diareei cronice.

Copiii cu vârsta peste 8 ani iau 1 capsulă Lopedium în diaree acută când se începe tratamentul şi apoi 1 capsulă Lopedium, corespunzător la 2 mg clorhidrat de loperamidă după fiecare scaun neformat.

Nu trebuie depăşită o doză zilnică de 4 capsule Lopedium, corespunzător la 8 mg clorhidrat de loperamidă.

În cazul diareei cronice, se administrează 1 capsulă Lopedium zilnic, corespunzător la 2 mg clorhidrat de loperamidă.

Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 8 ani sunt disponibile alte forme farmaceutice, de exemplu Lopedium soluţie (datorită conţinutului crescut în substanţa activă, Lopedium nu este adecvat pentru acest grup de vârstă).

Modul şi durata administrării

Capsulele se administrează fără a fi mestecate cu o cantitate de lichid.

Dacă nu apare o ameliorare clinică în 48 ore după iniţierea tratamentului în diareea acută, Lopedium trebuie întrerupt.

Lopedium nu trebuie utilizat mai mult de 4 săptămâni fără supraveghere medicală.

În prezenţa diareei, trebuie acordată atenţiei substituţiei fluidelor şi electroliţilor ca şi cea mai importantă măsură terapeutică, în special la copii.

• Lopedium este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

• Lopedium nu trebuie administrat la copiii cu vârsta sub 12 ani

Lopedium nu trebuie utilizat ca tratament de primă intenție

• la pacienții cu dizenterie acută caracterizată prin scaun cu sânge și febră înaltă

• la pacienții cu colită ulcerativă acută

• la pacienții cu enterocolită bacteriană determinată de organisme agresive care includ Salmonella, Shigella și Campylobacter

• la pacienții cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg.

Loperamida nu trebuie utilizată în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului datorită riscului posibil pentru sechele semnificative incluzând ileus, megacolon și megacolon toxic. Tratamentul cu loperamidă trebuie întrerupt în cazul în care apar constipație, distensie abdominală sau ileus.

Tratamentul diareei cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat.

La pacienții cu diaree, în special la copii, poate apare deshidratare. În aceste cazuri rehidratarea hidroelectrolitică este măsura cea mai importantă.

În cazul diareei acute, dacă nu se observă nicio ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului, trebuie întreruptă administrarea loperamidei şi pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze unui medic.

În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, terapia trebuie întreruptă la primele semne de distensie abdominală. La pacienţii bolnavi de SIDA trataţi cu clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri izolate de de colită infecţioasă şi megacolon toxic, produs de agenţi patogeni bacterieni şi virali.

Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare hepatică, loperamida trebuie utilizată cu precauţie la asemenea pacienţi datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj. Acest medicament trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică deoarece poate avea loc supradozare care poate duce la toxicitate a SNC.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sfat pentru diabetici

O capsulă conţine 0,01 unităţi carbohidraţi.

Datele preclinice arată că loperamida este substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă a loperamidei (16 mg în doză unică) cu chinidina sau ritonavirul, care sunt ambele inhibitori ai glicoproteinei P, determină o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă.

Nu se cunoaște importanța clinică a acestei interacțiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P atunci când loperamida este administrată în dozele recomandate.

Administrarea concomitentă de loperamidă (4 mg în doză unică) și itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 și al glicoproteinei P, a determinat o creștere de 3-4 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. În același studiu, asocierea cu gemfibrozil, un inhibitor al CYP2C8, a determinat o creștere de aproximativ 2 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. Nivelul concentrației plasmatice maxime de loperamidă a crescut de 4 ori la asocierea itraconazolului cu gemfibrozilul, iar expunerea plasmatică totală a fost de 13 ori mai mare. Aceste creșteri nu au fost asociate cu manifestări la nivelul sistemului nervos central (SNC), așa cum arată testele psihomotorii (de exemplu somnolența subiectivă și testul Digit Symbol Substitution).

Administrarea concomitentă de loperamidă (16 mg în doză unică) și ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 și glicoproteinei P, a determina o creștere de 5 ori a concentrațiilor plasmatice de loperamidă. Această creștere nu a fost asociată cu amplificarea efectelor farmacodinamice, măsurată prin pupilometrie.

Asocierea cu desmopresină administrată oral a determinat o creștere de 3 ori a concentrațiilor plasmatice ale acesteia, probabil datorită unei motilități gastro-intestinale încetinite.

Este de așteptat faptul că medicamentele cu efecte farmacologice similare să crească efectul loperamidei și că medicamentele care accelerează tranzitul gastro-intestinal să scadă efectul acesteia.

Nu se recomandă administrarea acestui medicament pe parcursul sarcinii. Femeile gravide sau care alăptează trebuie să se adreseze medicului pentru recomandarea tratamentului adecvat.

Acest medicament determină uneori somnolență ușară și tranzitorie sau vertij, putând influența negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Adulți și copii cu vârsta ≥12 ani

Siguranța loperamidei a fost evaluată la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥12 ani care au participat la 31 studii clinice controlate și necontrolate cu administrare de loperamidă pentru tratamentul diareei. Dintre acestea, 26 de studii au fost efectuate pentru diareea acută (N=2755) și 5 studii pentru diareea cronică (N=321).

Cele mai frecvente reacții adverse raportate (incidența ≥1%) în studiile clinice cu loperamidă în diareea acută au fost: constipație (2,7%), flatulență (1,7%), cefalee (1,2%) și greață (1,1%). În studiile clinice pentru diareea cronică, cele mai frecvente reacții adverse (incidența ≥1%) au fost: flatulență (2,8%), constipație (2,2%), greață (1,2%) și amețeli (1,2%).

Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse raportate în urma utilizării de loperamidă în ambele studii clinice (în diareea acută sau cronică sau ambele) sau după punerea pe piață.

Datele din Tabelul B reprezintă rezultatele efectuate la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥12 ani care au participat la 31 studii clinice controlate și necontrolate cu administrare de loperamidă pentru tratamentul

diareei. Dintre acestea, 26 de studii au fost efectuate pentru diareea acută (N=2755) și 5 studii pentru diareea cronică (N=321). Pentru categoriile de frecvență prezentate în Tabelul B se utilizează următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); și foarte rare (<1/10000).

Tabelul B: Frecvența reacțiilor adverse raportate în urma utilizării de loperamidă în studiile clinice efectuate la adulți și copii cu vârsta ≥12 ani

Reacțiile adverse raportate după punerea pe piață

Procesul de a determina reacțiile adverse raportate după punerea pe piață pentru loperamidă nu s-a diferențiat între diareea cronică și acută sau între adulți și copii; prin urmare, reacțiile adverse enumerate mai jos reprezintă indicațiile și subiecții asociați. Reacțiile adverse identificate pentru loperamidă după punerea pe piață sunt enumerate mai jos în funcție de aparate, organe și sisteme și MedDRA (Dicționar Medical pentru Activități de reglementare) TP (termen preferat)

Tulburări ale sistemului imunitar: Reacții de hipersensibilitate, reacții anafilactice (inclusiv șoc anafilactic) și reacții anafilactoide.

Tulburări ale sistemului nervos: Somnolență, pierderea conștienței, stupoare, scăderea stării de conștiență, hipertonie și dificultate de coordonare.

Tulburări oculare: Mioză

Tulburări gastro-intestinale: Ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon (inclusiv megacolon toxic) și glosodinie.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: Erupții buloase (inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică și eritem polimorf), angioedem, urticarie și prurit.

Tulburări renale și urinare: Retenție urinară.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: Fatigabilitate

Copii și adolescenți

Siguranța loperamidei a fost evaluată la 607 pacienți cu vârsta cuprinsă între 10 zile și 13 ani care au participat la 13 studii clinice controlate și necontrolate pentru tratamentul diareei acute. În general, profilul reacțiilor adverse la acest grup de pacienți a fost similar cu cel observat în studiile clinice cu loperamidă la adulți și copii cu vârsta mai mare de 12 ani.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptome

În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ ca urmare a disfuncției hepatice) pot să apară deprimare a SNC (stupoare, dificultate de coordonare, somnolență, mioză, hipertonie musculară și deprimare respiratorie), retenție urinară și ileus. Copiii pot fi mai sensibili la efectele SNC comparativ cu adulții.

Tratament

Dacă apar simptome ale supradozajului poate fi administrată naloxona ca antidot. Deoarece durata de acțiune a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (1 până la 3 ore), poate fi indicat un tratament repetat cu naloxonă. Prin urmare, pacientul trebuie monitorizat cu atenție timp de cel puțin 48 de ore pentru a detecta posibila deprimare a SNC.