Tratamentul cancerului mamar avansat la femei aflate în postmenopauză. Eficacitatea anastrozolului nu a fost încă demonstrată la paciente cu tumori fără receptori pentru estrogeni, cu excepţia cazului în care acestea au prezentat un răspuns clinic anterior pozitiv la tamoxifen.

Tratamentul adjuvant la femeile aflate în postmenopauză, cu cancer mamar invaziv, precoce, care prezintă receptori hormonali.

Tratamentul adjuvant al cancerului mamar precoce la femei aflate în postmenopauză, care prezintă receptori hormonali şi cărora li s-a administrat tratament adjuvant cu tamoxifen timp de 2 până la 3 ani.

Adulţi, incluzând persoanele vârstnice:

Un comprimat filmat administrat zilnic.

Copii şi adolescenţi:

Kyaresta nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi datorită lipsei datelor de siguranţă.

Insuficienţă renală:

Nu se recomandă modificarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată.

Insuficienţă hepatică:

Nu se recomandă modificarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară.

Pentru tratamentul adjuvant al cancerului mamar precoce, durata recomandată a tratamentului este de 5 ani.

Kyaresta este contraindicat la:

• femeile aflate în premenopauză;

• femeile gravide sau care alăptează;

• pacientele cu afectare renală severă (clearance-ul creatininei sub 20 ml/min);

• pacientele cu afectare hepatică moderată sau severă;

• pacientele cu hipersensibilitate la anastrozol sau la oricare dintre excipienţi. Regimurile terapeutice care conţin estrogeni nu trebuie administrate concomitent cu Kyaresta, deoarece îi anulează acţiunea sa farmacologică.

Tratamentul concomitent cu tamoxifen (vezi pct. 4.5).

Kyaresta nu este recomandat pentru utilizarea la copii, deoarece siguranţa şi eficacitatea tratamentului nu au fost stabilite la acest grup de pacienţi (vezi pct. 5.1).

Kyaresta nu trebuie administrat suplimentar tratamentului hormonal de creştere, la băieţii cu deficit de hormon de creştere. În studiile clinice pivot, eficacitatea nu a fost demonstrată şi siguranţa nu a fost stabilită (vezi pct. 5.1). Întrucât anastrozolul reduce valorile de estradiol, Kyaresta nu trebuie utilizat, suplimentar tratamentului hormonal de creştere, la fetele cu deficit de hormon de creştere. Nu sunt disponibile date privind siguranţa pe termen lung la copii şi adolescenţi.

Diagnosticul de menopauză trebuie stabilit biochimic la orice pacientă la care există incertitudini legate de statusul hormonal.

Nu există date care să susţină utilizarea în siguranţă a Kyaresta la paciente cu afectare hepatică moderată sau severă sau la paciente cu afectare severă a funcţiei renale (clearance-ul creatininei mai mic de 20 ml/min).

La femeile cu osteoporoză sau care prezintă risc de osteoporoză trebuie evaluată densitatea minerală osoasă prin densitometrie osoasă, de exemplu, examen DEXA, la începutul tratamentului şi apoi la intervale regulate. Dacă este cazul, va fi iniţiată terapia sau profilaxia pentru osteoporoză şi pacienta va fi monitorizată cu atenţie.

Nu există date disponibile referitoare la utilizarea de anastrozol concomitent cu analogi de LHRH. Această combinaţie terapeutică nu trebuie utilizată în afara studiilor clinice.

Deoarece Kyaresta determină scăderea concentraţiei plasmatice de estrogeni, poate provoca scăderea densităţii minerale osoase, cu posibila creşterii consecutive a riscului de fracturi. Această posibilă creştere a riscului va fi rezolvată în concordanţă cu ghidurile de tratament pentru femeile post- menopauză cu afectare osoasă. Nu sunt disponibile la momentul actual date adecvate referitoare la efectul bifosfonaţilor asupra scăderii densităţii minerale osoase determinate de anastrozol sau referitoare la eficacitatea utilizării acestora în scop profilactic.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Studiile de interacţiune clinică cu antipirina şi cimetidina evidenţiază faptul că este improbabil ca administrarea concomitentă de Kyaresta şi de alte medicamente să producă interacţiuni medicamentoase semnificative din punct de vedere clinic mediate de către citocromul P450.

O analiză a bazei de date privind siguranţa în studiile clinice nu a evidenţiat nicio dovadă de interacţiune semnificativă din punct de vedere clinic la pacientele tratate cu Kyaresta care primeau, de asemenea şi alte medicamente prescrise în mod curent.

Medicamentele care conţin estrogeni nu trebuie administrate concomitent cu anastrozolul deoarece îi anulează acţiunea farmacologică.

Tamofixenul nu trebuie administrat concomitent cu Kyaresta, deoarece acest lucru poate duce la scăderea acţiunii sale farmacologice (vezi pct. 4.3).

Anastrozolul este contraindicat la femeile gravide sau care alăptează.

Este puţin probabil ca Kyaresta să aibă influenţă asupra capacităţii pacienţilor de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în timpul utilizării anastrozolului s-au raportat astenie şi somnolenţă şi se impun precauţii în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, dacă asemenea simptome persistă.

Frecvenţa următoarelor categorii a fost calculată din numărul de evenimente adverse raportate într-un studiu de fază III, efectuat pe 9366 femei post-menopauză cu cancer de sân operabil, tratate timp de 5 ani şi nu s-a ţinut cont de frecvenţa în grupul comparativ de tratament sau dacă investigatorul a considerat că sunt în relaţie cu medicaţia de studiu.

* Sângerările vaginale au fost raportate frecvent, în principal la pacientele cu cancer de sân avansat în primele câteva săptămâni după trecerea de la terapia hormonală curentă la tratamentul cu Arimidex. Dacă sângerările persistă, trebuie luată în considerare evaluarea suplimentară.

Deoarece Kyaresta determină scăderea concentraţiilor sanguine de estrogeni, poate determina o scădere a densităţii minerale osoase, determinând la unii pacienţi creşterea riscului de fracturi (vezi pct. 4.4).

Creşterea concentraţiilor de gama-GT şi de fosfatază alcalină au fost raportate mai puţin frecvent (≥1/1000 şi <1/100). Nu s-a stabilit o legătură cauzală cu aceste modificări.

Tabelul de mai jos prezintă frecvenţa evenimentelor adverse prestabilite din studiul ATAC, indiferent de legătura cauzală, raportate la paciente în timpul tratamentului studiului şi timp de până la 14 zile după întreruperea tratamentului studiului.

*Diferenţa observată a fost asociată cu un subgrup de paciente cu boală coronariană preexistentă. Au fost înregistrate rate de fracturi de 22 la 1000 de pacienţi-ani şi de 15 la 1000 de pacienţi-ani în lotul cu anastrozol, respectiv cel cu tamoxifen, după o monitorizare mediană de 68 de luni. Rata de fracturi în cazul anastrozol se încadrează în intervalul raportat în cazul grupurilor de femei aflate în post-menopauză de control, de aceeaşi vârstă. Nu s-a stabilit dacă ratele de fracturi şi osteoporoză înregistrate în studiul ATAC la pacientele care au urmat tratamentul cu anastrozol reflectă un efect protector al tamoxifenului, un efect specific al anastrozolului sau ambele variante.

Incidenţa osteoporozei a fost de 10,5% la pacientele tratate cu anastrozol şi de 7,3% la pacientele tratate cu tamoxifen.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Există o experienţă clinică limitată privind supradozajul accidental. În studiile la animale, anastrozolul a demonstrat toxicitate acută mică.

În studiile clinice cu dozaje diferite de anastrozol, s-au administrat doze unice de până la 60 mg la voluntari sănătoşi de sex masculin şi de până la 10 mg zilnic la femeile aflate la postmenopauză, cu cancer mamar avansat; aceste dozaje au fost bine tolerate. Nu s-a stabilit doza unică de anastrozol care să pună în pericol viaţa pacientului. Nu există antidot specific şi, prin urmare, tratamentul trebuie să fie simptomatic.

În tratamentul supradozajului trebuie să se ia în considerare posibilitatea ca pacienta să fi luat mai multe medicamente diferite. Dacă pacienta este conştientă, trebuie administrat cărbune activat. Dializa poate fi utilă deoarece anastrozolul nu se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice. În plus, este indicat tratament general de susţinere, incluzând monitorizarea frecventă a semnelor vitale şi observarea atentă a pacientei.