CEFUROXIMA ATB 750mg PULB. PT. SUSP. (I.M)/SOL. INJ. ( I.M.,I.V.)

Informații de baza

Medicamentul nu este listat.
Fără informații
PR - Medicamente eliberate cu prescriptie medicala restrictiva.
PULB. PT. SUSP. (I.M)/SOL. INJ. ( I.M.,I.V.)
ANTIBIOTICE S.A. - ROMANIA

Ambalare

Cutie cu 10 flac. din sticla incolora, capacitate 10 ml, continand pulb. pt. susp./sol.inj.
-
90,56 RON
90,56 RON
Lista de compensare
Preț
Co-plata
Cutie cu 10 flac. din sticla incolora, capacitate 15 ml, continand pulb. pt. susp./sol.inj.
-
90,56 RON
90,56 RON
Lista de compensare
Preț
Co-plata
Cutie cu 1 flac. din sticla incolora, capacitate 10 ml, continand pulb. pt. susp./sol.inj.
-
-
-
Lista de compensare
Preț
Co-plata
Cutie cu 1 flac. din sticla incolora, capacitate 15 ml, continand pulb. pt. susp./sol.inj.
-
-
-
Lista de compensare
Preț
Co-plata
Cutie cu 1 flac. din sticla incolora, capacitate 17 ml, continand pulb. pt. susp./sol.inj.
-
-
-
Lista de compensare
Preț
Co-plata
Cutie cu 10 flac. din sticla incolora, capacitate 17 ml, continand pulb. pt. susp./sol.inj.
-
-
-
Lista de compensare
Preț
Co-plata
Cutie cu 100 flac. din sticla incolora, capacitate 10 ml, continand pulb. pt. susp./sol.inj.
-
-
-
Lista de compensare
Preț
Co-plata
Cutie cu 100 flac. din sticla incolora, capacitate 15 ml, continand pulb. pt. susp./sol.inj.
-
-
-
Lista de compensare
Preț
Co-plata
Cutie cu 100 flac. din sticla incolora, capacitate 17 ml, continand pulb. pt. susp./sol.inj.
-
-
-
Lista de compensare
Preț
Co-plata

RCP

Puteți avea access gratuit nelimitat prin logare sau înregistrare pentru un cont Mediately Vizionari ramase: 5

Indicații

Cefuroximă Atb este indicată la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (de la naştere) pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctele 4.4 şi 5.1):

-Pneumonie comunitară dobândită

-Exacerbări acute ale bronşitei cronice

-Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite

-Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate

-Infecţii intra-abdominale (vezi punctul 4.4)

-Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică, cardiovasculară, ginecologică (inclusiv operaţia cezariană)

În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care sunt probabil implicate microorganisme anaerobe, cefuroxima trebuie administrată în asociere cu substanţe antibacteriene adecvate.

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

Dozaj

Doze

Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg:

Indicaţie Doză
Pneumonie comunitară dobândită şi exacerbări acute ale bronşitei cronice 750 mg la interval de 8 ore (intravenos sau intramuscular)
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate
Infecţii intra-abdominale
Infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite 1,5 g la interval de 8 ore (intravenos sau intramuscular)
Infecţii severe 750 mg la interval de 6 ore (intravenos) 1,5 g la interval de 8 ore (intravenos)
Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro- intestinală, ginecologică (inclusiv operaţii cezariene) şi ortopedică 1,5 g la inducerea anesteziei; această doză se poate suplimenta cu două doze a câte 750 mg (intramuscular) după 8 ore şi, respectiv, după 16 ore
Profilaxia infecţiilor în chirurgia cardiovasculară şi esofagiană 1,5 g la inducerea anesteziei, urmată de 750 mg (intramuscular) la interval de 8 ore, în decursul următoarelor 24 de ore

Tabelul 2. Copii şi adolescenţi cu greutatea < 40 kg

Sugari şi copii mici > 3 săptămâni şi copii şi adolescenţi < 40 kg Sugari (de la naştere până la vârsta de 3 săptămâni)
Pneumonie comunitară dobândită 30 mg până la 100 mg/kg şi zi (intravenos), administrate fracţionat în 3 sau 4 prize; o doză de 60 mg/kg şi zi este adecvată pentru tratamentul majorităţii infecţiilor 30 mg până la 100 mg/kg şi zi (intravenos), administrate fracţionat în 2 sau 3 prize (vezi pct. 5.2.)
Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate
Infecţii intra-abdominale
Insuficienţă renală

Cefuroxima este excretată în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul tuturor antibioticelor, la pacienţii cu insuficienţă renală marcată se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă.

Tabelul 3. Dozele de cefuroximă recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală

Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doză, mg
>20 ml/min/1,73 m2 1,7-2,6 Nu este necesară reducerea dozei standard (750 mg-1,5 g de trei ori pe zi)
10-20 ml/min/1,73 m2 4,3-6,5 750 mg de două ori pe zi
<10 ml/min/1,73 m2 14,8-22,3 750 mg o dată pe zi
Pacienţi care efectuează sedinţe de hemodializă 3,75 O doză suplimentară de 750 mg trebuie administrată intravenos sau intramuscular la finalul fiecărei şedinţe de
dializă, pe lângă administrarea parenterală; cefuroxima sodică poate fi adăugată în lichidul pentru dializă peritoneală (de regulă 250 mg la fiecare 2 litri de lichid utilizat pentru dializă)
Pacienţi cu insuficienţă renală 7,9-12,6 (HAVC) 750 mg de două ori pe zi;
trataţi prin hemodializă 1,6 (HF) pentru hemofiltrarea cu
arteriovenoasă continuă membrane cu flux redus se vor
(HAVC) sau prin hemofiltrare lua în considerare dozele
(HF) cu membrane cu flux recomandate la punctul
înalt în unităţi de terapie referitor la pacienţii cu
intensivă insuficienţă renală
Insuficienţă hepatică

Cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală. La pacienţii cu disfuncţie hepatică nu se anticipează ca aceasta să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Mod de administrare

Cefuroximă Atb trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata de 3 - 5 minute direct în venă, prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 - 60 de minute sau prin injecţie intramusculară profundă.

Pentru instrucţiuni referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Contraindicații

Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.. Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt tip de medicament antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).

Atenționări

Reacţii de hipersensibilitate

Ca şi în cazul tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi uneori letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsuri de urgenţă adecvate.

Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non- severe la alte antibiotice betalactamice.

Administrarea concomitentă cu diuretice potente sau cu aminoglicozide

La pacienţii trataţi concomitent cu diuretice potente, cum este furosemidul sau cu aminoglicozide, administrarea antibioticelor din clasa cefalosporinelor în doze mari trebuie efectuată cu precauţie. Insuficienţa renală a fost raportată în timpul utilizării concomitente a acestor substanţe. Funcţia renală trebuie monitorizată la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă diagnosticată (vezi punctul 4.2).

Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament

Terapia cu cefuroximă poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de

exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi punctul 4.8).

Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu cefuroximă şi aceasta poate avea grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal.

Infecţii intra-abdominale

Având în vedere spectrul de activitate al cefuroximei, aceasta nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor cauzate de bacterii Gram-negativ, non-fermentative. (vezi punctul 5.1).

Interferenţă cu investigaţiile diagnostice

Pozitivarea rezultatelor testului Coombs asociată utilizării cefuroximei poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8).

Se pot observa interferenţe uşoare cu metodele de reducere a cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest). În orice caz, acest lucru nu duce la rezultate fals-pozitive, cum se întâmplă în cazul altor cefalosporine.

Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie metoda glucozo-oxidazei fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor glucozei din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă sodică.

Informaţii importante despre excipienţi

Acest medicament conţine sodiu [1,8 mmol sodiu (42 mg)/ flaconul de 750 mg şi 3,6 mmol sodiu (84 mg)/ flaconul de 1,5 g]. Se va ţine cont de acest lucru în cazul administrării unor pacienţi care urmează un regim hiposodat strict.

Interacțiuni

Cefuroxima poate avea efecte asupra microflorei intestinale, determinând o reabsorbţie scăzută a estrogenului şi reducerea eficacităţii contraceptivelor orale combinate.

Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Administrarea concomitentă cu probenecid nu este recomandată. Administrarea concomitentă cu probenecid determină prelungirea perioadei de excreţie a antibioticului şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia.

Medicamente cu potenţial nefrotoxic şi diuretice de ansă

La pacienţii care utilizează diuretice cu acţiune puternică (cum este furosemid) sau medicamente cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide), administrarea concomitentă de doze mari de cefalosporine trebuie efectuată cu precauţie, deoarece nu poate fi exclusă insuficienţa funcţiei renale în cazul utilizării concomitente a unor astfel de substanţe.

Alte interacţiuni

Determinarea concentraţiei de glucoză din sânge/plasmă: vă rugăm să citiţi punctul 4.4. Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.

Sarcina

Sarcina

Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi punctul 5.3). Cefuroxima trebuie prescrisă la femeile gravide doar dacă beneficiile depăşesc eventualele riscuri.

S-a demonstrat că cefuroxima traversează placenta şi, după administrarea intramusculară sau intravenoasă a dozei la mamă, atinge concentraţii terapeutice în lichidul amniotic şi la nivelul cordonului ombilical.

Alăptarea

Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se anticipează aparaţia reacţiilor adverse în cazul administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară luarea unei decizii cu privire la întreruperea alăptării sau la întreruperea tratamentului cu cefuroximă, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru mamă.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei sodice asupra fertilităţii la om. Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.

Condus auto

Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele cefuroximei asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza reacţiilor adverse cunoscute, este puţin probabil că cefuroxima să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacții adverse

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt neutropenia, eozinofilia, creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor hepatice sau a bilirubinemiei, mai ales la pacienţii cu hepatopatie pre-existentă, însă nu există dovezi privind afectarea hepatică şi reacţiile la nivelul locului de injectare.

Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece pentru majoritatea reacţiilor nu sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cefuroximei sodice poate varia în funcţie de indicaţia clinică.

Datele provenite din studiile clinice au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (de exemplu cele care au avut o frecvenţă <1/10000) au fost în principal determinate folosind date apărute după punerea pe piaţă şi se referă mai mult la rata de raportare decât la frecvenţa reală.

Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă şi de gradul de severitate. Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10, mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000; foarte rare < 1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a microorganismelor de tip Candida,
dezvoltare excesivă a Clostridium difficile
Tulburări hematologice şi limfatice neutropenie, eozinofilie, reducere a valorii hemoglobinei leucopenie, pozitivare a testului Coombs* trombocitopenie, anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar febră indusă de administrarea medicamentului, nefrită interstiţială, anafilaxie, vasculită cutanată
Tulburări gastro- intestinale tulburări gastro- intestinale colită pseudomembranoasă
Tulburări hepatobiliare creştere tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor hepatice ** creştere tranzitorie a bilirubinemiei **
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat erupţie cutanată tranzitorie, urticarie şi prurit eritem polimorf, necroliză epidermică toxică şi sindrom Stevens-Johnson, angioedem
Tulburări renale şi ale căilor urinare creştere a creatininemiei, creştere a concentraţiilor plasmatice ale azotului ureic şi reducere a clearance- ului creatininei (vezi punctul 4.4)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare reacţii la locul administrării injecţiei, care pot include durere*** şi tromboflebită
Descriere a reacţiilor adverse selectate: tratamentului.
  • Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament, determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină) şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.

  • * Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice sau ale bilirubinemiei, de regulă reversibile.

  • * * Durerea la locul injectării intramusculare este mai probabil să apară în cazul administrării unor doze mai mari. Cu toate acestea, este puţin probabil ca acest lucru să determine întreruperea

Copii şi adolescenţi

Profilul de siguranţă al cefuroximei sodice la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul de siguranţă observat la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate:

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj

Supradozajul poate determina sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele supradozajului pot apărea în cazul în care doza nu se reduce adecvat la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi punctele 4.2 şi 4.4).

Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a doua, codul ATC: J01DC02

Mecanism de acţiune

Cefuroxima inhibă sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza peretelui celular (peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.

Mecanism de rezistenţă

Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

-hidroliza de către beta-lactamaze incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negativ;

-afinitatea redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;

-lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;

-pompele bacteriene de eflux.

Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil să fie rezistente la cefuroximă. În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.

Valori critice pentru cefuroximă sodică

Valorile critice ale CMI (concentraţia minimă inhibitorie) stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate în continuare:

Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
1 Enterobacteriaceae 2 ≤ 8 > 8
Staphylococcus spp 3 Referinţa 3 Referinţa
Streptococcus A,B,C şi G 4 Referinţa 4 Referinţa
Streptococcus pneumoniae ≤0,5 >1
Streptococcus (altele) ≤0,5 >0,5
Haemophilus influenzae ≤1 >2
Moraxella catarrhalis ≤4 >8
1 Valori critice nespecifice ≤45 >85

1

Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra, în condiţiile acestor valori critice şi trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor.

2

Valorile critice se corelează cu administrarea unei doze de 1,5 g × 3 şi doar pentru E. coli, P. mirabilis şi Klebsiella spp.

3

Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu excepţia ceftazidimei, a cefiximei şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie utilizate în cazul infecţiilor stafilococice.

4

Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C şi G este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.

5

Valorile critice se aplică dozei administrate zilnic intravenos de 750 mg × 3 precum şi unei doze

mari de minimum 1,5 g × 3.

S=sensibil, R=rezistent. Sensibilitatea microorganismelor

Pentru speciile selectate, prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp. Sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor, în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei este cunoscută, iar oportunitatea utilizării medicamentului este pusă sub semnul întrebării, cel puţin în cazul anumitor infecţii.

De regulă, cefuroxima este activă in vitro faţă de următoarele microorganisme.

Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv: Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil) $ Streptococcus pyogenes Streptococcus agalactiae Streptococcus mitis (grupul viridans)
Microorganisme aerobe Gram-negativ: Haemophilus influenzae Haemophilus parainfluenzae Moraxella catarrhalis
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv: Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ: Citrobacter freundii Enterobacter cloacae Enterobacter aerogenes Escherichia coli Klebsiella pneumoniae Proteus mirabilis Proteus spp. (altele decât P. vulgaris) Providencia spp. Salmonella spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv: Peptostreptococcus spp. Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ: Fusobacterium spp. Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv: Enterococcus faecalis Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ: Acinetobacter spp Morganella morganii Proteus vulgaris Pseudomonas aeruginosa Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv: Clostridium difficile
Microorganisme anaerobe Gram-negativ: Bacteroides fragilis
Altele: Chlamydia spp Mycoplasma spp Legionella spp

$ Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistente sunt rezistente la cefuroximă.

S-a demonstrat că activitatea in vitro a cefuroximei sodice şi a antibioticelor aminoglicozidice administrate în asociere este cel puţin aditivă, evidenţiindu-se ocazional activitate sinergică.

Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

După injectarea intramusculară (IM) a cefuroximei la voluntari sănătoşi, valoarea medie a concentraţiilor plasmatice maxime a variat între 27 şi 35 μg/ml pentru o doză de 750 mg şi între 33 şi 40 μg/ml pentru o doză de 1000 mg, valorile fiind obţinute în decurs de 30 - 60 de minute după administrare. După 15 minute de la administrarea intravenoasă (i.v.) a dozelor de 750 şi 1500 mg, concentraţiile plasmatice au fost de aproximativ 50 μg/ml şi, respectiv de 100 μg/ml.

După administrarea i.m. şi i.v., se pare că ASC şi Cmax cresc liniar o dată cu creşterea dozei, în intervalul de doze unice terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Nu s-a evidenţiat acumularea cefuroximei în probele de ser prelevate de la voluntari sănătoşi după administrarea intravenoasă repetată a unor doze de 1500 mg la interval de 8 ore.

Distribuţie

S-a constatat că legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda folosită. Volumul mediu de distribuţie variază între 9,3 – 15,8 l/1,73 m2 după administrarea i.m.sau i.v., în intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Concentraţii ale cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întânite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, în os, lichid pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi umoarea apoasă. Cefuroxima traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.

Biotransformare

Cefuroxima nu este metabolizată.

Eliminare

Cefuroxima este excretată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire plasmatică după administrarea injectabilă intramusculară sau intravenoasă este de aproximativ 70 de minute. Cefuroxima se recuperează aproape complet (85 - 90%) sub formă de cefuroximă nemodificată în urină, în interval de 24 ore după administrare. Cea mai mare parte din doza de cefuroximă administrată se excretă în primele 6 ore. Valorile medii ale clearance-ului renal variază între 114 şi 170 ml/min/1,73 m2 după administrarea i.m. sau i.v., în intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 - 1000 mg.

Grupe speciale de pacienţi Sex

Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei, după administrarea unică în bolus i.v. a 1000 mg cefuroximă sub formă de sare sodică.

Vârstnici

După administrarea i.m. sau i.v., absorbţia, distribuţia şi excreţia cefuroximei la pacienţii vârstnici sunt similare cu cele observate la pacienţii mai tineri cu funcţie renală echivalentă. Deoarece pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de a prezenta reducere a funcţiei renale, se recomandă precauţie atunci când se stabileşte doza de cefuroximă, iar monitorizarea funcţiei renale poate fi utilă (vezi punctul 4.2).

Copii şi adolescenţi

S-a demonstrat că timpul de înjumătăţire plasmatică a cefuroximei este semnificativ prelungit la nou-născuţi, în funcţie de vârsta gestaţională. Cu toate acestea, la sugarii mai mari (cu vârsta >3 săptămâni), la copii şi adolescenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică cuprins între 60 şi 90 de minute este similar celui observat la adulţi.

Insuficienţă renală

Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. Ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la pacienţii cu insuficienţă renală marcată (ClCr < 20 ml/minut) se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi punctul 4.2). Cefuroxima este eliminată eficient prin hemodializă şi dializă peritoneală.

Insuficienţă hepatică

Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie

Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-farmacodinamie corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în care concentraţia nelegată se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a cefuroximei pentru speciile ţintă selectate (%T>CMI).

Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile existente nu indică potenţial carcinogen.

Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine, însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru interferenţa cu testele paraclinice la om.


Similare