FENTANYL TORREX 0,05 mg/ml SOL. INJ.

Fentanyl Torrex este indicat:

• în anestezia generală sau regională pentru suplimentarea analgeziei;

• ca medicaţie preanestezică în asociere cu droperidol (neuroleptic), pentru inducţia anesteziei şi ca adjuvant în menţinerea anesteziei generale sau regionale;

• ca anestezic împreună cu oxigenul, la pacienţii cu risc mare supuşi unor intervenţii chirurgicale majore.

Dozele de Fentanyl Torrex vor fi individualizate în funcţie de vârstă, greutate corporală, starea fizică, condiţia patologică existentă, utilizarea altor medicamente, tipul de intervenţie chirurgicală şi anestezie.

Doza iniţială va fi redusă la vârstnici şi la pacienţi debilitaţi fizic. Pentru determinarea dozelor suplimentare va fi luat în considerare efectul dozei iniţiale.

Pentru evitarea apariţiei bradicardiei, se recomandă administrarea intravenoasă a unei doze mici de anticolinergic, imediat înainte de inducerea anesteziei. Pentru prevenirea greţurilor şi vărsăturilor se poate asocia droperidol.

Utilizarea în anestezia generală sau regională pentru suplimentarea analgeziei

• Doză mică: 2 μg fentanil/kg.

  Fentanyl Torrex în doze mici este util în procedurile chirurgicale minore, dar dureroase.

• Doză medie: 2-20 μg fentanil/kg.

  Când procedura chirurgicală este mai complicată, poate fi necesară o doză mai mare. Durata efectului este dependentă de doză.

• Doză mare: 20-50 μg fentanil/kg.

  În timpul intervenţiilor chirurgicale majore, în care durata este lungă şi răspunsul la stres ar putea afecta pacientul, s-a demonstrat că asocierea dintre 20-50 μg fentanil/kg şi protoxid de azot/oxigen atenuează acest efect. În intervenţiile chirurgicale în care s-au utilizat dozele de mai sus, sunt esenţiale ventilarea postoperatorie şi urmărirea pacientului, datorită posibilităţii deprimării respiraţiei postoperator.

  Doze suplimentare de 25-250 μg fentanil/kg (0,5-5 ml Fentanyl Torrex) vor fi administrate în funcţie de necesităţi şi de durata anticipată până la finalul intervenţiei.

  Utilizarea ca anestezic

  Când atenuarea răspunsului la stresul chirurgical este apreciată ca importantă în mod special, pot fi administrate doze de 50-100 μg fentanil/kg împreună cu oxigen şi un miorelaxant. Această tehnică asigură anestezia fără a necesita utilizarea de alte anestezice. În anumite cazuri pot fi necesare doze de până la 150 μg fentanil/kg pentru producerea efectului anestezic. Fentanyl Torrex a fost utilizat în acest mod în intervenţii chirurgicale pe cord deschis şi în alte proceduri chirurgicale majore la pacienţi la care este indicată în mod special protecţia faţă de excesul de oxigen la nivel miocardic.

  Utilizarea la vârstnici

  Ca şi în cazul altor opioide, doza va fi redusă la vârstnici şi pacienţi debilitaţi fizic.

  Utilizarea la copii

  Pentru inducerea şi menţinerea anesteziei la copii cu vârsta între 2-12 ani, se recomandă o doză mică de 2-3 μg fentanil/kg.

Hipersensibilitate la fentanil, alte opioide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Administrare concomitentă a inhibitorilor MAO, inclusiv timp de 2 săptămâni după încetarea administrării acestora.

Deprimare respiratorie (fără asigurarea ventilaţiei mecanice).

Deprimarea respiratorie este dependentă de doza de opioide şi poate fi ameliorată prin utilizarea unui antagonist al receptorilor opioizi (naloxona); deoarece deprimarea respiratorie poate dura mai mult decât perioada de acţiune a antagonistului opioid, este posibil să fie necesare doze suplimentare de antidot.

Analgezia profundă se însoţeşte de deprimare respiratorie marcată, care poate să persiste sau să reapară în perioada postoperatorie. De aceea, pacienţii vor rămâne sub strictă supraveghere medicală. Echipamentul de resuscitare şi antagoniştii opioizi vor fi disponibili. Hiperventilaţia în timpul anesteziei poate altera răspunsul pacientului la pCO2, afectând postoperator respiraţia.

Poate să apară rigiditate musculară, cu afectarea posibilă a muşchilor toracici; aceasta poate fi evitată prin: injectare intravenoasă lentă (suficientă în cazul dozelor mici), premedicaţie cu benzodiazepine şi alte miorelaxante.

Pot să apară mişcări (mio)clonice non-epileptice.

Dacă pacientul a primit o doză insuficientă de anticolinergice sau dacă Fentanyl Torrex a fost asociat cu un miorelaxant fără acţiune parasimpatolitică, pot să apară bradicardie şi asistolie. Bradicardia poate fi tratată cu atropină.

Similar altor opioide se impune prudenţă în cazul administrării la pacienţi cu miastenia gravis.

Opioidele pot produce hipotensiune arterială, în special la pacienţii hipovolemici. Se vor lua măsuri corespunzătoare pentru menţinerea unei tensiuni arteriale stabile.

La pacienţii cu complianţă intracerebrală compromisă, trebuie evitată injectarea rapidă in bolus a opioidelor; la aceşti pacienţi scăderea tranzitorie a tensiunii arteriale medii a fost însoţită ocazional de reducerea de scurtă durată a presiunii de perfuzie cerebrală.

Pacienţii trataţi cronic cu opioide sau cu antecedente de abuz de opioide pot necesita doze mai mari.

Se recomandă reducerea dozelor la pacienţii vârstnici şi la cei debilitaţi fizic. Opioidele vor fi administrate cu prudenţă la pacienţi cu: hipotiroidism necontrolat, boală pulmonară, rezervă pulmonară scăzută, alcoolism, insuficienţă hepatică sau renală. Aceşti pacienţi necesită monitorizare postoperatorie prelungită.

Când Fentanyl Torrex se asociază cu droperidol, medicul trebuie să fie familiarizat cu proprietăţile specifice fiecărui medicament, în special cu diferenţa în durata de acţiune. În cazul utilizării acestei asocieri medicamentoase, incidenţa hipotensiunii arteriale este mai mare.

Droperidolul poate induce simptome extrapiramidale care pot fi controlate cu antiparkinsoniene.

Barbituricele, benzodiazepinele, neurolepticele, anestezicele halogenate şi alţi inhibitori neselectivi ai SNC (de ex. alcoolul etilic) pot potenţa deprimarea respiraţiei provocată de opioide. În acest caz, doza necesară de Fentanyl Torrex va fi mai mică decât în mod obişnuit. Totodată, după administrarea de Fentanyl Torrex, dozele celorlalţi inhibitori ai SNC trebuie scăzute.

Fentanilul este metabolizat rapid şi în proporţie mare, mai ales la nivelul CYP3A4. Itraconazolul (inhibitor potent al CYP3A4) administrat pe cale orală în doză de 200 mg/zi timp de 4 zile nu a avut efect semnificativ asupra farmacocineticii fentanilului i.v.

Ritonavir administrat oral (unul din cei mai potenţi inhibitori ai CYP3A4) a redus clearance-ul fentanilului

i.v. cu 66%; totuşi, concentraţia plasmatică maximă după doza unică de Fentanyl Torrex i.v. nu a fost afectată.

În cazul utilizării Fentanyl Torrex în doză unică, administrarea concomitentă a inhibitorilor potenţi ai CYP3A4 (ritonavir) necesită prudenţă şi monitorizare atentă. În cazul tratamentului continuu, pentru evitarea acumulării, care ar putea creşte riscul deprimării respiratorii prelungite sau tardive, poate fi necesară reducerea dozei de Fentanyl Torrex.

Nu sunt disponibile date suficiente referitoare la administrarea Fentanyl Torrex la femeile gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la administrarea de doze toxice materne. În consecinţă, înainte de administrarea medicamentului la gravide, trebuie evaluat raportul risc fetal/beneficiu matern.

Nu se recomandă administrarea (i.m. sau i.v.) în timpul naşterii (inclusiv operaţia cezariană), deoarece fentanilul traversează bariera fetoplacentară, iar centrii respiratori fetali sunt în mod deosebit sensibili la opioide. Totuşi, dacă Fentanyl Torrex trebuie administrat, poate fi necesară administrarea antagoniştilor opioizi la nou-născut.

Fentanilul se excretă în laptele matern. De aceea nu se recomandă alăptarea în primele 24 ore după administrarea medicamentului.

Fentanyl Torrex afectează major capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi să nu efectueze astfel de operaţii timp de 24 ore de la administrare.

Lista de mai jos furnizează informaţii privind reacţiile adverse identificate din experienţa clinică, clasificate pe sisteme, aparate si organe.

Reacţiile adverse sunt împărţite în funcţie de frecvenţă utilizându-se următoarea convenţie: foarte frecvente (>1/10), frecvente (> 1/100 și < 1/10), mai puţin frecvente (> 1/1000 și < 1/100), rare (> 1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000).

Tulburări ale sistemului nervos

-frecvente: rigiditate musculară ( care poate, de asemenea, implica şi muşchii toracici), mişcări mioclonice, ameţeli.

Tulburări vasculare

-frecvente: hipotensiune arterială

Tulburări cardiace

-frecvente: bradicardie

-rare: asistolă

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

-frecvente: depresie respiratorie, apnee

-mai puţin frecvente: laringospasm

-rare: deprimare respiratorie de rebound

Tulburări psihice

-foarte rare: insomnie, disfuncţii sexuale (de exemplu scăderea libidoului)

Tulburări gastro-intestinale

-foarte frecvente: greaţă, vărsături

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

• mai puţin frecvente: reacţii alergice (cum ar fi urticarie, prurit, bronhospasm, anafilaxie)

Când fentanilul este asociat cu un neuroleptic pot fi observate următoarele reacţii adverse: frisoane şi/sau tremurături, nelinişte, episoade halucinatorii post-operatorii şi sindrom extrapiramidal.

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportareAgenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Simptome

Supradozajul cu Fentanyl Torrex se manifestă ca o extensie a acţiunilor sale farmacologice. În funcţie de sensibilitatea individuală, tabloul clinic este dominat de gradul de deprimare respiratorie, care poate varia de la bradipnee la apnee.

Tratament

În prezenţa hipoventilaţiei sau apneei, se va administra oxigen iar respiraţia va fi asistată sau controlată. Pentru controlul deprimării respiratorii, va fi administrat un antagonist opioid - naloxona. Aceasta nu exclude utilizarea cât mai urgentă a măsurilor specifice. Deprimarea respiratorie poate dura mai mult decât efectul antagonistului opioid; de aceea pot fi necesare doze adiţionale de antagonist opioid.

Dacă deprimarea respiratorie este asociată cu rigiditate musculară, poate fi necesar un miorelaxant intravenos, pentru facilitarea respiraţiei asistate sau controlate.

Pacientul va fi observat cu atenţie: vor fi menţinute temperatura corpului şi aportul lichidian. Dacă hipotensiunea arterială este severă sau persistentă, va fi luată în considerare hipovolemia; dacă este prezentă va fi controlată prin aport lichidian parenteral adecvat.