PARAREMIN COMPR.

Pararemin este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta mai mare de 12 ani pentru:

• tratamentul simptomatic al durerilor uşoare şi medii cu diferite localizări, precum cefalee, algii dentare, dismenoree, durere reumatică.

• tratamentul durerii şi febrei asociate cu răceala şi gripa.

Doze

Adulţi (inclusiv vârstnici), adolescenţi şi copii cu vârsta peste 16 ani:

Doza recomandată este de 1-2 comprimate Pararemin o dată. La nevoie, doza se poate repeta de 3 ori în 24 de ore.

Doza maximă zilnică este de 6 comprimate.

Copii cu vârsta cuprinsă între 12 – 16 ani:

Doza recomandată este de 1 comprimat Pararemin o dată.

La nevoie, doza se poate repeta de 3 ori în 24 de ore.

Copii cu vârsta sub 12 ani:

Este contraindicată administrarea medicamentului la copii cu vârsta sub 12 ani.

Mod de administrare

Pararemin se administrează pe cale orală.

Comprimatul se administrează cu o cantitate suficientă de lichid (aproximativ 200 ml la adult, dacă este

posibil).

Administrarea periodică a dozelor permite evitarea oscilaţiilor durerii sau febrei. A nu se depăşi dozele recomandate.

Dacă după 5 zile simptomele nu se ameliorează tratamentul trebuie reevaluat. Se recomandă ca durata tratamentului să nu depăşească 7 zile.

• Hipersensibilitate la paracetamol, propifenazonă, alte pirazolone sau pirazolidindione, cafeină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,

• Hipersensibilitate la alte AINS, acid acetilsalicilic (inclusiv criză de astm bronşic, urticarie sau rinită acută),

• Ulcer gastro-duodenal activ,

• Insuficienţă hepatică sau renală severă,

• Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază,

• Insuficienţă cardiacă severă,

• Ultimul trimestru de sarcină (după luna a VI-a), alăptare,

• Copii cu vârsta sub 12 ani.

Este necesară o deosebită atenţie la administrarea medicamentului în următoarele situaţii:

-alcoolism şi afecţiuni hepatice, incluzând hepatită virală (creşte riscul hepatotoxicităţii). Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.

-sindrom Gilbert (icter benign tranzitoriu secundar deficitului de glucuronil-transferază).

-tulburări ale hematopoiezei.

În aceste cazuri, se ajustează dozele şi/sau se măreşte intervalul de timp dintre administrări. Trebuie evitată administrarea concomitentă a altor medicamente care conţin paracetamol.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

La pacienţii cu antecedente de afecţiuni digestive (afecţiuni gastro-intestinale, ulcer, colită ulceroasă,

boală Crohn) sau hematologice (coagulopatii, tulburări hematologice) medicamentul trebuie administrat cu prudenţă şi sub supraveghere atentă.

În caz de hemoragie gastro-intestinală, se impune întreruperea tratamentului.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru a permite excluderea unui astfel de risc în cazul propifenazonei din compoziţia Pararemin administrat în doză zilnică de 1-4 comprimate.

Trebuie avută o grijă deosebită în cazul pacienţilor cu astm bronşic asociat unei rinite cronice, unei

sinuzite sau polipoze nazale deoarece la aceştia există un risc crescut de reacţii alergice la administrarea de acid acetilsalicilic şi/sau antiinflamatoare nesteroidiene, comparativ cu restul populaţiei.

Administrarea acestui medicament poate determina crize de astm bronşic, în special la pacienţi alergici la

acid acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (vezi pct. 4.3).

Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat, la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă și septicemie, sau la pacienți cu malnutriție sau alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării

concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli.

Paracetamol

• Trebuie luate măsuri de precauție când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină,

  deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4)- Antiacidele reduc şi prelungesc absorbţia acestuia.

• Consumul cronic de băuturi alcoolice creşte hepatotoxicitatea paracetamolului prin producerea crescută de fenacetină (metabolit toxic) (inducţie la nivelul CYP 2E1).

• Alte medicamente inductoare CYP 2E1 (carbamazepina, barbituricele, izoniazida, fenitoina,

  rifampicina, ritonavir etc.) pot avea efecte asemănătoare.

• Sulfinpirazona creşte de asemenea producerea de fenacetină.

• Paracetamolul scade clearance-ul busulfanului.

• Administrarea prelungită şi concomitentă a paracetamolului şi a altor AINS creşte riscul apariţiei

  nefropatiei toxice,

• Administrarea îndelungată şi concomitentă cu anticoagulante cumarinice sau de tip indandionic

  potenţează efectul anticoagulant; din această cauză poate fi necesară modificarea dozelor impusă de

  rezultatele analizelor de laborator.

• În doze mari contracarează efectul insulinei.

• Viteza de absorbţie a paracetamolului este redusă în cazul administrării concomitente de colestiramină; de aceea colestiramina poate fi administrată la interval de 2 ore înainte sau după paracetamol.

• Absorbţia paracetamolului este crescută în cazul administrării concomitente de metoclopramid sau domperidonă, dar aceasta nu impune evitarea acestei asocieri.

• Administrarea paracetamolului poate determina erori în cazul determinării acidului uric plasmatic prin

  metoda acidului fotofungistic sau dozarea glicemiei prin metoda glucoz-oxidaz-peroxidazei.

  Cafeină

  Metabolizarea hepatică este realizată în principal de către enzimele microzomale, deci apariţia

  interacţiunilor este condiţionată de influenţarea activităţii acestora. Cele mai importante interacţiuni sunt următoarele:

• anticoncepţionale orale (scad clearance-ul cafeinei);

• antibiotice (ciprofloxacina, enoxacina, norfloxacina, ofloxacina şi eritromicina) (scad clearance-ul cafeinei);

• barbiturice (cafeina poate diminua efectul lor hipnotic);

• antiaritmicele (mexiletina) reduc clearance-ul cafeinei cu aproximativ 50%;

• betablocante: îşi reduc reciproc eficacitatea terapeutică;

• litiu (cafeina creşte excreţia urinară a litiului).

  Propifenazonă

• Administrarea concomitentă cu alte inhibitoare ale ciclooxigenazei nu este recomandată datorită efectului aditiv al reacţilor adverse (de exemplu afectare gastro-intestinală).

• Tratamentul prelungit creşte riscul hemoragic al anticoagulantelor cumarinice.

Sarcina

Paracetamol: studiile efectuate la animal nu au evidenţiat efecte teratogene. Până în prezent nu există indicii ale producerii reacţiilor adverse la făt. Totuşi, lipsesc rezultatele studiilor controlate efectuate la om.

Propifenazonă: studiile efectuate la animal nu au evidenţiat efecte teratogene sau embriotoxice. Totuşi, nu există experienţă suficientă în ceea ce priveşte utilizarea acestui medicament la gravide.

În timpul ultimului trimestru de sarcină, toate inhibitoarele sintezei prostaglandinelor pot induce toxicitate cardiopulmonară fetală (hipertensiune pulmonară cu închiderea prematură a canalului arterial) şi renală, iar la sfârşitul sarcinii pot determina prelungirea timpului de sângerare la mamă şi nou-născut.

Cafeină: Studiile la animale au evidenţiat o asociere între ingestia de cafeină şi anomalii fetale, însă

numai la doze foarte mari care nu sunt considerate relevante pentru consumul la om.

Nu se poate formula nicio concluzie definitivă din datele disponibile rezultate din studiile clinice la om.

Cu toate acestea, ingestia de scurtă durată a cafeinei este comparabilă cu ingestia zilnică normală de cafeină din alimente şi băuturi.

Administrarea Pararemin este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină, iar în primele 2 trimestre se va face cu prudenţă, după evaluarea raportului risc potenţial fetal/beneficiu terapeutic matern.

Alăptarea

Deoarece substanţele active din componenţa acestui medicament sunt excretate în laptele matern, Pararemin nu trebuie utilizat de către mamele care alăptează.

Pararemin nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, folosind următoarea convenţie:

Foarte frecvente (≥1/10);

Frecvente (≥1/100 şi <1/10);

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100);

Rare (≥1/10000 şi <1/1000);

Foarte rare (<1/10000),

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Acidoză metabolică cu gaură anionică crescută

La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La acești pacienți, acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Paracetamol:

Simptomele de supradozaj apar de obicei după o doză zilnică care depăşeşte 6 g.

Administrarea unor doze mari, timp îndelungat poate determina afectarea funcţiei renale.

Consecinţa cea mai gravă a supradozajului (adulţi doză mai mare de 10 g, copii doza de 150 mg/kg),

hepatotoxicitatea urmată de insuficienţă hepatică, necroză ireversibilă hepatocelulară, comă hepatică şi

moarte apare la 24 - 48 ore după ingestie. Concentraţiile plasmatice ale paracetamolului de 150 μg/ml

după 4 ore, 100 μg/ml după 6 ore, 70 μg/ml după 8 ore, 20 μg/ml după 15 ore şi 3,5 μg/ml după 24 de ore sunt semne ale hepatotoxicităţii şi impun începerea imediată a tratamentului supradozajului.

În doze mari, toxice, paracetamolul poate produce leziuni hepatice letale (necroză ireversibilă a ţesutului hepatic). Simptome iniţiale: anorexie, greaţă, vărsături, transpiraţii, stare de slăbiciune generală, senzaţii de disconfort, dureri gastrice, paloare. La 12 - 48 ore de la ingestia dozei cauzatoare de supradozaj, apar valori crescute ale transaminazei şi ale bilirubinei, de asemenea apare hepatomegalia şi creşte timpul de protrombină. Coma hepatică apare de obicei după 48 ore de la ingestie asociată cu icter, hipoglicemie şi tulburări ale procesului de coagulare.

La administrarea prelungită a unor doze foarte mari comparativ cu doza zilnică prescrisă pot apare numai

simptome ale sistemului nervos central.

Tratamentul supradozajului: evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături, tratament

simptomatic iar ca antidot se administrează N-acetilcisteină în primele 10 ore de la ingestie (doza orală de atac: 140 mg/kg, după 8 ore se administrează doza de întreţinere de 70 mg/kg la fiecare 4 ore).

Propifenazona:

Simptomele de supradozaj cele mai frecvente sunt vărsături, hipertensiune arterială, somnolenţă,

convulsii.

Tratamentul constă în evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi diureză forţată. În cazul unui supradozaj grav se recomandă monitorizarea continuă a semnelor vitale.

În caz de convulsii se administrează barbiturice cu acţiune rapidă, sau diazepam i.v. Administrarea teofilinei trebuie evitată pentru că poate provoca convulsii.

Cafeina:

Simptomele de supradozaj apar de obicei la administrarea într-un timp scurt a unei doze mai mari de

cafeină de 1 g.

Simptome ale supradozajului sunt agitaţia, cefaleea, tahicardia, tahipnea, tremorul, polachiuria,

convulsiile.

Tratamentul este simptomatic: normalizarea echilibrului hidro-electrolitic, evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi lavaj gastric, cărbune activ, anticonvulsivante (diazepam, fenobarbital sau fenitoină), betablocante pentru contracararea efectelor cardiace, etc.