CARBAMAZEPINA: RCP, Compoziţie, Preț

CARBAMAZEPINA ARENA 200 mg COMPR.

protocolul terapeutic nu contine capitolul "medici prescriptori"

 - CARBAMAZEPINA 200mg

Medicamente eliberate cu prescriptie medicala care se retine de catre farmacie, dar se poate reinnoi (prescriptia medicala poate fi folosita timp de sase luni din momentul eliberarii)

<!DOCTYPE html>
<html>
<head>
<meta name="generator" content="HTML Tidy for HTML5 for Linux version 5.6.0">
<title></title>
</head>
<body><p>CONTINUARE PRESCRIERE MEDIC FAMILIE: protocolul terapeutic nu contine capitolul "medici prescriptori"</p>
<h1>PROTOCOL DE TRATAMENT ÎN DUREREA NEUROPATĂ</h1>
<p>Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 22, cod (N025G): DUREREA NEUROPATĂ</p>
<p>Tratamentul durerii neuropate este unul complex care asociază atât tratament medicamentos cât şi non-medicamentos.</p>
<p>În funcţie de etiologia durerii neuropate, se pot utiliza mai multe clase de medicamente după cum urmează:</p>
<ol>
<li>
<h2>Polineuropatia dureroasă (cea ai frecvent cauză fiind polineuropatia diabetică):</h2>
<ol>
<li>
<p>Medicamentele cu dovezi de eficacitate sunt reprezentate de antidepresivele triciclice, duloxetinum, venlafaxinum, gabapentinum, pregabalinum, derivaţi opioizi puternici şi tramadolu (clasa I, nivel A de evidenţe)</p>
</li>
<li>
<p>Medicaţia trebuie iniţiată cu doze mici crescătoare şi ajustată în funcţie de toleranţa/comorbidităţile pacientului şi de eficacitatea clinică a tratamentului</p>
<ul id="l3">
<li>
<h2>De primă intenţie se recomandă antidepresive triciclice sau anticonvulsivante de tipul gabapentinum/pregabalinum (nivel A de evidenţe)</h2>
</li>
<li>
<h2>Duloxetinum şi venlafaxinum sunt recomandate ca linia a doua de tratament dar sunt</h2>
<h2>preferate în cazul pacienţilor cu afecţiuni cardiace</h2>
</li>
<li>
<h2>Derivaţii opioizi puternici şi lamotrigina sunt indicaţi ca medicaţie de linia a doua/a treia (nivel B)</h2>
</li>
</ul>
</li>
<li>
<p>În cazul polineuropatiei din infecţia HIV, nu există dovezi cu privire la eficacitatea vreunui tratament</p>
</li>
</ol>
</li>
<li>
<h2>Nevralgia postherpetică:</h2>
<ol>
<li>
<p>Medicaţie de linia 1 (nivel A de evidenţe)</p>
<ul id="l5">
<li>
<h2>Antidepresive triciclice</h2>
</li>
<li>
<h2>Pregabalinum</h2>
</li>
<li>
<h2>Gabapentinum</h2>
</li>
<li>
<h2>Lidocaina topic</h2>
</li>
</ul>
</li>
<li>
<p>Medicaţie de linia a 2-a:</p>
<p>-<span class="h2">Opioizi puternici</span></p>
</li>
</ol>
</li>
<li>
<h2>Nevralgia idiopatică de trigemen:</h2>
<ol>
<li>
<p>Medicaţie de linia 1:</p>
<p>-<span class="h2">cu doze între 200 - 1200 mg/zi (nivel A de evidenţe)</span></p>
<p>-<span class="h2">Oxcarbazepina cu doze între 600 şi 1800 mg/zi (nivel B de evidenţe)</span></p>
</li>
<li>
<p>Medicaţia de linia a 2-a:</p>
<ul id="l7">
<li>
<h2>Baclofen</h2>
</li>
<li>
<h2>Lamotrigina</h2>
</li>
</ul>
</li>
<li>
<p>Având în vedere caracterul cronic recurent al atacurilor dureroase, trebuie ca pacientul să-şi adapteze doza de medicamente la frecvenţa crizelor</p>
</li>
<li>
<p>La pacienţii la care tratamentul medicamentos nu dă rezultate trebuie avut în vedere şi tratamentul chirurgical</p>
</li>
</ol>
</li>
<li>
<h2>Durerea de cauză centrală:</h2>
<ol>
<li>
<p>Reprezintă durerea cauzată de o leziune la nivel SNC</p>
</li>
<li>
<p>Ea poate să apară după un AVC, traumatism spinal, scleroză multiplă sau alte etiologii</p>
</li>
<li>
<p>Tratamentul trebuie bazat pe principiile generale ale tratamentului din durerea neuropată periferică şi pe profilul de siguranţă al medicamentului</p>
<ul id="l9">
<li>
<p>Medicaţia de linia 1:</p>
<ul id="l10">
<li>
<p>În durerea după AVC sau traumatism spinal şi în scleroza multiplă se recomandă</p>
<h2>pregabalinum, gabapentinum sau antidepresive triciclice <span class="p">(nivel B de evidenţe)</span></h2>
</li>
</ul>
</li>
<li>
<p>Medicaţia de linia a 2-a:</p>
<ul id="l11">
<li>
<h2>Lamotriginum <span class="p">(nivel B de evidenţe)</span></h2>
</li>
</ul>
</li>
</ul>
</li>
</ol>
</li>
<li>
<h2>În alte afecţiuni dureroase neuropatice:</h2>
<ol>
<li>
<p>Infiltrarea neoplazică</p>
</li>
<li>
<p>Durerea posttraumatică sau postchirurgicală:</p>
</li>
<li>
<p>Sindromul membrului fantomă</p>
</li>
<li>
<p>Sindromul Guillain-Barre</p>
</li>
<li>
<p>Durerea neuropată de cauze multiple</p>
<ul id="l13">
<li>
<p>În toate aceste afecţiuni se recomandă utilizarea de antidepresive triciclice sau pregabalinum sau gabapentinum sau carabamazepinum în concordanţă cu toleranţa şi eficacitatea clinică (nivel I şi II de evidenţe)</p>
</li>
</ul>
</li>
</ol>
</li>
</ol>
</body>
</html>


PROTOCOL DE TRATAMENT ÎN DUREREA NEUROPATĂ

<!DOCTYPE html>
<html>
<head>
<meta name="generator" content="HTML Tidy for HTML5 for Linux version 5.6.0">
<title></title>
</head>
<body><p>CONTINUARE PRESCRIERE MEDIC FAMILIE: protocolul terapeutic nu contine capitolul "medici prescriptori"</p>
<h1>DURERE CRONICĂ DIN CANCER</h1>
<p>Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 23, cod (N030C): DUREREA CRONICĂ DIN CANCER</p>
<p>NOTĂ:</p>
<p>Pentru toate aserţiunile de mai jos sunt precizate în paranteză nivelele de evidenţă (A - D) conform definiţiilor Oxford Centre for Evidence-Based Medicine.</p>
<h2>EVALUAREA DURERII LA PACIENŢII CU CANCER:</h2>
<ol>
<li>
<p>Înaintea iniţierii tratamentului trebuie efectuată o evaluare atentă a durerii, pentru a determina tipul şi intensitatea acesteia, precum şi efectul ei asupra pacientului pe toate planurile (evaluarea durerii totale). (A)</p>
</li>
<li>
<p>Evaluarea durerii efectuată de către pacient trebuie să primeze. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Pentru un control eficient al durerii trebuie evaluate toate dimensiunile acesteia (fizică, funcţională, psihosocială şi spirituală). (C)</p>
</li>
<li>
<p>Trebuie efectuată şi o evaluare completă a stării psihologice şi a condiţiei sociale. Aceasta trebuie să includă evaluarea anxietăţii şi, mai ales, a depresiei, precum şi a concepţiilor pacientului despre durere. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Severitatea durerii şi efectul negativ al durerii asupra pacientului trebuie diferenţiate şi fiecare trebuie tratat optim. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Evaluarea continuă a durerii trebuie efectuată folosind un instrument simplu, cum ar fi scala numerică sau cea analog-vizuală. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Durerea severă apărută brusc la pacienţii cu cancer trebuie recunoscută de toţi medicii ca fiind o urgenţă medicală şi trebuie evaluată şi tratată fără întârziere. (C)</p>
</li>
<li>
<p>De asemenea, trebuie evaluate concepţiile pacientului şi ale familiei acestuia despre durere. (C)</p>
</li>
</ol>
<h2>PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI DURERII LA PACIENŢII CU CANCER:</h2>
<ol>
<li>
<p>Pacienţilor trebuie să le fie oferite informaţii şi instrucţiuni referitoare la durere şi managementul acesteia şi trebuie încurajaţi să ia parte activ la terapia durerii lor. (A)</p>
</li>
<li>
<p>Principiile de tratament din programul OMS de control al durerii din cancer trebuie să fie ghidul de referinţă pentru terapia durerii la pacienţii oncologici. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Această strategie terapeutică (OMS) trebuie să constituie standardul la care trebuie să se raporteze noile tratamente pentru durere care se află în cercetare. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Pentru a se utiliza eficient scara analgezică OMS, analgezicele trebuie selectate în funcţie de evaluarea iniţială, iar doza trebuie titrată potrivit concluziilor reevaluării regulate a răspunsului la tratament. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Tratamentul antialgic trebuie să înceapă cu medicamentele de pe treapta scării analgezice OMS corespunzătoare severităţii durerii. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Prescrierea analgeziei iniţiale trebuie întotdeauna ajustată în funcţie de modificările apărute în severitatea durerii. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Dacă durerea devine mai severă şi nu este controlată cu medicaţia corespunzătoare unei anumite trepte, trebuie prescrisă medicaţia corespunzătoare treptei următoare pe scara analgezică OMS. Nu se recomandă prescrierea unui alt analgezic de aceeaşi potenţă (de pe aceeaşi treaptă a scării OMS). (B)</p>
</li>
<li>
<p>La toţi pacienţii cu durere oncologică moderată sau severă, indiferent de etiologie, trebuie încercată analgezia opioidă. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Medicaţia analgezică pentru o durere continuă trebuie prescrisă regulat şi profilactic, nu "la nevoie". (C)</p>
<h2>ALEGEREA ANALGEZICELOR PENTRU DUREREA ONCOLOGICĂ</h2>
<ul id="l3">
<li>
<h2>TREAPTA ANALGEZICĂ OMS I: DURERE UŞOARĂ</h2>
</li>
</ul>
</li>
</ol>
<ol>
<li>
<p>Pacienţii cu durere uşoară trebuie trataţi cu un antiinflamator nesteriodian sau cu paracetamol. Alegerea preparatului trebuie individualizată. (A)</p>
</li>
<li>
<p>La pacienţii care primesc un antiinflamator nesteriodian şi au risc de efecte secundare gastrointestinale se va asocia omeprazol 20 mg/zi sau misoprostol 200 mcg de 2 - 3 ori/zi. (A)</p>
</li>
<li>
<p>La pacienţii care primesc un antiinflamator nesteriodian şi prezintă efecte secundare gastrointestinale, dar necesită continuarea tratamentului, se va asocia omeprazol 20 mg/zi. (A)</p>
<ul id="l5">
<li>
<h2>TREAPTA ANALGEZICĂ OMS II: DURERE UŞOARĂ PÂNĂ LA MODERATĂ</h2>
</li>
</ul>
</li>
</ol>
<ol>
<li>
<p>Pacienţii cu durere uşoară până la moderată trebuie trataţi cu codeină, dihidrocodeină sau tramadol PLUS paracetamol sau un antiinflamator nesteriodian. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Dacă efectul opiodului pentru durerea uşoară până la moderată (opioid slab) la doză optimă nu este adecvat, nu va fi schimbat pe un alt opioid slab, ci se va avansa pe treapta III a scării analgezice. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Analgezicele combinate, conţinând doze subterapeutice de opioide slabe, nu ar trebui utilizate pentru controlul durerii la pacienţii cu cancer. (C)</p>
<ul id="l7">
<li>
<h2>TREAPTA ANALGEZICĂ OMS III: DURERE MODERATĂ PÂNĂ LA SEVERĂ</h2>
</li>
</ul>
</li>
</ol>
<ol>
<li>
<p>Morfina este opioidul de primă alegere pentru tratamentul durerii de intensitate moderată până la severă la pacienţii cu cancer. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Calea de administrare orală este cea mai recomandată şi trebuie utilizată oricând este posibil. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Opioidele alternative trebuie luate în considerare în cazul în care titrarea dozei de morfină este limitată de efectele adverse ale acesteia. (B)</p>
</li>
</ol>
<h2>UTILIZAREA OPIOIDELOR ÎN TRATAMENTUL DURERII ONCOLOGICE DE INTENSITATE MODERATĂ PÂNĂ LA SEVERĂ</h2>
<h2>INIŢIEREA ŞI TITRAREA MORFINEI ADMINISTRATE PE CALE ORALĂ</h2>
<ol>
<li>
<p>Doza de opioid trebuie titrată în aşa fel încât să asigure analgezie maximă cu minimum de efecte secundare pentru fiecare pacient în parte. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Oricând este posibil, titrarea se va efectua folosind preparate de morfină cu eliberare imediată. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Preparatele de morfină cu eliberare imediată trebuie administrate la 4 - 6 ore pentru a menţine nivele analgezice constante. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Când se iniţiază tratamentul opioid cu preparate de morfină orală cu eliberare imediată, se va începe cu 5 - 10 mg la 4 - 6 ore, dacă nu există contraindicaţii.</p>
</li>
</ol>
<h2>ANALGEZIA PENTRU DUREREA INCIDENTĂ (DUREREA BREAKTHROUGH)</h2>
<ol>
<li>
<p>Toţi pacienţii trataţi cu opioide pentru durere moderată până la severă trebuie să aibă acces la analgezie pentru durerea incidentă, cel mai frecvent sub forma preparatelor de morfină cu eliberare imediată. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Doza de analgezic pentru durerea incidentă (durerea breakthrough) trebuie să fie de 1/6 din doza totală zilnică de morfină orală. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Analgezia pentru durerea incidentă poate fi administrată oricând, asociat analgeziei regulate, dacă pacientul are durere. (C)</p>
</li>
</ol>
<h2>CONVERSIA ÎN PREPARATE CU ELIBERARE CONTROLATĂ</h2>
<ol>
<li>
<p>Odată ce controlul durerii este obţinut cu preparate de morfină cu eliberare imediată trebuie luată în considerare conversia la aceeaşi doză de morfină, administrată sub formă de preparate cu eliberare controlată. (A)</p>
</li>
<li>
<p>Când se realizează conversia, se administrează prima doză de morfină cu eliberare controlată la ora următoarei doze de morfină cu eliberare imediată, după care se întrerupe administrarea morfinei cu eliberare imediată. (B)</p>
</li>
</ol>
<h2>EFECTE SECUNDARE, TOXICITATE, TOLERANŢĂ ŞI DEPENDENŢĂ</h2>
<ol>
<li>
<p>La toţi pacienţii trataţi cu opioide trebuie prescris un tratament profilactic regulat cu laxative, care trebuie să combine un laxativ stimulant cu unul de înmuiere. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Toxicitatea opioidelor trebuie combătută prin reducerea dozei de opioid, menţinerea unei hidratări adecvate şi tratamentul agitaţiei/confuziei cu haloperidol 1,5 - 3 mg oral sau subcutanat (această doză poate fi repetată la interval de 1 oră în situaţii acute). (C)</p>
</li>
<li>
<p>Iniţierea analgeziei opioide nu trebuie amânată din considerentul toleranţei farmacologice, pentru că acest fenomen nu apare în practica clinică. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Iniţierea analgeziei opioide nu trebuie amânată din considerentul temerilor nefondate legate de dependenţa psihologică. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Pacienţii trebuie asiguraţi că nu vor deveni dependenţi psihologic de analgezicele opioide din tratamentul pe care-l primesc. (B)</p>
</li>
</ol>
<h2>ADMINISTRAREA PARENTERALĂ</h2>
<ol>
<li>
<p>La pacienţii care necesită opioid parenteral este de ales calea subcutanată. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Pentru a calcula doza zilnică necesară de morfină subcutanată se va diviza doza zilnică orală de morfină cu 2 sau 3. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Nu trebuie uitată doza de morfină subcutanată pentru durerea incidentă, care trebuie să fie 1/6 din doza zilnică de morfină subcutanată. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Informaţii detaliate legate de stabilitatea şi compatibilitatea în perfuzie a medicamentelor frecvent utilizate în perfuziile continue subcutanate trebuie să fie disponibile pentru personalul medical care prepară aceste perfuzii. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Tot personalul medical care utilizează seringi automate sau administrează perfuzii continue subcutanate trebuie să aibă competenţa de a efectua aceste manopere. (C)</p>
</li>
</ol>
<h2>OPIOIDE ALTERNATIVE</h2>
<ol>
<li>
<p>Opioidele alternative pot fi utilizate la pacienţii cu durere opioid-responsivă care prezintă efecte secundare intolerabile la administrarea morfinei. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Fentanylul transdermic este un analgezic eficient în durerea severă şi poate fi utilizat la pacienţii cu durere stabilă ca alternativă la morfină, precum şi în cazul imposibilităţii utilizării căii de administrare orale. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Oxicodona este o alternativă la pacienţii care nu tolerează morfina. (B)</p>
</li>
<li>
<p>Hidromorfonul este o alternativă utilă în cazul toleranţei dificile la morfină sau la pacienţii cu disfuncţii cognitive induse de morfină. (B)</p>
</li>
</ol>
<h2>CO-ANALGETICELE</h2>
<ol>
<li>
<p>La pacienţii cu durere neuropată trebuie asociat un antidepresiv (preferabil triciclic) şi/sau un anticonvulsivant (preferabil gabapentin sau carbamazepină). (A)</p>
</li>
<li>
<p>La pacienţii cu hipertensiune intracraniană, durere osoasă severă, infiltrare sau compresiune nervoasă, compresiune medulară, durere hepatică capsulară sau edeme localizate sau infiltrare de părţi moi trebuie încercată corticoterapia cu doze mari de dexametazon (dacă nu sunt contraindicaţii). (C)</p>
</li>
</ol>
<h2>TERAPIA ONCOLOGICĂ SPECIFICĂ</h2>
<ol>
<li>
<p>Hormonoterapia trebuie încercată la toate cazurile netratate de cancer de prostată cu metastaze osoase dureroase. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Radioterapia este o opţiune terapeutică valoroasă pentru metastazele osoase dureroase. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Pentru metastazele cerebrale care induc cefalee, se recomandă asocierea de corticoterapie în doze mari şi radioterapie paleativă pe cutia craniană. (C)</p>
</li>
<li>
<p>Bisfosfonaţii trebuie să facă parte din tratamentul tuturor pacienţilor cu mielom multiplu. (A)</p>
</li>
<li>
<p>Bisfosfonaţii trebuie să facă parte din terapia pacienţilor cu cancer mamar şi metastaze osoase dureroase. (A)</p>
</li>
</ol>
<h2>MANOPERE INTERVENŢIONALE PENTRU TRATAMENTUL DURERII ONCOLOGICE</h2>
<ol>
<li>
<p>La pacienţii cu durere în etajul abdominal superior, mai ales la cei cu cancer pancreatic, există alternativa blocului neurolitic de plex celiac. (A)</p>
</li>
<li>
<p>La pacienţii la care durerea nu poate fi controlată prin alte mijloace se impune evaluarea în vederea unei manopere intervenţionale în vederea realizării analgeziei. (C)</p>
</li>
</ol>
</body>
</html>


DURERE CRONICĂ DIN CANCER

<!DOCTYPE html>
<html>
<head>
<meta name="generator" content="HTML Tidy for HTML5 for Linux version 5.6.0">
<title></title>
</head>
<body><p>CONTINUARE PRESCRIERE MEDIC FAMILIE: protocolul terapeutic nu contine capitolul "medici prescriptori"</p>
<h1>PROTOCOL PENTRU TERAPIA MEDICAMENTOASĂ CRONICĂ A</h1>
<h1>EPILEPSIEI</h1>
<p>Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 24, cod (NG01G): TERAPIA MEDICAMENTOASĂ CRONICĂ</p>
<p>A EPILEPSIEI</p>
<h2>Principii terapeutice generale:</h2>
<ol>
<li>
<p>Prima criză epileptică nu se tratează decât dacă:</p>
<ul id="l2">
<li>
<p>se însoţeşte de modificări EEG caracteristice;</p>
</li>
<li>
<p>exista în antecedentele personale recente crize epileptice de alt tip decât cel actual;</p>
</li>
<li>
<p>criza însoţeşte o leziune cerebrală definită obiectivabilă (imagistic sau prin altă metodă);</p>
</li>
<li>
<p>criza face parte din tabloul clinic al unui sindrom epileptic.</p>
</li>
</ul>
</li>
<li>
<p>Tratamentul cronic al epilepsiei se face de regulă, cu un singur medicament antiepileptic din categoria celor indicate pentru tipul de criză respectiv (v. mai jos), administrat în doze optime (care pot urca până la doza maximă recomandată a acelui medicament sau doza maximă tolerată - care poate fi mai mică decât doza maximă recomandată);</p>
</li>
<li>
<p>Dacă la primul medicament utilizat dintre cele recomandate crizele nu sunt complet controlate (în condiţiile de la punctul 2), se va schimba tratamentul cu un alt medicament dintre cele recomandate pentru tipul de criză respectiv, de asemenea <b>în terapie monodrog</b>, după aceleaşi principii ca cele de mai sus.</p>
</li>
<li>
<p>Dacă nici la al doilea medicament nu se obţine un răspuns terapeutic optim, se poate trece fie la terapie monodrog cu un al treilea medicament recomandabil fie la o <b>asociere de două medicamente</b>, dintre asocierile recomandate pentru tipul de criză respectiv, fiind foarte puţin probabil că se va obţine un răspuns bun la încercări ulterioare de terapie monodrog, dacă diagnosticul a fost corect şi dacă treptele de terapie de mai sus au fost corect realizate;</p>
</li>
<li>
<p>Dacă răspunsul terapeutic la o asociere de 2 medicamente antiepileptice corect alese continuă să nu fie satisfăcător, pacientul trebuie spitalizat într-o clinică universitară de neurologie sau un centru specializat în epilepsie pentru reevaluare diagnostică şi terapeutică, unde se poate opta pentru: un alt medicament în terapie monodrog, o altă asociere de 2 medicamente sau <b>în mod cu totul excepţional şi bine argumentat ştiinţific de 3 medicamente antiepileptice</b>, tratament neurochirurgical, stimulare vagală sau altă metodă alternativă sau asociată terapiei medicamentoase.</p>
</li>
</ol>
<h2>Medicamente recomandate pentru principalele tipuri de epilepsie la adult:</h2>
<ol>
<li>
<h2>Crizele focale/parţiale:</h2>
<ul id="l4">
<li>
<p>linia I: CARBAMAZEPINA, VALPROATUL</p>
</li>
<li>
<p>linia II: FENITOINA, OXCARBAZEPINA, LEVETIRACETAM, LAMOTRIGINA, TOPIRAMATUL, GABAPENTINA</p>
</li>
<li>
<p>linia III: PREGABALINA (de asociere)</p>
</li>
<li>
<p>asocieri:</p>
<ul id="l5">
<li>
<p>CARBAMAZEPINA + VALPROAT</p>
</li>
<li>
<p>VALPROAT + LAMOTRIGINA</p>
</li>
<li>
<p>CARBAMAZEPINA + LAMOTRIGINA</p>
</li>
<li>
<p>CARBAMAZEPINA + TOPIRAMAT</p>
</li>
<li>
<p>VALPROAT + TOPIRAMAT</p>
</li>
<li>
<p>CARBAMAZEPINA/VALPROAT + PREGABALINA/GABAPENTINA</p>
</li>
<li>
<p>CARBAMAZEPINA/VALPROAT + LEVETIRACETAM</p>
</li>
</ul>
</li>
</ul>
</li>
<li>
<h2>Crize generalizate<span class="p">:</span></h2>
</li>
</ol>
<ol>
<li>
<p>ABSENTE:</p>
<ul id="l7">
<li>
<p>linia I: VALPROAT sau ETHOSUXIMIDA</p>
</li>
<li>
<p>linia II: LAMOTRIGINA sau TOPIRAMAT</p>
</li>
<li>
<p>linia III: LEVETIRACETAM</p>
</li>
<li>
<p>asocieri câte 2 între cele de mai sus</p>
</li>
</ul>
</li>
<li>
<p>MIOCLONICE:</p>
<ul id="l8">
<li>
<p>linia I: VALPROAT</p>
</li>
<li>
<p>linia II: LEVETIRACETAM, TOPIRAMAT</p>
</li>
<li>
<p>linia III: CLONAZEPAM,</p>
</li>
<li>
<p>asocieri câte 2 între cele de mai sus</p>
</li>
</ul>
</li>
<li>
<p>TONICO-CLONICE:</p>
<ul id="l9">
<li>
<p>linia I: VALPROAT, LAMOTRIGINA</p>
</li>
<li>
<p>linia II: LEVETIRACETAM, CARBAMAZEPINA, TOPIRAMAT, FENITOINA</p>
</li>
<li>
<p>linia III: OXCARBAZEPINA, GABAPENTINA, FENOBARBITAL</p>
</li>
<li>
<p>asocieri:</p>
<ul id="l10">
<li>
<p>VALPROAT + oricare altul dintre cele de mai sus</p>
</li>
<li>
<p>LEVETIRACETAM + oricare altul dintre cele de mai sus</p>
</li>
</ul>
</li>
</ul>
</li>
</ol>
</body>
</html>


CARBAMAZEPINA ARENA 200 mg COMPR.

CARBAMAZEPINUM

Informații referitoare la prescripția medicală

Lista de compensare

Emitere de informaţii

Restricţii pe bază de rețetă

Continuare prescriere medic familie

Restricții de utilizarePRO

Protocoale terapeutice

N025GPROTOCOL DE TRATAMENT ÎN DUREREA NEUROPATĂ

N030CDURERE CRONICĂ DIN CANCER

NG01GPROTOCOL PENTRU TERAPIA MEDICAMENTOASĂ CRONICĂ A EPILEPSIEI

Alte informații

Numele medicamentului

Forma farmaceutică

Deținătorul de licență

Data ultimei actualizări a RCP-ului

Utilizați aplicația Mediately

Utilizați aplicația Mediately

RCP - CARBAMAZEPINA 200mg

Indicații

Dozaj

Contraindicații

Atenționări

Interacțiuni

Sarcina

Condus auto

Reacții adverse

Supradozaj

Proprietăți farmacologice - CARBAMAZEPINA 200mg

Proprietăți farmacodinamice

Proprietăți farmacocinetice

Documente PDF

Ambalaj și preț

Lista de compensare

Lista de compensare

Lista de compensare

Surse

Similare

Linkuri rapide

Utilizați aplicația Mediately

Utilizați aplicația Mediately

Restricții de utilizare
PRO

N025G
PROTOCOL DE TRATAMENT ÎN DUREREA NEUROPATĂ

N030C
DURERE CRONICĂ DIN CANCER

NG01G
PROTOCOL PENTRU TERAPIA MEDICAMENTOASĂ CRONICĂ A EPILEPSIEI