LEVOFLOXACIN KABI 5 mg/ml SOL. PERF.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - LEVOFLOXACIN 5mg/ml
Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă este indicat la adulți pentru tratamentul următoarelor infecții (vezi pct. 4.4 și 5.1):
-
Pielonefrită acută și infecții complicate la nivelul tractului urinar (vezi pct. 4.4)
-
Prostatită bacteriană cronică
-
Antrax respirator: profilaxie post-expunere și tratament curativ (vezi pct. 4.4)
Pentru infecțiile menționate mai jos, Levofloxacin Kabi trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.
-
Pneumonie comunitară
-
Infecții complicate la nivelul pielii și țesuturilor moi
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul și severitatea infecției și de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.
După utilizarea inițială a formei farmaceutice cu administrare intravenoasă, tratamentul cu
Levofloxacin Kabi poate fi continuat cu o formă farmaceutică cu administrare orală adecvată, după cum se consideră adecvat pentru fiecare pacient în parte. Datorită bioechivalenței dintre formele parenterală și orală, se pot utiliza aceleași doze.
Doze
Se pot face următoarele recomandări privind doza pentru Levofloxacin Kabi:
Doze pentru pacienții cu funcția renală normală (clearance-ul creatininei >50 ml/min)
| Indicație | Schema de tratament pentruadministrare zilnică (în funcție de severitate) | Durata totală a tratamentului 1(în funcție de severitate) |
| Pneumonie comunitară | 500 mg o dată sau de două ori pe zi | 7 - 14 zile |
| Pielonefrită acută | 500 mg o dată pe zi | 7 - 10 zile |
| Infecții ale tractului urinar complicate | 500 mg o dată pe zi | 7 - 14 zile |
| Prostatită bacteriană cronică | 500 mg o dată pe zi | 28 zile |
| Infecții complicate la nivelul pielii și țesuturilormoi | 500 mg o dată sau de două ori pe zi | 7 - 14 zile |
| Antrax respirator | 500 mg o dată pe zi | 8 săptămâni |
1
Durata tratamentului include tratamentul cu administrare intravenoasă plus tratamentul cu
administrare orală. Momentul trecerii de la tratamentul cu administrare intravenoasă la tratamentul cu administrare orală depinde de starea clinică, dar în mod normal este după 2 până la 4 zile.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală (clearance-ul creatininei ≤50 ml/min)
| Schema de tratament | |||
| 250 mg/24 ore | 500 mg/24 ore | 500 mg/12 ore | |
| Clearance-ul creatininei | prima doză: 250 mg | prima doză: 500 mg | prima doză: 500 mg |
| 50-20 ml/min | apoi: 125 mg/24 ore | apoi: 250 mg/24 ore | apoi: 250 mg/12 ore |
| 19-10 ml/min | apoi: 125 mg/48 ore | apoi: 125 mg/24 ore | apoi: 125 mg/12 ore |
| <10 ml/min(inclusiv hemodializă și DPCA)1 | apoi: 125 mg/48 ore | apoi: 125 mg/24 ore | apoi: 125 mg/24 ore |
1 Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală continuă ambulatorie
(DPCA).
Insuficiență hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o proporție
semnificativă și este excretată, în cea mai mare parte, pe cale renală.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepția cazului în care trebuie luată în considerare
funcția renală (vezi pct. 4.4 “Tendinită și ruptură de tendon” și “prelungirea intervalului QT”).
Copii și adolescenți
Levofloxacin Kabi este contraindicat la copii și adolescenți în perioada de creștere (vezi pct. 4.3). Mod de administrare
Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă trebuie administrat numai în perfuzie intravenoasă lentă; se administrează o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de cel puțin 30 de minute pentru Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă 250 mg sau de cel puțin 60 de minute pentru Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă 500 mg (vezi pct. 4.4).
Pentru incompatibilități vezi pct. 6.2, iar pentru compatibilitatea cu alte soluții perfuzabile vezi pct. 6.6.
Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă nu trebuie utilizată:
-
la pacienți cu hipersensibilitate la levofloxacină sau altă chinolonă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,
-
la pacienți cu epilepsie,
-
la pacienți cu antecedente de afecțiuni ale tendoanelor legate de administrarea de fluorochinolone,
-
la copii sau adolescenți în perioada de creștere,
-
în timpul sarcinii,
-
la femei care alăptează.
Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu levofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).
Disecție și anevrisme de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace
Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai ales la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).
De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc și după evaluarea altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă sau la pacienții cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție de aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care
determină predispoziție pentru apariția
-
atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv, precum sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Turner, boala Behcet,
hipertensiune arterială, poliartrită reumatoidă) sau, în plus,
-
anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau arterită cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,
-
regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu,
endocardită infecțioasă).
De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la
pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.
Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul apariției bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.
Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații
cardiace nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.
Pancreatită acută
La pacienții care iau levofloxacină se poate observa apariția pancreatitei acute. Pacienții trebuie să fie informați cu privire la simptomele caracteristice pancreatitei acute. Pacienții care prezintă greață, stare de rău, disconfort abdominal, durere abdominală acută sau vărsături trebuie să fie supuși unei evaluări medicale imediate. Dacă se suspectează pancreatita acută, tratamentul cu levofloxacină trebuie
întrerupt; dacă se confirmă, tratamentul cu levofloxacină nu trebuie reluat. Trebuie manifestată
prudență la pacienții cu antecedente de pancreatită (vezi pct. 4.8).
Afecțiuni ale sângelui
În timpul tratamentului cu levofloxacină poate apărea insuficiență medulară, inclusiv leucopenie,
neutropenie, pancitopenie, anemie hemolitică, trombocitopenie, anemie aplastică sau agranulocitoză (vezi pct. 4.8). Dacă se suspectează oricare dintre aceste afecțiuni ale sângelui, hemoleucograma trebuie monitorizată. În cazul unor rezultate anormale, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu levofloxacină.
Risc de rezistență
S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistență asociată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecțiilor diagnosticate sau suspectate cu SARM, cu excepția cazului în care rezultatele testelor de laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene recomandate în mod obișnuit pentru tratamentul infecțiilor SARM sunt considerate inadecvate).
Rezistența E. Coli la fluorochinolone - microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecțiile tractului urinar - este variabilă pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament sunt sfătuiți să ia în considerare prevalența locală a rezistenței E. Coli la fluorochinolone.
Antrax respirator
Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe date privind sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis și pe date experimentale obținute la animale, împreună cu date limitate obținute din utilizarea la om. Medicii curanți trebuie să citească documentele privind consensul național și/sau internațional referitor la tratamentul antraxului.
Durata administrării perfuziei
Trebuie respectată durata recomandată a perfuziei de cel puțin 30 minute pentru Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă 250 mg sau de cel puțin 60 minute pentru Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă 500 mg. Se cunoaște din cazul ofloxacinei că, în timpul administrării perfuziei, pot apărea tahicardia și o scădere temporară a tensiunii arteriale. În cazuri rare, ca o consecință a scăderii marcate a tensiunii arteriale, se poate instala colapsul circulator. Dacă se produce o scădere semnificativă a tensiunii arteriale în timpul perfuziei cu levofloxacină (izomerul levogir al ofloxacinei), perfuzia trebuie
întreruptă imediat.
Conținutul de sodiu
Acest medicament conține sodiu 177 mg sodiu per 50 ml, echivalent cu 8,85% din doza zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.
Tendinită și ruptură de tendon
Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții tratați cu doze zilnice de levofloxacină 1000 mg, la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea
concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu, umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu, prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.
Mioclonie
Au fost raportate cazuri de mioclonie la pacienții cărora li se administrează levofloxacină (vezi pct. 4.8). Riscul de mioclonie este crescut la pacienții vârstnici și la pacienții cu insuficiență renală dacă doza de levofloxacină nu este ajustată conform clearance-ului creatininei. Tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt imediat la prima apariție a miocloniei și trebuie inițiat tratamentul adecvat.
Infecție asociată cu Clostridium difficile
Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu Levofloxacin Kabi (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), în special dacă este severă, persistentă și/sau sanguinolentă, poate fi simptomul infecției asociate cu Clostridium difficile (Clostridium difficile-associated disease-CDAD). CDAD
poate varia în severitate de la ușoară până la punerea în pericol a vieții, forma sa cea mai severă fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important ca acest diagnostic să se ia în considerare la pacienții care dezvoltă diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină. În cazul în care este suspectată sau diagnosticată CDAD, administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat și trebuie inițiat fără întârziere tratamentul adecvat. Medicamentele care inhibă peristaltismul intestinal sunt contraindicate în această situație clinică.
Pacienți cu predispoziție la convulsii
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant și pot să declanșeze episoade convulsive. Levofloxacina este contraindicată la pacienții cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) și, similar altor chinolone, trebuie administrată cu mare precauție la pacienții cu predispoziție la episoade convulsive sau cu tratament asociat cu substanțe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În cazul apariției convulsiilor, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8).
Pacienți cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
Pacienții cu deficit latent sau manifest al activității glucozo-6-fosfat dehidrogenazei pot fi predispuși la reacții hemolitice, atunci când sunt tratați cu chinolone antibacteriene. Prin urmare, în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la acești pacienți, aceștia trebuie monitorizați pentru posibila apariție a hemolizei.
Pacienți cu insuficiență renală
Deoarece levofloxacina este excretată, în principal, pe cale renală, doza de Levofloxacin Kabi trebuie
ajustată la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.2).
Reacții de hipersensibilitate
Levofloxacina poate determina reacții de hipersensibilitate grave, care pot pune în pericol viața (de exemplu angioedem până la șoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie să întrerupă imediat tratamentul și să se adreseze medicului curant sau unui medic din departamentul de urgență, care va iniția măsurile de urgență adecvate.
Reacții adverse cutanate severe
La administrarea levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe (SCAR), incluzând necroliză epidermică toxică (TEN: cunoscută și sub numele de sindromul Lyell), sindrom Stevens Johnson (SJS) și reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), cu risc vital sau letală (vezi pct. 4.8). La momentul prescripției medicale, pacienții trebuie sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie monitorizați atent. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, TEN sau DRESS la utilizarea levofloxacinei, tratamentul cu levofloxacină nu trebuie reluat la acest pacient în orice moment.
Modificări ale glicemiei
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât și hiperglicemie, care apar mai frecvent la vârstnici, de obicei la pacienții cu diabet zaharat tratați concomitent cu un antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate
cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a
glicemiei (vezi pct. 4.8).
Tratamentul cu Levofloxacin Kabi trebuie întrerupt imediat dacă pacientul raportează modificări ale glicemiei și trebuie luat în considerare un tratament antibacterian alternativ, care să nu conțină medicamente din clasa fluorochinolonelor.
Prevenirea fotosensibilizării
La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienții să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu, lampă cu ultraviolete, solar), în timpul tratamentului și timp de 48 de ore după întreruperea tratamentului, pentru a preveni fotosensibilizarea.
Pacienți tratați cu antagoniști ai vitaminei K
Din cauza posibilității creșterii valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) și/sau apariției sângerărilor, la pacienții tratați cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarina), trebuie monitorizate testele de coagulare (vezi pct. 4.5).
Reacții psihotice
Au fost raportate reacții psihotice la pacienții cărora li se administrează chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au progresat până la idei suicidare și comportament de auto-vătămare, uneori numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă astfel de reacții, trebuie întreruptă administrarea levofloxacinei imediat ce apar primele semne sau simptome ale acestor reacții, iar pacienții trebuie instruiți să se adreseze medicului prescriptor pentru recomandări. Trebuie luat în considerare un tratament antibacterian alternativ care să nu conțină medicamente din clasa fluorochinolonelor și trebuie instituite măsuri adecvate. Se
recomandă precauție în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienți psihotici sau cu antecedente de afecțiuni psihice.
Prelungirea intervalului QT
Se recomandă precauție atunci când sunt utilizate fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, la pacienții cu factori de risc cunoscuți pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt, de exemplu:
-
sindrom de interval QT prelungit congenital;
-
utilizarea concomitentă de medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmice clasa IA și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);
-
dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie);
-
afecțiuni cardiace (de exemplu, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Pacienții vârstnici și femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin urmare, se recomandă precauție atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la aceste grupe de pacienți. (Vezi pct. 4.2 Vârstnici, 4.5, 4.8 și 4.9).
Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie
senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu levofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8)
Tulburări hepatobiliare
La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficiență hepatică letală, în special la pacienții cu afecțiuni preexistente severe, de exemplu, sepsis (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie sfătuiți să întrerupă tratamentul și să se adreseze medicului dacă apar semne și simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau
sensibilitatea abdominală.
Agravare a miasteniei gravis
Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acțiune blocantă neuromusculară și pot agrava
slăbiciunea musculară la pacienții cu miastenia gravis. Reacții adverse grave, raportate după punerea pe piață, inclusiv decese și necesitatea de susținere a funcției respiratorii, au fost asociate cu utilizarea fluorochinolonelor la pacienți cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienții cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.
Tulburări de vedere
În cazul afectării vederii sau al apariției oricăror reacții la nivelul ochilor, trebuie solicitat imediat consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 și 4.8).
Suprainfecții
Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea
microorganismelor rezistente. În cazul apariției suprainfecției în timpul tratamentului, trebuie aplicate
măsurile adecvate.
Influențarea rezultatelor testelor de laborator
La pacienții tratați cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals-pozitive. Poate fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de depistare a opioizilor.
Levofloxacina poate inhiba creșterea Mycobacterium tuberculosis și, prin urmare, poate determina rezultate fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.
Efectul altor medicamente asupra Levofloxacin Kabi
Teofilină, fenbufen sau antiinflamatoare nesteroidiene similare
Într-un studiu clinic, nu s-au evidențiat niciun fel de interacțiuni farmacocinetice între levofloxacină și teofilină. Cu toate acestea, poate apărea o scădere marcată a pragului convulsivant când chinolonele sunt administrate în asociere cu teofilină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant.
Concentrațiile plasmatice ale levofloxacinei au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezența fenbufenului, comparativ cu administrarea ca monoterapie.
Probenecid și cimetidină
Probenecidul și cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei. Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de către cimetidină (24%) și probenecid (34%). Reducerea clearance-ului renal este determinată de faptul că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreția tubulară renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este puțin probabil ca diferențele farmacocinetice semnificative statistic să fie relevante din punct de vedere clinic.
Este necesară o atenție deosebită atunci când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care influențează secreția tubulară renală, cum sunt probenecidul și cimetidina, în special la pacienții cu insuficiență renală.
Alte informații semnificative
Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost influențată într-o măsură relevantă clinic, atunci când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectele Levofloxacin Kabi asupra altor medicamente
Ciclosporină
Timpul de înjumătățire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% când a fost administrată
concomitent cu levofloxacina.
Antagoniști ai vitaminei K
La pacienții tratați cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină) au fost raportate creșteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) și/sau sângerări, care pot fi severe. Ca urmare, la pacienții tratați cu antagoniști ai vitaminei K, trebuie monitorizate testele de coagulare (vezi pct. 4.4).
Medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT
Levofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudență la pacienții tratați cu medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT (de exemplu, medicamente antiaritmice din clasele IA și III, medicamente antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4 Prelungirea intervalului QT).
Alte informații semnificative
Într-un studiu de farmacocinetică privind interacțiunile, levofloxacina nu a influențat farmacocinetica teofilinei (care este un substrat de referință pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu este un inhibitor al CYP1A2.
Sarcina
Datele provenite din utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).
Cu toate acestea, în absența datelor la om și din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creștere, Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă nu trebuie utilizat la gravide (vezi pct. 4.3 și 5.3).
Alăptarea
Levofloxacin Kabi este contraindicat la femeile care alăptează. Informațiile existente cu privire la excreția levofloxacinei în laptele uman sunt insuficiente; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în laptele uman. În absența datelor la om și din cauza faptului că datele experimentale
sugerează un risc de afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creștere, Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă nu trebuie utilizat la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 și 5.3).
Fertilitatea
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilității sau a funcției de reproducere la șobolani.
Anumite reacții adverse (de exemplu amețeli/ vertij, somnolență, tulburări de vedere) pot afecta capacitatea de concentrare și de reacție a pacientului și, de aceea, pot constitui un factor de risc în situațiile în care aceste abilități sunt esențiale (de exemplu, conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).
Informațiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studii clinice efectuate la peste 8300 pacienți și pe o vastă experiență după punerea pe piață.
Frecvențele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
| Clasificare pe aparate, sisteme și organe | Frecvente(≥1/100 și<1/10 ) | Mai puțin frecvente(≥1/1000 și <1/100) | Rare (≥1/10000 și<1/1000) | Frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) |
| Infecții și infestări | Infecții fungice, inclusiv infecții cu Candida Rezistență a microorganismului patogen | |||
| Tulburări hematologice și limfatice | Leucopenie Eozinofilie | Trombocitopenie Neutropenie | Insuficiență medulară,inclusiv anemieaplastică, pancitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică | |
| Tulburări ale sistemului imunitar | Angioedem Hipersensibilitate (vezi pct. 4.4) | Șoc anafilacticaȘoc anafilactoida (vezi pct. 4.4) | ||
| Tulburăriendocrine | Sindrom de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) | |||
| Tulburări metabolice și de nutriție | Anorexie | Hipoglicemie, în special la pacienții cu diabet zaharat, Comă hipoglicemică (vezi pct. 4.4) | Hiperglicemie (vezi pct. 4.4) | |
| Tulburăripsihice* | Insomnie | AnxietateStare confuzionalăNervozitate | Reacții psihotice (de exemplu, cu halucinații, paranoia)Depresie AgitațieVise anormale Coșmaruri Delir | Tulburări psihotice cu comportament de auto-vătămare, inclusiv ideație suicidară sau tentativă de suicid (vezi pct. 4.4)Manie |
| Tulburări ale sistemului nervos* | Cefalee Amețeli | Somnolență Tremor Disgeuzie | Convulsii (vezi pct. 4.3 și 4.4)Parestezii Tulburări ale memoriei | Neuropatie perifericăsenzitivă (vezi pct. 4.4) Neuropatie periferică senzitivo-motorie (vezi pct 4.4)Parosmie, inclusiv anosmie Diskinezie Tulburări extrapiramidale AgeuzieSincopăHipertensiuneintracraniană benignăMioclonie |
| Clasificare pe aparate, sisteme și organe | Frecvente(≥1/100 și<1/10 ) | Mai puțin frecvente(≥1/1000 și <1/100) | Rare (≥1/10000 și<1/1000) | Frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) |
| Tulburărioculare* | Tulburări de vedere, cum este vederea încețoșată (vezi pct. 4.4) | Pierdere tranzitorie a vederii (vezi pct. 4.4) | ||
| Tulburări acustice și vestibulare* | Vertij | Tinitus | Pierdere a auzului Afectare a auzului | |
| Tulburăricardiace** | Tahicardie Palpitații | Tahicardie ventriculară, care poate duce la stop cardiac.Aritmii ventriculare și torsada vârfurilor (raportată predominant la pacienții cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungire a intervalului QT observată peelectrocardiogramă(vezi pct. 4.4 și 4.9) | ||
| Tulburărivasculare** | Valabil doar pentru forma farmaceutică cu administrare intravenoasă: Flebită | Hipotensiunearterială | ||
| Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale | Dispnee | BronhospasmPneumonită alergică | ||
| Tulburări gastro-intestinale | Diaree Vărsături Greață | Dureri abdominale Dispepsie Flatulență Constipație | Diaree - hemoragică, care în cazuri foarte rare poate să indice oenterocolită, inclusiv colităpseudomembranoasă (vezi pct. 4.4) Pancreatită (vezi pct. 4.4) | |
| Tulburărihepatobiliare | Creștere a valorilor enzimelor hepatice (ALAT/ASAT,fosfatazăalcalină, GGT) | Creștere a bilirubinemiei | Icter și leziuni hepatice severe, inclusiv cazuri de insuficiență hepatică acută letală, în special la pacienții cu afecțiuni preexistente severe (vezi pct. 4.4)Hepatită |
| Clasificare pe aparate, sisteme și organe | Frecvente(≥1/100 și<1/10 ) | Mai puțin frecvente(≥1/1000 și <1/100) | Rare (≥1/10000 și<1/1000) | Frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) |
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanatb | Erupție cutanată tranzitorie PruritUrticarieHiperhidroză | Reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)(vezi pct. 4.4) Erupție fixă indusă medicamentos | Necroliză epidermică toxicăSindrom Stevens-JohnsonEritem polimorf Reacții de fotosensibilizare (vezi pct. 4.4)Vasculităleucocitoclastică StomatităHiperpigmentarea pielii | |
| Tulburări musculoscheletice și ale țesutului conjunctiv* | Artralgie Mialgie | Afecțiuni ale tendoanelor (vezi pct. 4.3 și 4.4), inclusiv tendinită (de exemplu, lanivelul tendonului lui Ahile)Slăbiciunemusculară, care poate avea o importanță deosebită la pacienții cu miastenia gravis (vezi pct. 4.4) | RabdomiolizăRuptură de tendon (de exemplu a tendonului lui Ahile) (vezi pct. 4.3 și 4.4)Ruptură de ligament Ruptură musculară Artrită | |
| Tulburări renale și ale căilor urinare | Creștere a creatininemiei | Insuficiență renală acută (de exemplu, din cauza nefritei interstițiale) | ||
| Tulburări generale și la nivelul locului de administrare* | Valabil doar pentru forma farmaceutică cu administrare intravenoasă: Reacție la nivelul locului de perfuzare (durere, eritem) | Astenie | Febră | Durere (inclusiv dureri de spate, toracice și la nivelul extremităților) |
a Reacțiile anafilactice și anafilactoide pot apărea, uneori, chiar și după prima doză.
b Reacțiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar și după prima doză.
* Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul
extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie și nevralgie, oboseală,
simptome psihiatrice (inclusiv tulburări de somn, anxietate, atacuri de panică, depresie și ideație
suicidară), afectare a memoriei și a capacității de concentrare și afectare a auzului, vederii, gustului și
mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).
** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).
Alte reacții adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:
-
crize de porfirie la pacienții cu porfirie
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice de farmacologie efectuate cu doze mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care sunt de așteptat după supradozajul acut cu Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă sunt cele de la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzie, amețeli, afectarea stării de conștiență și crize convulsive, prelungirea intervalului QT.
În experiența după punerea pe piață au fost observate efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională,
convulsii, mioclonie, halucinații și tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, din cauza posibilității de prelungire a intervalului QT. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală și DPCA, nu sunt eficiente pentru eliminarea levofloxacinei din organism. Nu există antidot specific.
Proprietăți farmacologice - LEVOFLOXACIN 5mg/ml
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12. Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor și este enantiomerul S(-) al substanței active racemice, ofloxacina.
Mecanism de acțiune
Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acționează la nivelul complexului ADN-girază și topoizomerazei IV.
Relația farmacocinetică/farmacodinamie
Gradul activității bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentrația plasmatică maximă (Cmax) sau aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC) și concentrația minimă inhibitorie (CMI).
Mecanism de rezistență
Rezistența la levofloxacină se dobândește printr-un proces treptat de apariție a unor mutații ale
situsului țintă de la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei și topoizomerazei IV. Alte mecanisme ale rezistenței, cum sunt reducerea permeabilității membranelor (frecventă la Pseudomonas aeruginosa) și mecanismele de eflux pot influența, de asemenea, sensibilitatea la levofloxacină.
Este observată o rezistență încrucișată între levofloxacină și alte fluorochinolone. Datorită mecanismului de acțiune, în general nu există rezistență încrucișată între levofloxacină și alte clase de medicamente antibacteriene.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele cu sensibilitate intermediară și pe cele cu sensibilitate intermediară de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).
Valori critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (versiunea 10.0, 2020-01-01):
| Microorganism patogen | Sensibil | Rezistent |
| Enterobacterales | ≤0,5 mg/l | >1 mg/l |
| Pseudomonas spp. | ≤0,001 mg/l | >1 mg/l |
| Acinetobacter spp. | ≤0,5 mg/l | >1 mg/l |
| Staphylococcus spp.S. aureusStafilococi coagulazo-negativi | ≤0,001 mg/l≤0,001 mg/l | >1 mg/l>1 mg/l |
| S. pneumoniae | ≤0,001 mg/l | >2 mg/l |
| Streptococcus A,B,C,G | ≤0,001 mg/l | >2 mg/l |
| H. influenzae | ≤0,06 mg/l | >0,06 mg/l |
| M. catarrhalis | ≤0,125 mg/l | >0,125 mg/l |
| H. pylori | ≤1 mg/l | >1 mg/l |
| A. sanguinicola and urinae1(doar ITU fără complicații) | ≤2 mg/l | >2 mg/l |
| K. kingae | ≤0,125 mg/l | >0,125 mg/l |
| Valori critice care nu depind de specie | ≤0,5 mg/l | >1 mg/l |
| 1 Sensibilitatea poate fi dedusă pe baza sensibilității la ciprofloxacină. | ||
Specii frecvent sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis
Staphylococcus aureus sensibil la meticilină
Staphylococcus saprophyticus Streptococi, grup C și G Streptococcus agalactiae Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes
Prevalența rezistenței poate varia în funcție de zona geografică și de timp pentru anumite specii, și este oportună existența unor informații privind rezistența locală, în special când trebuie tratate infecții severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalența locală a rezistenței este de așa natură încât utilitatea medicamentului, cel puțin în tratamentul câtorva tipuri de infecții, este discutabilă.
Specii pentru care rezistența dobândită poate reprezenta o problemă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină#
Staphylococcus spp. coagulazo-negativ
Bacterii aerobe Gram-negativ Acinetobacter baumannii Citrobacter freundii Enterobacter aerogenes Enterobacter agglomerans Enterobacter cloacae Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae Morganella morganii Proteus mirabilis Providencia stuartii Pseudomonas aeruginosa Serratia marcescens
Bacterii anaerobe
Bacteroides fragilis
Tulpini cu rezistență intrinsecă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium
Bacterii aerobe Gram-negativ Eikenella corrodens Haemophilus influenzae Haemophilus para-influenzae Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis Pasteurella multocida Proteus vulgaris Providencia rettgeri
Bacterii anaerobe
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae Chlamydophila psittaci Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
Mycoplasma pneumoniae Mycoplasma hominis Ureaplasma urealyticum
# S.aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să dețină rezistență asociată la fluorochinolone,
inclusiv la levofloxacină.
Absorbție
Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid și aproape complet, atingând concentrații plasmatice maxime în decurs de 1-2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99-100%.
Alimentele influențează în mică măsură absorbția levofloxacinei.
Condițiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după utilizarea unei scheme de
tratament cu administrare zilnică a 500 mg o dată sau de două ori pe zi.
Distribuție
Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporție de aproximativ 30-40 %.
Volumul mediu de distribuție al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea a 500 mg în doză unică și în doze repetate, ceea ce indică o distribuție largă în țesuturile organismului.
Pătrunderea în țesuturile și fluidele organismului:
S-a demonstrat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronșică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele alveolare, țesutul pulmonar, piele (lichidul vezicular), țesutul prostatic și în urină. Cu toate acestea, levofloxacina pătrunde în mică măsură în lichidul cefalorahidian.
Metabolizare
Levofloxacina este metabolizată într-o proporție foarte mică, metaboliții fiind demetil-levofloxacină și N-oxid-levofloxacină. Acești metaboliți reprezintă < 5% din doza administrată, excretată în urină.
Levofloxacina este stereochimic stabilă și nu prezintă fenomenul de inversie chirală. Eliminare
După administrarea orală și intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent (t½: 6-8 ore). Excreția se produce, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).
Valoarea medie a clearance-ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze
unice de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min.
Nu există diferențe majore de farmacocinetică a levofloxacinei între administrarea intravenoasă și cea orală, ceea ce sugerează că administrarea orală și cea intravenoasă sunt interschimbabile.
Liniaritate
Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg. Grupe speciale de pacienți
Pacienți cu insuficiență renală
Farmacocinetica levofloxacinei este influențată de insuficiența renală. Odată cu diminuarea funcției renale scad eliminarea și clearence-ul levofloxacinei, iar timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare crește, după cum este prezentat în tabelul de mai jos:
Farmacocinetica în insuficiența renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral
| Clcr [ml/min] | <20 | 20-49 | 50-80 |
| ClR [ml/min] | 13 | 26 | 57 |
| t1/2 [ore] | 35 | 27 | 9 |
Pacienți vârstnici
Nu există diferențe semnificative ale farmacocineticii levofloxacinei între subiecții tineri și cei vârstnici, cu excepția celor asociate diferențelor clearance-ului creatininei.
Diferențe legate de sex
Analize separate ale subiecților de sex masculin și feminin au arătat diferențe mici până la marginale ale farmacocineticii levofloxacinei, în funcție de sex. Nu există dovezi conform cărora aceste diferențe legate de sex să fie relevante clinic.
Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale privind toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea și toxicitatea asupra funcției de reproducere și dezvoltării.
Levofloxacina nu a avut niciun efect asupra fertilității sau a funcției de reproducere la șobolan, iar
singurul său efect asupra fetușilor a fost întârzierea maturizării, ca rezultat al toxicității materne.
Levofloxacina nu a indus mutații genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar in vitro, a indus aberații cromozomiale la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc. Aceste efecte pot fi atribuite inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburi de cromatide surori, sinteză neprogramată de ADN, teste de letalitate dominantă) nu au arătat niciun potențial genotoxic.
Studiile efectuate la șoarece au arătat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a demonstrat potențial genotoxic într-un test de fotomutagenitate și a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.
Similar celorlalte fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (formare de vezicule
și cavitație) la șobolan și câine. Aceste rezultate au fost mai evidente la animalele tinere.
Proprietăți farmaceutice - LEVOFLOXACIN 5mg/ml
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) Apă pentru preparate injectabile
Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă nu trebuie amestecat cu heparină sau soluții alcaline (de exemplu, bicarbonat de sodiu).
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
Soluția perfuzabilă în ambalaj comercial:
Flacon KabiPac a 50 ml și 100 ml: 3 ani Pungi freeflex a 50 ml: 18 luni
Pungi freeflex a 100 ml: 2 ani
Soluția diluată:
Nu este necesară diluarea înainte de administrare.
Stabilitatea chimică și fizică în uz a medicamentului diluat a fost demonstrată pentru 3 ore la temperatura de 25°C.
După prima deschidere:
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat (în decurs de 3 ore). Dacă nu este utilizat imediat (în decurs de 3 ore), durata și condițiile de păstrare în uz anterior administrării medicamentului reprezintă responsabilitatea utilizatorului, cu excepția situațiilor când reconstituirea/diluarea a avut loc în condiții controlate și validate.
În timpul perfuzării, nu este necesară protejarea de lumină.
Flacon KabiPac:
A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină. A nu se păstra la frigider sau congela.
Pungă freeflex:
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
A se păstra punga în cutie, pentru a fi protejată de lumină. A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului diluat, vezi pct. 6.3.
Flacon a 100 ml conținând 50 ml soluție perfuzabilă: flacon din polietilenă de joasă densitate (KabiPac) cu capacitatea de 100 ml, închis cu un capac care conține un disc din cauciuc.
Mărimi de ambalaj: 1, 10, 20 și 25 flacoane
Pungă a 100 ml conținând 50 ml soluție perfuzabilă: pungă din poliolefine freeflex cu capacitatea de 100 ml.
Mărimi de ambalaj: 10 și 20 pungi.
Flacon a 100 ml conținând 100 ml soluție perfuzabilă: flacon din polietilenă de joasă densitate (KabiPac) cu capacitatea de 100 ml, închis cu un capac care conține un disc din cauciuc.
Mărimi de ambalaj: 1, 10, 20 și 25 flacoane.
Pungă a 100 ml conținând 100 ml soluție perfuzabilă: pungă din poliolefine freeflex cu capacitatea de 100 ml.
Mărimi de ambalaj: 10 și 20 pungi.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
și alte instrucțiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Amestecarea cu alte soluții perfuzabile:
Levofloxacin Kabi soluție perfuzabilă este compatibil cu următoarele soluții perfuzabile:
-
glucoză 50 mg/ml (5%)
-
glucoză-Ringer 25 mg/ml (2,5%)
-
clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)
-
soluții de aminoacizi
Vezi pct. 6.2 pentru incompatibilități.