OFTAQUIX 5 mg/ml PIC. OFT., SOL.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului

Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - OFTAQUIX 5mg/ml
Oftaquix este indicat în tratamentul topic al infecţiilor bacteriene oftalmice externe, la pacienţii cu vârsta ≥1 an, cauzate de microorganisme sensibile la levofloxacină (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Oftaquix este indicat la adulţi, copii cu vârsta de 1 an şi peste până la 12 ani şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani.
Doze
În cazul tuturor categoriilor de pacienţi, în primele două zile se instilează una sau două picături în ochiul (ochii) afectat (afectaţi) la intervale de două ore, de maxim 8 ori pe zi, în stare de veghe, iar ulterior, de patru ori pe zi, din ziua 3 până în ziua 5.
În cazul în care sunt utilizate concomitent mai multe medicamente oftalmice cu administrare topică, este necesar un interval de cel puţin 15 minute între instilări.
Pentru a preveni contaminarea vârfului picurător şi a soluţiei, vârful picurător nu trebuie să intre în contact cu pleoapele sau cu zonele adiacente.
1/9
Durata tratamentului depinde de severitatea afecţiunii şi de evoluţia clinică sau bacteriologică a infecţiei. Durata obişnuită de tratament este de 5 zile.
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea pentru tratamentul ulcerului cornean şi oftalmiei gonococice la nou-născuţi.
Oftaquix nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 1 an din cauza datelor insuficiente privind siguranta şi eficacitatea pentru această grupă de vârstă.
Utilizare la vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Dozele la copii cu vârsta de 1 an şi peste sunt asemănătoare cu cele recomandate la adulţi. La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizării Oftaquix.
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizării Oftaquix la copiii cu vârsta sub 1 an. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Administrare oftalmică.
Hipersensibilitate la substanţa activă levofloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1., de exemplu: clorura de benzalconiu.
Oftaquix nu trebuie injectat subconjunctival. Soluţia nu trebuie introdusă direct în camera anterioară a ochiului.
Similar altor medicamente antiinfecţioase, utilizarea prelungită poate determina suprainfecţii cu microorganisme non-sensibile, inclusiv fungi. În cazul în care infecţia se agravează sau nu se observă o ameliorare clinică în decursul unei perioade rezonabile de tratament, utilizarea trebuie întreruptă şi va fi instituit un tratament alternativ. În cazurile în care, din considerente clinice, este necesară decizia medicului, pacientul va fi examinat cu ajutorul biomicroscopiei cu lampa cu fantă sau, acolo unde este indicat, utilizând coloraţia cu fluoresceină.
Administrarea sistemică a fluorochinolonelor a fost asociată cu reacţii de hipersensibilitate, chiar şi ca urmare a administrării unei doze unice. Trebuie întreruptă administrarea medicamentului în cazul în care devine manifestă o reacţie alergică la levofloxacină.
Este posibil ca, în cazul administrării sistemice a unei fluorochinolone, incluzând levofloxacină, în special la pacienţii vârstnici şi la cei trataţi concomitent cu corticosteroizi să se producă inflamaţie şi ruptură a tendonului. Prin urmare, trebuie să se manifeste prudenţă, iar tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt la primul semn de inflamaţie a tendonului (vezi pct. 4.8).
Oftaquix 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie conţine clorură de benzalconiu ca și conservant. Scoateți lentilele de contact înainte de administrarea picăturilor oftalmice şi aşteptaţi cel puţin 15 minute înainte să le puneți la loc. Se știe că clorura de benzalconiu decolorează lentilele de contact moi.
Pacienţii cu infecţii bacteriene oculare externe nu trebuie să poarte lentile de contact.
Clorura de benzalconiu, așa cum a fost raportat, determină iritație oculară, sindromul ochiului uscat și poate produce modificări ale filmului lacrimal și ale suprafeței corneei. Medicamentul trebuie utilizat cu precauție la pacienți cu ochi uscat și la pacienți cu afectare a corneei. Pacienții trebuie monitorizați la administrarea pe timp îndelungat.
Copii şi adolescenţi
Pentru copiii cu vârsta de 1 an şi peste, sunt similare atenţionările şi precauţiile speciale pentru utilizare indicate la adulţi.
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunea unor medicamente cu levofloxacina.
Deoarece concentraţiile plasmatice maxime ale levofloxacinei obţinute ca urmare a administrării oftalmice sunt de cel puţin 1000 de ori mai mici decât cele raportate ca urmare a administrării orale a dozelor standard, este improbabil ca interacţiunile menţionate în cazul administrării sistemice a levofloxacinei să fie relevante clinic.
Copii şi adolescenţi
Nu s-au efectuat studii cu privire la interacţiunile dintre medicamente.
Sarcina
Nu există date clinice adecvate privind utilizarea levofloxacinei la femeile gravide. Studiile efectuate la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea pentru reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial la om. Oftaquix nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt.
Alăptarea
Levofloxacina se elimină în laptele uman. Cu toate acestea, în cazul administrării dozelor terapeutice de Oftaquix nu se anticipează apariţia de reacţii adverse la sugarii alăptaţi. Oftaquix nu trebuie utilizat în timpul alăptării, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial pentru sugar.
Fertilitatea
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii la şobolani, la expuneri ce depășeau semnificativ expunerea maximă la om după administrarea oculară (vezi pct. 5.3).
Oftaquix are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
În cazul în care există orice efecte tranzitorii asupra vederii, pacientul trebuie sfătuit să aştepte până când acestea dispar, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Se anticipează că aproximativ 10% dintre pacienţi pot prezenta reacţii adverse. În general, reacţiile adverse sunt clasificate ca uşoare sau moderate, sunt tranzitorii şi, de regulă, se limitează la nivelul ochiului.
Deoarece medicamentul conţine şi clorură de benzalconiu, substanţa activă sau acest excipient pot determina apariţia eczemei de contact şi/sau a iritaţiei.
În timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă s-au raportat următoarele reacţii adverse, definite ca fiind în mod sigur, probabil sau posibil asociate tratamentului cu levofloxacină sub formă de picături oftalmice (Oftaquix 5 mg/ml picături oftalmice şi Oftaquix 5 mg/ml picături oftalmice în recipient unidoză):
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare (≥1/10000 până la <1/1000): reacţii alergice extraoculare, inclusiv erupţie cutanată tranzitorie Foarte rare (<1/10000): anafilaxie
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100): cefalee
Tulburări oculare
Frecvente (≥1/100 până la <1/10):
Senzaţie de arsură, reducere a acuităţii vizuale şi filamente de mucus.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100):
Lipire a pleoapelor, chemoză, reacţie papilară conjunctivală, edem palpebral, disconfort ocular, prurit ocular, dureri oculare, conjunctivită, foliculi conjunctivali, xeroftalmie, eritem palpebral şi fotofobie.
În cadrul studiilor clinice nu s-au observat precipitate corneene.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100): rinită Foarte rare (<1/10000): edem laringian
Alte reacţii adverse care au fost observate la administrarea sistemică a unei substanţe active (levofloxacină) şi sunt posibile să apară de asemenea la Oftaquix
La pacienții care au primit fluorochinolone cu administrare sistemică au fost raportate rupturi la nivelul umărului, mâinii, tendonului lui Ahile sau altor tendoane, care necesită intervenție chirurgicală sau determină dizabilitate prelungită. Studiile și experiența după punerea pe piață cu chinolone sistemice indică faptul că riscul acestor rupturi poate fi crescut la pacienții tratați cu corticosteroizi, în special la pacienții vârstnici și în cazul tendoanelor supuse unui efort fizic intens, incluzând tendonul lui Ahile (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse manifestate la copii şi adolescenţi sunt considerate asemănătoare cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Cantitatea totală de levofloxacină dintr-un flacon care conţine picături oftalmice, soluţie este prea mică pentru a cauza efecte toxice ca urmare a ingerării accidentale. În cazul în care se consideră necesar, pacientul poate fi monitorizat clinic şi pot fi luate măsuri pentru susţinerea funcţiilor vitale. În cazul supradozajului local cu levofloxacină, se vor spăla ochii cu apă curată (de la robinet), la temperatura camerei.
Copii şi adolescenţi
La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, măsurile de tratament în caz de supradozaj sunt asemănătoare cu cele efectuate la adulţi.
Proprietăți farmacologice - OFTAQUIX 5mg/ml
Grupa farmacoterapeutică: preparate oftalmologice, antiinfecţioase, fluorochinolone. Codul ATC: S01AE05
Levofloxacina este izomerul L al substanţei racemice, ofloxacină. Activitatea antibacteriană a ofloxacinei este determinată, în primul rând, de izomerul L.
Mecanism de acţiune
Fiind un medicament antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului ADN-girază - topoizomerază II şi topoizomerazei IV. Levofloxacina acţionează cu preferinţă asupra ADN-girazei din bacteriile Gram-negativ şi topoizomerazei IV din bacteriile Gram- pozitiv.
Mecanisme de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la levofloxacină se poate dezvolta în primul rând din cauza celor două mecanisme principale şi anume, scăderea concentraţiei intrabacteriene a unui medicament sau modificarea enzimelor ţintă asupra cărora acţionează medicamentul. Modificarea enzimelor ţintă este determinată de mutaţii ale genelor cromozomiale care codifică AND-giraza (gyrA şi gyrB) şi topoizomeraza IV (parC şi parE; grlA şi grlB pentru Staphylococcus aureus). Rezistenţa determinată de scăderea concentraţiei intrabacteriene a medicamentului apare fie din cauza porinelor membranei exterioare (OmpF) care împiedică pătrunderea fluorochinolonelor în bacteriile Gram-negativ, fie din cauza pompelor de eflux. Rezistenţa mediată de eflux a fost descrisă pentru pneumococi (PmrA), stafilococi (NorA), microorganisme anaerobe şi bacterii Gram-negativ. Pe lângă aceasta, pentru Klebsiella pneumoniae şi E. coli a fost descrisă rezistenţa la chinolone mediată de plasmide (determinată de gena qnr).
Rezistenţă încrucişată
Între fluorochinolone poate să apară rezistenţa încrucişată. Este posibil ca mutaţiile singulare să nu determine rezistenţa clinică însă, în general, mutaţiile multiple au drept rezultat rezistenţa clinică la toate medicamentele din clasa fluorochinolonelor. Modificarea porinelor membranei exterioare şi a sistemelor de eflux poate avea o specificitate de substrat largă, ţintind mai multe clase de medicamente antibacteriene şi determinând polirezistenţa.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (Comisia Europeană pentru Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene) pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile şi pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt următoarele:
Pseudomonas spp., Staphylococcus spp., Streptococcus A,B,C,G:
sensibile ≤1 mg/l, rezistente >2 mg/l
Streptococcus pneumoniae: sensibile ≤2 mg/l, rezistente >2 mg/l
Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis: sensibile ≤1 mg/l, rezistente >1 mg/l Toate celelalte microorganisme patogene: sensibile ≤1 mg/l, rezistente >2 mg/l
Spectrul antibacterian
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate şi este de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special cînd se tratează infecţii severe. De aceea, informaţiile prezentate oferă doar o ghidare aproximativă privind probabilitatea ca aceste microorganisme să fie sensibile sau nu la levofloxacină. În cazul în care este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert, atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât eficacitatea medicamentului, în cel puţin unele tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
În următorul tabel sunt prezentate doar speciile bacteriene care sunt în mod frecvent responsabile de infecţiile oculare, cum este conjunctivita.
Spectrul antibacterian – categoria de sensibilitate şi caracteristicile rezistenţei, conform EUCAST
Categoria I: Specii frecvent sensibile
| Aerobi Gram-pozitiv | |
| Staphylococcus aureus (MSSA)* | |
| Streptococcus pneumoniae | |
| Streptococcus pyogenes | |
| Streptococi din grupa Viridans | |
| Aerobi Gram-negativ | |
| Escherichia coli | |
| Haemophilus influenzae | |
| Moraxella catarrhalis | |
| Pseudomonas aeruginosa | (izolat din comunitate) |
| Alte microorganisme | |
| Chlamydia trachomatis | (Tratamentul pacienţilor cu conjunctivită cauzată de Chlamydia necesită tratament antimicrobianconcomitent administrat pe cale sistemică) |
| Categoria II: Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă | |
| Aerobi Gram-pozitiv | |
| Staphylococcus aureus (MRSA)** | |
| Staphylococcus epidermidis | |
| Aerobi Gram-negativ | |
| Pseudomonas aeruginosa | (izolat din spital) |
* MSSA = tulpini de Staphylococcus aureus sensibile la meticilină
** MRSA = tulpini de Staphylococcus aureus rezistente la meticilină
Datele privind rezistenţa prezentate în tabel se bazează pe rezultatele unui studiu multicentric de supraveghere (Studiul oftalmic) cu privire la rezistenţa la speciile bacteriene izolate obţinute de la pacienţi cu infecţii oftalmice, efectuat în Germania, în perioada iunie-noiembrie 2004.
Microorganismele au fost clasificate ca sensibile la levofloxacină pe baza sensibilităţii in vitro şi a concentraţiilor plasmatice atinse după tratamentul administrat pe cale sistemică. După administrarea topică, local se ating concentraţii maxime mai mari decât cele plasmatice. Cu toate acestea, nu se ştie dacă şi în ce mod cinetica medicamentului administrat oftalmic (topic) poate modifica activitatea antibacteriană a levofloxacinei.
Copii şi adolescenţi
Proprietăţile farmacodinamice observate la copiii cu vârsta de 1 an şi peste sunt similare cu cele de la adulţi.
După administrarea oftalmică, levofloxacina persistă în pelicula lacrimală.
În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi, concentraţiile medii ale levofloxacinei din pelicula lacrimală măsurate la 4 şi la 6 ore de la administrarea topică au fost de 17,0 micrograme/ml, respectiv de 6,6 micrograme/ml. Cinci din şase subiecţi incluşi în studiu au prezentat concentraţii egale cu 2 micrograme/ml sau mai mult, la 4 ore de la administrare. La patru din şase subiecţi, această concentraţie s-a menţinut la 6 ore de la administrare.
Concentraţia plasmatică a levofloxacinei a fost măsurată la 15 voluntari sănătoşi adulţi, la diverse momente în timp, pe parcursul unei perioade de tratament cu levofloxacină de 15 zile. Concentraţia plasmatică medie a levofloxacinei la 1 oră de la administrare a variat între 0,86 nanograme/ml în ziua 1 şi 2,05 nanograme/ml în ziua 15. Cea mai mare valoare a concentraţiei plasmatice maxime a levofloxacinei, egală cu 2,25 nanograme/ml, a fost măsurată în ziua 4, după 2 zile de administrare la intervale de 2 ore, în total 8 doze pe zi. Concentraţiile plasmatice maxime ale levofloxacinei au crescut de la 0,94 nanograme/ml în ziua 1 la 2,15 nanograme/ml în ziua 15, iar aceste valori sunt de mai mult de 1000 de ori mai mici decât cele obţinute ca urmare a administrării orale a dozelor standard de levofloxacină.
Până în prezent, nu se cunosc concentraţiile plasmatice de levofloxacină atinse după administrarea la nivelul ochilor infectaţi.
Date preclinice de siguranţă
Efectele preclinice s-au observat numai la expuneri considerabil mai mari decât expunerea maximă la om obţinută ca urmare a administrării oftalmice de levofloxacină şi au relevanţă mică pentru utilizarea clinică.
În cadrul studiilor efectuate la animale, s-a demonstrat că inhibitorii de girază au determinat tulburări de creştere la nivelul articulaţiilor ce sunt supuse greutăţii corporale.
Similar altor fluorochinolone, în urma administrării orale de doze mari, levofloxacina a demonstrat efecte asupra cartilajului (formare de vezicule, cavităţi) la şobolani şi la câini.
Potenţialul cataractogen nu poate fi exclus, din cauza lipsei unor investigaţii specifice.
Pe baza datelor deţinute în prezent, tulburările de vedere manifestate la animale nu pot fi excluse.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Levofloxacina administrată oral la şobolani în doze de până la 810 mg/kg şi zi nu a fost teratogenă. Deoarece s-a demonstrat că levofloxacina este absorbită complet, cinetica medicamentului este liniară. Nu s-au observat diferenţe la nivelul parametrilor farmacocinetici între doza unică şi dozele repetate administrate pe cale orală. Expunerea sistemică la şobolani, în cazul administrării orale de doze de 810 mg/kg şi zi, a fost de aproximativ 50000 de ori mai mare decât cea atinsă la om, atunci când au fost administrate oftalmic dozele de levofloxacină conţinute în 2 picături de soluţie, aplicate bilateral.
La şobolani, doza cea mai mare a crescut mortalitatea fetală şi maturizarea întârziată a coincis cu toxicitatea maternă.
Nu s-a observat niciun efect teratogen în urma administrării orale la iepuri a unor doze de până la 50 mg/kg şi zi sau ca urmare a administrării intravenoase a unor doze de până la 25 mg/kg şi zi.
Levofloxacina nu a determinat nicio modificare a fertilităţii la şobolani, atunci când s-au administrat oral doze de până la 360 mg/kg şi zi; ca urmare a administrării acestor doze s-au obţinut concentraţii plasmatice de 16000 de ori mai mari decât cele atinse ca urmare a administrării oftalmice a 8 doze la om.
Genotoxicitate
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifere, dar a indus in vitro aberaţii cromozomiale la nivelul celulelor din plămânul de hamster chinezesc, la doze de 100 micrograme/ml sau mai mari, în absenţa activării metabolice. Testele efectuate in vivo nu au demonstrat niciun potenţial genotoxic.
Potenţial fototoxic
Studiile efectuate la şoarece, atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă, au demonstrat faptul că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Administrarea unei soluţii oftalmice de levofloxacină 3% pe pielea bărbierită a unor hamsteri nu a demonstrat niciun potenţial de fotosensibilizare sau de fototoxicitate cutanată. Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic
într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.
Potenţial carcinogen
În cadrul unui studiu pe termen lung privind carcinogenitatea, efectuat la şobolani, levofloxacina nu a demonstrat niciun potenţial carcinogen sau tumorigen în urma administrării orale zilnice, ca parte a regimului alimentar, în doze de până la 100 mg/kg şi zi, timp de 2 ani.
Evaluarea riscului asupra mediului înconjurător (ERM)
Concentraţia calculată de Oftaquix care să prezinte influenţă asupra mediului (PECSurfacewater) este sub limita de acţiune de 0,01 micrograme/l iar valoarea LogKow a levofloxacinei este sub limita de acţiune de 4,5.
Este puţin probabil ca Oftaquix să reprezinte un risc pentru mediul înconjurător, deoarece nu există alte motive de îngrijorare în ceea ce priveşte medicamentul şi substanţa activă din compoziţia acestuia, levofloxacina.
