NICARDIPINE AGUETTANT 10mg/10ml SOL. INJ.

Nicardipina administrată pe cale intravenoasă este indicată în urgenţa hipertensivă care poate pune viața în pericol, în mod special în caz de:

• Hipertensiune arterială malignă/encefalopatie hipertensivă.

• Disecție a aortei, atunci când tratamentul cu beta blocante, cu durată scurtă de acțiune nu este adecvat sau în asociere cu un beta blocant, atunci când doar blocarea receptorilor beta, nu este eficace.

• Pre-eclampsie severă, atunci când alte medicamente antihipertensive cu administrare intravenoasă nu sunt recomandate sau sunt contraindicate.

  Nicardipina este indicată, de asemenea, în tratamentul hipertensiunii arteriale postoperatorii.

Doze

Efectul antihipertensiv depinde de doza administrată. Doza necesară pentru a obţine efectul

antihipertensiv dorit poate varia în funcţie de tensiunea arterială țintă, răspunsul pacientului, vârsta şi starea generală a pacientului.

Dacă administrarea nu se face printr-un cateter venos central, înainte de utilizare medicamentul trebuie diluat până la o concentraţie de 0,1 până la 0,2 mg/ml (vezi pct. 6.2. pentru informaţii cu privire la incompatibilitatea soluţiilor).

Adulţi

Trecerea la un medicament antihipertensiv cu administrare orală: întrerupeţi administrarea nicardipinei sau reduceţi doza, în același timp cu iniţierea unei terapii adecvate pe cale orală. În timpul iniţierii terapiei antihipertensive orale trebuie luat în considerare intervalul de timp necesar apariţiei efectului terapiei orale. Continuaţi monitorizarea tensiunii arteriale până când se obţine efectul dorit.

Trecerea la terapia orală se poate face prin administrarea de comprimate de nicardipină cu o concentrație de 20 mg, în doză de 60 mg pe zi, respectiv 20 mg de 3 ori pe zi sau prin administrarea de nicardipină sub formă de capsule cu eliberare prelungită cu concentrația de 50 mg, în doză de 100 mg pe zi, în 2 doze zilnice.

Pacienţii vârstnici:

Studiile clinice cu nicardipină n-au inclus un număr suficient de pacienţi cu vârsta de 65 ani şi peste, pentru a determina dacă aceştia răspund diferit faţă de pacienţii tineri.

Pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la efectele nicardipinei, din cauza alterării funcției hepatice şi/sau renale. Se recomandă efectuarea unei perfuzii continue de nicardipină, începând cu o doză de 1 până la 5 mg/oră, în funcţie de tensiunea arterială şi de starea clinică a fiecărui pacient. După 30 de minute, în funcţie de efectul observat, viteza de administrare poate fi mărită sau micşorată, în trepte cu câte 0,5 mg/oră. Viteza nu trebuie să depășească 15 mg/oră.

Sarcină:

Se recomandă utilizarea unei perfuzii continue de nicardipină, începând cu o doză de 1 până la 5 mg/oră, în funcţie de tensiunea arterială şi de starea clinică a fiecărei paciente. După 30 de minute, în funcţie de efectul observat, viteza de administrare poate fi mărită sau micşorată, în trepte cu câte 0,5 mg/oră.

În tratamentul pre-eclampsiei, nu trebuie să se depăşească doza de 4 mg/oră. Viteza maximă de administrare nu trebuie să depăşească 15 mg/oră (vezi pct. 4.4., 4.6. şi 4.8.).

Insuficienţă hepatică:

Nicardipina trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi. Deoarece nicardipina este metabolizată de către ficat, la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu flux sanguin diminuat la nivel hepatic se recomandă utilizarea schemei terapeutice indicate la vârstnici.

Insuficienţă renală:

Nicardipina trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată s-a observat un clearence sistemic semnificativ redus şi creșterea ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC). Prin urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală se recomandă utilizarea schemei terapeutice indicate la vârstnici.

Copii şi adolescenţi:

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea nicardipinei la prematuri, la nou-născuţii cu greutate mică la naştere, sugari, copii mici şi la copii. Din acest motiv, la aceşti pacienţi, nicardipina poate fi utilizată doar în urgenţele hipertensive care pot pune viața în pericol, în context post-operator şi doar în secţiile de terapie intensivă pediatrică.

Nicardipina trebuie administrată cu prudenţă la copiii cu insuficienţă renală. În acest caz, trebuie administrată cea mai mică doză eficientă.

Mod de administrare

Nicardipina trebuie administrată doar în perfuzie venoasă continuă.

Nicardipina se administrează numai de către specialişti, într-un mediu medical bine controlat, cum sunt spitalele și unităţile de terapie intensivă, cu monitorizarea continuă a tensiunii arteriale. Viteza de perfuzare trebuie controlată cu precizie, folosind un injectomat electronic sau o pompă volumetrică. Tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă trebuie monitorizate la interval de cel puţin 5 minute în timpul perfuziei, până la stabilizarea semnelor vitale şi cel puţin 12 ore după administrarea de nicardipină.

•Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

•Stenoză aortică severă.

•Hipertensiune arterială compensatorie, în caz de șunt arterio-venos sau coarctație de aortă.

•Angină pectorală instabilă.

• În decurs de opt zile după infarct miocardic.

Atenționări speciale

Se recomandă administrarea cu prudență a nicardipinei pentru a evita scăderea excesivă a tensiunii arteriale. Într-adevăr, reducerea farmacologică rapidă a tensiunii arteriale poate duce la hipotensiune arterială sistemică şi la tahicardie reflexă. Dacă în cazul administrării de nicardipină survine oricare dintre aceste două efecte, poate fi necesară reducerea dozei de nicardipină la jumătate sau chiar oprirea perfuziei.

Administrarea prin injectare în bolus sau administrarea intravenoasă care nu este controlată prin utilizarea unui injectomat sau a unei pompe volumetrice nu este recomandată deoarece poate crește riscul de hipotensiune arterială severă, în special la vârstnici, copii, pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică şi în timpul sarcinii.

Insuficienţă cardiacă

Nicardipina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă sau edem pulmonar, în special la pacienţii tratați concomitent cu beta blocante, din cauza riscului de agravare a insuficienţei cardiace.

Boală cardiovasculară ischemică

Nicardipina este contraindicată în angină pectorală instabilă şi imediat după un infarct miocardic (vezi pct.4.3.).

Nicardipina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii la care se suspectează ischemie coronariană. Ocazional, pacienţii au prezentat o creştere a frecvenţei, duratei sau severităţii episoadelor de angină pectorală la iniţierea sau în timpul administrării unor doze crescute de nicardipină sau în cursul tratamentului.

Sarcină

Din cauza riscului de hipotensiune arterială maternă severă şi hipoxie fetală cu potențial letal, scăderea tensiunii arteriale trebuie realizată întotdeauna treptat, sub monitorizare strictă. Din cauza riscului potenţial de edem pulmonar sau de scădere marcată a tensiunii arteriale, trebuie luate măsuri de precauție în cazul administrării concomitente de sulfat de magneziu.

Deoarece au fost raportate cazuri de edem pulmonar acut în timpul sarcinii, nicardipina trebuie administrată cu prudență la femeile gravide și acestea trebuie monitorizate îndeaproape pentru a detecta eventuala apariţie a edemului pulmonar acut. Dacă apare edem pulmonar acut, tratamentul cu nicardipină trebuie întrerupt imediat și instituită o terapie adecvată.

Pacienţi cu antecedente de disfuncţie sau insuficienţă hepatică

Au fost raportate cazuri rare de anomalii ale funcţiei hepatice posibil asociate cu administrarea de nicardipină. Grupurile de risc potenţial includ pacienții cu antecedente de disfuncţie hepatică sau care prezintă insuficienţă hepatică la iniţierea tratamentului cu nicardipină. Nicardipina trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică.

Insuficiență renală

Nicardipina trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2).

Pacienți cu hipertensiune portală

A fost raportat faptul că administrarea intravenoasă de doze mari de nicardipină poate agrava hipertensiunea portală şi poate crește indexul circulaţiei colaterale porto-sistemice la pacienţii cu ciroză.

Pacienți cu hipertensiune intracraniană preexistentă

Nicardipina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu risc crescut de presiune intracraniană. Presiunea intracraniană trebuie monitorizată pentru a permite calculul presiunii de perfuzie cerebrală.

Pacienţi cu accidente vasculare cerebrale

Nicardipina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu infarct cerebral acut. Episodul hipertensiv care însoţeşte deseori un accident vascular cerebral nu reprezintă o indicaţie pentru un tratament antihipertensiv de urgenţă. Utilizarea medicamentelor antihipertensive nu este recomandată în caz de accident vascular cerebral ischemic, cu excepţia situaţiei în care hipertensiunea arterială acută

împiedică administrarea unui tratament adecvat (de exemplu, cel trombolitic) sau în cazul în care, pe termen scurt, există alte leziuni organice potențial letale.

Precauţii pentru utilizare

Asociere cu beta-blocante

La pacienţii care prezintă o diminuare a funcției cardiace scăzută sunt necesare măsuri de precauţie în cazul administrării nicardipinei în asociere cu beta-blocante. În astfel de cazuri, doza de beta-blocant trebuie ajustată în funcţie de situaţia clinică individuală (vezi pct. 4.5).

Reacţii la locul de injectare

Pot apărea reacţii la locul de perfuzare, în special în timpul administrărilor prelungite și în venele periferice. Se recomandă schimbarea locului de perfuzare dacă există suspiciuni legate de

apariţia unei iritaţii la locul de injectare. Utilizarea unei căi venoase centrale sau a unei soluţii mai diluate poate reduce riscul de apariţie a unei reacţii la locul injectării.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea nicardipinei administrată I.V. nu au fost evaluate în studii clinice controlate la sugari şi copii şi prin urmare, trebuie luate măsuri de precauţie suplimentare la această categorie de populaţie (vezi pct. 4.2).

Asocieri nerecomandate

Dantrolen

Cu dantrolen administrat prin perfuzie:

În studiile efectuate la animale au fost observate, în mod constant, cazuri de fibrilație ventriculară la administrarea intravenoasă de verapamil și dantrolen I.V.. Prin urmare, administrarea concomitentă a unui antagonist de calciu cu dantrolen este potenţial periculoasă.

Cu toate acestea, la unii pacienți asocierea de nifedipină și dantrolen s-a realizat fără inconveniente

Asocieri ce fac obiectul precauțiilor pentru utilizare

Idelalisib

Creșterea reacțiilor adverse ale nicardipinei, cum este hipotensiunea ortostatică, în special la vârstnici.

Monitorizarea clinică și ajustarea dozei de nicardipină în timpul tratamentului cu idelalisib și după întreruperea tratamentului.

Ciclosporină, tacrolimus și sirolimus

Administrarea concomitentă de nicardipină cu ciclosporină, tacrolimus sau sirolimus are ca rezultat creșterea concentrațiilor plasmatice de ciclosporină, tacrolimus sau sirolimus.

Concentrațiile de ciclosporină, tacrolimus și sirolimus trebuie monitorizate, iar doza de imunosupresoare și/sau nicardipină trebuie redusă, dacă este necesar.

Inductori și inhibitori ai citocromului CYP3A4

Nicardipina este metabolizată prin intermediul citocromului P450 3A4. Administrarea concomitentă de inductori ai CYP3A4 (de exemplu, carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, fosfenitoină, primidonă și rifampicină) poate determina scăderea concentrațiilor plasmatice de nicardipină prin creșterea metabolismului său hepatic.

Administrarea concomitentă de inhibitori puternici ai CYP3A4 (cum sunt cimetidină, claritromicină, cobicistat, eritromicină, itraconazol, suc de grepfrut, ketoconazol, nelfinavir, posaconazol, ritonavir, telaprevir, telitromicină, voriconazol) poate crește concentrațiile plasmatice de nicardipină.

Administrarea concomitentă de blocante ale canalelor de calciu și itraconazol a arătat un risc crescut de reacții adverse, în special edeme, din cauza scăderii metabolizării hepatice a blocantului canalelor de calciu.

Asocieri care trebuie luate în considerare

Medicamentele susceptibile de a potența efectul antihipertensiv al nicardipinei, în caz de administrare concomitentă, cu un risc crescut de hipotensiune ortostatică includ: baclofen, alfa-blocante urologice (alfuzosin, doxazosin, prazosin, silodosin, tamsulosin, terazosin), alfa-blocante antihipertensive (doxazosin, prazosin, urapidil), antidepresive triciclice, antidepresive imipraminice, neuroleptice, opioide și amifostină.

Nitrați și derivați înrudiți

Risc de creștere a hipotensiunii, în special ortostatică.

Medicamente care cauzează hipotensiune ortostatică

Risc de hipotensiune arterială crescută, în special ortostatică.

Anestezice inhalatorii

Administrarea simultană a nicardipinei și a anestezicelor inhalatorii ar putea induce un efect hipotensiv aditiv sau sinergic, precum și inhibarea de către anestezice a creșterii baroreflexe a frecvenței cardiace asociate cu vasodilatatoare periferice. Datele clinice limitate sugerează că efectul anestezicelor inhalatorii (de exemplu, izofluranul, sevofluranul și enfluranul) asupra nicardipinei este moderat.

Creşterea efectului inotrop negativ

Nicardipina poate crește efectul inotrop negativ al beta-blocantelor în insuficienţă cardiacă (bisoprolol, carvedilol, metoprolol, nebivolol) și conduce la hipotensiune arterială, insuficiență cardiacă la

pacienții cu insuficiență cardiacă latentă sau necontrolată (vezi pct. 4.4). Prezența unui tratament beta-blocant poate, de asemenea, reduce la minimum reacția simpatică reflexă implicată în cazul repercusiunilor hemodinamice excesive.

Nicardipina poate crește efectul inotrop negativ al beta-blocantelor în insuficiență cardiacă (cu excepția esmololului) și poate duce la hipotensiune arterială, la insuficiență cardiacă la pacienții cu insuficiență cardiacă latentă sau necontrolată (vezi pct. 4.4) (adiția efectelor inotrop negative). Beta-blocantul poate reduce la minimum reacția simpatică reflexă implicată în cazul repercusiunilor hemodinamice excesive.

Magneziu

Din cauza riscului potențial de edem pulmonar sau de scădere excesivă a tensiunii arteriale, se impune precauţie în cazul utilizării concomitente cu sulfatul de magneziu (vezi pct 4.4).

Digoxină

Studiile farmacocinetice au aratat că nicardipina crește valorile plasmatice ale digoxinei. În cazul administrării concomitente, la inițierea tratamentului cu nicardipină, nivelurile plasmatice ale digoxinei trebuie monitorizate.

Reducerea efectului antihipertensiv

Nicardipina în asociere cu corticosteroizi administraţi intravenos (glucocorticoizi și mineralocorticoizi) și tetracosactidă (cu excepția hidrocortizonului utilizat ca terapie de substituție în boala Addison) poate duce la scăderea efectului antihipertensiv.

Blocante neuromusculare competitive

Datele limitate sugerează că nicardipina, la fel ca și alte blocante ale canalelor de calciu, crește efectul de blocare neuromusculară, probabil din cauza acțiunii asupra regiunii post-sinaptice.

Utilizarea concomitentă a nicardipinei poate determina reducerea dozei de vecuronium care trebuie perfuzată.

Antagonizarea blocului neuromuscular prin administrarea de neostigmină nu pare a fi influențată de perfuzia de nicardipină. O monitorizare suplimentară nu este necesară.

Sarcină

Studiile la animale nu au arătat niciun efect teratogen. În absența efectului teratogen la animale, nu este de așteptat un efect malformativ la specia umană. Într-adevăr, până în prezent, substanțele responsabile pentru malformații la specia umană s-au dovedit a fi teratogene la animale în studii bine efectuate pe două specii. Nicardipina trebuie utilizată numai dacă beneficiul depășește riscul, deoarece a fost raportată o reducere a greutății la naștere a nou-născuților în cazul utilizării blocantelor canalelor de calciu.

Datele farmacocinetice limitate au arătat că nicardipina I.V. nu se acumulează; traversarea barierei placentare este scăzută.

În practica clinică, utilizarea de nicardipină în primele două trimestre de sarcină, la un număr limitat de gravide, nu a evidențiat până în prezent efecte teratogene sau fetotoxice.

Utilizarea nicardipinei în tratamentul pre-eclampsiei severe, în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, poate produce un efect tocolitic nedorit, care ar putea interfera cu inducerea spontană a travaliului.

Edemul pulmonar acut a fost observat în situaţia în care nicardipina s-a utilizat ca tocolitic în timpul sarcinii (vezi pct.4.4 și 4.8), în special în cazul sarcinilor multiple (2 sau mai mulţi gemeni), prin administrare intravenoasă și/sau în asociere cu beta-2 agoniști. Nicardipina nu trebuie utilizată în caz de sarcină multiplă sau la gravidele cu status cardiovascular compromis, cu excepția cazului în care nu există nicio altă alternativă acceptabilă.

Alăptare

Nicardipina nu trebuie utilizată în timpul alăptării (vezi pct. 5.3).

Fertilitate

Nu există disponibile date.

Reacțiile la medicament, care variază de la un individ la altul, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În special la debutul sau în cazul modificării tratamentului, precum și în asociere cu alcoolul. Trebuie luate măsuri de precauție, deoarece efectele hipotensive ale acestui medicament pot provoca amețeli.

Rezumatul profilului de siguranţă

Majoritatea reacțiilor adverse la nicardipină sunt rezultatul efectelor vasodilatatoare. Cele mai frecvente reacții adverse sunt: cefalee, vertij, edeme periferice, palpitaţii şi hiperemie facială tranzitorie.

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Reacțiile adverse prezentate mai jos, care au fost observate în timpul studiilor clinice și/sau după punerea pe piață, se bazează pe datele din studiile clinice și sunt clasificate conform MedDRA pe aparate, sisteme și organe. Categoriile de frecvență sunt definite utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000și <1/100), rare (≥1/10000 la<1/1 000), foarte rare (<1/10 000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

*au fost raportate cazuri după utilizarea ca tocolitic la gravide (vezi pct. 4.6.).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Simptome

Supradozajul cu clorhidrat de nicardipină poate cauza urmatoarele simptome: hipotensiune arterială marcată, bradicardie, palpitații, hiperemie facială tranzitorie, somnolență, colaps, edeme periferice, confuzie, tulburări de limbaj și hiperglicemie. La animale, supradozajul a determinat și modificări reversibile ale funcției hepatice, necroză hepatică focală ocazional și bloc progresiv atrio-ventricular.

Abordare terapeutică

În caz de supradozaj, se recomandă măsuri de rutină, inclusiv monitorizarea funcțiilor cardiace și

respiratorii. În plus față de măsurile generale, la pacienții care prezintă efecte ale blocării intrării calciului în celule se recomandă administrarea intravenoasă de soluţii care conțin calciu și vasopresoare. Hipotensiunea arterială severă poate fi tratată prin perfuzarea intravenoasă a unei soluții de creștere volemică și așezarea pacientului în poziție supină cu picioarele uşor ridicate.

Nicardipina nu este dializabilă.