DEXTROSE VIOSER 5 g/100 ml SOL. PERF.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - DEXTROSE 50mg/ml
Soluţia perfuzabilă conţinând dextroză este indicată ca solvent sau transportor (vehicul) pentru electroliţi şi medicamente compatibile. Acest medicament este utilizat ca aport de apă (de exemplu în caz de deshidratare hipertonă) şi de calorii din carbohidraţi în funcţie de starea clinică a pacientului.
Doza zilnică este individualizată în funcţie de necesarul de glucoză şi de lichide. Adulţi
Doza zilnică uzuală, recomandată la adulţi este de 30-40 ml/kg, echivalând cu 1,5-2 g glucoză/kg (sau 2100-2800 ml echivalând cu 105-140 g glucoză, pentru o persoană de 70 kg).
Viteza maximă de perfuzie
Perfuzia se administrează cu debit constant corespunzător necesarului de glucoză şi lichide. Viteza maximă de perfuzie este de 3 ml/kg şi oră, echivalând cu 0,15 g glucoză/kg şi oră (sau 210 ml echivalând cu 10,5 g glucoză pentru o persoană de 70 kg).
Doza maximă zinică la adulţi nu trebuie să depăşească 6,0 g/kg.
Hipersensibilitate la substanţa activă.
Perfuzia de glucoză este contraindicată în caz de hiperglicemie, hipokaliemie (fără administrare simultană de electroliţi), acidoză metabolică, stări de hiperhidratare şi deshidratare hipotonă.
Trebuie monitorizate frecvent glicemia, echilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic.
În condiţii metabolice de toleranţă limitată la glucoză, poate să apară hiperglicemie, chiar la o doză şi o viteză de administrare mai mici decât cele maxime recomandate.
Soluţia care conţine dextroză trebuie administrată cu atenţie la pacienţii cu diabet zaharat cunoscut subclinic sau manifest.
La pacienţii cu diabet zaharat este necesară asocierea insulinoterapiei.
În stări post traumatice sau postoperatorii în care utilizarea glucozei este modificată, glicemia trebuie frecvent monitorizată pentru adaptarea corectă a dozelor de glucoză în funcţie de condiţiile metabolice existente.
Se recomandă prudenţă în toate situatiile în care supraîncărcarea cu lichide poate fi dăunătoare: insuficienţă cardiacă, stări edematoase, hipertensiune arterială, etc.
Dacă soluţiile de glucoză sunt amestecate cu alte soluţii perfuzabile sau medicamente, trebuie să existe siguranţa că acestea sunt compatibile şi că amestecul obţinut este steril şi are calităţile necesare pentru a putea fi administrat în perfuzie.
Dextrose Vioser 5 g/100 ml nu trebuie păstrată după ce este amestecată cu alte medicamente. Deoarece soluţiile de glucoză sunt acide (au un pH<7), pot să apară incompatibilităti cu alte medicamente.
Concentratele eritrocitare nu trebuie să fie suspendate în soluţii de glucoză, din cauza riscului de pseudoaglutinare.
Sarcina
Soluţia de glucoză poate fi perfuzată, dacă se monitorizează cu grijă şi frecvent glicemia şi echilibrul hidro-electrolitic şi dacă doza este ajustată la necesarul fiziologic şi limitele metabolice.
Alăptarea
Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia dextrozei în laptele uman.
Fertilitate
Datele provenite din utilizarea dextrozei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Dextrose Vioser 5 g/100 ml nu este recomandat la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.
Supradozajul poate provoca hiperglicemie, glicozurie, hiperosmolaritate, comă hiperglicemică sau hiperosmolară, hiperhidratare şi dereglări ale echilibrului hidroelectrolitic.
Principala măsură terapeutică este oprirea perfuziei. Trebuie reevaluată starea pacientului şi instituite măsurile corespunzătoare de corectare. La nevoie tulburările metabolismului electroliţilor şi al carbohidraţilor se tratează prin administrare de insulină şi aport adecvat de electroliţi.
Proprietăți farmacologice - DEXTROSE 50mg/ml
Grupa farmacoterapeutică: soluţii pentru nutriţie parenterală, codul ATC: B05BA03.
Glucoza este cel mai important substrat energetic pentru celule. Valorile normale ale glicemiei înainte de mese sunt cuprinse între de 70-100 mg/100 ml sau 3,9-5,6 mmol/l.
Glucoza este metabolizată prin glicoliză cu formarea de piruvat si lactat. Este folosită pentru sinteza glicogenului care reprezintă un depozit şi o sursă de glucoză.
Glucoza poate fi sintetizată endogen, în principal în ficat prin gluconeogeneză.
În reglarea glicemiei sunt implicaţi hormoni cum sunt: insulina, glucagonul, glucocorticoizii şi catecolaminele.
Utilizarea glucozei poate fi modificată în următoarele stări patologice: diabet zaharat, stare de stress metabolic (intra- şi post chirurgical, afecţiuni severe, traumatisme) şi tolaranţă scăzută la glucoză de etiologie hormonală.
În funcţie de gravitatea ei, hiperglicemia poate determina diureză osmotică cu apariţia consecutivă de deshidratare hipertonă şi hiperosmoză până la comă.
În cazul utilizării inadecvate de glucoză (de exemplu după intervenţii chirurgicale sau după traumatisme), dozele mari de glucoză pot agrava unele tulburări deja existente. Ca rezultat al limitării utilizării de glucoză este favorizată transformarea de glucoză în lipide, infiltrarea organelor cu lipide în special a ficatului.
Pacienţii cu traumatisme cranio-cerebrale şi edem cerbral au un risc crescut de agravare a leziunilor cerebrale în condiţii de hiperglicemie, cu osmolaritate plasmatică ridicată. În aceste cazuri, o creştere chiar foarte mică a glicemiei se asociază cu o creştere a osmolarităţii plasmaticee, putând duce la o accentuare considerabilă a leziunilor cerebrale.
Glucoza perfuzată intravenos este distribuită în toate compartimentele lichidiene. Trecerea în spaţiul intracelular este reglată de insulină. Intracelular, glucoza este fosforilată şi transformată prin glicoliză în piruvat sau lactat. În condiţii aerobe, piruvatul este complet degradat la dioxid de carbon şi apă cu eliberare de energie.
Glucoza este filtrată şi reabsorbită tubular complet, de aceea nu apare în urină în mod obişnuit. Capacitatea de reabsorbtie tubulară este de aproximativ 180 mg/100 ml (10 mmol/l). În diverse condiţii patologice caracterizate prin hiperglicemie - definită în general printr-o concentraţie a glucozei serice > 120 mg/100 ml (> 6,7 mmol/l) - glucoza este eliminată prin rinichi datorită depăşirii pragului de reabsorbţie tubulară. Eliminarea renală a glucozei (glucozuria) este folosită curent ca un indicator al hiperglicemiei (când valorile depăşesc 180 mg/100 ml).
Date preclinice de siguranţă
Pentru utilizarea optimă a glucozei, trebuie să existe un status hidroelectrolitic si acido-bazic normal. În special acidoza poate indica o disfuncţie a metabolismului oxidativ al glucozei.
Există corelaţii strânse între metabolismul electroliţilor şi carbohidraţilor. Utilizarea glucozei este asociată cu o creştere a necesarului de potasiu. Fără un supliment adecvat de potasiu, poate rezulta hipokaliemie marcată cu risc de aritmii cardiace–uneori grave.
