AMOKSIKLAV 600 mg/42,9 mg/5 ml PULB. PT. SUSP. ORALA
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - AMOKSIKLAV 600mg/42,9mg/5ml
Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene la copii cu vârsta de cel puţin 3 luni şi cu o greutate mai mică de 40 kg, infecţii cauzate sau despre care se crede că ar putea fi cauzate de către Streptococcus pneumoniae penicilino-rezistent (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1).
-
Otită medie acută
-
Pneumonie dobândită în comunitate
Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Doze
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
-
Agenții patogeni preconizați și susceptibilitatea probabilă a acestora la medicamentele
antibacteriene (vezi pct. 4.4)
-
Severitatea şi localizarea infecţiei
-
Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile, fără examinare (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).
Adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg
Nu există experienţă cu Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală la adulţi şi copii cu
greutate ≥ 40 kg şi, de aceea, nu pot fi făcute recomandări privind doza.
Copii cu greutatea < 40 kg (cu vârsta ≥ 3 luni)
Doza recomandată de Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală este de 90 mg/6,4 mg/kg şi zi, în două prize.
Nu există date clinice referitoare la Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală la copii
cu vârsta mai mică de 3 luni.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min.
La pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min nu este recomandată utilizarea de Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală, deoarece nu sunt disponibile recomandări privind ajustarea dozei.
Insuficiență hepatică
A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 şi
4.4).
Mod de administrare
Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală se administrează pe cale orală.
A se administra la începutul mesei, pentru a reduce la minim potenţialul de intoleranţă gastro - intestinală.
Pacienții trebuie să bea un pahar cu apă după administrarea suspensiei.
A se agita pentru afânare (micșorarea densității unui material granular și mărirea implicită a volumului acestei
pulberi), a se adăuga apă conform recomandărilor, a se răsturna şi a se agita. A se agita flaconul înainte de administrarea fiecărei doze.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la substanțele active, la orice tip de peniciline sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Antecedente de reacție de hipersensibilitate severă imediată (de exemplu șoc anafilactic) la alt
medicament beta-lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
Antecedente de icter/insuficiență hepatică provocate de amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8).
Înainte de inițierea tratamentului cu amoxicilină/acid clavulanic trebuie efectuată o anamneză atentă privind reacțiile anterioare de hipersensibilitate la peniciline și cefalosporine sau alte medicamente
beta-lactamice (vezi pct. 4.3 și 4.8).
La pacienții tratați cu penicilină au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave și ocazional letale (incluzând reacții anafilactice și reacții adverse cutanate severe). De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua la sindrom Kounis, o reacție alergică gravă, care poate determina apariţia infarctului miocardic (vezi pct. 4.8). Este mai probabil ca aceste reacții să apară la persoane cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină și la persoane cu teren atopic. Dacă apare o reacție alergică, tratamentul cu amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt și trebuie instituit tratament alternativ adecvat.
Sindromul de enterocolită indusă de medicamente (SEIM) a fost raportat în principal la copiii cărora li s-a administrat amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8). SEIM este o reacție alergică care are ca simptom principal vărsăturile prelungite (1-4 ore după administrarea medicamentului) în absența simptomelor alergice cutanate sau respiratorii. Alte simptome pot include dureri abdominale, diaree, hipotensiune arterială sau leucocitoză cu neutrofilie. Au existat cazuri severe, incluzând progresie spre șoc.
În cazul în care se dovedește că o infecție este cauzată de unul sau mai multe organisme susceptibile la amoxicilină, trebuie luată în considerare conversia de la amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, în conformitate cu ghidurile oficiale.
Pot apărea convulsii la pacienții cu afectare a funcției renale sau la cei cărora li se administrează doze
mari (vezi pct. 4.8).
Administrarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează prezența
mononucleozei infecțioase, deoarece apariția erupției cutanate morbiliforme a fost asociată cu această afecțiune după utilizarea amoxicilinei.
Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate crește probabilitatea de apariție a unor reacții alergice cutanate.
Utilizarea prelungită poate determina ocazional supradezvoltarea de microorganisme nesusceptibile.
Apariția eritemului generalizat asociat cu pustule, însoțit de febră, la începutul tratamentului poate reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEGA) (vezi pct. 4.8). Această
reacție necesită întreruperea administrării de amoxicilină/acid clavulanic și contraindică orice administrare
ulterioară de amoxicilină.
Combinația amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică confirmată (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.8).
Evenimentele hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii. În cazul tuturor populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu afecţiuni subiacente grave sau care au utilizat concomitent medicamente cunoscute ca având potenţial de reacţii hepatice (vezi pct. 4.8).
Colita asociată cu antibioticele a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv amoxicilină, iar severitatea poate varia de la uşoară până la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă apare colita asociată antibioticelor, tratamentul cu combinația amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie solicitat consultul unui medic şi început un tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.
În timpul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi
sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.
La pacienţii trataţi cu combinația amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute), mai ales în cazul tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat, pentru a scădea posibilitatea cristaluriei induse de amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.8 şi 4.9).
Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină, în timpul tratamentului cu medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor chimice.
Prezenţa acidului clavulanic din Amoksiklav poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.
Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA la pacienţi trataţi cu combinația amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non-Aspergillus şi polifuranozide cu testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. Prin urmare, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu combinația amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de diagnostic.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doza maximă zilnică, adică practic „nu conține sodiu”.
Acest medicament conține 0,017 mg alcool benzilic per 5 ml (echivalent cu 1,5 g pulbere) suspensie. Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice. Risc crescut indus de acumulare a alcoolului benzilic la copii mici (cu vârsta sub 3 luni). Volumele mari trebuie utilizate cu prudență și doar dacă este absolut necesar, în special la pacienții cu insuficiență hepatică și insuficiență renală, la femei gravide sau care alăptează, din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică).
Acest medicament conține mai puțin de 0,004 mg alcool (etanol) per 5 ml (echivalent cu 1,5 g pulbere) suspensie. Cantitatea conținută în 5 ml din acest medicament este echivalentă cu mai puțin de 1 ml de bere sau 1 ml de vin.
Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect semnificativ.
Acest medicament conține mai puțin de 0,000017 mg sulfiți per 5 ml (echivalent cu 1,5 mg pulbere) suspensie. Poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave și bronhospasm.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele penicilinice au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se raporta interacţiuni. Cu toate acestea, în literatură există cazuri de creştere a INR (International Normalised Ratio) la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină cărora li s-a prescris un tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreţia metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii acestuia.
Probenecid
Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă și de acid clavulanic.
Micofenolat de mofetil
La pacienții tratați cu micofenolat de mofetil s-a raportat reducerea concentrației metabolitului activ acid micofenolic (AM) cu aproximativ 50% în urma administrării orale de amoxicilină și acid clavulanic. Modificarea concentrației plasmatice înainte de administrare dozei poate să nu exprime cu exactitate modificările expunerii totale la AM. Prin urmare, în mod normal, în absența unei dovezi clinice de disfuncție a grefei, nu este necesară modificarea dozei de micofenolat de mofetil. Cu toate acestea, se recomandă monitorizarea cu atenție în timpul utilizării concomitente și la scurt timp după tratamentul cu antibiotic.
Sarcina
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea combinației amoxicilină/acid clavulanic în timpul sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu efectuat la femei cu ruptură prematură de membrane fetale înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu combinația amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou-născuţi. Utilizarea trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.
Alăptarea
Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului clavulanic asupra sugarului alăptat natural). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi natural, a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât poate fi necesară întreruperea alăptării. Trebuie luată în considerare posibilitatea sensibilizării. Combinația amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul perioadei de alăptare numai după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi vărsăturile. RAM provenite din studiile clinice şi supravegherea după punerea pe piaţă, prezentate conform clasificării MedDRA, pe aparate, sisteme şi organe sunt enumerate mai jos.
A fost utilizată următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse. Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100) Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecții și infestări
| Candidoză muco-cutanată | Frecventă |
| Dezvoltare a unor organisme non-susceptibile | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări hematologice și limfatice | |
| Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) | Rară |
| Trombocitopenie | Rară |
| Agranulocitoză reversibilă | Cu frecvență necunoscută |
| Anemie hemolitică | Cu frecvență necunoscută |
| Prelungire a timpului de sângerare și de protrombină1 | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări cardiace | |
| Sindrom Kounis | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări ale sistemului imunitar2 | |
| Angioedem | Cu frecvență necunoscută |
| Anafilaxie | Cu frecvență necunoscută |
| Sindrom asemănător bolii serului | Cu frecvență necunoscută |
| Vasculită de hipersensibilitate | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări ale sistemului nervos | |
| Amețeli | Mai puțin frecvente |
| Cefalee | Mai puțin frecventă |
| Hiperactivitate reversibilă | Cu frecvență necunoscută |
| Convulsii1 | Cu frecvență necunoscută |
| Meningită aseptică | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări gastro-intestinale | |
| Diaree | Frecvente |
| Greață3 | Frecventă |
| Vărsături | Frecvente |
| Indigestie | Mai puțin frecvente |
| Colită asociată antibioticului 4 | Cu frecvență necunoscută |
| Limbă cu aspect de ”păr negru” | Cu frecvență necunoscută |
| Modificare a culorii dinților 5 | Cu frecvență necunoscută |
| Sindromul de enterocolită indusă de medicamente | Cu frecvență necunoscută |
| Pancreatită acută | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări hepatobiliare | |
| Creștere a valorilor serice ale AST și/sau ALT6 | Mai puțin frecvente |
| Hepatită7 | Cu frecvență necunoscută |
| Icter colestatic7 | Cu frecvență necunoscută |
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat 8 | |
| Erupție cutanată tranzitorie | Mai puțin frecventă |
| Prurit | Mai puțin frecvent |
| Urticarie | Mai puțin frecventă |
| Eritem polimorf | Rar |
| Sindrom Stevens-Johnson | Cu frecvență necunoscută |
| Necroliză epidermică toxică | Cu frecvență necunoscută |
| Dermatită buloasă exfoliativă | Cu frecvență necunoscută |
| Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)1 | Cu frecvență necunoscută |
| Reacție la medicament cu eozinofilie și simptomesistemice (sindrom DRESS) | Cu frecvență necunoscută |
| Boală cu IgA liniară | Cu frecvență necunoscută |
| Tulburări renale și ale căilor urinare | |
| Nefrită interstițială | Cu frecvență necunoscută |
| Cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute) 9 | Cu frecvență necunoscută |
| 1 Vezi pct. 4.42 Vezi pct. 4.3 și 4.4.3 Greața este frecvent asociată cu doze mari administrate oral. Dacă simptomatologia digestivă estesemnificativă, medicamentul poate fi administrat la începutul mesei.4 Inclusiv colită pseudomembranoasă sau hemoragică (vezi pct. 4.4).5 Modificarea culorii suprafeței dinților a fost raportată foarte rar la copii. O igienă orală bună poate ajuta la prevenirea modificării culorii dinților, deoarece aceasta poate fi îndepărtată, de obicei, prin periaj6 O creștere moderată a valorilor serice ale AST și/sau ALT a fost observată și la pacienții tratațicu antibiotic beta-lactamice, dar semnificația acestei observații nu este cunoscută.7 Aceste evenimente au fost observate și la alte peniciline și cefalosporine (vezi pct. 4.4).8 Dacă apar semne de dermatită de hipersensibilitate, tratamentul trebuie oprit (vezi pct. 4.4).9 Vezi pct. 4.9. | |
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Simptome şi semne de supradozaj
Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost observată cristalurie
indusă de amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari.
S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).
Tratamentul intoxicaţiei
Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, având în vedere echilibrul hidro-electrolitic. Combinația amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
Proprietăți farmacologice - AMOKSIKLAV 600mg/42,9mg/5ml
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antibacteriene pentru uz sistemic; combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC: J01CR02
Mecanism de acţiune
Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liză celulară şi moarte.
Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente şi prin urmare, spectrul activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.
Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime, beta-lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur nu exercită un efect antibacterian util clinic.
Relație farmacocinetică/farmacodinamie
Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei este durata de timp în care concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].
Mecanisme de rezistenţă
Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:
-
inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.
-
modificări ale PLP, care reduc afinitatea antibioticului faţă de ţintă.
Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor gram-negative.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European privind Testarea Sensibilităţii Microbiene-The European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing-(EUCAST)
| Microorganism | Valori critice de sensibilitate (µg/ml) | ||
| Sensibil | Intermediar | Rezistent | |
| Haemophilus influenzae1 | ≤1 | - | >1 |
| Morexella catarrhalis1 | ≤1 | - | >1 |
| Staphylococcus aureus2 | ≤2 | - | >2 |
| Streptococcus A, B, C, G4 | ≤0,25 | - | >0,25 |
| Streptococcus pneumoniae3 | ≤0,5 | 1-2 | >2 |
1 Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.
2 Valorile raportate sunt pentru oxacilină.
3 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la ampicilină.
4 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.
Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor, când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea antibioticului este discutabilă, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.
| Specii obişnuit sensibile |
| Microorganisme gram-pozitive aerobe Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)* Streptococcus pneumoniae1Streptococcus pyogenes*şi alţi streptococi beta-hemoliticiMicroorganisme gram-negative aerobeHaemophilus influenzae2 Moraxella catarrhalis |
| Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă |
| Microorganisme gram-negative aerobeKlebsiella pneumoniae |
| Microorganisme cu rezistenţă naturală |
| Microorganisme gram-negative aerobeLegionella pneumophilaAlte microorganisme Chlamydophila pneumoniae Chlamzdophila psittaciCoxiella burnetti Mycoplasma pneumoniae |
| *Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.1 Această formulare de amoxicilină/acid clavulanic este adecvată pentru tratamentulinfecţiilor cu Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilină numai pentru indicațiile aprobate (vezi pct. 4.1).2 În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate scăzută. |
Absorbţie
Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele componente sunt absorbite rapid şi în proporţie mare în cazul administrării pe cale orală. Absorbţia combinației amoxicilină/acid clavulanic este optimizată când administrarea se face la începutul unei mese. După administrarea pe cale orală, amoxicilina şi acidul clavulanic prezintă o biodisponibilitate de aproximativ 70%. Profilurile plasmatice ale ambelor componente sunt similare, iar timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) în ambele cazuri este de aproximativ o oră.
Valorile medii (±DS) ale parametrilor farmacocinetici sunt prezentate mai jos pentru combinația amoxicilină/acid clavulanic administrată la copii şi adolescenţi, în doze de 45 mg/3,2 mg/kg, la intervale de 12 ore.
| Valorile medii (+ DS) ale parametrilor farmacocinetici | ||||
| Substanţă(e) activă(e)administrată(e) | Cmax | Tmax * | ASC(0-24 ore) | T1/2 |
| (µg/ml) | (ore) | (µg x oră/ml) | (ore) | |
| Amoxicilină | ||||
| amoxicilină/acid | 15,7 | 2,0 | 59,8 | 1,4 |
| clavulanic în dozăde 45 mg/kg AMX | ±7,7 | (1,0-4,0) | ±20,0 | ± 0,35 |
| şi 3,2 mg/kg AC, la | ||||
| intervale de 12 ore | ||||
| Acid clavulanic | ||||
| amoxicilină/acid | 1,7 | 1,1 | 4,0 | 1,1 |
| clavulanic în dozăde 45 mg/kg AMX | ± 0,9 | (1,0-4,0) | ± 1,9 | ±0,29 |
| şi 3,2 mg/kg AC, la | ||||
| intervale de 12 ore | ||||
| AMX – amoxicilină, AC – acid clavulanic* Valoarea mediană (intervalul) | ||||
Concentraţiile plasmatice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute în cazul utilizării combinației amoxicilină/acid clavulanic sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de amoxicilină sau doar a dozelor de acid clavulanic.
Distribuţie
Aproximativ 25% din cantitatea totală de acid clavulanic din plasmă şi 18% din cantitatea totală de amoxicilină din plasmă se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi de aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.
După administrarea pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în colecist, ţesut abdominal, ţesut cutanat, ţesut adipos, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi. Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6).
S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct. 4.6). Metabolizare
Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv, în cantităţi echivalente cu până la 10–25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în proporţie mare la om şi este eliminat pe cale renală şi în materiile fecale şi sub formă de dioxid de carbon, în aerul expirat.
Eliminare
Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.
Combinația amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60-70% din amoxicilină şi aproximativ 40-65% din acidul clavulanic se excretă sub formă nemodificată în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de amoxicilină/acid clavulanic 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au evidenţiat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27-60% pentru acidul clavulanic, pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare
cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.
Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului clavulanic (vezi pct. 4.5).
Vârstă
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari şi adulţi. Pentru copii foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă, intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici este mai probabil să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
După administrarea pe cale orală a combinației amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra farmacocineticii amoxicilinei, nici a acidului clavulanic.
Insuficienţă renală
Clearance-ul total seric al combinației amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei, decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. Prin urmare, dozele utilizate în caz de insuficienţă renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.
Date preclinice de siguranță
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la câini cu combinația amoxicilină/acid clavulanic au evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări ale culorii limbii.
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu Amoksiklav sau cu componentele sale.
Proprietăți farmaceutice - AMOKSIKLAV 600mg/42,9mg/5ml
Acid citric Citrat de sodiu
Celuloză microcristalină Carmeloza sodică
Gumă xantan
Dioxid de siliciu coloidal anhidru Dioxid de siliciu
Aromă de zmeură (care conține aromă artificială, maltodextrină de porumb, propilenglicol, triacetat de gliceril, alcool benzilic, etanol și sodiu),
Aromă de portocală (care conține aromă naturală și artificială, maltodextrină de porumb, amidon de porumb, sodiu și sulfiți)
Aromă de caramel (care conține aromă artificială, maltodextrină de porumb, citrat de trietil, etanol și sodiu),
Zaharină sodică (E 954)
Pulbere uscată: 2 ani
Suspensia reconstituită: 10 zile.
Suspensia reconstituită trebuie păstrată la temperaturi de 2°C – 8°C și utilizată în decurs de 10 zile.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Pentru condițiile de păstrare după reconstituire vezi pct. 6.3
Flacon din sticlă brună (clasa a III-a hidrolitică) cu capacitatea de 100 ml sau 180 ml, închis cu capac cu filet din polipropilenă, prevăzut cu membrană de sigilare sau cu capac cu filet din polipropilenă/polietilenă cu sistem de siguranță pentru copii prevăzut cu membrană de sigilare, ambalat împreună cu o seringă dozatoare, cu un corp din polipropilenă și piston și dop din polietilenă. Seringa dozatoare este marcată de la 0,5 ml până la 5 ml. Fiecare marcaj negru reprezintă 0,1 ml.
Un flacon cu 17,7 g pulbere (pentru prepararea a 50 ml suspensie) Un flacon cu 33,8 g pulbere (pentru prepararea a 100 ml suspensie)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
și alte instrucțiuni de manipulare
Se verifică dacă sigiliul capacului este intact înainte de utilizare. Se agită flaconul pentru a afâna pulberea. Se adaugă aproximativ 2/3 din cantitatea totală de apă necesară pentru reconstituire (vezi tabelul de mai jos) și se agită energic. Se adăugă restul de apă și se agită energic din nou.
Reconstituire alternativă: se agită flaconul pentru a afâna pulberea. Se umple flaconul cu apă până sub marcajul de pe eticheta flaconului. Se pune capacul, se întoarce flaconul și se agită energic. Apoi, se adaugă apă în flacon exact până la marcaj. Se pune din nou capacul, se întoarce flaconul și se agită energic.
După reconstituire, medicamentul devine o suspensie omogenă, de culoare aproape albă până la galben deschis.
| Concentrație | Volumul de apă care trebuie adăugat la reconstituire (ml) | Volumul final al suspensiei orale reconstituite (ml) |
| 600 mg/42,9 ml/5 ml | 46 | 50 |
| 600 mg/42,9 ml/5 ml | 88 | 100 |
A se agita energic flaconul înainte de administrarea fiecărei doze.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.