VELTASSA 25,2g PULB. PT. SUSP. ORALA
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - VELTASSA 25,2g/plic
Veltassa este indicat pentru tratamentul hiperkaliemiei la adulţi și adolescenți cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani.
Debutul acțiunii Veltassa are loc după 4–7 ore de la administrare. Medicamentul nu trebuie să înlocuiască tratamentul de urgență pentru hiperkaliemie potențial letală (vezi pct.4).
Doze
Veltassa se administrează o dată pe zi. Doza iniţială recomandată de Veltassa diferă în funcție de vârstă. Pot fi utilizate mai multe plicuri pentru a obține doza dorită.
Doza zilnică poate fi ajustată la interval de o săptămână sau mai mult, în funcţie de concentrația serică a potasiului şi de intervalul-ţintă dorit. Potasemia trebuie monitorizată atunci când este indicat din punct de vedere clinic (vezi pct. 4.4). Durata tratamentului trebuie stabilită individual de către medicul curant pe baza nevoii de gestionare a potasemiei. Dacă potasemia scade sub intervalul dorit, doza trebuie redusă sau întreruptă.
Administrarea de Veltassa trebuie separată de un interval de 3 ore de administrarea altor medicamente
pe cale orală (vezi pct. 4.5).
Adulți
Doza inițială recomandată este de 8,4 g de patiromer o dată pe zi. Pentru a ajunge la intervalul țintă dorit doza zilnică poate fi mărită sau micșorată cu câte 8,4 g, după cum este necesar, până la o doză maximă de 25,2 g pe zi.
Adolescenți cu vârsta între 12 și 17 ani
Doza inițială recomandată este de 4 g de patiromer o dată pe zi. Doza zilnică de patiromer va fi mărită sau micșorată pe baza nivelului potasemiei și a intervalului țintă dorit, până la o doză maximă de
25,2 g pe zi. Se recomandă trecerea la plicurile de 8,4 g de patiromer dacă sunt necesare doze de peste 7 g.
Doze omise
În cazul în care este omisă o doză, doza omisă trebuie luată cât mai curând posibil în aceeași zi. Doza omisă nu trebuie luată împreună cu următoarea doză.
Populații speciale
Persoane vârstnice
Nu există recomandări speciale privind dozele şi administrarea pentru această categorie de populaţie.
Pacienţi dializați
Există date limitate privind utilizarea patiromerului la pacienţi care efectuează ședințe de dializă. Nu au existat recomandări speciale privind dozele şi administrarea în cazul acestor pacienţi în studiile clinice. Nu au fost tratați cu patiromer pacienți pediatrici dializați.
Pacienți cu boală renală în stadiu terminal (BRST)
Patiromer a fost studiat numai în cazul unui număr limitat de pacienți cu rată de filtrare glomerulară estimată (RFG) <15 ml/minut/1,73 m².
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea patiromerului la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost încă stabilite. Sunt disponibile date la adolescenți cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani, limitate la 6 luni de expunere. Prin urmare, tratamentul peste 6 luni trebuie efectuat cu prudență la adolescenții cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Administrare orală.
Veltassa trebuie amestecat cu apă şi agitat până la obţinerea unei suspensii de consistenţă uniformă. Volumele totale recomandate pentru prepararea suspensiei sunt în funcție de doză:
-
1 g de patiromer: 10 ml
-
2 g de patiromer: 20 ml
-
3 g de patiromer: 30 ml
-
4 g de patiromer: 40 ml
-
> 4 g de patiromer: 80 ml
Suspensia trebuie preparată conform următoarelor etape:
-
Prima jumătate din volumul recomandat pentru doza necesară trebuie turnată într-un pahar și apoi, trebuie adăugată doza completă de patiromer, apoi se agită.
-
Se adaugă a doua jumătate din volumul recomandat, iar suspensia trebuie agitată din nou bine.
Pulberea nu se va dizolva. La amestec se poate adăuga mai multă apă, după cum este necesar pentru consistenţa dorită. Cu toate acestea, volumele mai mari ar putea duce la o sedimentare accelerată a pulberii.
Amestecul trebuie administrat în interval de 1 oră de la prepararea suspensiei iniţiale. Dacă rămâne pulbere în pahar după băut, trebuie adăugată mai multă apă şi suspensia trebuie agitată şi administrată imediat. Acest lucru poate fi repetat de câte ori este necesar, pentru a se asigura administrarea întregii doze.
În funcție de preferințele personale, următoarele lichide sau alimente moi pot fi folosite în loc de apă pentru prepararea amestecului, urmând aceiași pași ca cei descriși mai sus: suc de mere, suc de merișoare, suc de ananas, suc de portocale, suc de struguri, suc de pere, nectar de caise, nectar de piersici, iaurt, lapte, agent de îngroșare (de exemplu, amidon de porumb), sos de mere, budincă de vanilie și de ciocolată.
Conținutul de potasiu al lichidelor sau al alimentelor moi utilizate pentru prepararea amestecului trebuie luat în considerare ca parte a recomandărilor dietetice privind aportul de potasiu pentru fiecare pacient în parte.
În general, consumul de suc de merişoare trebuie limitat la cantităţi moderate (de exemplu, mai puţin de 400 ml pe zi), din cauza potenţialei interacţiuni cu alte medicamente.
Medicamentul poate fi luat cu sau fără mâncăruri. Medicamentul nu trebuie încălzit (de exemplu, la cuptorul cu microunde) sau adăugat în alimente sau lichide încălzite. Medicamentul nu trebuie luat în forma sa uscată.
Administrare prin sonda nazogastrică (NG) sau prin gastrostomie endoscopică percutanată (PEG): Pentru doze de până la 8,4 g de patiromer, suspensia trebuie preparată așa cum este descris mai sus în secțiunea referitoare la administrarea orală. Pentru doze de peste 8,4 g și până la 16,8 g de patiromer trebuie utilizat un volum total de 160 ml, iar pentru doze de peste 16,8 g și până la 25,2 g de patiromer trebuie utilizat un volum total de 240 ml. Aceste volume asigură curgerea ușoară a suspensiei prin tuburi.
S-a demonstrat compatibilitatea cu tuburile fabricate din poliuretan, silicon și policlorură de vinil. Diametrul recomandat al tuburilor este de 2,17 mm (6,5 Fr) sau mai mare. După administrare, tubul trebuie clătit cu apă. Pentru instrucțiuni privind eliminarea, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Carenţă de magneziu
În cadrul studiilor clinice, valori serice ale magneziului <1,4 mg/dl (0,58 mmol/l) au apărut la 7,1% dintre pacienţii adulți trataţi cu patiromer, la 0,3% dintre pacienți înregistrându-se o valoare serică a magneziului <1,0 mg/dl (0,4 mmol/l). Scăderile medii ale magneziului seric au fost de 0,137 mg/dl (0,0564 mmol/l) sau mai mici. Într-un studiu clinic care a implicat pacienți copii și adolescenți, scăderea medie a magneziului seric în săptămâna 26 a fost de 0,35 mg/dl (0,1440 mmol/l). La niciun pacient nu s-a înregistrat o valoare a magneziului seric <1,4 mg/dl (0,58 mmol/l) în timpul studiului clinic pediatric.
Magneziul seric trebuie monitorizat timp de cel puţin 1 lună după iniţierea tratamentului şi așa cum a fost indicat din punct de vedere clinic în timpul tratamentului, trebuie luată în considerare suplimentarea magneziului la pacienţii la care apar valori scăzute ale magneziului seric (vezi pct. 4.8).
Tulburări gastro-intestinale
În studiile clinice nu au fost incluşi pacienţi cu antecedente de obstrucţie intestinală sau intervenţii chirurgicale gastro-intestinale majore, cu tulburări gastro-intestinale severe sau cu tulburări de deglutiţie. În cazul administrării altor substanțe care leagă potasiul, au fost raportate ischemie gastro-intestinală, necroză şi/sau perforaţii intestinale. Beneficiile şi riscurile administrării de patiromer trebuie evaluate cu atenţie la pacienţii adulți, copii și adolescenți cu tulburări gastro-intestinale severe înainte şi în timpul tratamentului.
Întreruperea terapiei cu patiromer
La întreruperea terapiei cu patiromer, potasemia poate creşte, ducând la hiperkaliemie recurentă, în special dacă este continuat tratamentul cu inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA). Pacienţii trebuie instruiţi să nu întrerupă terapia fără recomandarea medicilor curanți.
Creşteri ale potasiului seric pot apărea chiar și după 2 zile de la administrarea ultimei doze de patiromer. Există informații limitate privind nivelurile serice de potasiu la pacienții copii și adolescenți la întreruperea tratamentului cu patiromer.
Valorile potasiului seric
Valorile potasiului seric trebuie monitorizate conform practicilor standard atunci când este indicat clinic, inclusiv după schimbări ale medicamentelor care influențează concentraţia serică de potasiu (de exemplu, inhibitori de SRAA sau diuretice), precum şi după stabilirea treptată a dozei de patiromer sau întreruptă.
Limitările datelor clinice
Hiperkaliemie severă
Există experienţă limitată la pacienţi cu concentraţii serice de potasiu mai mari de 6,5 mmol/l. La populația pediatrică, experiența este limitată la pacienți cu concentrații serice maxime de potasiu de 6,2 mmol/l. Veltassa nu trebuie utilizat ca tratament de urgență pentru hiperkaliemia care pune în pericol viața din cauza debutului întârziat al acțiunii sale (vezi pct. 4.2).
Expunere pe termen lung
Există date limitate din studiile clinice la adulți cu o expunere de un an și mai mult. Studiile clinice la copii și adolescenți nu au inclus expunerea mai mare de 6 luni. Prin urmare, tratamentul peste 6 luni trebuie administrat cu prudență la adolescenții cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani.
Informaţii despre sorbitol
Veltassa conţine sorbitol ca parte a complexului contra-ion. Conţinutul de sorbitol este de aproximativ
4 g (10,4 kcal) per doza de patiromer de 8,4 g și aproximativ 0,5 g (1,2 kcal) per 1g de patiromer.
Pacienţii cu intoleranţă ereditară la fructoză (HFI) nu trebuie să ia acest medicament. Informaţii despre calciu
Veltassa conţine calciu ca parte a complexului contra-ion. Calciul este eliberat parţial şi o parte din acesta poate fi absorbită (vezi pct. 5.1). Beneficiile şi riscurile administrării acestui medicament trebuie evaluate cu atenţie la pacienţii adulți, copii și adolescenți cu risc de hipercalcemie. Calciul seric trebuie monitorizat timp de cel puțin 1 lună după inițierea tratamentului și conform indicațiilor clinice în timpul tratamentului.
Efectul patiromerului asupra altor medicamente
Patiromerul are potenţialul de a se lega de unele medicamente administrate concomitent pe cale orală, fapt care poate reduce absorbţia gastro-intestinală a acestora. Nu a fost observată biodisponibilitate crescută a medicamentelor administrate în asociere în studiile de interacțiune medicamentoasă efectuate. Deoarece patiromerul nu este absorbit sau metabolizat de către organism, există efecte limitate asupra acțiunii altor medicamente.
Ca măsură de precauţie, precum şi pe baza datelor sumarizate mai jos, administrarea de patiromer trebuie să fie, prin urmare, separată de un interval de cel puţin 3 ore de administrarea altor medicamente pe cale orală.
Studii in vivo
Administrarea concomitentă de patiromer nu a afectat biodisponibilitatea, măsurată prin aria sub curbă (ASC), a amlodipinei, cinacalcetului, clopidogrelului, furosemidului, litiului, metoprololului, trimetoprimului, verapamilului și warfarinei. Pentru aceste medicamente nu este necesară o separare.
Administrarea concomitentă de patiromer a arătat o biodisponibilitate redusă a ciprofloxacinei, levotiroxinei şi metforminei. Cu toate acestea, nu a existat nicio interacţiune atunci când aceste medicamente au fost administrate la un interval de 3 ore față de administrarea patiromerului.
Studiile privind interacțiunile au fost efectuate numai în cazul adulților. Studii in vitro
Studiile in vitro nu au demonstrat un potenţial de interacţiune între patiromer şi următoarele substanţe active: alopurinol, amoxicilină, apixaban, acid acetilsalicilic, atorvastatină, azilsartan, benazepril, bumetanidă, canagliflozină, candesartan, captopril, cefalexină, dapagliflozină, digoxină, empagliflozină, enalapril, eplerenonă, finerenonă, fosinopril, glipizidă, irbesartan, lisinopril, losartan, olmesartan, perindopril, fenitoină, quinapril, ramipril, riboflavină, rivaroxaban, sacubitril, sevelamer, spironolactonă, tacrolimus, torasemid, trandolapril și valsartan.
Studiile in vitro au demonstrat o potențială interacțiune a patiromerului cu bisoprololul, carvedilolul, micofenolat mofetilul, nebivololul, chinidina și telmisartanul.
Sarcina
Nu există date privind utilizarea patiromer la femeile gravide.
Studiile la animale nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este preferabil să se evite utilizarea medicamentului patiromer în timpul
sarcinii.
Alăptarea
Nu sunt anticipate efecte asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi, deoarece expunerea sistemică la femeile care alăptează la patiromer este neglijabilă. Decizia de întrerupere a alăptării sau de întrerupere/abţinere de la tratamentul cu patiromer trebuie luată ţinându-se cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului pentru mamă.
Fertilitatea
Nu există date privind efectul medicamentului patiromer asupra fertilităţii la om. Studiile la animale nu au arătat niciun efect asupra funcţiei de reproducere sau asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
Patiromerul nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Rezumatul profilului de siguranţă
Majoritatea reacţiilor adverse (RA) raportate din studii la pacienți adulți au fost hipomagneziemia (1,8%) și tulburările gastro-intestinale, cele mai frecvente RA raportate fiind constipaţie (3,7%), diaree (3%), dureri abdominale (1,4%), greață (1,3%) și flatulenţă (1%). Tulburările gastro-intestinale au fost, în general, uşoare până la moderate, nu au părut să fie dependente de doză, s-au remis, în general, spontan sau cu tratament şi niciuna nu a fost raportată ca fiind gravă. Hipomagneziemia a fost uşoară până la moderată, 0,3% dintre pacienți dezvoltând valori ale magneziului seric <1 mg/dl (0,4 mmol/l) (vezi pct. 4.4).
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Toate reacţiile adverse raportate în studiile clinice sunt prezentate mai jos clasificate în funcție de clasa de aparate, sisteme şi organe (SOC) şi de frecvenţă. Frecvenţa este definită ca: foarte frecvente
(≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și
< 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
| Aparate, sisteme şi organe MedDRA | Frecvente | Mai puţin frecvente | Frecvență necunoscută |
| Tulburări alesistemului imunitar | Hipersensibilitate(1,2) | ||
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | Hipomagneziemie | ||
| Tulburări gastro-intestinale | Constipaţie(3)* Diaree(4)*Dureri abdominale(5)Greață Flatulenţă* | Vărsături |
*Reacții adverse raportate și în studiile clinice la copii și adolescenți
-
RA raportate în perioada ulterioară punerii pe piață.
-
Reacțiile de hipersensibilitate au inclus erupții cutanate, urticarie, tumefiere la nivelul cavității bucale și buzelor și au fost de severitate ușoară până la moderată.
-
Constipație este un termen agregat care combină termenii preferați constipație și materii fecale tari.
-
Diareea este un termen agregat pentru diaree și scaune frecvente.
-
Dureri abdominale este un termen agregat care combină termenii preferați pentru disconfort abdominal, durere
abdominală, durere la nivelul abdomenului superior și durere la nivelul abdomenului inferior.
Copii și adolescenți
Siguranța patiromerului pentru tratamentul hipokaliemiei a fost studiată într-un singur studiu la 23 de pacienți copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani. Profilul reacțiilor adverse observate la
pacienții copii și adolescenți a fost, în linii mari, în concordanță cu profilul de siguranță la adulți. Siguranța patiromerului nu a fost studiată la pacienții cu vârsta mai mică de 6 ani.
Reacții adverse au fost raportate pentru 4 subiecți în total; 3 la grupa de vârstă cuprinsă între 12 și <18 ani și 1 la grupa de vârstă cuprinsă între 6 și <12 ani. La 2 dintre acești subiecți, reacțiile adverse au aparținut tulburărilor gastrointestinale SOC, respectiv diaree, constipație, scaune frecvente și flatulență. Celelalte reacții adverse la medicament au fost creșterea calciului în sânge și hipokaliemie. Toate acestea au fost reacții adverse mai puțin grave și au avut o severitate ușoară până la moderată.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.
Deoarece dozele de patiromer mai mari decât cele recomandate pot cauza hipokaliemie, trebuie monitorizate valorile potasiului seric. Patiromer este excretat după aproximativ 24–48 de ore, în funcție de timpul mediu de tranzit gastro-intestinal. Dacă se determină că este necesară intervenţia medicală, pot fi luate în considerare măsuri adecvate de restabilire a potasemiei.
Copii și adolescenți
Nu au fost testate doze mai mari de 25,2 g de patiromer pe zi pentru adolescenți cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani și mai mari de 12 g pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 și mai mică de 12 ani. Deoarece dozele excesive de patiromer pot duce la hipokaliemie, trebuie monitorizate nivelurile serice de potasiu. Dacă se stabilește că este necesară o intervenție medicală, pot fi luate în considerare măsuri adecvate pentru restabilirea potasiului seric.
Proprietăți farmacologice - VELTASSA 25,2g/plic
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hiperkaliemiei şi hiperfosfatemiei, codul ATC: V03AE09
Mecanism de acţiune
Patiromerul este un polimer neabsorbit cu schimb cationic, care conţine un complex de calciu-sorbitol drept contra-ion.
Patiromerul creşte excreţia potasiului în materiile fecale prin legarea potasiului la nivelul lumenului
tractului gastro-intestinal. Legarea potasiului reduce concentraţia de potasiu liber în lumenul gastro-intestinal, având ca rezultat o reducere a valorilor potasiului seric.
Efecte farmacodinamice
La subiecţii adulţi sănătoşi, patiromerul a cauzat o creştere dependentă de doză a excreţiei potasiului în materiile fecale şi o scădere corespunzătoare a excreţiei urinare de potasiu, fără nicio modificare a potasemiei. Administrarea unei doze de 25,2 g de patiromer, o dată pe zi, timp de 6 zile, a cauzat o creştere medie a excreţiei potasiului în materiile fecale de 1.283 mg pe zi şi o scădere medie a excreţiei urinare de potasiu de 1.438 mg pe zi. Excreţia urinară zilnică de calciu a crescut, de la valoarea iniţială, cu 53 mg pe zi.
Într-un studiu deschis de evaluare a timpului până la debutul acţiunii, a fost observată o reducere semnificativă din punct de vedere statistic a potasiului seric la pacienţii cu hiperkaliemie, la 7 ore de la administrarea primei doze. După întreruperea administrării de patiromer, valorile potasemiei au rămas stabile timp de 24 de ore după administrarea ultimei doze, apoi au crescut din nou în decursul unei perioade de observare de 4 zile.
Eficacitate şi siguranţă clinică
În general, în studiile clinice de fază 2 și 3, 99,5% dintre pacienți utilizau tratament cu inhibitori de SRAA la momentul inițial, 87,0% aveau BRC cu RFG <60 ml/min/1,73 m2, 65,6% aveau diabet zaharat și 47,5% aveau insuficiență cardiacă.
Studiul 1 (OPAL-HK)
Siguranţa şi eficacitatea medicamentului patiromer au fost demonstrate într-un studiu randomizat, cu posibilitate de retragere, simplu-orb, cu două părţi, care a evaluat acest medicament la pacienţii adulți cu hiperkaliemie şi boală renală cronică (BRC) tratați cu doze stabile de cel puţin un inhibitor de SRAA (de exemplu, un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei [IECA], un blocant al receptorilor angiotensinei II [BRA] sau un antagonist al receptorilor mineralocorticoizi [ARM]).
În Partea A a studiului, 243 de pacienţi au fost trataţi cu patiromer timp de 4 săptămâni. Pacienţilor cu valori iniţiale a potasiului seric cuprinse între 5,1 mEq/l şi <5,5 mEq/l (mmol/l) li s-a administrat o doză inițială de 8,4 g patiromer pe zi (în doze divizate), iar pacienţilor cu valori iniţiale ale potasiului seric cuprinse între 5,5 mEq/l şi <6,5 mEq/l li s-a administrat o doză inițială de 16,8 g patiromer pe zi (doza fiind divizată în mai multe prize). Doza a fost stabilită treptat, după cum a fost necesar, în funcţie de valorile potasiului seric, evaluate începând cu Ziua 3 şi apoi la vizitele săptămânale până la sfârşitul perioadei de tratament de 4 săptămâni, în scopul menţinerii potasemiei în intervalul-ţintă (între 3,8 mEq/l şi <5,1 mEq/l). Dozele medii zilnice de patiromer au fost de 13 g la pacienţii cu valori ale potasiului seric cuprinse între 5,1 mEq/l şi <5,5 mEq/l şi de 21 g la pacienţii cu valori ale potasiului seric cuprinse între 5,5 mEq/l şi <6,5 mEq/l.
Vârsta medie a pacienţilor a fost de 64 de ani (54% cu vârsta de 65 ani şi peste, 17% cu vârsta de 75 de ani şi peste), 58% dintre pacienţi au fost bărbaţi şi 98% au fost de rasă caucaziană. Aproximativ 97% dintre pacienţi aveau hipertensiune arterială, 57% aveau diabet zaharat de tip 2, iar 42% aveau insuficienţă cardiacă.
Pentru Partea A a studiului, valorile medii ale potasiului seric şi modificarea valorilor de potasiu seric de la valorile iniţiale până în săptămâna 4 sunt prezentate în Tabelul 1. În ceea ce privește criteriul secundar de evaluare al studiului, 76% (IÎ 95%: 70%, 81%) dintre pacienţi au avut valori ale potasiului seric în intervalul-ţintă cuprins între 3,8 mEq/l şi <5,1 mEq/l în săptămâna 4, în Partea A a studiului.
Tabelul 1: Faza de tratament cu patiromer (Partea A): criteriul principal de evaluare
| Valoare iniţială potasiu | Populaţia globală (n=237) | ||
| Între 5,1 mEq/l şi<5,5 mEq/l (n=90) | Între 5,5 mEq/l şi<6,5 mEq/l (n=147) | ||
| Potasiu seric (mEq/l) | |||
| Valoare iniţială, medie (DS) | 5,31 (0,57) | 5,74 (0,40) | 5,58 (0,51) |
| Modificare de la valoarea iniţială în săptămâna 4, medie ± ES (95% IÎ) | −0,65 ± 0,05(−0,74, −0,55) | −1,23 ± 0,04(−1,31, −1,16) | −1,01 ± 0,03(−1,07, −0,95) |
| Valoare p | <0,001 | ||
În Partea B a studiului, 107 pacienţi cu valori iniţiale ale potasiului seric în Partea A cuprinse între
5,5 mEq/l şi <6,5 mEq/l şi cu valori ale potasiului seric în intervalul-ţintă (între 3,8 mEq/l şi
<5,1 mEq/l) în săptămâna 4 a Parții A a studiului, şi care au utilizat în continuare tratament cu inhibitori de SRAA au fost randomizaţi pentru a continua terapia cu patiromer sau a li se administra placebo timp de 8 săptămâni, pentru evaluarea efectului retragerii patiromerului asupra potasemiei. La pacienţii randomizaţi la patiromer, doza zilnică medie a fost de 21 g la începutul Părţii B şi în timpul Părţii B.
Criteriul principal de evaluare al Părţii B a fost modificarea valorii potasiului seric de la valoarea iniţială din Partea B până la prima vizită la care valoarea potasemiei pacientului a fost pentru prima oară în afara intervalului cuprins între 3,8 mEq/l şi <5,5 mEq/l sau în săptămâna 4, dacă valoarea potasemiei pacientului a rămas în interval. În Partea B, potasemia a crescut în mod semnificativ la pacienţii la care s-a administrat placebo, faţă de pacienţii care au rămas în grupul de tratament cu patiromer (p < 0,001).
La mai mulţi pacienţi la care s-a administrat placebo (91% [IÎ 95%: 83%, 99%]) s-a înregistrat apariția unei potasemii ≥5,1 mEq/l în orice moment pe parcursul Părţii B a studiului, comparativ cu pacienţii din grupul de tratament cu patiromer (43% [IÎ 95%: 30%, 56%]), p < 0,001. La mai mulţi pacienţi la care s-a administrat placebo (60% [IÎ 95%: 47%, 74%]) s-a înregistrat apariția unei potasemii de
≥5,5 mEq/l în orice moment pe parcursul Părţii B, comparativ cu pacienţii din grupul de tratament cu patiromer (15% [IÎ 95%: 6%, 24%]), p < 0,001.
De asemenea, în Partea B, a fost evaluat potenţialul medicamentului Veltassa de a permite un tratament concomitent cu inhibitori de SRAA: 52% dintre subiecţii la care s-a administrat placebo au întrerupt tratamentul cu inhibitori de SRAA din cauza hiperkaliemiei recurente, comparativ cu 5% dintre subiecţii trataţi cu patiromer.
Studiul 2 (AMETHYST-DN)
Efectul tratamentului cu patiromer timp de până la 52 de săptămâni a fost evaluat într-un studiu deschis, efectuat la 304 pacienţi cu hiperkaliemie și boală renală cronică şi diabet zaharat de tip 2 care utilizau doze stabile dintr-un inhibitor de SRAA. Vârsta medie a pacienţilor a fost de 66 de ani (59,9% cu vârsta de 65 ani şi peste, 19,7% cu vârsta de 75 de ani şi peste), 63% dintre pacienţi au fost bărbaţi şi toţi au fost de rasă caucaziană. Scăderile valorilor potasiului seric în urma tratamentului cu patiromer s-au menţinut timp de 1 an de tratament cronic, aşa cum este arătat în Figura 1, cu o incidenţă scăzută a hipokaliemiei (2,3%), iar majoritatea subiecţilor au atins (97,7%) şi au menţinut valorile-ţintă de potasiu seric (în general, pe parcursul perioadei de menţinere, valoarea potasiului seric a fost în intervalul-ţintă pe aproximativ 80% din timp). La pacienţii cu valori iniţiale ale potasiului seric cuprinse între >5,0 mEq/l şi 5,5 mEq/l care au utilizat doze iniţiale de 8,4 g de patiromer pe zi, doza zilnică medie a fost de 14 g; la cei cu valori iniţiale ale potasiului seric cuprinse între >5,5 mEq/l şi <6,0 mEq/l care au utilizat doze iniţiale de 16,8 g de patiromer pe zi, doza zilnică medie a fost de
20 g, pe durata întregului studiu.
Figura 1: Variaţia în timp a valorii medii (IÎ 95%) a potasiului seric
| Valoare iniţială K+ seric >5,0 – 5,5 mEq/l | ||||||||||||||||
| Medie (95% IÎ) potasiu seric (mEq/l) | Valoare iniţială K+ seric >5,5 – 6,0 mEq/l | |||||||||||||||
| Vizită în cadrul studiului (săptămâna) | Urmărire(ziua) | |||||||||||||||
| Număr de subiecţi: | ||||||||||||||||
| Grup cu valoare a K+ scăzută: | 218 | 199 | 192 | 175 | 168 | 161 | 161 | 163 | 158 | 156 | 151 | 148 | 149 | 145 | 131 | 126 |
| Grup cu valoare a l K+ crescută: | 83 | 73 | 70 | 65 | 62 | 62 | 62 | 61 | 53 | 53 | 53 | 52 | 49 | 49 | 48 | 47 |
Studiul 3 (PEARL-HF)
Capacitatea medicamentului patiromer de a permite tratamentul concomitent cu spironolactonă a fost investigată într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, la pacienţi cu insuficienţă cardiacă cu indicație clinică pentru tratament cu ARM. Pacienților li s-a inițiat tratament cu spironolactonă cu doza de 25 mg pe zi, în același timp cu tratamentul lor randomizat (patiromer 12,6 g de două ori pe zi sau administrare de placebo), iar doza a fost stabilită treptat până la 50 mg pe zi după ziua 14 dacă valoarea potasiului seric a fost >3,5 și ≤5,1 mEq/ l. La cei 105 pacienţi care au fost randomizaţi şi au utilizat tratamentul de studiu (patiromer: 56; placebo: 49), vârsta medie a fost de 68,3 ani, 60,6% au fost bărbaţi, 97,1% au fost de rasă caucaziană şi RFGe medie a fost de
81,3 ml/min. Valorile medii inițiale ale potasiului seric au fost de 4,71 mEq/l în grupul de tratament cu
patiromer și de 4,68 mEq/l în grupul la care s-a administrat placebo.
Criteriul principal de evaluare a eficacității, modificarea față de valoarea iniţială a potasiului seric până la sfârşitul perioadei de tratament de 28 de zile, a fost semnificativ mai scăzut (p < 0,001) în grupul tratat cu patiromer (medie LS [SEM]: −0,21 [0,07] mEq/l), comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (medie LS [SEM]: +0,23 [0,07] mEq/l). De asemenea, au existat mai puţini pacienţi din grupul tratat cu patiromer cu valori ale potasiului seric >5,5 mEq/l (7,3% faţă de 24,5%,
p = 0,027) şi mai mulţi pacienţi care au fost tratați cu doza de spironolactonă 50 mg pe zi (90,9% față de 73,5%, p = 0,022).
Studiul 4 (AMBER)
Capacitatea medicamentului patiromer de a permite tratamentul concomitent cu spironolactonă la pacienți cu hipertensiune arterială rezistentă și insuficiență renală cronică a fost investigată suplimentar într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni. Pacienții normokaliemici au început tratamentul cu spironolactonă cu o doză de 25 mg pe zi, în același timp cu tratamentul lor randomizat (patiromer 8,4 g pe zi sau administrare de placebo. Doza de
patiromer/placebo a fost crescută treptat săptămânal (până la 25,2 g pe zi), pentru a păstra o valoare a potasiului seric ≥4,0 mEq/l și ≤5,1 mEq/l. În săptămâna a 3-a sau ulterior, doza de spironolactonă a fost mărită la 50 mg pe zi pentru subiecții cu presiune sistolică ≥120 mmHg și potasiu seric
≤5,1 mEq/l.
Din cei 295 de pacienți randomizați la care s-a administrat tratamentul de studiu (patiromer: 147; placebo: 148), vârsta medie a fost de 68,1 ani, 51,9% au fost bărbați, 98,3% au fost de rasă caucaziană, iar valoarea RFGe medie a fost de 35,73 ml/min/1,73 m2. După randomizare, valorile medii de referință pentru potasiul seric au fost de 4,74 mEq/l pentru patiromer și 4,69 mEq/l pentru placebo.
Criteriul principal de evaluare a eficacității, procentajul de subiecți care rămân pe spironolactonă în săptămâna 12, a fost semnificativ mai mare (p < 0,0001) în grupul tratat cu patiromer (85,7%) în comparație cu grupul căruia i s-a administrat placebo (66,2%). Semnificativ mai mulți pacienți au primit spironolactonă 50 mg/zi (69,4% față de 51,4%).
Per total, pacienții din grupul patiromer au rămas pe spironolactonă cu 7,1 zile mai mult (95% IÎ 2.2-12,0; p = 0.0045) în comparație cu grupul placebo și au primit doze cumulate semnificativ mai mari de spironolactonă (2942,3 (SE 80,1) mg față de 2580,7 (SE 95,8) mg, p = 0,0021).
De asemenea, au existat semnificativ mai puțini pacienți din grupul tratat cu patiromer cu valori ale potasiului seric ≥5,5 mEq/l (35,4% vs. 64,2%, p < 0,001).
În săptămâna 12, presiunea sistolică medie a scăzut cu 11,0 mmHg (SD 15,34) în grupul spironolactonă + placebo și cu 11,3 mmHg (SD 14,11) în grupul spironolactonă + patiromer. Aceste scăderi față de valorile de referință au fost semnificative din punct de vedere statistic pentru fiecare grup de tratament (p < 0,0001), dar nu au fost semnificative din punct de vedere statistic între grupuri.
Efectul alimentelor
Într-un studiu deschis, 114 pacienţi cu hiperkaliemie au fost randomizaţi și li s-a administrat patiromer o dată pe zi, cu sau fără alimente. Valoarea potasiului seric la sfârșitul tratamentului, modificarea valorii potasiului seric comparativ cu valoarea iniţială și doza medie de patiromer administrată au fost similare între grupuri.
Copii şi adolescenţi
Un studiu deschis, cu doze multiple, a evaluat eficacitatea, siguranța și tolerabilitatea patiromerului pentru suspensie orală la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și <18 ani cu BCR fără dializă și hiperkaliemie. Au fost excluși pacienții cu diagnostic gastrointestinal sever sau intervenții chirurgicale. Studiul a inclus 2 faze de tratament; mai întâi, o fază inițială de 14 zile de stabilire a dozei, urmată de o fază de tratament pe termen lung (TL) de până la 24 de săptămâni, cu un total de până la 26 de săptămâni de tratament. Studiul a cuprins două grupe de vârstă, de 12 până la <18 ani și de 6 până la <12 ani, iar dozele inițiale de patiromer în fiecare grupă de vârstă au fost selectate pe baza ponderilor mediane. Patiromer a fost administrat o dată pe zi sub formă de pulbere pentru suspensie orală.
În total, 23 de subiecți (14 subiecți cu vârste cuprinse între 12 și <18 ani și 9 subiecți cu vârste cuprinse între 6 și <12 ani) au finalizat faza de stabilire a dozei, iar 21 de subiecți (12 subiecți cu vârste cuprinse între 12 și <18 ani și 9 subiecți cu vârste cuprinse între 6 și <12 ani) au finalizat faza de tratament TL. Niciun subiect nu a întrerupt studiul din cauza unor probleme de siguranță.
Criteriul principal de evaluare a eficacității din acest studiu a fost modificarea față de valoarea inițială a nivelului de potasiu seric în ziua 14. La ambele grupe de vârstă, s-a observat o scădere a nivelurilor de potasiu până în ziua 14: modificarea medie (SD) a potasiului față de valoarea inițială a fost de -0,50 (0,542) mEq/l la grupa de vârstă cuprinsă între 12 și <18 ani și de -0,14 (0,553) mEq/l la grupa de vârstă cuprinsă între 6 și <12 ani) și s-a menținut pe tot parcursul studiului în timpul tratamentului (Figura 2).
Criteriile secundare de evaluare a eficacității au fost proporția de subiecți cu potasiu seric în intervalul țintă (3,8 până la 5,0 mEq/l) în ziua 14 (faza de stabilire a dozei) și în funcție de vizită în orice moment până în luna 6 (faza de tratament TL). În grupul cu vârsta cuprinsă între 12 și <18 ani, 50,0% și 81,8% dintre subiecți, au atins niveluri de potasiu seric în intervalul țintă în ziua 14 și, respectiv, la săptămâna
26. Doza de patiromer de 4,2 g/zi pare a fi o doză inițială adecvată pentru acest grup. În grupul cu vârsta cuprinsă între 6 și <12 ani, doar 12,5% și 22,2% dintre pacienți, au atins niveluri serice de potasiu în intervalul țintă în Ziua 14 și, respectiv, săptămâna 26.
Figura 2. Valorile medii (±95% IÎ) ale potasiului seric (populația de siguranță, N=23)
7
Serum Potassium (mEq/L)
Potasiu seric (mEq/l
6
5
4
Cohort 1 (Ages 12 to <18): Starting Dose 4.2 g/day
Cohort 2 (Ages 6 to <12): Starting Dose 2 g/day
Visit
Cohorta 1 (Vârste între 12 și <18 ani): doza inițială 4,2 g/zi
Cohorta 2 (Vârste între 6 și <12 ani): doza inițială 2 g/zi
Vizită
BLᵃ D7 D14 W3 W5 W7 W10 W14 W18 W22 W26 FU1 FU2ᵇ
Note: a Valoarea de referință a fost ultima valoare de laborator centrală care nu lipsește, colectată înainte de data și ora primei doze de patiromer.
b Control 2 a fost o vizită opțională la fața locului și putea fi un apel telefonic.
Au fost excluse datele privind potasiul seric la sau după data de inițiere a dializei. BL=Valoarea de referință; CI=Interval de încredere; D=Zi; FU=Control; W=Săptămână.
În grupul cu vârsta cuprinsă între 12 și <18 ani, la ziua 14 și la sfârșitul tratamentului, doza mediană de patiromer prescrisă a fost de 4,2 și 8,4 g/zi, iar modificarea medie față de valoarea inițială a potasiului seric a fost de -0,50 și, respectiv, -1,08 mEq/l. În grupul cu vârsta cuprinsă între 6 și <12 ani, la ziua 14 și la sfârșitul tratamentului, doza mediană prescrisă de patiromer a fost de 6,0 și
8,0 g/zi, iar modificarea medie față de valoarea inițială a potasiului a fost de -0,14 și, respectiv, -
0,50 mEq/l. La subiecții cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani, rezultatele doză-răspuns au părut să arate, din punct de vedere calitativ, că o doză mai mare de patiromer a fost asociată cu o reducere mai mare a potasiului seric într-un interval de tratament. Cu toate acestea, în grupul cu vârsta cuprinsă între 6 și <12 ani, rezultatele constatării dozei nu au fost concludente. Prin urmare, este necesară o evaluare suplimentară a patiromerului la subiecții cu vârsta cuprinsă între 6 și <12 ani pentru a stabili riscul de beneficii.
Agenţia Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor Veltassa la copii cu vârsta sub 6 ani în tratamentul hiperkaliemiei (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).
Patiromerul acționează prin legarea potasiului în tractul gastro-intestinal şi, astfel, concentraţia serică nu este relevantă pentru eficacitatea sa. Din cauza insolubilității şi a faptului că acest medicament nu este absorbit, numeroase studii farmacocinetice clasice nu pot fi efectuate.
Patiromerul este excretat după aproximativ 24–48 de ore de la ingestie, în funcție de timpul mediu de tranzit gastro-intestinal.
Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la şobolani şi câini cu substanța activă marcată radioactiv, patiromerul nu a fost absorbit sistemic şi a fost excretat în materiile fecale. Analiza cantitativă autoradiografică a întregului corp la şobolani a demonstrat că radioactivitatea a fost limitată la tractul gastro-intestinal, fără un nivel detectabil de radioactivitate în alte ţesuturi sau organe.
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicității după doze repetate, genotoxicității, toxicității asupra funcţiei de reproducere şi a dezvoltării.
Patiromer nu a fost genotoxic în testul de mutaţie inversă (testul Ames), testele de aberaţii cromozomiale sau testele pe micronuclei de şobolan.
Nu s-au efectuat studii de carcinogenicitate.
Proprietăți farmaceutice - VELTASSA 25,2g/plic
A se păstra şi transporta la frigider (2°C – 8°C).
Dacă este depozitat la temperatura camerei (sub 25°C), Veltassa trebuie utilizat în termen de 6 luni de la data scoaterii din frigider.
Veltassa nu trebuie utilizat după data de expirare imprimată pe plic, pentru oricare din condiţiile de păstrare de mai sus.
Amestecul trebuie administrat în interval de 1 oră de la prepararea suspensiei iniţiale.
Veltassa 1 g pulbere pentru suspensie orală
1 g de patiromer, sub formă de pulbere în plicuri cu cinci straturi: polietilenă, aluminiu, polietilenă, poliester şi hârtie.
Mărimi de ambalaj: cutie 60 de plicuri Veltassa 8,4 g pulbere pentru suspensie orală
8,4 g de patiromer, sub formă de pulbere în plicuri cu cinci straturi: polietilenă, aluminiu, polietilenă, poliester şi hârtie.
Mărimi de ambalaj: cutii cu 30, 60 sau 90 de plicuri şi ambalaje multiple care cuprind 3 cutii de carton, fiecare conținând 30 de plicuri.
Veltassa 16,8 g pulbere pentru suspensie orală
16,8 g de patiromer, sub formă de pulbere în plicuri cu cinci straturi: polietilenă, aluminiu, polietilenă, poliester şi hârtie.
Mărimi de ambalaj: cutii cu 30, 60 sau 90 de plicuri. Veltassa 25,2 g pulbere pentru suspensie orală
25,2 g de patiromer, sub formă de pulbere în plicuri cu cinci straturi: polietilenă, aluminiu, polietilenă, poliester şi hârtie.
Mărimi de ambalaj: cutii cu 30, 60 sau 90 de plicuri.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.