INDUCTOS 12mg KIT PT. IMPLANTARE
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - INDUCTOS 12mg
InductOs este indicat pentru artrodeza vertebrală lombară intersomatică pe nivel unic, ca alternativă la grefa osoasă autogenă, la pacienţii adulţi cu discopatie degenerativă care au urmat deja cel puţin 6 luni de tratament nechirurgical pentru această boală.
InductOs este indicat pentru tratamentul fracturilor acute de tibie la adulţi, ca adjuvant la măsurile standard de îngrijire reprezentate de reducerea fracturii deschise şi fixarea cu tijă intramedulară, fără alezarea canalului medular.
Vezi pct. 5.1.
InductOs trebuie să fie utilizat de un chirurg cu calificare corespunzătoare.
Doze
InductOs trebuie preparat respectând cu exactitate instrucţiunile de preparare (vezi pct. 6.6).
Doza adecvată este determinată de volumul matricei umezite necesar pentru indicaţia dorită.
În cazul în care pentru intervenția chirurgicală este necesară numai o parte a produsului, matricea umezită trebuie secționată la dimensiunea dorită, iar porțiunea neutilizată trebuie aruncată.
Tabel cu doze pentru InductOs ambalaj de 4 mg
| Matrice umezite InductOs(ambalaj de 4 mg) | Dimensiunile matricei umezite | Volumul matriceiumezite | Concentrațiamatricei umezite | Doza dediboterminăalfa |
| 1 matrice | 2,5 cm x 5 cm | 1,3 cm3 | 1,5 mg/cm3 | 2 mg |
| 2 matrice | 2 x (2,5 cm x5 cm) | 2,7 cm3 | 1,5 mg/cm3 | 4 mg |
Tabel cu doze pentru InductOs ambalaj de 12 mg
| Partea de matrice umezită InductOs (ambalaj de 12 mg) | Dimensiunile matricei umezite | Volumul matricei umezite | Concentrația matricei umezite | Doza de dibotermină alfa |
| 1/6 din matrice | 2,5 cm x 5 cm | 1,3 cm3 | 1,5 mg/cm3 | 2 mg |
| 1/3 din matrice | 2,5 cm x 10 cm | 2,7 cm3 | 1,5 mg/cm3 | 4 mg |
| 2/3 din matrice | 5 cm x 10 cm | 5,3 cm3 | 1,5 mg/cm3 | 8 mg |
| Întreaga matrice | 7,5 cm x 10 cm | 8 cm3 | 1,5 mg/cm3 | 12 mg |
Intervenţia chirurgicală de artrodeză lombară intersomatică
Volumul de InductOs necesar este determinat de spațiul discului intervertebral și de dimensiunea, forma și volumul intern al dispozitivului(elor) de artrodeză lombară intersomatică ce urmează a fi utilizate. Trebuie acordată atenție pentru a se evita comprimarea produsului sau supraumplerea volumului destinat formării de os nou (vezi pct. 4.4).
În mod obișnuit, se utilizează 4 mg (2,7 cm3 de matrice umezită) de InductOs în spațiul discului intervertebral. Doza maximă este limitată la 8 mg (5,3 cm3 de matrice umezită) de InductOs în spațiul discului intervertebral. InductOs se poziționează în cadrul dispozitivului(elor) de artrodeză lombară intersomatică sau în partea anterioară a spațiului discului intervertebral.
Intervenția chirurgicală pentru fracturi acute de tibie
Volumul de InductOs ce va fi implantat depinde de tipul anatomic al fracturii şi de posibilitatea de a închide plaga fără aglomerarea sau comprimarea excesivă a produsului. În general, tratarea unui focar de fractură solicită utilizarea conţinutului unui ambalaj. Doza maximă este limitată la 24 mg (2 matrice întregi din ambalajul de 12 mg).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea InductOs la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează prin implantare.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. Nerespectarea instrucțiunilor privind modul de administrare a InductOs poate compromite siguranța și eficacitatea acestuia.
Pentru manipularea InductOs trebuie utilizat forcepsul. Pe parcursul manipulării şi implantării
produsului, reduceți la minimum pierderea de lichid din matrice. Nu strângeţi.
Intervenţiile de artrodeză lombară intersomatică
InductOs nu trebuie utilizat singur în această indicaţie, ci împreună cu un dispozitiv/dispozitive de artrodeză lombară intersomatică (marcate CE). A fost demonstrată compatibilitatea cu titan, polieter-eter chetonă (PEEK) și alogrefa osoasă.
Se impun grijă şi prudenţă, pentru a preveni supraumplerea dispozitivului de artrodeză lombară intersomatică şi/sau a porțiunii anterioare a spaţiului discului intervertebral (vezi pct. 4.4).
Înainte de implantare
Ambalajul de 4 mg:
Matricea este tăiată în prealabil în 2 piese, fiecare având 2,5 x 5 cm.
Ambalajul de 12 mg:
Matricea se prezintă sub formă de o piesă de 7,5 cm x 10 cm. Matricea umezită trebuie tăiată în 6 piese egale (de aproximativ 2,5 x 5 cm) pentru a facilita selectarea dozei. Piesele selectate pot fi tăiate în continuare, după cum este necesar. Geometria concavă a dispozitivului de artrodeză lombară intersomatică trebuie umplută cu atenție, fără a strânge, cu volumul de InductOs care corespunde volumului intern al dispozitivului.
Implantarea
Conform practicii standard, materialul discului şi porţiunile cartilaginoase ale terminaţiilor nervoase motorii vertebrale trebuie îndepărtate, păstrând porţiunile corticale ale terminaţiilor nervoase motorii și trebuie efectuată hemostaza (vezi pct. 4.5).
Pentru instrucţiuni privind implantarea dispozitivului de artrodeză lombară intersomatică, consultaţi instrucțiunile de utilizare furnizate de fabricant.
InductOS nu trebuie implantat în partea posterioară a dispozitivului de artrodeză lombară intersomatică, unde este posibil accesul direct la canalul spinal și/sau la rădăcina(inile) nervoasă(e). Dacă este posibilă scurgerea în canalul spinal și în rădăcina nervoasă, trebuie recreată o barieră fizică între matrice și orice țesut nervos utilizând, de exemplu, os local sau alogrefă (vezi pct. 4.5).
După implantare
După implantarea InductOs şi a dispozitivului(elor) de artrodeză lombară intersomatică, interiorul spaţiului discului intervertebral nu trebuie irigat. În afara acestuia, câmpul chirurgical trebuie irigat după cum este necesar, iar orice pierdere de lichid din matricea umezită trebuie ștearsă imediat.
Dacă este necesar un drenaj chirurgical, tubul de dren trebuie plasat la distanţă de locul de implantare
sau, de preferat, într-un strat superficial faţă de locul de implantare.
Intervenţii chirurgicale pentru fracturile acute de tibie
Înainte de implantare
Înainte de implantarea InductOs, trebuie să fie realizate reducerea definitivă a fracturii, fixarea şi
hemostaza.
InductOs trebuie îndoit sau tăiat înainte de implantare, după cum este necesar.
Implantarea
Implantarea InductOs se realizează după efectuarea manevrelor standard de îngrijire a fracturii şi plăgii, mai exact la momentul închiderii ţesuturilor moi.
În măsura posibilului, suprafeţele accesibile ale fracturii (liniile de fractură şi defectele) trebuie să fie acoperite cu InductOs. InductOs trebuie plasat în aşa fel încât să acopere zona de fractură şi să realizeze un bun contact cu fragmentele majore, proximale şi distale. Nu este necesar să suprapuneţi conţinutul a mai multe kituri pentru a obţine efectul dorit.
InductOs poate fi plasat într-un spaţiu liber (puţin comprimat), împăturit, rulat sau înfăşurat, în funcţie de geometria fracturii. InductOs nu furnizează o stabilizare mecanică şi nu trebuie utilizat pentru a umple spaţiile în prezenţa forţelor de compresiune.
După implantare
După implantarea InductOs, nu irigaţi plaga.
Dacă este necesar un drenaj chirurgical, tubul de dren trebuie plasat la distanţă de locul de implantare
sau, de preferat, într-un strat superficial faţă de locul de implantare.
Pentru a obţine eficacitatea potenţială maximă, este important să realizați o acoperire completă cu ţesuturi moi a InductOs, după implantare.
InductOs este contraindicat la pacienţii cu:
-
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
-
Imaturitate scheletală
-
Orice boală malignă activă sau la pacienţii care urmează tratament pentru o boală malignă
-
O infecţie activă la locul intervenţiei
-
Sindrom de compartiment persistent sau reziduuri neurovasculare ale sindromului de compartiment
-
Fracturi patologice, cum sunt cele observate în boala Paget (fără a se limita la acestea) sau pe
oasele afectate de metastaze
Nerespectarea instrucţiunilor de preparare a medicamentului de la pct. 6.6 și a metodei de administrare
de la pct. 4.2 poate compromite siguranţa şi eficacitatea InductOs.
Intervenţii chirurgicale la nivelul coloanei cervicale
Siguranţa şi eficacitatea InductOs în intervenţiile chirurgicale la nivelul coloanei cervicale nu au fost stabilite şi InductOs nu trebuie utilizat în această condiţie. La pacienţii care au suferit intervenţii chirurgicale la nivelul coloanei cervicale s-au raportat edeme localizate, asociate cu utilizarea InducOs. Edemele au avut debut tardiv şi au apărut de regulă în prima săptămână după intervenţia chirurgicală. În unele cazuri, edemele au fost destul de severe pentru a duce la compromiterea căilor aeriene.
Afecțiuni maligne
InductOs nu trebuie utilizat la pacienţi cu antecedente sau suspiciune clinică de tumori maligne la
nivelul locului de aplicare (vezi pct. 4.3).
Osificarea heterotopică
Utilizarea InductOs poate cauza osificare heterotopică la locul implantării și/sau în ţesuturile înconjurătoare, ceea ce poate duce la complicaţii.
Resorbţie osoasă crescută
InductOs poate cauza resorbţia iniţială a ţesutului osos trabecular înconjurător, așa cum este evidențiat prin radiotransparență. De aceea, în absenţa datelor clinice adecvate, produsul nu trebuie utilizat pentru aplicarea directă pe ţesutul osos trabecular în condiţiile în care resorbţia osoasă tranzitorie ar putea crea un risc de fragilitate osoasă (vezi pct. 4.8).
Formarea de colecţii lichidiene
În asociere cu utilizarea InductOs s-a raportat formarea de colecţii lichidiene (pseudochist, edem localizat, revărsat la locul implantului), uneori încapsulate, care au dus în unele cazuri la compresiuni nervoase şi la durere. Dacă simptomele persistă, poate fi necesară intervenţia clinică (aspiraţie şi/sau rezecție chirurgicală) (vezi pct. 4.8).
Răspunsul imun
S-a constatat că atât dibotermina alfa cât şi colagenul de tip I bovin declanşează răspunsuri imune la pacienţi.
Anticorpii anti-dibotermină alfa: În studiile referitoare la artrodeza vertebrală, 1,3% dintre pacienţii
care au primit InductOs au dezvoltat anticorpi anti-dibotermină alfa, faţă de 0,8% în cazul pacienţilor
trataţi prin efectuare de grefă osoasă autogenă. În studiile referitoare la fracturile de oase lungi, 6,3% dintre pacienţii care au primit dibotermină alfa cu matrice de colagen de tip I bovin au dezvoltat anticorpi anti-dibotermină alfa, faţă de 1,3% în cazul pacienţilor din grupul de control. Toți pacienții testați pentru prezența anticorpilor neutralizanți anti-proteină 2 morfogenă au prezentat rezultate negative.
Anticorpi anti-colagen de tip I bovin: În studiile referitoare la artrodeza vertebrală, 13,5% dintre pacienţii care au primit InductOs au dezvoltat anticorpi împotriva colagenului de tip I bovin, faţă de 14,3% în cazul pacienţilor trataţi prin efectuare de grefă osoasă autogenă. În studiile referitoare la fracturile de oase lungi, 13,0% dintre pacienţii care au primit dibotermină alfa cu matrice de colagen de tip I bovin au dezvoltat anticorpi împotriva colagenului de tip I bovin, faţă de 5,3% în cazul pacienţilor din grupul de control. Niciunul dintre pacienții cu titruri pozitive la colagenul de tip I bovin nu a dezvoltat anticorpi cu reactivitate încrucișată împotriva colagenului uman de tip I.
Cu toate că în cadrul studiilor clinice nu a putut fi observată nicio asociere cu evoluţia clinică sau cu reacţiile adverse, nu poate fi exclusă posibilitatea dezvoltării de anticorpi neutralizanţi sau a apariţiei reacţiilor de tip hipersensibilizare. În cazurile în care este suspicionată o reacţie adversă cu substrat imunologic, trebuie evaluată posibilitatea apariţiei unui răspuns imunologic la medicament. În cazul pacienţilor care au primit în trecut colagen injectabil este necesară o analiză atentă a riscurilor şi beneficiilor (vezi pct. 4.3). În cazul în care nu există nicio experiență anterioară, utilizarea repetată a InductOs nu este recomandată.
Grupe speciale de pacienţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea utilizării InductOs la pacienţii cunoscuţi cu boli autoimune. Aceste boli autoimune includ artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia, sindromul Sjögren şi dermatomiozita/polimiozita.
Siguranţa şi eficacitatea utilizării InductOs la pacienţii cu boli osoase de tip metabolic nu au fost demonstrate.
Nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică, renală sau cardiacă.
La toate aceste grupe speciale de pacienţi, medicului i se recomandă să evalueze cu atenţie beneficiile şi riscurile pentru pacientul respectiv înainte de a utiliza InductOs. Se recomandă o monitorizare atentă a pacientului pentru identificarea oricăror reacţii adverse şi a succesului tratamentului.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doza maximă (două ambalaje de 12 mg), adică practic „nu conţine sodiu”.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare, specifice artrodezei vertebrale lombare
intersomatice
Nu a fost stabilit gradul de siguranţă şi eficacitate în cazul utilizării InductOs în următoarele condiţii:
-
utilizare cu dispozitive de artrodeză intersomatică fabricate din alte materiale decât titaniu,
PEEK sau os
-
în locaţii de implantare, altele decât coloana vertebrală lombară
-
în cadrul unor tehnici chirurgicale, altele decât artrodeza lombară intersomatică
În scopul evitării efectelor farmacologice exagerate ale InductOs, se impun grijă și prudență pentru a împiedica supraumplerea dispozitivului de fuziune lombară intersomatică și/sau a părții anterioare a spațiului discului intervertebral.
Osificare heterotopică
Formarea osului în afara spațiului discului intervertebral trebuie evitată deoarece poate avea un impact nociv asupra structurilor neurovasculare locale.
În cadrul studiilor clinice în care discopatia degenerativă a fost tratată printr-o procedură de fuziune lombară intersomatică posterioară cu dibotermină alfa, la examenul prin TC a fost observată formarea de os în direcție posterioară. În unele cazuri, acest lucru poate duce la compresie nervoasă, ceea ce poate face necesară o intervenție chirurgicală (vezi pct. 4.8). Ca măsură de precauție, trebuie recreată o barieră fizică între matrice și orice țesut nervos (vezi pct. 4.2).
Dislocarea dispozitivului
După utilizarea InductOs în intervențiile de artrodeză vertebrală, poate apărea dislocarea dispozitivului, care poate necesita revizie chirurgicală (vezi pct. 4.8).
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare, specifice fracturilor acute de tibie
InductOs este destinat utilizării la pacienţi ce îndeplinesc următoarele condiţii:
-
o reducere adecvată a fracturii şi o stabilizare corespunzătoare, care să asigure stabilitatea mecanică
-
un status neurovascular adecvat (de exemplu, absenţa sindromului de compartiment, risc scăzut de amputaţie)
-
hemostază adecvată (și anume, asigurarea unui loc de implantare relativ uscat)
-
absenţa reparaţiei defectelor unor segmente de mari dimensiuni ale oaselor lungi, în care poate să apară un grad semnificativ de compresiune a ţesuturilor moi.
Amplasarea implantului la locul fracturii se va face numai în condiţii de vizibilitate adecvată şi cu o deosebită precauţie (vezi pct. 4.2).
Informaţiile referitoare la eficacitate în tratamentul fracturilor de tibie sunt disponibile numai din studiile clinice controlate în care fracturile tibiale deschise au fost tratate prin utilizarea fixării cu tije intramedulare (vezi pct. 5.1 ). În cadrul unui studiu clinic în care canalul medular a fost alezat până la corticală, s-a constatat o incidenţă crescută a infecţiilor în grupul tratat cu InductOs faţă de grupul de control, căruia i s-a administrat tratament standard (vezi pct. 4.8). Nu se recomandă utilizarea InductOs în tratamentul fracturilor deschise de tibie prin stabilizare cu tijă, cu alezarea canalului medular.
InductOs nu realizează o stabilizare mecanică şi nu trebuie utilizat pentru a umple un spaţiu în prezenţa forţelor de compresiune. Procedurile de abordare a fracturilor de oase lungi şi a ţesuturilor moi trebuie să se bazeze pe practicile standard, care includ măsuri de control al infecţiilor.
Trasabilitate
Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului
medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.
Întrucât dibotermina alfa este o proteină şi nu a fost identificată în circulaţia generală, este improbabilă
participarea acesteia la interacţiuni farmacocinetice de tipul medicament-medicament.
În studiile referitoare la fracturile acute de tibie, numărul pacienților cărora li s-au administrat concomitent InductOs și AINS timp de 14 zile consecutive și care au prezentat reacții adverse ușoare sau moderate legate de vindecarea plăgii (de exemplu, drenajul plăgii) a fost mai mare decât în cazul pacienţilor care au primit numai InductOs, fără AINS. Cu toate că evoluţia clinică a pacienţilor nu a fost afectată, existenţa unei interacţiuni între AINS şi InductOs nu poate fi exclusă.
Informaţiile obţinute din studiile clinice pe cazurile de fracturi acute de tibie au indicat faptul că utilizarea InductOs la pacienţii care primesc glucocorticoizi nu a fost asociată cu nici o reacţie adversă evidentă. În studiile non-clinice, administrarea concomitentă de glucocorticoizi a încetinit procesul de
reparaţie osoasă (măsurat ca procent din modificările constatate faţă de grupul de control), dar efectele
InductOs nu au fost influenţate.
În cadrul unui studiu in vitro, s-a demonstrat că dibotermina alfa se leagă de agenți hemostatici sau adezivi pe bază de fibrină. Utilizarea acestor produse în proximitatea InductOs nu este recomandată, deoarece acest lucru poate duce la formarea de os la locul implantului agenților hemostatici sau adezivilor pe bază de fibrină (vezi pct. 4.2).
Sarcina
Datele privind utilizarea diboterminei alfa la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Datorită riscurilor necunoscute pentru făt asociate potenţialei dezvoltări de anticorpi neutralizanţi
împotriva diboterminei alfa, InductOs nu este recomandat în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode contraceptive (vezi pct. 4.4).
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă dibotermina alfa/metaboliții acesteia se excretă în laptele uman. Având în vedere tipul de produs, nu se anticipează expunerea sistemică a sugarului, totuși nu se poate exclude un risc pentru nou-născut/sugar.
Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a se abține de la tratamentul cu InductOs având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
În studiile non-clinice, nu a fost detectat niciun impact asupra fertilităţii. Nu sunt disponibile date clinice, riscul potenţial pentru om este necunoscut.
InductOs nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Rezumatul profilului de siguranţă
Reacţiile adverse cele mai frecvente pentru InductOs au fost evenimentele radiculopatice în cazul artrodezei lombare intersomatice și infecţia localizată în cazul intervențiilor chirurgicale în fractura acută de tibie. Reacţia adversă cea mai severă este edemul postchirurgical localizat la nivelul coloanei cervicale. Incidenţa reacţiilor adverse la InductOs nu a fost afectată de sex, vârstă sau rasă.
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
În cadrul studiilor clinice s-a utilizat InductOs la mai mult de 1700 pacienţi . În cadrul studiilor privind fracturile de oase lungi, s-a utilizat InductOs la peste 500 pacienţi. În cadrul studiilor privind artrodeza lombară intersomatică, s-a utilizat InductOs la peste 600 pacienţi. Ceilalți pacienţi au participat la studii în care s-a utilizat InductOs pentru indicaţii neaprobate în prezent în UE. Aceste date se completează cu informaţiile provenite din utilizarea InductOs la populaţia generală.
Frecvenţa reacţiilor adverse la pacienţii expuşi tratamentului cu InductOs este prezentată în tabelul de mai jos. Frecvenţele se definesc ca: foarte frecvente (≥ 1/10) sau frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10). Nu au fost observate reacţii mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000) sau foarte rare (< 1/10000).
Frecvenţele reacţiilor adverse identificate în cadrul utilizării după punerea pe piaţă a InductOs sunt necunoscute, deoarece aceste reacţii au fost raportate la o categorie cu număr incert de pacienţi.
| Aparate, sisteme şiorgane | Frecvenţe | ||
| Foarte frecvente | Frecvente | Cu frecvenţă necunoscută | |
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | Dislocarea dispozitivului1* Colecție lichidiană2 | ||
| Tulburări musculo-scheletice şi ţesutului conjunctiv | Osificare heterotopică1,3* | Osteoliză* Resorbţie osoasă crescută* | |
| Tulburări alesistemului nervos | Evenimente radiculopatice1,4 | ||
| Infecţii şi infestări | Infecţie localizată5* | ||
1 Observată la utilizarea în artrodeza lombară intersomatică
2 Colecția lichidiană include edem localizat, pseudochist și revărsat lichidian la locul implantului.
3 Osificarea heterotopică include exostoză, osificare extrascheletică, calcificare heterotopică
postoperatorie, formare crescută de țesut osos și calcificare la locul implantului.
4 Evenimentele radiculopatice includ radiculită, radiculopatie lombară, durere radiculară, radiculită lombosacrală, radiculopatie și sciatică.
5 Observată la utilizarea în fracturi acute de tibie
* Informaţii suplimentare sunt prezentate mai jos Descrierea reacţiilor adverse selectate
Formarea de os nou și remodelare osoasă
Remodelarea osoasă apare ca parte a mecanismului de acţiune farmacologică a diboterminei alfa (vezi pct. 5.1). În cadrul acestui proces, apar atât resorbţia, cât şi formarea osoasă. În unele situaţii, o exacerbare a acestor procese poate conduce la complicaţii cum este compresia nervoasă (cauzată de formarea osului sau de calcifierea heterotopică) sau dislocarea dispozitivului (asociată cu resorbţia osoasă sau cu osteoliza).
În cadrul studiilor clinice de urmărire cu durata de doi ani, referitoare la artrodeza lombară intersomatică în care s-a utilizat o abordare posterioară, osificarea heterotopică observată pe radiografii a apărut mai frecvent la pacienții tratați cu InductOs în comparație cu autogrefa (vezi pct. 4.4). Această caracteristică radiografică poate fi asociată sau nu cu simptome.
Colecţii lichidiene
Datorită activităţii angiogene a InductOs, pot apărea colecţiile lichidiene (pseudochisturi, edem localizat, revărsat lichidian la locul implantului), uneori încapsulate, ducând în unele cazuri la compresie şi/sau durere.
Edemul localizat a fost mai frecvent în situaţiile în care InductOs a fost utilizat pentru artrodeza coloanei cervicale. Edemul a avut un debut întârziat şi, în unele cazuri, a fost suficient de sever pentru a compromite integritatea căilor aeriene (vezi pct. 4.4).
Infecţie localizată
Infecţia localizată specifică membrului fracturat a apărut foarte frecvent (> 1/10) la pacienţii din cadrul
unui studiu clinic în care canalul intramedular a fost alezat până la corticală. S-a constatat o incidenţă
crescută a infecţiilor în grupul tratat cu InductOs comparativ cu grupul de control, căruia i s-a administrat tratament standard (19% comparativ cu 9%; vezi pct. 4.4). În cazul utilizării fără alezarea canalului intramedular, ratele estimate de incidenţă a infecţiei au fost similare între grupurile de tratament din cadrul unui studiu (21% comparativ cu 23%).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.
În caz de supradozaj (și anume, atunci când se administrează unui pacient o concentrație sau o cantitate de dibotermină alfa superioară celei recomandate), se impune tratament de susținere a funcțiilor vitale.
Utilizarea InductOs la pacienţii la care s-a intervenit chirurgical pe coloana vertebrală, în concentraţii mai mici sau similare celor pentru artrodeza lombară somatică a fost asociată cu raportări de edem localizat, suficient de sever pentru a duce la insuficiență respiratorie (vezi pct. 4.4).
Proprietăți farmacologice - INDUCTOS 12mg
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tratamentul bolilor osoase, Proteine morfogenetice osoase; codul ATC: M05BC01
Dibotermina alfa este o proteină osteoinductivă care are ca acţiune inducerea formării de ţesut osos nou la locul de implantare. Dibotermina alfa se leagă pe receptorii de pe suprafaţa celulelor mezenchimale şi provoacă diferenţierea acestora în celule formatoare de ţesut cartilaginos sau osos. Celulele diferenţiate formează ţesut osos trabecular pe măsură ce matricea se degradează, în acelaşi timp devenind evident fenomenul de vascularizare. Procesul de formare a ţesutului osos progresează de la exteriorul implantului către centru, până când întregul implant cu InductOs este înlocuit de ţesut osos trabecular.
Plasarea InductOs în interiorul osului trabecular conduce la resorbţia tranzitorie a ţesutului osos din jurul implantului, urmată de înlocuirea acestuia cu un ţesut osos nou, mai dens. Remodelarea ţesutului osos înconjurător are loc în mod concordant cu forţele biomecanice care acţionează asupra acestuia.
Capacitatea InductOs de a susţine procesul de remodelare osoasă ar putea fi responsabilă pentru integrarea biologică şi biomecanică a noului ţesut osos, a cărui formare a fost indusă de către InductOs, cu ţesutul osos înconjurător. Evaluarea radiografică, biomecanică şi histologică a osului nou format indică faptul că acesta funcţionează din punct de vedere biologic şi biomecanic la fel ca osul nativ. În plus, studiile non-clinice au indicat faptul că, în caz de fractură, ţesutul osos indus prin acţiunea InductOs se repară într-un mod absolut similar cu osul nativ.
Studiile non-clinice au sugerat faptul că procesul de formare osoasă iniţiat de către InductOs este un proces autolimitativ, ce conduce la formarea unui volum bine definit de ţesut osos. Această autolimitare se datorează, cel mai probabil, pierderii de dibotermină alfa de la locul implantului, precum şi prezenţei inhibitorilor de BMP în ţesuturile înconjurătoare. În plus, câteva studii non-clinice au indicat existenţa unui mecanism de feedback negativ la nivel molecular care limitează formarea de ţesut osos indusă de BMP.
Probele histologice provenite din studii la animale la care s-a efectuat artrodeza lombară intersomatică prin intervenții chirurgicale în direcție anterioară sau posterioară au demonstrat că administrarea
diboterminei alfa în asociere cu dispozitive intersomatice pe bază de titaniu, PEEK sau alogrefă a fost biocompatibilă și a determinat în mod constant rate crescute de artrodeză independent de modalitatea efectuării intervenției chirurgicale sau de materialul dispozitivului, iar țesutul fibros a fost mai puțin evident comparativ cu autogrefa.
Studiile de farmacologie clinică demonstrează faptul că matricea în sine nu este osteoinductivă şi că ea nu mai este prezentă în biopsiile prelevate la 16 săptămâni după implantare.
Date farmacodinamice specifice pentru studiile referitoare la artrodeza vertebrală lombară intersomatică
Eficacitatea şi siguranţa utilizării InductOs au fost demonstrate în cadrul unui studiu randomizat, controlat, multicentric, de non-inferioritate, pe 279 de pacienţi cu vârste cuprinse între 19 şi 78 de ani cărora li s-a efectuat artrodeză vertebrală lombară anterioară prin abord deschis. Pacienţii au urmat tratament nechirurgical timp de cel puţin şase luni înainte de intervenţia de artrodeză vertebrală lombară anterioară cu InductOs. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se implanta un dispozitiv de artrodeză intersomatică din titan umplut fie cu InductOs, fie cu grefă osoasă autogenă prelevată din creasta iliacă.
La 24 de luni după operaţie, InductOs a demonstrat o situaţie de non-inferioritate susţinută statistic faţă de grefa osoasă autogenă, cu o rată de succes a artrodezei, determinată prin mijloace radiologice, de 94,4% pentru InductOs faţă de 88,9% (IÎ95% bilateral pentru diferenţa: -1,53, 12,46) pentru grefa osoasă autogenă. Pentru durere şi invaliditate (scorul Oswestry), rata de succes a fost de 72,9% în grupul la care s-a administrat InductOs faţă de 72,5% în grupul la care s-a utilizat grefa osoasă autogenă (IÎ95% bilateral pentru diferenţa: –11,2, 12,0).
O meta-analiză post-hoc a 6 studii clinice controlate cu date provenite de la pacienți tratați cu InductOs sau grefă osoasă autogenă administrată prin intermediul unor dispozitive de artrodeză intersomatică marcată CE sau cu distanțiatoare de alogrefă osoasă și diferite modalități de intervenție chirurgicală a arătat că, la 24 de luni după intervenție, InductOs a fost asociat cu o rată mai mare de succes a artrodezei comparativ cu grefa osoasă autogenă (85%, 177 din 209 pacienți), cu un raport al probabilităților de 3,26 (IÎ95%: 1,172, 9,075; p = 0,024). Diferența absolută estimată în ceea ce privește rata de succes al artrodezei între InductOs și grefa osoasă autogenă a fost de 11,7% (IÎ95%: 0,8%, 22,5%; p = 0,035).
În cadrul unei analize cumulate a datelor privind siguranța, provenite de la 8 studii clinice la 24 luni după intervenția chirurgicală, frevența pacienților cu pseudartroză a fost de aproximativ 2 ori mai mică în urma tratamentului cu InductOs (4,8%, 22 din 456 pacienți) comparativ cu grefa osoasă autogenă (12,7%, 31 din 244 pacienți).
Date farmacodinamice specifice pentru studiile referitoare la fracturile acute de tibie
Eficacitatea InductOs a fost demonstrată în cadrul unui studiu multinaţional, randomizat, controlat, simplu-orb, cu 450 de pacienţi (vârste cuprinse între 18 şi 87 de ani; 81% de sex masculin) cu fracturi deschise de diafiză tibială, ce necesitau abordare chirurgicală. Pacienţiilor li s-au efectuat (într-un raport de 1:1:1) proceduri standard (grupul de control) constând în fixarea unei tije intramedulare (IM) şi abordul de rutină al ţesuturilor moi, proceduri standard plus InductOs 0,75 mg/ml, sau proceduri standard plus InductOs 1,5 mg/ml. Pacienţii au fost urmăriţi timp de 12 luni după închiderea ţesuturilor moi.
În studiul pivot referitor la fracturile acute de tibie, utilizarea InductOs a crescut probabilitatea de vindecare a fracturii; pacienţii trataţi cu InductOs 1,5 mg/ml au prezentat o reducere cu 44% a riscului de eşec terapeutic (intervenţie secundară pentru a determina vindecarea fracturii), faţă de pacienţii din grupul abordat standard (RR = 0,56; 95% I C= 0,40 până la 0,78). Aceste rezultate au fost coroborate în mod independent şi în regim orb faţă de tratament de către un comitet de radiologi. Numărul de intervenţii secundare şi ulterioare a fost redus semnificativ în cazul pacienţilor care au primit
InductOs, în special în ceea ce priveşte intervenţiile invazive cum sunt grefa osoasă şi schimbarea tijelor (p=0,0326).
Proporţia pacienţilor vindecaţi după tratamentul cu InductOs 1,5 mg/ml a fost semnificativ mai mare la toate vizitele postoperatorii, între săptămânile 10 şi 12, sugerând o accelerare a procesului de vindecare a fracturii.
InductOs 1,5 mg/ml a fost semnificativ mai eficient (în comparaţie cu procedura standard) atât la
pacienţii fumători cât şi la cei nefumători.
Severitatea fracturilor: Tratamentul cu InductOs 1,5 mg/ml a fost în mod semnificativ mai eficient pentru toate tipurile de fracturi, inclusiv fracturile Gustilo IIIB severe (o reducere a riscului de intervenţii secundare de 52%, faţă de pacienţii care au beneficiat de abordare standard).
Proporţia pacienţilor cu plăgi ale ţesuturilor moi vindecate a fost semnificativ mai mare, la vizita de la 6 săptămâni după încheierea tratamentului, în grupul tratat cu InductOs 1,5 mg/ml faţă de grupul care a beneficiat de abordare standard (83% faţă de 65%; p=0,0010). Proporţia pacienţilor cu deteriorare a materialului de fixare (îndoire sau rupere a şuruburilor de fixare) a fost semnificativ mai mică în grupul tratat cu InductOs 1,5 mg/ml faţă de grupul care a beneficiat de abordare standard (11% faţă de 22%; p=0,0174).
InductOs este activ la locul de implantare. În cadrul a două studii exploratorii, au fost recoltate pre- şi postoperator mostre de ser de la câţiva pacienţi cu fracturi de oase lungi. Dibotermina alfa nu a fost detectată în ser.
În studiile pe animale (şobolani), cu utilizarea InductOs ce conţinea dibotermină alfa marcată radioactiv, timpul mediu de remanenţă la locul de implantare a fost de 4-8 zile. Nivelurile maximale de dibotermină alfa circulantă (0,1% din doza implantată) au fost observate în intervalul de 6 ore după implantare. În cazul injectării intravenoase, timpul de înjumătăţire final pentru dibotermina alfa a fost de 16 minute la şobolani şi de 6,7 minute la maimuţele cynomolgus. Aceste date conduc la concluzia că, la locul de implantare, dibotermina alfa este eliberată încet din matrice şi apoi este epurată rapid după preluarea în circulaţie.
Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind siguranța, toxicitatea acută şi după doze repetate și genotoxicitatea.
În cadrul studiilor de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolani, în care dibotermina alfa a fost administrată intravenos pentru a maximiza gradul de expunere sistemică, au fost observate creşterea greutăţii fetale şi creşterea osificării fetale, neputând fi exclusă prezenţa unui efect legat de tratament. Nu este cunoscută relevanţa clinică a acestor efecte.
Anticorpii anti-dibotermină au fost investigaţi la femele gestante de iepure, în urma hiperimunizării cu dibotermină alfa pentru a induce în mod experimental anticorpi anti-dibotermină alfa. La unii fetuşi cu greutate corporală scăzută au fost constatate scăderi ale osificării oaselor frontale şi parietale (4 fetuşi din 151), efect considerat, în general, reversibil, iar efectele legate de anticorpi nu au putut fi excluse. Nu au existat alte afectări ale morfologiei fetale externe, viscerale sau scheletale.
Dibotermina alfa a demonstrat efecte variabile asupra liniilor celulare tumorale umane, în condiţii in vitro. Datele in vitro disponibile cu privire la liniile celulare tumorale umane nu sugerează un potenţial de stimulare a creşterii tumorale sau metastazelor. În monoterapie, InductOs nu a fost testat în ceea ce privește carcinogenitatea in vivo (vezi şi pct. 4.3).
InductOs a fost studiat pe un model canin de implantare spinală. InductOs a fost implantat direct pe dura mater expusă după laminectomie. Deşi a fost observată îngustarea găurii intervertebrale şi stenoza, nu s-au constatat mineralizarea durei mater, stenoza de coloană vertebrală sau deficite neurologice în urma aplicării InductOs. Semnificaţia clinică a acestor date la om nu este cunoscută.
Proprietăți farmaceutice - INDUCTOS 12mg
Pulbere Zahăr Glicină
Acid glutamic Clorură de sodiu Polisorbat 80 Hidroxid de sodiu
Solvent
Apă pentru preparate injectabile
Matrice
Colagen de tip I bovin
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul
6.6.
A nu se păstra la temperaturi peste 30˚C. A nu se congela.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Ambalajul de InductOs 4 mg conține:
-
Pulbere într-un flacon (10 ml, sticlă de tip I), prevăzut cu dop (din cauciuc brombutil).
-
Solvent într-un flacon (10 ml, sticlă de tip I), prevăzut cu dop (din cauciuc brombutil).
-
Două matrice (2,5 cm x 5 cm) într-un ambalaj tip blister (din clorură de polivinil (PVC)).
-
Două seringi (5 ml, din polipropilenă).
-
Două ace (oţel inoxidabil).
Ambalajul de InductOs 12 mg conține:
-
Pulbere într-un flacon (20 ml, sticlă de tip I), prevăzut cu dop (din cauciuc brombutil).
-
Solvent într-un flacon (10 ml, sticlă de tip I), prevăzut cu dop (din cauciuc brombutil).
-
O matrice (7,5 cm x 10 cm) într-un ambalaj tip blister (din clorură de polivinil (PVC)).
-
Două seringi (10 ml, din polipropilenă).
-
Două ace (oţel inoxidabil).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
şi alte instrucţiuni de manipulare
Prepararea InductOs se realizează chiar înainte de utilizare. Dibotermina alfa trebuie utilizată numai după reconstituirea cu solventul şi matricea care sunt furnizate împreună cu aceasta în ambalajul InductOs.
După preparare, InductOs conţine dibotermină alfa la o concentraţie de 1,5 mg/ml.
InductOs nu trebuie utilizat la concentraţii mai mari de 1,5 mg/ml (vezi pct. 4.9). Prepararea produsului
Pentru a preveni supraîncărcarea matricei, este important să reconstituiţi dibotermina alfa şi să umeziţi
toată matricea, după cum este descris mai jos.
Ambalajul de 4 mg:
În zona nesterilă
-
Utilizând o tehnică sterilă, puneţi în zona sterilă o seringă, un ac şi matricea în ambalajul său
interior.
-
Dezinfectaţi dopurile flacoanelor ce conţin dibotermină alfa şi solvent.
-
Utilizând seringa şi acul rămase din ambalaj, reconstituiţi flaconul de dibotermină alfa cu 3,2 ml de solvent. Injectaţi încet solventul în flaconul ce conţine dibotermina alfa în stare liofilizată. Rotiţi încet flaconul, pentru a facilita procesul de reconstituire. Nu agitaţi. După utilizare, aruncaţi seringa şi acul.
3,2 ml
solvent
-
Dezinfectaţi dopul flaconului ce conţine dibotermină alfa reconstituită.
În zona sterilă
-
Detaşaţi ambalajul interior al matricelor şi lăsaţi matricele în tăviţele acestora.
-
Utilizând o tehnică aseptică de transfer, precum şi seringa şi acul menţionate la punctul 1, retrageţi 2,8 ml de soluţie reconstituită de dibotermină alfa din flaconul din zona nesterilă, menţinând flaconul în poziţie verticală şi cu susul în jos, pentru a facilita retragerea.
-
Lăsând matricea în tăviţa ei, distribuiţi în mod UNIFORM 1,4 ml soluţie de dibotermină alfa pe
fiecare dintre cele două matrice de 2,5 x 5 cm, urmând modelul prezentat în figura de mai jos.
1,4 ml
1,4 ml
-
Aşteptaţi MINIM 15 minute înainte de a utiliza produsul InductOs preparat. Produsul trebuie utilizat în decurs de 2 ore după preparare.
Ambalajul de 12 mg:
În zona nesterilă
-
Utilizând o tehnică sterilă, puneţi în zona sterilă o seringă, un ac şi matricea în ambalajul său
interior.
-
Dezinfectaţi dopurile flacoanelor ce conţin dibotermină alfa şi solvent.
-
Utilizând seringa şi acul rămase din ambalaj, reconstituiţi flaconul de dibotermină alfa cu 8,4 ml de solvent. Injectaţi încet solventul în flaconul ce conţine dibotermina alfa în stare liofilizată. Rotiţi încet flaconul, pentru a facilita procesul de reconstituire. Nu agitaţi. După utilizare, aruncaţi seringa şi acul.
-
Dezinfectaţi dopul flaconului ce conţine dibotermină alfa reconstituită.
În zona sterilă
-
Detaşaţi ambalajul interior al matricei şi lăsaţi matricea în tăviţa sa.
-
Utilizând o tehnică aseptică de transfer, precum şi seringa şi acul menţionate la punctul 1, retrageţi 8 ml de soluţie reconstituită de dibotermină alfa din flaconul din zona nesterilă, menţinând flaconul în poziţie verticală şi cu susul în jos, pentru a facilita retragerea.
-
Lăsând matricea în tăviţa ei, distribuiţi în mod UNIFORM soluţia de dibotermină alfa pe
matrice, urmând modelul prezentat în figura de mai jos.
-
Aşteptaţi MINIM 15 minute înainte de a utiliza produsul InductOs preparat. Produsul trebuie utilizat în decurs de 2 ore după preparare.
Orice medicament sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.