AZYTER 15 mg/g PIC. OFT., SOL. IN RECIPIENT UNIDOZA
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - AZYTER 15mg/g
Azyter 15 mg/g picături oftalmice, soluţie în recipient unidoză este indicat pentru tratamentul curativ topic antibacterian al conjunctivitei provocate de tulpini sensibile (vezi pct. 4.4 şi 5.1):
-
conjunctivită bacteriană purulentă, la copii (cu vârsta între 0 şi 17 ani) şi la adulţi.
-
conjunctivită trahomatoasă, provocată de Chlamydia trachomatis la copii (cu vârsta între 0 şi 17 ani) şi la adulţi (vezi pct. 4.4, „Utilizarea la nou-născuţi”) .
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Doze
Adulţi:
Se instilează câte o picătură în fornixul conjunctival, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, pe parcursul a trei zile.
Nu este necesară prelungirea tratamentului peste trei zile.
Respectarea schemei de tratament este importantă pentru succesul tratamentului. Pacienţi vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4 şi 5.1)
Mod de administrare
Oftalmică.
Pacientului trebuie să i se recomande:
-
să se spele bine pe mâini înainte şi după instilaţie,
-
să evite atingerea ochiului sau pleoapelor cu vârful picurătorului din ambalajul unidoză,
-
să elimine recipientul unidoză după utilizare şi să nu îl păstreze pentru utilizare ulterioară.
Hipersensibilitate la azitromicină, la orice alte macrolide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Picăturile oftalmice, soluţie nu trebuie injectate sau înghiţite.
Picăturile oftalmice, soluţie nu trebuie utilizate pentru injectare peri- sau intraoculară. Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei unei reacţii alergice.
Pacientul trebuie informat că nu este necesar să continue instilarea picăturilor oftalmice, soluţie, la sfârşitul celei de-a treia zi de tratament, chiar dacă rămân semne reziduale de conjunctivită bacteriană. Ameliorarea simptomatică apare de obicei în decurs de 3 zile. Dacă nu există semne de ameliorare după 3 zile, diagnosticul trebuie reevaluat.
Pacienţii cu conjunctivită bacteriană nu trebuie să poarte lentile de contact.
În cazul utilizării sistemice de azitromicină au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă care poate duce la insuficienţă hepatică letală. În cazul utilizării oftalmice, acest risc nu este relevant deoarece expunerea sistemică la substanţa activă este neglijabilă (vezi pct. 5.2).
Hipersensibilitate
Ca și în cazul eritromicinei și al altor macrolide, au fost raportate reacțiile alergice grave foarte rare, inclusiv edemul angioneurotic și anafilaxia (rareori letale), reacțiile dermatologice, inclusiv pustuloză exantematoasă acută generalizată. (PEAG), sindromul Stevens Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET) și reacții medicamentoase cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS). Unele dintre aceste reacții la azitromicină au avut ca rezultat simptome recurente și au necesitat o perioadă mai lungă de observație și tratament.
Dacă apare o reacție alergică, tratamentul trebuie întrerupt și trebuie instituit un tratament adecvat. Medicii trebuie să fie conștienți de faptul că simptomele alergice pot sa reapară atunci când tratamentul simptomatic este întrerupt.
Copii şi adolescenţi
În privinţa tratamentului conjunctivitei trahomatoase, nu au fost derulate studii comparative de eficacitate şi siguranţă cu Azyter 15 mg/g, picături oftalmice, la copii cu vârsta sub 1 an, cu toate acestea nu sunt cunoscute riscuri pentru siguranţa utilizării sau diferenţe în evoluţia bolii pentru a exclude utilizarea la copii cu vârsta sub 1 an pentru această indicaţie terapeutică, ţinând cont de experienţa clinică la copii cu vârsta peste 1 an trataţi de conjunctivită trahomatoasă şi luând în considerare experienţa cu Azyter la copii, începând cu cei nou-născuţi, trataţi de conjunctivită bacteriană purulentă.
Utilizarea la nou-născuţi
Pe baza unui consens internaţional privind afecţiunile oftalmice şi de la nivelul tractului genital, şi despre care se presupune că se transmit la nou-născuţi, conjunctivita non-trahomatoasă provocată de Chlamydia trachomatis şi conjunctivita provocată de Neisseria gonorrhoeae necesită tratament sistemic.
La nou-născuţi şi la copiii cu vârsta sub 3 luni, conjunctivita poate fi însoţită de infecţii sistemice (de exemplu pneumonie, bacteriemie) cauzate de Chlamydia trachomatis. În cazul unor suspiciuni este necesar un tratament sistemic.
Acest tratament nu este destinat utilizării ca tratament profilactic al conjunctivitei bacteriene la sugarii nou-născuţi.
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile specifice în cazul administrării Azyter.
Datorită absenţei concentraţiilor plasmatice detectabile de azitromicină în timpul administrării Azyter prin instilaţii oculare (vezi pct. 5.2), niciuna dintre interacţiunile cu alte medicamente, descrise în cazul administrării azitromicinei pe cale orală, nu este prevăzută în cazul administrării picăturilor oftalmice, soluţie.
În cazul administrării concomitente a tratamentului cu alt medicament sub formă de picături oftalmice, soluţie, trebuie respectat un interval de 15 minute între instilarea celor două soluţii. Azyter trebuie administrat ultimul.
Sarcina
Deoarece expunerea sistemică la azitromicină este neglijabilă, nu sunt anticipate efecte asupra sarcinii. Azyter poete fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Date limitate indică faptul că azitromicina se excretă în laptele uman, dar, având în vedere doza şi disponibilitatea sistemică scăzute, cantităţile care ajung la nou-născut sunt neglijabile. În consecinţă, alăptarea este posibilă în timpul tratamentului.
Fertilitatea
Datele provenind din studiile la animale nu sugerează că tratamentul cu azitromicină poate avea vreun efect asupra fertilităţii la masculi sau femele. Datele provenind din studiile la om lipsesc. Cu toate acestea, dat fiind că expunerea sistemică la azitromicină este neglijabilă, nu sunt anticipate efecte asupra fertilităţii.
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
După instilare, este posibilă apariţia temporară a vederii înceţoşate. În acest caz, pacientului trebuie să i se recomande să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor până la restabilirea vederii normale.
În timpul studiilor clinice şi potrivit datelor privind siguranţa după punerea pe piaţă a Azyter picături oftalmice, soluţie, s-au raportat următoarele semne şi simptome legate de tratament:
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Angioedem*, hipersensibilitate
Tulburări oculare
Foarte frecvente (≥1/10)
Disconfort ocular (prurit, senzaţie de arsură, senzaţie de înţepătură) după instilare.
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Vedere înceţoşată, senzaţie de ochi lipicioşi, senzaţie de corp străin în ochi după instilare. Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Conjunctivită*, conjunctivită alergică*, keratită*, eczemă la nivelul pleoapelor*, edeme la nivelul pleoapelor*, alergie oculară*, hiperemie conjunctivală, hipersecreţie lacrimală după instilare, eritem la nivelul pleoapelor.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Necroliză epidermică toxică, reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice, sindrom Stevens-Johnson, dermatită exfoliativă, pustuloză exantematoasă acută generalizată (PEAG).
*reacţia adversă nu a fost observată în cadrul studiilor clinice cu Azyter. Includerea reacţiei adverse se bazează pe experienţa de după punerea pe piaţă. Frecvenţa a fost atribuită pe baza formulei 3/X, unde X reprezintă dimensiunea globală a eşantionului care a însumat toate studiile şi testele clinice relevante, calculele ducând la o valoare a frecvenţei de 3/879, respectiv „mai puţin frecvente”.
$ prin extrapolarea expunerii sistemice
Copii şi adolescenţi
În cadrul studiilor clinice la copii şi adolescenţi, profilul de siguranţă a fost similar cu cel stabilit la adulţi şi nu au fost observate reacţii adverse suplimentare. De asemenea, profilul de siguranţă la diferite subseturi de populaţie pediatrică au fost similare (vezi pct. 5.1).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Proprietăți farmacologice - AZYTER 15mg/g
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice, codul ATC: S01AA26 Mod de acţiune
Azitromicina este un antibiotic macrolid de generaţia a doua, care aparţine grupului azalidelor. Aceasta inhibă sinteza proteinelor bacteriene prin legarea de subunitatea ribozomală 50S şi prevenirea translocării peptidelor.
Mecanism de rezistenţă
În general, s-a raportat că rezistenţa diferitelor specii bacteriene la macrolide apare prin trei mecanisme asociate cu modificarea locului ţintă, modificarea antibioticului sau transportul modificat al antibioticului (eflux). La nivelul bacteriei s-au descris diferite sisteme de pompă de eflux. Un sistem de eflux important la nivelul streptococilor este reprezentat de genele mef, care determină rezistenţă limitată la macrolide (fenotipul M). Modificarea ţintei este controlată de metilaze erm codificate (fenotipul MLSB) şi determină rezistenţă încrucişată la mai multe clase de antibiotice (vezi mai jos).
Există o rezistenţă încrucişată completă între eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide şi streptogramina B pentru Streptococcus pneumoniae, streptococii beta-hemolitici de grup A, Enterococcus spp. şi Staphylococcus aureus, incluzând S. aureus rezistent la meticilină (MRSA).
Mutantele constitutive în tulpinile cu rezistenţă indusă de erm(A) sau erm(C) pot fi selectate in vitro la frecvenţe scăzute de aproximativ 10-7 unităţi formatoare de colonii (ufc), în prezenţa azitromicinei.
Valori critice
Lista microorganismelor prezentate în continuare a fost stabilită în conformitate cu indicaţiile terapeutice (vezi pct. 4.1).
Vă rugăm să reţineţi că valorile critice şi spectrul de activitate in vitro, prezentate în continuare, sunt cele valabile pentru utilizarea sistemică. Este posibil ca aceste valori critice să nu fie valabile pentru administrarea topică oftalmică a medicamentului, datorită concentraţiilor locale atinse şi condiţiilor locale fizico-chimice, care pot influenţa activitatea globală a medicamentului la nivelul locului de administrare.
Conform EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing, Comitetul european pentru testarea sensibilităţii antimicrobiene) au fost definite următoarele valori critice pentru azitromicină:
-
Haemophilus influenzae: S ≤ 0,12 mg/l şi R > 4 mg/l
-
Moraxella catarrhalis: S ≤ 0,5 mg/l şi R > 0,5 mg/l
-
Neisseria gonorrhoeae: S ≤ 0,25 mg/l şi R > 0,5 mg/l
-
Staphylococcus spp: S ≤ 1,0 mg/l şi R > 2,0 mg/l
-
Streptococcus pneumoniae: S ≤ 0,25 mg/l şi R > 0,5 mg/l
-
Streptococcus A, B, C, G: S ≤ 0,25 mg/l şi R > 0,5 mg/l
*spp include toate speciile acestui gen
Pentru alte specii, EUCAST permite ca eritromicina să poată fi utilizată pentru determinarea sensibilităţii bacteriilor enumerate la azitromicină.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de aria geografică şi în timp pentru speciile selectate, fiind necesare informaţii despre rezistenţa locală, în special pentru tratamentul infecţiilor severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui specialist, când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea antibioticului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii.
Tabel: Spectrul antibacterian al azitromicinei pentru specii bacteriene relevante pentru indicaţii
| Specii frecvent sensibile |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitiv |
| Moraxella (Branhamella) catarrhalis |
| Neisseria gonorrhoeae1 |
| Haemophilus influenzae$ |
| Haemophilus parainfluenzae$ |
| Alte microorganisme |
| Chlamydia trachomatis* |
| Specii pentru care rezistenţa dobândită poate constitui o problemă |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitiv |
| Staphylococcus aureus (rezistent la meticilină şi sensibil la meticilină) |
| Staphylococcus coagulazo-negativ, (rezistent la meticilină şi sensibil la meticilină) |
| Streptococcus pneumoniae |
| Streptococcus pyogenes |
| Streptococci viridans |
| Streptococcus agalactiae |
| Streptococcus de grup G |
| Microorganisme cu rezistenţă înnăscută |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitiv |
| Corynebacterium spp. |
| Enterococcus faecium |
| Microorganisme aerobe Gram-negativ |
| Pseudomonas aeruginosa |
| Acinetobacter |
| Enterobacteriaceae |
* Eficacitatea clinică este demonstrată de microorganisme sensibile izolate pentru indicaţiile aprobate.
$ Sensibilitate naturală intermediară
1 Conjunctivita provocată de Neisseria gonorrhoeae necesită tratament sistemic (vezi pct. 4.4).
Informaţii provenite din studiile clinice
- Conjunctivită trahomatoasă provocată de Chlamydia trachomatis
Azyter a fost evaluat într-un studiu cu durata de două luni, randomizat, în dublu-orb, care a comparat Azyter cu o doză unică orală de azitromicină pentru tratamentul trahomului la 670 de copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 10 ani). Variabila privind eficacitatea primară a fost reprezentată de vindecarea clinică în ziua 60, şi anume trahom folicular (TF) de grad 0 (pe scala OMS de clasificare simplificată). În ziua 60, frecvenţa vindecării clinice cu Azyter administrat sub formă de instilaţii de două ori pe zi, timp de 3 zile (96,3%) nu a fost inferioară celei cu azitromicină orală (96,6%).
Eficacitatea clinică a Azyter-ului (instilat de două ori pe zi timp de 3 zile) în tratamentul curativ şi profilactic de masă al trahomului la o întreagă populaţie (începând cu nou-născuţii) dintr-un district din nordul Camerunului (112000 subiecţi) a fost evaluată într-un studiu multicentric, deschis, cu un singur braţ, de faza IV. Au fost efectuate trei perioade anuale de tratament.
Criteriul final principal de evaluare a eficacităţii a fost prevalenţa trahomului activ, de exemplu, inflamaţia trahomatoasă foliculară sau inflamaţia trahomatoasă intensă (TF+TI0 sau TF+TI+). În scopul analizei, evaluarea clinică a trahomului a fost realizată în fiecare an pe un eşantion de 2400 de copii cu vârsta între 1 şi 10 ani, selectaţi folosind o metodă de eşantionare aleatorie de grup. Prevalenţa trahomului activ (TF+TI0 sau TF+TI+) a fost de 31,1% în anul 0 (înaintea instilărilor de Azyter) şi a scăzut la 6,3% în anul 1, 3,1% în anul 2 şi 3,1% în anul 3. La nivelul întregii populaţii, nu au apărut reacţii adverse grave legate de studiul clinic.
-
Conjunctivită bacteriană purulentă
Azyter a fost evaluat într-un studiu randomizat, orb pentru investigator, care a comparat Azyter,
instilat de două ori pe zi, timp de 3 zile, cu tobramicină 0,3% sub formă de picături oftalmice, instilată la fiecare două ore, timp de 2 zile, apoi de patru ori pe zi, timp de 5 zile, pentru tratamentul conjunctivitei bacteriene purulente la 1043 pacienţi (grupul cu intenţie de tratament), incluzând 109 copii cu vârsta de cel mult 11 ani, dintre care 5 erau nou-născuţi (cu vârsta cuprinsă între 0 şi 27 de zile) şi 38 sugari şi copii mici (cu vârsta cuprinsă între 28 de zile şi 23 de luni). În grupul cu tratament conform protocolului (n=471) nu au existat nou-născuţi şi numai 16 sugari şi copii mici. Studiul clinic a fost efectuat în diferite zone din Europa, Africa de Nord şi India. Variabila de eficacitate primară a fost vindecarea clinică în ziua a 9-a în grupul cu tratament conform protocolului, definită prin scorul 0 atât în ceea ce priveşte infecţia conjunctivală bulbară cât şi secreţia purulentă. În ziua a 9-a, frecvenţa de vindecare clinică cu Azyter (87,8%) nu a fost inferioară celei obţinute cu tobramicină (89,4%). Frecvenţa de vindecare microbiologică în cazul Azyter a fost comparabilă cu cea a tobramicinei.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa utilizării Azyter la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani a fost demonstrată în cadrul unui studiu clinic randomizat, mascat pentru investigator, care a comparat Azyter cu tobramicina la 282 de pacienţi diagnosticaţi cu conjunctivită bacteriană purulentă (incluzând 148 de pacienţi în subgrupa de vârstă 0-24 de luni). Pacienţii au fost trataţi fie cu Azyter, instilat de două ori pe zi, fie cu tobramicină 0,3%, picături oftalmice, instilată la fiecare două ore timp de 2 zile iar apoi de patru ori pe zi timp de 5 zile. Criteriul principal de evaluare a eficacităţii a fost vindecarea clinică a ochiului cel mai afectat la ziua 3 în cazul pacienţilor care la ziua zero prezentau culturi bacteriene. S-a demonstrat că vindecarea clinică a ochiului cel mai afectat la ziua 3 a fost semnificativ superioară în cazul Azyter (47%) faţă de tobramicină (28%). La ziua 7, 89% din pacienţii trataţi cu Azyter erau vindecaţi, faţă de 78% dintre cei trataţi cu tobramicină. Nu au fost observate diferenţe statistice între grupurile de tratament din punctul de vedere al evoluţiei bacteriologice la ziua 7.
Ayzter (instilat de două ori pe zi timp de 3 zile) a fost bine tolerat la toate grupele de vârstă în
cadrul acestui studiu de largi dimensiuni la copii şi adolescenţi. Reacţiile adverse observate la
pacienţii pediatrici au reprezentat un subset al celor observate anterior la adulţi; nu au fost identificate reacţii adverse noi la copii. Mai mult decât atât, nu au fost observate modele de riscuri clinice specifice grupelor de vârstă. Durata scurtă a tratamentului cu azitromicină 1,5%, numărul redus de instilaţii necesare şi uşurinţa instilării la copii au fost apreciate pozitiv atât de copii cât şi de părinţii acestora.
Azitromicina nu a fost detectată în sângele pacienţilor cu conjunctivită bacteriană, după instilarea Azyter în doză recomandată (limită de detecţie: 0,0002 µg/ml de plasmă).
Copii şi adolescenţi
Studiile farmacocinetice au fost efectuate doar la adulţi.
Date preclinice de siguranţă
La animale, azitromicina a provocat fosfolipidoză reversibilă. Acest efect a fost observat după expuneri orale de aproximativ 300 de ori mai mari faţă de expunerea maximă la om după administrarea oftalmică, indicând o relevanţă scăzută pentru utilizarea clinică.
Investigaţiile electrofiziologice au demonstrat că azitromicina prelungeşte intervalul QT.
Potenţialul carcinogen
Nu s-au efectuat studii pe termen lung la animale pentru a evalua potenţialul carcinogen.
Potenţialul mutagen
Nu există dovezi privind potenţialul de apariţie a mutaţiilor genetice şi cromozomiale în modelele de testare in vivo şi in vitro.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Nu s-au observat efecte teratogene în studiile privind embriotoxicitatea la şobolani, după administrarea orală a azitromicinei. La şobolani, dozele de azitromicină de 100 şi 200 mg/kg şi zi au dus la întârzieri uşoare în osificarea fetală şi în creşterea ponderală maternă. În studiile peri- şi postnatale la şobolani s-au observat retardări uşoare în urma tratamentului cu azitromicină în doze egale cu şi mai mari de 50 mg/kg şi zi. Aceste efecte s-au observat după administrarea orală, la expuneri de 100 de ori mai mari faţă de expunerea maximă la om, după administrarea oftalmică. Datorită limitei de siguranţă crescute, aceste constatări nu reprezintă un risc relevant asupra funcţiei de reproducere la om.
Toxicitate oculară
Administrarea oftalmică a Azyter picături oftalmice la animale, de două sau de trei ori pe zi, pe parcursul a 28 de zile, nu a demonstrat niciun efect toxic local sau sistemic.
Proprietăți farmaceutice - AZYTER 15mg/g
18 luni
După deschiderea recipientului unidoză, picăturile oftalmice, soluţie trebuie utilizate imediat. Eliminaţi recipientul unidoză deschis imediat după prima utilizare.
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
A se păstra recipientele unidoză în plicuri pentru a fi protejate de lumină.
Recipient unidoză din polietilenă cu densitate joasă, fiecare conţinând 0,25 g, introdus într-un plic.
Mărimea ambalajului: cutie cu şase recipiente unidoză.