LIPOFIB 160 mg CAPS.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - LIPOFIB 160mg
Lipofib este indicat ca supliment al dietei şi al altor tratamente nefarmacologice (de exemplu activitate
fizică, scădere ponderală) pentru următoarele:
-
Tratamentul hipertrigliceridemiei severe, cu sau fără valori mici ale HDL-colesterolului.
-
Tratamentul hiperlipidemiei mixte, în cazul în care statinele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.
-
Tratamentul hiperlipidemiei mixte la pacienţi cu risc cardiovascular crescut, în asociere cu o statină, în cazul în care valorile trigliceridelor şi HLD-colesterolului nu sunt controlate în mod adecvat.
Măsurile dietetice iniţiate înainte de începerea tratamentului, trebuie continuate. Răspunsul terapeutic trebuie monitorizat prin determinări periodice ale concentraţiilor plasmatice ale lipidelor. În cazul în care nu s-a obținut un răspuns adecvat după câteva luni (de exemplu 3 luni), trebuie luate în considerare măsuri terapeutice complementare sau diferite.
Doze
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 160 mg fenofibrat (o capsulă Lipofib 160 mg) pe zi.
Grupe speciale de populaţie
Vârstnici (≥ 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei. Se recomandă doza uzuală, cu excepția cazului funcției renale scăzute, cu rata de filtrare glomerulară <60 ml/min/1,73 m2 (vezi Pacienți cu insuficiență renală).
Pacienți cu insuficienţă renală
Fenofibratul nu trebuie utilizat în caz de insuficiență renală severă, definită ca RFG <30 ml/min per 1,73 m2.
Dacă RFG este între 30 și 59 ml/min per 1,73 m2, doza de fenofibrat standard nu trebuie să depășească 100 mg sau doza de fenofibrat 67 mg micronizat, o dată pe zi.
În cazul în care, în timpul urmăririi, RFG scade persistent la <30 ml/min per 1,73 m2, tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt.
Insuficiență hepatică
Lipofib 160 mg nu este recomandat pacienților cu insuficiență hepatică, din cauza lipsei datelor relevante pentru acești pacienți.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea fenofibratului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea de fenofibrat nu este recomandată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi, în timpul mesei.
Hipersensibilitate la fenofibrat sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatică (inclusiv ciroză biliară și anomalii persistente inexplicabile ale funcției hepatice). Afecţiuni cunoscute ale vezicii biliare.
Insuficienţă renală cronică severă (RFG estimată <30 ml/min/1,73 m2).
Pancreatită acută sau cronică, cu excepţia pancreatitei acute determinate de hipertrigliceridemie severă.
Antecedente de reacţii fotoalergice sau fototoxice în timpul tratamentului cu fibraţi sau ketoprofen.
Cauze secundare ale hiperlipidemiei
Înaintea începerii tratmentului cu fenofibrat, trebuie luată în considerare tratarea cauzelor secundare ale hiperlipidemiei: diabet zaharat tip 2 necontrolat, hipotiroidism, sindrom nefrotic, disproteinemie, boală hepatică obstructivă, tratament farmacologic, alcoolism.
Cauze secundare de hipercolesterolemie în relație cu tratamentul farmacologic pot fi văzute la administrarea de diuretice, β blocante, estrogeni, progesteron, contraceptive orale combinate, medicamente imunosupresoare și inhibitori de protează. În aceste cazuri, trebuie să se verifice dacă hiperlipidemia este de natură primară sau secundară (creștere posibilă a valorilor lipidelor determinate de aceste medicamente).
Funcţia hepatică
Similar altor medicamente hipolipemiante, la unii pacienţi au fost raportate creşteri ale valorilor plasmatice ale transaminazelor hepatice. În majoritatea cazurilor aceste creşteri au fost tranzitorii, minore şi asimptomatice. Se recomandă determinarea valorilor plasmatice ale transaminazelor hepatice la fiecare 3 luni în timpul primului an de tratament şi apoi periodic.
Trebuie acordată atenţie pacienţilor care prezintă creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi tratamentul trebuie întrerupt dacă valorile AST (SGOT) şi ALT (SGPT) cresc de 3 ori peste limita superioară a valorilor normale. La apariţia simptomelor specifice hepatitei (de exemplu, icter, prurit), vor fi efectuate teste de laborator pentru confirmare şi poate fi luată în considerare întreruperea tratamentului cu fenofibrat.
Pancreas
Pancreatita a fost raportată la pacienţi cărora li se administrează fenofibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Aceasta poate reprezenta un semn de lipsă de eficacitate la pacienţii cu hipertrigliceridemie severă, un efect direct al medicamentului sau un fenomen secundar mediat prin formarea de calculi sau noroi biliar, în tractul biliar, ducând la obstrucţia canalului biliar comun.
Sistemul muscular
În timpul administrării fibraţilor sau a altor medicamente hipolipidemiante s-au raportat cazuri de toxicitate musculară, inclusiv cazuri foarte rare de rabdomioliză, cu sau fără afectare renală. Incidenţa acestor tulburări creşte în caz de hipoalbuminemie şi insuficienţă renală în antecedente.
Pacienţii care prezintă factori predispozanţi pentru miopatie şi/sau rabdomioliză, incluzând vârsta peste 70 de ani, antecedente personale sau familiale de afecţiuni ereditare musculare, insuficienţă renală, hipotiroidism şi consum excesiv de alcool etilic, pot avea un risc crescut de apariţie a rabdomiolizei. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul beneficiu - risc al tratamentului cu fenofibrat.
Trebuie suspectată apariţia afectării musculare la pacienţii care prezintă mialgie difuză, miozită, crampe musculare, stare de slăbiciune musculară şi /sau creşteri importante ale concentraţiei CPK (valori de peste 5 ori mai mari decât valoarea normală). În aceste cazuri, tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt.
Riscul de afectare musculară poate fi crescut dacă medicamentul este administrat în asociere cu un alt fibrat sau cu un inhibitor de HMG-CoA reductază, mai ales în cazul pre-existenţei unei boli musculare. În consecinţă, asocierea fenofibratului cu un inhibitor de HMG-CoA reductază sau alt fenofibrat trebuie rezervată pacienţilor cu dislipidemie mixtă severă şi risc crescut pentru evenimente cardiovasculare, fără istoric de boală musculară şi cu o monitorizare atentă pentru o potenţială afectare musculară.
Funcţia renală
Lipofib este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct 4.3).
Lipofib trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Doza trebuie ajustată la pacienții a căror rată de filtrare glomerulară este de 30 până la 59 ml/min/1,73 m2 (vezi pct. 4.2).
Creșteri reversibile ale creatininei serice au fost raportate la pacienții cărora li s-a administrat fenofibrat în monoterapie sau concomitent cu statine. Creșterile creatininei serice au fost în general stabile în timp, fără dovezi pentru creșteri continue ale creatininei serice, în cadrul terapiei pe termen lung și au avut tendința de a reveni la valoarea inițială, după întreruperea tratamentului.
În timpul studiilor clinice, 10% dintre pacienți au prezentat o creștere a creatininei de la valoarea inițială la o valoare mai mare de 30 μmol/l cu în cazul tratamentului concomitent cu fenofibrat și simvastatină, comparativ cu 4,4% în cazul monoterapiei cu statine. 0,3% dintre pacienții tratați concomitent cu fenofibrat și simvastatină au avut creșteri semnificative clinic ale creatininei, la valori
> 200 μmol/l.
Tratamentul trebuie întrerupt atunci când valoarea creatininei este cu 50% peste limita superioară a valorilor normale. Se recomandă ca valoarea creatininemiei să fie măsurată în primele 3 luni de la inițierea tratamentului și apoi periodic.
Excipienți
Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
p-Hidroxibenzoatul de metil şi p-hidroxibenzoatul de propil pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate).
Anticoagulante orale
Fenofibratul poate potenţa efectul anticoagulantelor orale şi poate determina creşterea riscului hemoragic. La pacienţii care urmează tratament cu anticoagulante orale, doza de anticoagulant trebuie scăzută cu aproximativ 1/3 la începutul tratamentului şi apoi trebuie ajustată treptat, dacă este necesar, în funcţie de monitorizarea valorilor INR (International Normalised Ratio).
Ciclosporină
S-au raportat câteva cazuri severe de insuficienţă renală reversibilă în timpul administrării concomitente a fenofibratului şi a ciclosporinei. De aceea, la aceşti pacienţi funcţia renală trebuie monitorizată atent şi tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt în cazul alterării severe a parametrilor de laborator.
Inhibitori de HMG-CoA reductază sau alţi fibraţi
Riscul de apariţie a toxicităţii musculare grave este crescut în cazul în care fenofibratul este utilizat concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei sau cu alţi fibraţi. Această modalitate de tratament asociat trebuie utilizată cu precauţie, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru observarea promptă a semnelor de toxicitate musculară (vezi pct. 4.4).
În prezent nu există dovezi care să sugereze faptul că fenofibratul afectează farmacocinetica
simvastatinei.
Glitazone
S-au raportat câteva cazuri de reducere reversibilă paradoxală a HDL-colesterolului, în timpul administrării concomitente a fenofibratului și a glitazonelor. Prin urmare, se recomandă monitorizarea HDL-colesterolului în cazul în care una din aceste componente se adaugă schemei de tratament, precum și întreruperea tratamentului în cazul în care valoarea HDL-colesterolului este prea scăzută.
Enzimele citocromului P450
Studiile in vitro folosind microzomi hepatici umani au indicat faptul că fenofibratul şi acidul fenofibric nu sunt inhibitori ai citocromului (CYP) P450 izoformele CYP3A4, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP1A2. Aceştia sunt inhibitori slabi ai CYP2C19 şi CYP2A6 şi inhibitori slabi până la moderaţi ai CYP2C9 la concentraţii terapeutice.
Pacienţi cărora li se administrează concomitent fenofibrat şi medicamente cu indice terapeutic îngust metabolizate prin CYP2C19, CYP2A6 şi în special CYP2C9 trebuie atent monitorizaţi şi dacă este necesar se recomandă ajustarea dozei acestor medicamente.
Altele
În comun cu alţi fibrați, fenofibratul induce oxidaze microzomale cu funcție mixtă, implicate în metabolizarea acizilor grași la rozătoare și poate interacționa cu medicamente metabolizate de aceste enzime.
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea fenofibratului la femeile gravide. Studiile la animale nu au demonstrat apariţia efectelor teratogene. Efecte embriotoxice s-au observat la doze toxice materne (vezi pct.5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.
De aceea, Lipofib trebuie utilizat în timpul sarcinii numai după evaluarea atentă a raportului
risc/beneficiu.
Alăptare
Nu sunt disponibile date privind excreţia fenofibratului şi/sau metaboliţilor săi în laptele matern. Riscul pentru sugar nu poate fi exclus. De aceea, fenofibratul nu trebuie utilizat la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Au fost observate efecte reversibile asupra fertilității la animale (vezi pct. 5.3). Nu există date clinice
privind fertilitatea din utilizarea Lipofib.
Lipofib nu are nicio influenţă sau are influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu fenofibrat sunt tulburările
digestive, gastrice sau intestinale.
Următoarele reacţii adverse au fost observate în timpul studiilor clinice placebo - controlate (n= 2344) şi după punerea pe piaţăa cu următoarele frecvenţe:
| Clasa MedDRA de sisteme şi organe | Frecvente>1/100, <1/10 | Mai puţinfrecvente>1/1000, <1/100 | Rare>1/10000,<1/1000 | Foarte rare<1/10000incluzând cazuri izolate | Cu frecvenţă necunoscutăa (nu poate fi estimată din dateledisponibile) |
| Tulburări hematologice şi limfatice | Scăderea hemoglobinei Scăderea numărului de leucocite. | ||||
| Tulburări ale sistemului imunitar | Hipersensibilitate | ||||
| Tulburări ale sistemului nervos | Cefalee | ||||
| Tulburărivasculare | Tromboembolism (embolism pulmonar, tromboză venoasă profundă) * | ||||
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | Boală pulmonară interstiţialăa | ||||
| Tulburări gastro-intestinale | Semne şi simptome gastro-intestinale (durere abdominală, greţuri,vărsături, | Pancreatită* |
| diaree.flatulenţă) | |||||
| Tulburărihepatobiliare | Transaminaze crescute(vezi pct. 4.4) | Colelitiază(vezi pct. 4.4) | Hepatită | Icter a, complicaţii ale colelitiazei a (de exemplu colecistită,colangită, colică biliară) | |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Hipersensibilitate cutanată (de exemplu erupţii cutanate, prurit, urticarie) | Alopecie, Reacţii de fotosensibilitate | Reacții cutanate severe a (de exemplu eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermicătoxică) | ||
| Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv | Tulburări musculare (de ex. mialgie, miozită, spasme musculare şi slăbiciune) | Rabdomiolizăa | |||
| Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului | Disfuncţie sexuală | ||||
| Tulburări generale si la nivelul locului de administrare | Fatigabilitate a | ||||
| Investigaţiidiagnostice | Nivel crescut de homocisteinăîn sânge ** | Creştereacreatininei serice | Creşterea ureei serice |
* În studiul FIELD, studiu randomizat placebo-controlat efectuat la 9795 pacienţi cu diabet zaharat de tip II, s-a observat o creştere semnificativă statistic a cazurilor de pancreatită la pacienţii la care s-a administrat fenofibrat comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (0,8% versus 0,5%; p = 0,031). În acelaşi studiu, a fost observată o creştere semnificativă statistic a incidenţei embolismului pulmonar (0,7% în grupul placebo versus 1,1% în grupul cu fenofibrat; p = 0,022) şi o creştere nesemnificativă statistic a incidenţei trombozei venoase profunde (placebo: 1,0 % [48/4900 pacienţi] versus fenofibrat 1,4% [67/4895 pacienţi]; p = 0,074).
**În studiul FIELD, creșterea medie a nivelului de homocisteină din sânge la pacienții tratați cu fenofibrat a fost de 6,5 μmol/l și a fost reversibilă la întreruperea tratamentului cu fenofibrat. Riscul crescut al evenimentelor trombotice venoase poate fi legat de creșterea nivelului de homocisteină. Semnificația clinică a acestui fapt nu este clară.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Au fost primite doar raportări bazate pe dovezi neconfirmate de supradozaj cu fenofibrat. În majoritatea cazurilor, nu au fost raportate simptome de supradozaj. Nu se cunoaşte un antidot specific. Dacă se suspectează producerea unui supradozaj, se administrează tratament simptomatic şi se instituie măsurile adecvate de susţinere a funcţiilor vitale. Fenofibratul nu se poate elimina prin hemodializă.
Proprietăți farmacologice - LIPOFIB 160mg
Grupa farmacoterapeutică: hipolipemiante, hipocolesterolemiante şi hipotrigliceridemiante, fibraţi,
codul ATC: C10AB05.
Fenofibratul este un derivat de acid fibric ale cărui efecte de modificare a profilului lipidic raportat la
om sunt mediate prin acţiune asupra PPARα (Peroxisome Proliferator Activated Receptor type α).
Prin acest mecanism, fenofibratul intensifică lipoliza şi eliminarea din plasmă a particulelor aterogene bogate în trigliceride prin activarea lipoproteinlipazei şi prin diminuarea sintezei de apoproteină CIII. De asemenea, activarea PPARα induce o creştere a sintezei apoproteinelor AI şi AII.
Efectele menţionate mai sus ale fenofibratului asupra lipoproteinelor determină o scădere a fracţiilor lipoproteinelor cu densitate foarte joasă şi joasă (VLDL şi LDL) care conţin apoproteină B, precum şi creşterea fracţiei lipoproteinelor cu densitate înaltă (HDL), care conţin apoproteina AI şi apoproteina AII.
În plus, prin modularea sintezei şi catabolismului fracţiilor VLDL, fenofibratul creşte clearance-ul LDL şi scade concentraţia LDL, care este crescută în cazul fenotipului lipoprotein-aterogen, o afecţiune frecventă la pacienţii cu risc de boală coronariană.
În studiile clinice efectuate cu fenofibrat s-a obţinut scăderea colesterolului total cu 20 – 25% şi a
trigliceridelor cu 40 – 55% precum şi o creştere a HDL colesterolului cu 10 – 30%.
La pacienţii cu hipercolesterolemie, la care valorile LDL colesterolului sunt reduse cu 20 – 35%, efectul general asupra colesterolului constă într-o scădere a valorii raportului dintre colesterolul total şi colesterolul HDL şi a valorii raportului dintre LDL colesterol şi HDL colesterol, respectiv a valorii raportului dintre Apo B şi Apo AI, toţi aceştia fiind markeri ai riscului aterogen.
Există dovezi privind faptul că tratamentul cu fibraţi poate reduce evenimentele de cardiopatie coronariană, dar nu s-a demonstrat că fibraţii scad mortalitatea de orice cauză în cadrul prevenţiei primare sau secundare a bolilor cardiovasculare.
Studiul asupra lipidelor „Acţiune pentru controlul riscului cardiovascular în diabetul zaharat” (Action to Control Cardiovascular Risk in Diabetes (ACCORD)) a fost un studiu clinic randomizat, controlat cu placebo, care a cuprins 5518 pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, cărora li s-a administrat fenofibrat în asociere cu simvastatină. Tratamentul cu fenofibrat şi simvastatină nu a prezentat nicio diferenţă semnificativă comparativ cu monoterapia cu simvastatină, în ceea ce priveşte rezultatul principal compus, infarctul miocardic fără evoluţie letală, accidentul vascular cerebral fără evoluţie letală şi decesul de cauze cardiovasculare (risc relativ [RR] 0,92, IÎ 95% 0,79-1,08, p = 0,32 ; reducerea
riscului absolut: 0,74%). În grupul prespecificat de pacienţi cu dislipidemie, definit ca acel grup aflat în terţila cu cele mai mici valori ale HDL-C (≤34 mg/dl sau 0,88 mmol/l) şi în terţila cu cele mai mari valori ale trigliceridelor (TG) (≥204 mg/dl sau 2,3 mmol/l) la momentul iniţial, tratamentul cu fenofibrat şi simvastatină a demonstrat o scădere relativă de 31% comparativ cu monoterapia cu simvastatină, în ceea ce priveşte rezultatul principal compus (risc relativ [RR] 0,69, IÎ 95% 0,49-0,97, p = 0,03 ; scăderea riscului absolut: 4,95%). O altă analiză de subgrup prespecificat a identificat o interacţiune, semnificativă din punct de vedere statistic, a tratamentului în funcţie de sex (p = 0,01) indicând un beneficiu terapeutic posibil al terapiei asociate la bărbaţi (p=0,037), dar un risc potenţial mai mare în ceea ce priveşte rezultatul principal la femeile cărora li s-a administrat terapie asociată, comparativ cu monoterapia cu simvastatină (p=0,069). Acest lucru nu a fost observat la subgrupul menţionat mai sus, care a inclus pacienţi cu dislipidemie; de asemenea, nu a existat o dovadă clară a beneficiului terapeutic la femeile cu dislipidemie cărora li s-a administrat fenofibrat şi simvastatină şi nu poate fi exclus un posibil efect nociv la acest subgrup.
Depozitele extravasculare de colesterol (xantoame tendinoase sau tuberoase) pot fi reduse sau
eliminate după terapia cu fenofibrat.
Pacienţii cu valori crescute ale fibrinogenului, trataţi cu fenofibrat au manifestat reduceri semnificative ale acestui parametru, precum şi cei cu nivele ridicate de Lp(a). Alţi markeri ai inflamaţiei precum proteina C reactivă, sunt reduşi în urma tratamentului cu fenofibrat.
Efectul uricozuric al fenofibratului determină scăderea cu aproximativ 25% a concentraţiilor plasmatice de acid uric, ceea ce poate fi un beneficiu adiţional pentru pacienţii dislipidemici cu hiperuricemie.
Fenofibratul a demonstrat în studiile la animale şi într-un studiu clinic, un efect antiagregant plachetar,
care a determinat o reducere a agregării plachetare indusă de ADP, acid arahidonic şi epinefrină.
Lipofib conţine fenofibrat micronizat şi în comparaţie cu alte forme farmaceutice prezintă o biodisponibilitate crescută.
Absorbţia
După administrare orală, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) se atinge în decurs de 4-5 ore. Pe durata tratamentului continuu, nu există variaţii individuale ale concentraţiei plasmatice.
Absorbţia fenofibratului din tractul gastrointestinal este crescută în cazul administrării cu alimente.
Distribuţie
Acidul fenofibric se leagă în proporţie mare de albuminele plasmatice (peste 99%).
Metabolizare şi eliminare
După administrare orală, fenofibratul este hidrolizat rapid de către esteraze rezultând acidul fenofibric,
metabolitul său activ.
Forma nemodificată a fenofibratului nu se regăseşte în plasmă. Fenofibratul nu este substrat pentru
CYP 3A4, nefiind implicat metabolismul hepatic microzomial.
Se elimină în special prin urină. Se elimină total în decurs de 6 zile. Fenofibratul se elimină în principal sub forma metabolitului său, acidul fenofibric şi a glucuronoconjugatului acestuia. La pacienţii vârstnici nu se modifică clearance-ul plasmatic aparent total pentru acidul fenofibric. Studiile de farmacocinetică efectuate după administrarea unei doze unice şi după administrări repetate au demonstrat că fenofibratul nu se acumulează în organism. Acidul fenofibric nu este hemodializabil.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al acidului fenofibric este de aproximativ 20 ore.
Date preclinice de siguranță
Într-un studiu non-clinic oral, de trei luni, la specii de șobolan cu acid fenofibric, metabolitul activ al fenofibratului, s-au observat toxicitate pentru mușchii scheletici (în special cei bogați în miofibre de tip I - oxidare ușoară) și degenerare cardiacă, anemie și greutate corporală scăzută. Nu s-a observat toxicitate scheletică la doze de până la 30 mg/kg (aproximativ de 17 ori expunerea la doza maximă recomandată la om (DMRO). Nu au fost observate semne de cardiomiotoxicitate la o expunere de aproximativ 3 ori expunerea la DMRO. Au apărut ulcere reversibile și eroziuni în tractul gastro-intestinal la câinii tratați timp de 3 luni. Nu au fost observate leziuni gastro-intestinale în acest studiu la o expunere de aproximativ 5 ori expunerea la DMRO.
Studiile referitoare la mutagenitatea fenofibratului nu au evidenţiat potenţial mutagen.
La şobolan şi şoarece, după administrarea fenofibratului în doze mari, s-a observat apariţia de tumori hepatice, determinate de proliferarea peroxizomilor. Aceste modificări sunt specifice pentru rozătoare mici şi nu au fost observate la alte specii de animale. Aceste constatări nu au relevanţă în utilizarea terapeutică a fenofibratului la om.
În studiile efectuate la şoarece, şobolan şi iepure nu s-a evidenţiat efect teratogen.
S-au observat efecte embriotoxice în cazul administrării de doze mari, toxice pentru mamă. La doze
mari s-a observat prelungirea perioadei de gestaţie şi dificultăţi la naştere.
Hipospermia reversibilă și vacuolizarea testiculară și imaturitatea ovarelor au fost observate într-un studiu de toxicitate cu doză repetată cu acid fenofibric la câinii tineri. Cu toate acestea, nu au fost detectate efecte asupra fertilității în studiile non-clinice de toxicitate asupra funcției de reproducere efectuate cu fenofibrat.
Proprietăți farmaceutice - LIPOFIB 160mg
Zahăr
Amidon de porumb Hipromeloză (Pharmacoat 603) Laurilsulfat de sodiu
Simeticonă emulsie (conţine: simeticonă, polietilenglicol sorbitan tristearat, metilceluloză, polietilenglicol stearat, gliceride, gumă xantan, acid benzoic, acid sorbic, acid sulfuric)
Talc
Dioxid de titan (E 171) Oxid galben de fer (E 172) Oxid roşu de fer (E 172) Gelatină
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule. Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.