YONISTIB 50 mg COMPR. FILM.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - YONISTIB 50mg
Tratamentul neoplasmului de prostată avansat în asociere cu terapia cu analogi ai hormonului de eliberare a hormonului luteinizant (LHRH) sau castrarea chirurgicală.
Bărbaţi adulţi, inclusiv bărbaţi în vârstă: un comprimat filmat (50 mg) pe zi, în timpul sau în afara meselor.
Calea de administrare: orală.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.
Tratamentul cu bicalutamidă trebuie început cu cel puţin 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu un analog al LHRH sau concomitent cu castrarea chirurgicală.
Copii şi adolescenţi
YONISTIB 50 mg nu este indicat la copii şi adolescenţi.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei. Nu există experienţă privind utilizarea bicalutamidei la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu este necesară ajustarea dozei. Se poate produce acumularea medicamentului la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (vezi pct. 4.4).
-
Hipersensibilitate la bicalutamidă sau la oricare dintre excipienţi;
-
Administrarea împreună cu terfenadină, astemizol sau cisapridă (vezi pct. 4.5);
-
Femei, copii şi adolescenţi.
Bicalutamida este metabolizată în cantitate mare în ficat. Rezultatele studiilor sugerează că eliminarea sa poate fi mai lentă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi aceasta poate determina acumularea crescută a bicalutamidei. Din acest motiv, bicalutamida trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă.
Modificări severe ale funcţiei hepatice au fost observate rar în cazul utilizării de YONISTIB 50 mg (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu bicalutamidă trebuie întrerupt în cazul modificărilor grave.
Datorită posibilităţii apariţiei de modificări ale funcţiei hepatice, trebuie luată în considerare testarea periodică a funcţiei hepatice. Este de aşteptat ca majoritatea modificărilor să apară în primele 6 luni de la începerea tratamentului cu bicalutamidă.
Deoarece nu există studii cu privire la administrarea de bicalutamidă la pacienţii cu insuficienţă renală
severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), bicalutamida trebuie utilizată cu prudenţă în cazul acestor pacienţi.
În cazul pacienţilor cu boli de inimă se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei cardiace.
YONISTIB 50 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie a glucozei-galactozei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Studiile in vitro au arătat că enantiomerul R al bicalutamidei este un inhibitor al CYP 3A4 cu efecte inhibitoare mai slabe asupra activităţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.
Deşi studiile in vitro au indicat posibilitatea ca bicalutamida să inhibe izoenzima 3A4, un anumit număr de studii clinice au arătat că pentru majoritatea medicamentelor metabolizate de către citocromul P 450, gradul acestei inhibări este probabil nesemnificativ clinic.
Cu toate acestea, pentru medicamentele cu indice terapeutic îngust metabolizate de ficat, inhibarea CYP 3A4 determinată de bicalutamidă poate fi relevantă. Din acest motiv, este contraindicată administrarea concomitentă a terfenadinei, astemizolului şi cisapridei.
Este necesară prudenţă la administrarea concomitentă cu bicalutamidă a unor medicamente cum sunt ciclosporina şi blocantele canalelor de calciu. Este posibil să fie necesară reducerea dozelor pentru aceste medicamente, mai ales dacă există dovezi ale creşterii unor reacţii adverse. În cazul ciclosporinei, se
recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice şi a stării clinice a pacientului în perioada
următoare începerii sau întreruperii tratamentului cu bicalutamidă.
Este necesară prudenţă în cazul administrării bicalutamidei la pacienţii deja trataţi cu medicamente care inhibă procesele oxidative din ficat, de exemplu cimetidină şi ketoconazol. Aceste medicamente pot determina concentraţii crescute de bicalutamidă în plasmă, care, teoretic, pot duce la o amplificare a
reacţiilor adverse.
Studiile in vitro au arătat că bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de pe locul de legare de proteinele plasmatice. Din acest motiv se recomandă să se monitorizeze cu atenţie timpul de protrombină dacă pacienţii care încep tratamentul cu bicalutamidă erau deja sub tratament cu anticoagulante cumarinice.
Nu este cazul, deoarece acest medicament nu este utilizat de femei. Fertilitate
În studiile la animale s-a observat scăderea reversibilă a fertilităţii la masculi (vezi pct. 5.3). La bărbaţi, trebuie luată în considerare o perioadă de subfertilitate sau infertilitate.
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, s-a observat că medicamentul poate determina ocazional ameţeli sau somnolenţă (vezi pct. 4.8). Pacienţii afectaţi trebuie să fie precauţi.
Acţiunea farmacologică a bicalutamidei creşte riscul pentru anumite reacţii adverse. Acestea includ
următoarele:
| Aparate, sisteme şi organe | Foarte frecvente(≥1/10) | Frecvente(≥1/100 şi<1/10) | Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi<1/100) | Rare(≥1/10,000 şi<1/100) | Foarte rare(<1/1000) şi cu frecvenţănecunoscută (care nu poate fi estimată dindatele disponibile) |
| Tulburărigenerale şi la | Bufeuri | Astenie |
| nivelul locului de administrare | |||||
| Tulburări aleaparatului genital şi sânului | Ginecomastie, sensibilitate mamară.Pot fi reduse prin practicareaconcomitentă a castrării.Majoritateapacienţilor trataţi cu bicalutamidă în monoterapie au prezentat ginecomastieşi/sau dureri ale sânilor. În timpul studiilor, aceste simptome au fost considerate severe la până la 5%dintre pacienţi. La încetarea tratamentului, ginecomastiapoate să nu se remită spontan, mai ales dacătratamentul a fost prelungit. | ||||
| Afecţiunicutanate şi ale ţesutuluisubcutanat | Prurit | Xerodermie | |||
| Tulburărigastro-intestinale | Diaree, greaţă | Vărsături | |||
| Tulburărihepatobiliare | Modificări ale funcţiei hepatice(concentraţii serice mari ale transaminazel or, bilirubinemiei, colestază şiicter), | Insuficienţahepatică a apărutrareori lapacienţii trataţi cu bicalutamidă dar nu s-a stabilit cu certitudine o relaţie de cauzalitate.Trebuie luată înconsiderare |
| hepatomegalie. Aceste modificări sunt rareori severe şi, de regulă, au fost tranzitorii, dispărând sauameliorându-se în timpul continuării tratamentuluisau ca urmare a încetării lui (a se vedeasecţiunea4.4). | testareaperiodică afuncţiei hepatice(vezi pct. 4.4). | |||||
| Tulburări respiratorii, toracice saumediastinale | Boală pulmonară interstiţială | |||||
| Tulburări renale şi alecăilor urinare | Hematurie | |||||
| Tulburări ale sistemului imunitar | Reacţii de hipersensibilit ate, inclusivangioedem şiurticarie | |||||
| Tulburăripsihice | Depresie | |||||
| Suplimentar, în timpul studiilor clinice s-au raportat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu bicalutamidă asociată sau nu cu analog LHRH: | ||||||
| Aparate, sistemeşi organe | Foarte frecvente(≥1/10) | Frecvente(≥1/100 şi<1/10) | Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi<1/100) | Rare(≥1/10,000 şi<1/100) | Foarte rare(<1/1000) şi cu frecvenţănecunoscută (care nu poate fi estimată dindatele disponibile) | |
| Tulburări ale aparatului genital şi sânului | Libidou scăzut, disfuncţieerectilă, impotenţă | |||||
| Tulburări | Edem, dureri | Dureri | ||||
| generale şi la nivelul locului de administrare | generalizate, dureri pelvine, frisoane | abdominale, dureri toracice, cefalee,dureri de spate, durericervicale | |||
| Afecţiunicutanate şi ale ţesutului subcutanat | Erupţie cutanatătranzitorie,transpiraţie, hirsutism | Alopecie | |||
| Tulburări gastro-intestinale | Constipaţie | Xerostomie,dispepsie, flatulenţă | |||
| Tulburări alesistemului nervos | Ameţeli, insomnie | Somnolenţă | |||
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | Creştere în greutate, diabet zaharat | Anorexie, hiperglicemie, scădere îngreutate | |||
| Tulburărihematologice şilimfatice | Anemie | Trombocitopenie | |||
| Tulburări renale şi ale căilorurinare | Nicturie | ||||
| Tulburări respiratorii, toracice şimediastinale | Dispnee | ||||
| Tulburăricardiace | Insuficienţăcardiacă, angină, tulburări ale conducerii impulsului inclusiv prelungirea intervalului QT şi PR, aritmie şi modificărinespecifice ale ECG |
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/ risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată direct la
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj. Deoarece bicalutamida este un compus anilidic, există
posibilitatea teoretică a dezvoltării methemoglobinemiei. Methemoglobinemia a fost observată la animale după supradozaj. În consecinţă, un pacient cu intoxicaţie acută poate fi cianotic. Nu există un antidot
specific; tratamentul trebuie să fie simptomatic. Este improbabil ca dializa să fie utilă, deoarece bicalutamida se leagă în procent mare de proteinele plasmatice şi nu se regăseşte nemodificată în urină. Se recomandă măsuri generale de susţinere, incluzând monitorizarea frecventă a semnelor vitale.
Proprietăți farmacologice - YONISTIB 50mg
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti hormonali şi substanţe înrudite, antiandrogeni, codul ATC: L02BB03.
Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian fără altă activitate endocrină. Se leagă de receptorii androgenici, fără a inhiba expresia genică şi astfel inhibă stimularea androgenică. Această inhibare determină regresia tumorilor de prostată. Clinic, întreruperea tratamentului cu bicalutamidă poate determina apariţia sindromului de întrerupere a antiandogenilor la o parte din pacienţi.
Bicalutamida este un amestec racemic a cărui activitate antiandrogenică este datorată aproape exclusiv enantiomerului R.
Bicalutamida este bine absorbită în cazul administrării pe cale orală. Nu există dovezi ale unui efect clinic
relevant al alimentelor asupra biodisponibilităţii.
Enantiomerul S este rapid eliminat faţă de enantiomerul R, acesta din urmă având un timp de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare de aproximativ o săptămână.
Ca urmare a administrării îndelungate a bicalutamidei, valorile concentraţiei plasmatice maxime de enantiomer R sunt de aproximativ 10 ori mai mari decât cele măsurate după administrarea unei doze unice de 50 mg de bicalutamidă.
O schemă de dozaj cu 150 mg bicalutamidă pe zi va determina o concentraţie în platou de enantiomer R de 22 micrograme/ml şi, ca urmare a timpului său îndelungat de înjumătăţire plasmatică, starea de echilibru este atinsă după aproximativ o lună de tratament.
Farmacocinetica enantiomerului R nu este afectată de vârstă, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Există dovezi potrivit cărora, la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, eliminarea enantiomerului R din plasmă este mai lentă.
Bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (amestecul racemic 96%, enantiomerul R
> 99%) şi este metabolizată extensiv (prin oxidare şi glucuronoconjugare): metaboliţii săi sunt eliminaţi prin rinichi şi bilă în proporţii aproximativ egale.
Într-un studiu clinic, valoarea medie a concentraţiei de enantiomer R în lichidul seminal al bărbaţilor
cărora le-a fost administrată bicalutamidă 150 mg a fost de 4,9 micrograme/ml. Cantitatea de bicalutamidă potenţial ajunsă în sistemul sangvin al partenerei în timpul actului sexual este mică şi echivalentă cu aproximativ 0,3 micrograme/kg. Această cantitate este sub pragul care ar putea determina modificări la urmaşii animalelor de laborator.
Date preclinice de siguranţă
Bicalutamida este un antagonist al receptorilor hormonilor androgeni potent şi pur animalele de laborator şi la om. Principala acţiune farmacologică secundară este inducţia la nivel hepatic a oxidazelor cu funcţii mixte dependente de citocromul P 450. Modificările la nivelul organelor ţintă la animale sunt clar legate de acţiunea farmacologică principală şi secundară a bicalutamidei. Acestea includ involuţia ţesuturilor dependente de androgeni; adenoame cu celule foliculare tiroidiane, hiperplazii şi neoplazii sau cancer
hepatic şi ale celulelor Leyidig, ale diferenţierii sexuale la urmaşii de sex masculin, afectarea reversibilă a fertilităţii la masculi. Această inducţie enzimatică observată la animale nu s-a regăsit şi la subiecţii umani. Niciuna dintre reacţiile adverse observate în studiile la animale nu se consideră a avea o relevanţă pentru tratamentul pacienţilor cu neoplasm de prostată avansat.
Atrofia tubilor seminiferi este un efect de clasă al antiandrogenilor şi s-a observat la toate speciile studiate. Într-un studiu cu durata de 12 luni privind toxicitatea după doze repetate efectuat la şobolani, s-a observat reversibiliatea totală a atrofiei testiculare după 24 de săptămâni, deşi reversibilitatea funcţională a fost
evidenţiată în studiile asupra funcţiei de reproducere la 7 săptămâni după o perioadă de administrare de 11
săptămâni. La om trebuie luată în considerare o perioadă de subfertilitate sau infertilitate.
Studiile de genotoxicitate nu au evidenţiat niciun potenţial mutagen pentru bicalutamidă.
Proprietăți farmaceutice - YONISTIB 50mg
Nucleu
Lactoză monohidrat Povidonă K-25
Amidonglicolat de sodiu tip A Stearat de magneziu
Film
Opadry OY-S-9622 format din:
Hipromeloză 5 cp (E 464) Dioxid de titan (E 171) Propilenglicol
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE ÎN PIAŢĂ
NEOLA PHARMA S.R.L.
Strada Biharia, nr. 67-77
Corp F, Camerele 9 - 18, Etaj 1
Sector 1, Bucureşti, România
NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE ÎN PIAŢĂ
12156/2019/01-02
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNOIREA AUTORIZĂRII
Data ultimei reînnoiri a autorizației-Iunie 2019