SULFAT DE PROTAMINA LEO PHARMA 1400 UI ANTI-HEPARINA/ml SOL INJ./PERF.

Sulfatul de protamină poate fi utilizat

• în tratamentul supradozajului sau al hemoragiei în timpul tratamentului cu heparină sau cu heparină cu greutate moleculară mică (HGMM)

• pentru a contracara efectele anticoagulante ale heparinei sau ale HGMM înainte de intervenția chirurgicală de urgență

• pentru a anula efectele anticoagulante ale heparinei în procedurile de bypass cardiopulmonar.

Doze

Sulfatul de protamină se administrează sub formă de injecție intravenoasă lentă pe o perioadă de aproximativ 10 minute sau sub formă de perfuzie intravenoasă constantă, lentă. Cea mai mare injecție unică (injectare în bolus) nu trebuie să depășească 5 ml (7000 UI anti-heparină/50 mg sulfat de protamină). Ideal, doza ar trebui să fie determinată de analize de coagulare a sângelui. Timpul de tromboplastină parțială activată (APTT), timpul de coagulare activată (ACT), analiza anti Xa și de neutralizare a protaminei la patul pacientului sunt

adecvate în acest scop. Testele de coagulare sunt de obicei efectuate la 5 până la 15 minute de la

administrarea sulfatului de protamină. Pot fi necesare doze suplimentare deoarece sulfatul de protamină este

eliminat din sânge mai rapid decât heparina și în special HGMM. Absorbția prelungită după administrarea subcutanată de heparină sau HGMM poate indica, de asemenea, că trebuie administrate doze repetate.

Neutralizarea heparinei:

(ID eDoc LEO: 00213283 v 3.0) 1

1 ml de sulfat de protamină LEO Pharma (10 mg de sulfat de protamină) va neutraliza aproximativ 1400 UI de heparină. Deoarece heparina are un timp de înjumătățire relativ scurt atunci când este administrată intravenos (30 de minute - 2 ore), doza de sulfat de protamină trebuie ajustată în funcție de timpul scurs de la întreruperea administrării intravenoase de heparină. Doza de sulfat de protamină în raport cu cantitatea de

heparină administrată trebuie redusă dacă au trecut mai mult de 15 minute de la oprirea injectării intravenoase de heparină.

Neutralizarea heparinei cu greutate moleculară mică (HGMM):

Se recomandă de obicei o doză de 1 ml de sulfat de protamină LEO Pharma (10 mg sulfat de protamină) la HGMM 1000 UI anti-factor Xa. Sulfatul de protamină neutralizează diferite HGMM într-o măsură diferită. Prin urmare, pentru fiecare HGMM, trebuie consultate ghidurile producătorului în caz de supradozaj (vezi pct. 5.1).

Sulfatul de protamină este capabil să neutralizeze doar parțial activitatea anti-factor Xa produsă de HGMM, iar neutralizarea nu va fi mai eficientă dacă se administrează doze mai mari de sulfat de protamină decât cele recomandate.

Riscul de nefinalizare a neutralizării cu o singură injecție de sulfat de protamină există în cazul neutralizării HGMM administrate subcutanat. Faza de absorbție de la locul injectării va duce apoi la introducerea

suplimentară de HGMM în circulație (așa-numitul efect de „acțiune prelungită”). În aceste cazuri, pot fi

necesare administrări repetate de sulfat de protamină sau poate fi utilizată o perfuzie intravenoasă continuă, lentă. De asemenea, trebuie avut în vedere timpul de înjumătățire al HGMM atunci când se estimează doza de sulfat de protamină necesară în raport cu timpul care a trecut de la ultima doză de HGMM.

Proceduri de bypass cardiopulmonar:

Se recomandă ca dozele de sulfat de protamină să fie determinate de analize de coagulare a sângelui. Timpul de tromboplastină parțială activată (APTT), timpul de coagulare activată (ACT), analiza anti Xa și de neutralizare a protaminei la patul pacientului sunt adecvate în acest scop. Testele de coagulare sunt de obicei efectuate la 5 până la 15 minute de la administrarea sulfatului de protamină. În general, se administrează

intravenos o doză de 0,1 ml până la 0,2 ml (1-2 mg) de Sulfat de protamină LEO Pharma pentru fiecare

100 de unități de heparină administrate.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea sulfatului de protamină la copiii sub 18 ani nu au fost stabilite, vezi pct. 4.8

Pacienți cu insuficiență renală și hepatică

Nu sunt disponibile informații cu privire la utilizarea sulfatului de protamină la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică.

Pacienți vârstnici

Nu sunt disponibile informații cu privire la utilizarea sulfatului de protamină la vârstnici.

Modul de administrare

Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Administrarea de sulfat de protamină poate provoca reacții anafilactice și, prin urmare, ar trebui să fie disponibile unități pentru resuscitare și terapia șocului.

Administrarea de sulfat de protamină, în special atunci când este administrată prea rapid, poate provoca

hipotensiune arterială severă.

Factori de risc pentru hipersensibilitate (inclusiv reacții anafilactice) la sulfatul de protamină:

• Alergie la pește

• Tratament anterior cu insulină protamină, sulfat de protamină sau clorură de protamină

• Infertilitate la bărbați

• Antecedente medicale de vasectomie (de exemplu, sterilizare)

Prin urmare, dacă sulfatul de protamină este administrat ca măsură de salvare a vieții unui pacient cu oricare dintre aceste afecțiuni, pacientul trebuie tratat sub supraveghere mai atentă.

Doza excesivă de sulfat de protamină sau atunci când este administrată în absența heparinei sau a HGMM poate induce un timp prelungit de coagulare, deoarece sulfatul de protamină în sine are activitate

anticoagulantă.

Efectul anticoagulant de rebound al heparinei/HGMM cu hemoragie a fost raportat ocazional, în ciuda

neutralizării inițiale adecvate a heparinei de către sulfatul de protamină.

Acest lucru apare mai frecvent în cazul circulației extra-corporale în chirurgia cardiovasculară, în interval de 30 de minute până la 18 ore de la administrarea sulfatului de protamină. Această sângerare de rebound răspunde la doze suplimentare de sulfat de protamină.

Sângerarea de rebound poate apărea și atunci când sulfatul de protamină este utilizat pentru a anula efectele heparinei subcutanate sau HGMM, reflectând eliberarea continuă de heparină sau HGMM din locurile de injectare subcutanată care acționează ca depozite.

Pacienții care suferă proceduri prelungite care implică doze repetate de sulfat de protamină trebuie să fie supuși unei monitorizări atente a parametrilor de coagulare, de exemplu timpul de coagulare activată (ACT) și, deoarece trombocitopenia datorată circulației extra-corporale poate fi agravată de sulfatul de protamină, trebuie monitorizat numărul de trombocite.

În cazul supradozajului cu heparină, în absența unei hemoragii vizibile, trebuie luată în considerare serios dacă trebuie utilizat sulfat de protamină și trebuie luat în considerare raportul risc/beneficiu pentru fiecare pacient. Timpul de înjumătățire relativ scurt pentru heparină (mai ales dacă este administrat intravenos) și riscul potențial de administrare a sulfatului de protamină trebuie luate în considerare în evaluare.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) sodiu la 5 ml, adică practic este „fără sodiu”.

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile în afară de studii cu heparină și HGMM.

Sarcina

Datele provenite din utilizarea sulfatului de protamină la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale sunt insuficiente pentru evidențierea efectelor toxice asupra funcției de reproducere.

Sulfatul de protamină nu este recomandat în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii impune cu strictețe tratamentul cu sulfat de protamină.

Alăptarea

Nu se știe dacă sulfatul de protamină este excretat în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru sugari.

Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu sulfat de protamină.

Fertilitate

Nu există studii clinice sau non-clinice cu sulfat de protamină privind fertilitatea.

Sulfatul de protamină nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce

vehicule sau de a folosi utilaje.

Frecvența reacțiilor adverse nu este cunoscută deoarece aceasta nu poate fi estimată din datele disponibile. Cele mai grave reacții adverse raportate sunt hipotensiunea arterială, hipertensiunea pulmonară și reacțiile

anafilactice.

Reacțiile adverse sunt sunt prezentate conform clasificării MedDRA System Organ Class. În cadrul fiecarei

grupări în funcţie de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări gastro-intestinale

Vărsături

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacție anafilactică (inclusiv șoc anafilactic, chiar fatal)

Hipersensibilitate

Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv

Dureri de spate

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

Hipertensiune pulmonară

Tulburări vasculare

Hipotensiune arterială (inclusiv scăderea tensiunii arteriale)*

Hemoragie*Unele dintre evenimentele hipotensive raportate pot avea un fond anafilactic

Descrieri ale reacțiilor adverse selectate

Hipersensibilitate, inclusiv reacții alergice mediate imun (vezi pct. 4.4 pentru factorii de risc potențiali).

Au fost observate simptome precum urticaria sau alte erupții cutanate, vasodilatație periferică, dispnee sau

angioedem, iar reacțiile mai severe includ bronhospasm, hipotensiune arterială asociată cu tulburări cardiace și circulatorii, pierderea conștienței și crampe. După administrarea de protamină a fost observat șoc anafilactic fatal.

Hipotensiune arterială prelungită asociată cu bradicardie, cianoză, stupoare, sincopă, pierderea conștienței sau asistolă cardiacă tranzitorie.

Administrarea prea rapidă poate provoca hipotensiune arterială (tranzitorie sau severă) sau bradicardie și poate crește riscul de reacție anafilactică.

Copii și adolescenți

Profilul de siguranță observat este similar la copii și adulți.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Efectul clinic al supradozajului:

Supradozajul poate provoca hemoragie, deoarece sulfatul de protamină în sine are un ușor efect anticoagulant. Mai mult, la voluntarii cu doze foarte mari de sulfat de protamină (800 mg/70 kg) au fost observate semne tipice de eliberare de histamină în mod dependent de doză precum: mâncărime,

vasodilatație periferică, oboseală, stare generală de rău, greață/vărsături, cefalee, hiperventilație și creșterea

temperaturii.

Tratamentul supradozajului:

În caz de hemoragie din cauza supradozajului cu sulfat de protamină, trebuie întreruptă administrarea produsului. Pentru a determina că sulfatul de protamină contribuie la sângerare, sunt utilizate în mod obișnuit în acest context testul de titrare a heparinei cu sulfat de protamină și determinarea timpului de trombină în

plasmă. Pentru hemoragii severe, poate fi necesară și transfuzia de sânge integral sau plasmă proaspăt

congelată sau alte intervenții. Pacienții hipotensivi pot necesita lichide intravenoase suplimentare, oxigen, adrenalină, dobutamină sau dopamină.