CUPRIOR 150 mg COMPR. FILM.

Cuprior este indicat pentru tratamentul bolii Wilson la adulți, adolescenți și copii ≥ 5 ani cu intoleranță

la terapia cu D-penicilamină.

Tratamentul trebuie inițiat numai de medici specialiști cu experiență în tratarea bolii Wilson. Doze

De obicei, doza inițială corespunde cu cea mai mică doză din interval, iar doza este ajustată ulterior, conform răspunsului clinic al pacientului (vezi pct. 4.4).

Adulți

Doza recomandată este cuprinsă între 450 mg și 975 mg (3 până la 6 și jumătate comprimate filmate)

pe zi, divizată în 2 până la 4 prize.

Copii și adolescenți

Doza inițială la copii și adolescenți este mai mică decât cea pentru adulți și depinde de vârstă, putând fi calculată pe baza greutății corporale. Doza trebuie ajustată ulterior, în funcție de răspunsul clinic al copilului (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți (între ≥ 5 ani și 18 ani)

Doza recomandată este cuprinsă de obicei între 225 mg și 600 mg pe zi (1 și jumătate până la 4 comprimate filmate), divizată în 2 până la 4 prize.

Copii cu vârsta < 5 ani

Siguranța și eficacitatea trientinei la copii cu vârsta < 5 ani nu au fost stabilite. Forma farmaceutică nu este adecvată pentru administrarea la copii < 5 ani.

Dozele recomandate de Cuprior sunt exprimate ca mg din baza de trientină (nu în mg din sarea de tetraclorhidrat de trientină).

Grupe speciale de pacienți Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici.

Insuficiență renală

Există informații limitate referitoare la pacienții cu insuficiență renală. Nu sunt necesare ajustări specifice ale dozei la acești pacienții vârstnici (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Cuprior este pentru administrare orală. Comprimatele filmate trebuie înghițite cu apă. Dacă este necesar, comprimatul filmat poate fi divizat în două jumătăți egale, utilizând linia mediană, pentru a obține o doză mai precisă sau pentru a facilita administrarea.

Este important ca Cuprior să fie administrat pe stomacul gol, cu cel puțin o oră înainte de masă sau la două ore după masă și la cel puțin o oră după utilizarea oricărui alt medicament, aliment sau lapte (vezi pct. 4.5).

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Se recomandă atenție atunci când un pacient este trecut la altă formulă de trientină, deoarece dozele exprimate ca baza de trientină pot să nu fie echivalente (vezi pct. 4.2).

Trientina este un agent chelator despre care s-a constatat că reduce concentrațiile serice de fier. Suplimentele de fier pot fi necesare în cazul anemiei prin deficit de fier și trebuie administrate într-un moment diferit (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă a trientinei cu zinc nu este recomandată. Sunt disponibile doar date limitate referitoare la utilizarea concomitentă și nu pot fi făcute recomandări pentru doze specifice.

La pacienții care au fost tratați anterior cu D-penicilamină, au fost raportate reacții de tip lupus în timpul tratamentului ulterior cu trientină, însă nu este posibil să se stabilească existența unei relații cauzale cu trientina.

Monitorizare

Pacienții cărora li se administrează Cuprior trebuie să rămână sub supraveghere medicală regulată și să fie monitorizați pentru controlul adecvat al simptomelor și concentrațiilor serice de cupru, cu scopul de a optimiza doza (vezi pct. 4.2).

Scopul tratamentului de menținere este menținerea concentrațiilor serice de cupru liber în limite acceptabile. Indicele cel mai sigur al terapiei de monitorizare este determinarea concentrațiilor serice de cupru liber, care se calculează pe baza diferenței dintre cuprul total și cuprul legat de ceruloplasmină (concentrația serică normală a cuprului liber este de obicei de 100 până la

150 micrograme/l).

Măsurarea excreției de cupru în urină poate fi efectuată în timpul terapiei. Deoarece terapia de chelare provoacă o creștere a concentrațiilor de cupru din urină, aceasta poate să nu reflecte/nu va reflecta în mod corect încărcătura excesivă de cupru din corp, dar poate reprezenta o măsură utilă a complianței la tratament.

Agravarea simptomelor clinice, inclusiv deteriorarea neurologică, poate apărea la începutul terapiei de chelare, din cauza concentrațiilor serice excesive de cupru liber în timpul răspunsului inițial la tratament. Este necesară monitorizarea atentă pentru optimizarea dozei sau pentru ajustarea tratamentului, dacă este necesar.

Grupe speciale de pacienți

Tratamentul excesiv implică un risc de deficit de cupru. Trebuie efectuată monitorizarea simptomelor induse de tratamentul excesiv, în special atunci când necesitățile de cupru pot varia, de exemplu în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6) și la copii, la care este necesar controlul adecvat al concentrațiilor de cupru, pentru a asigura creșterea și dezvoltarea mentală corespunzătoare.

Pacienții cu insuficiență renală cărora li se administrează trientină trebuie să rămână sub supraveghere medicală regulată pentru controlul adecvat al simptomelor și concentrațiilor de cupru. De asemenea, la acești pacienți este recomandată monitorizarea atentă a funcției renale (vezi pct. 4.2).

Sodiu

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține

sodiu”.

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile.

S-a constatat că trientina reduce concentrațiile serice de fier, posibil prin reducerea absorbției acestuia și poate fi necesară administrarea de suplimente de fier. Deoarece fierul și trientina pot inhiba fiecare absorbția celuilalt, suplimentele de fier trebuie luate după cel puțin două ore de la administrarea trientinei.

Trientina este absorbită în proporție redusă după administrarea orală, iar principalul mecanism de acțiune necesită expunerea sistemică la trientină (vezi pct. 5.1) și, din acest motiv, este importantă luarea comprimatelor filmate în condiții de repaus alimentar, cu cel puțin o oră înainte de masă sau la cel puțin 2 ore după masă și la cel puțin o oră față de utilizarea oricărui alt medicament, aliment sau lapte (vezi pct. 4.2). Aceasta maximizează absorbția trientinei și reduce probabilitatea de legare a medicamentului de metalele din tractul intestinal. Nu au fost efectuate însă studii referitoare la interacțiunea cu alimentele, prin urmare amploarea efectului alimentelor asupra expunerii sistemice la trientină nu este cunoscută.

Cu toate că nu există dovezi că antiacidele care conțin calciu și magneziu influențează eficacitatea trientinei, administrarea separată a acestora este o practică bună.

Sarcina

Există un volum limitat de date legate de utilizarea trientinei la femeile gravide.

Studiile la animale au indicat toxicitate asupra funcției de reproducere, care a reprezentat, probabil, un rezultat al deficitului de cupru indus de trientină (vezi pct. 5.3).

Cuprior trebuie utilizat în timpul sarcinii numai după o evaluare atentă a beneficiilor, comparativ cu riscurile tratamentului, pentru fiecare pacientă în parte. Factorii care trebuie luați în calcul includ riscurile asociate cu boala în sine, riscul indus de tratamentele alternative disponibile și posibilul efect teratogen al trientinei (vezi pct. 5.3).

Cuprul este necesar pentru creșterea și dezvoltarea mentală corespunzătoare și, din acest motiv, pot fi necesare ajustări ale dozei, pentru a se asigura faptul că fătul nu va prezenta un deficit de cupru, iar monitorizarea atentă a pacientei este esențială (vezi pct. 4.4).

Sarcina trebuie monitorizată cu atenție pentru a detecta posibilele anomalii fetale și pentru a evalua concentrațiile serice materne de cupru pe tot parcursul sarcinii. Doza utilizată de trientină trebuie ajustată pentru a menține concentrațiile serice de cupru în limitele normale.

Copiii născuți de mame tratate cu trientină trebuie monitorizați în ce privește concentrațiile serice de cupru, după cum este necesar.

Alăptarea

Nu se cunoaște dacă trientina se excretă în laptele matern. Nu se poate exclude un risc pentru nou- născuți/sugari. Trebuie luată o decizie privind întreruperea alăptării sau întreruperea/abținerea de la terapia cu Cuprior, ținându-se cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul terapiei pentru femeie.

Fertilitatea

Nu se cunoaște dacă trientina are efecte asupra fertilității umane.

Cuprior nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Rezumatul profilului de siguranță

Cea mai frecvent raportată reacție adversă la trientină este greața. În timpul tratamentului pot apărea anemie gravă prin deficit de fier și colită severă.

Lista tabelară a reacțiilor adverse

Următoarele reacții adverse au fost raportate la utilizarea trientinei pentru boala Wilson.

Frecvențele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1 000 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

S-au raportat cazuri ocazionale de supradozaj cu trientină. În cazurile în care s-au utilizat până la 20 g de bază de trientină, nu au fost raportate reacții adverse evidente. Un supradozaj mare, cu 40 g de bază de trientină, a determinat amețeală și vărsături autolimitante, fără a fi raportate alte sechele clinice sau modificări biochimice semnificative.

Nu există antidot pentru supradozajul acut cu trientină.

Tratamentul excesiv cronic poate duce la deficit de cupru și anemie sideroblastică reversibilă. Tratamentul excesiv și eliminarea excesivă a cuprului pot fi monitorizate utilizând valorile excreției cuprului în urină și ale concentrațiilor cuprului nelegat de ceruloplasmină. Este necesară monitorizarea atentă pentru optimizarea dozei sau pentru ajustarea tratamentului, dacă este necesar (vezi pct. 4.4).