ASTONIN H 0,1 mg COMPR.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
G22: BOLI ENDOCRINE (GUŞĂ ENDEMICĂ, INSUFICIENŢĂ SUPRARENALĂ CRONICĂ, DIABETUL INSIPID, MIXEDEMUL ADULTULUI, TUMORI HIPOFIZARE CU EXPANSIUNE SUPRASELARĂ, TUMORI NEUROENDOCRINE ŞI OSTEOPOROZĂ SEVERĂ) Tratamentul se iniţiază de către medicul în specialitatea endocrinologie sau oncologie.
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - ASTONIN 0,1mg
Terapie de substituţie Boală Addison
Sindrom adrenogenital cu depleţie salină
Terapie farmacologică
Tulburare ortostatică din cadrul neuropatiei autonome (hipotensiune arterială ortostatică neurogenă) Hipotensiune arterială constituţională (esenţială)/sindrom ortostatic
Doze
Dozele trebuie individualizate. Următoarele recomandări pot fi utilizate ca ghid de dozaj:
Terapie de substituţie
Terapia de substituţie necesită în general un tratament de lungă durată.
În boala Addison, tratamentul cu Astonin H este efectuat ca tratament de substituţie cu, în medie, 0,1- 0,2 mg fludrocortizon (1-2 comprimate Astonin H) pe zi. Pacientul efectuează concomitent tratament de substituţie a cortizolului ajustat ritmului circadian.
În sindromul adrenogenital cu depleţie sodică, pacientului i se administrează o doză zilnică de 15-30 mg hidrocortizon /m2 în asociere cu Astonin H. În timpul primelor săptămâni sau luni de viaţă necesarul zilnic de Astonin H este de 0,15-0,3 mg fludrocortizon/m2 (1 ½ - 3 comprimate/ m2), în al doilea an de viaţă acest necesar scăzând la aproximativ jumătate iar în al treilea la aproximativ un sfert sau o treime din doza iniţială.
Terapie farmacologică
În tulburarea ortostatică (hipotensiunea arterială ortostatică neurogenă) şi în hipotensiunea arterială constituţională (sindrom ortostatic) tratamentul este iniţiat la adulţi, de regulă, cu 0,2-0,3 mg
fludrocortizon (2-3 comprimate Astonin H) pe zi. Odată ce simptomele s-au ameliorat doza este redusă la 0,1-0,2 mg fludrocortizon (1-2 comprimate Astonin H) pe zi. Răspunsul terapeutic al femeilor care utilizează contraceptive hormonale sau al vârstnicilor este mai bun în cazul utilizării dozelor mai mici; în astfel de cazuri, este suficientă doza iniţială de 0,1-0,2 mg fludrocortizon (1-2 comprimate Astonin H). În cazuri foarte severe poate fi necesară o doză de 0,4-0,5 mg fludrocortizon (4-5 comprimate Astonin H) pe zi.
Doza zilnică de Astonin H nu trebuie să fie mai mare de 0,4-0,5 mg fludrocortizon (4-5 comprimate Astonin H) pe zi. În unele cazuri, utilizarea unei doze mai mari poate să determine potenţarea efectului cardiovascular, de aceea, nu poate fi exclusă posibilitatea de apariţie a efectelor de tip glucocorticoid. Tratamentul copiilor este efectuat, de regulă, cu doza de 0,1 mg fludrocortizon (1 comprimat Astonin H) pe zi. Odată ce simptomele s-au ameliorat doza este redusă la 0,05 mg fludrocortizon (1/2
comprimat Astonin H) pe zi, la interval de două zile.
Efectul apare, de obicei, după 2-3 zile de administrare şi durează câteva zile după întreruperea tratamentului.
În cazul formelor de hipotensiune arterială menţionate mai sus se recomandă o perioadă de pauză terapeutică sau o tentativă de întrerupere treptată a administrării medicamentului după 2 luni de tratament.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, după mese, cu o cantitate suficientă de lichid.
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Fludrocortizon nu trebuie utilizat în:
-
Toate bolile care se manifestă cu edeme sau predispun la formarea edemelor (de exemplu: insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică, nefroză)
-
Hipertensiune arterială
-
Scleroză cerebrală avansată
-
Şoc hipovolemic
-
Hipotensiune arterială datorată unei boli cardiace organice
-
Hipokaliemie
Tratamentul de lungă durată cu Astonin H necesită monitorizare medicală periodică, în special monitorizarea tensiunii arteriale şi a electroliţilor. Pot fi necesare o dietă fără sare şi suplimentarea potasiului.
Tulburări de vedere
Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include
cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.
Diuretice saluretice, glicozide digitalice, laxative: agravarea posibilei hipokaliemii existente.
Medicamente antiulceroase care conţin acid glicirizinic: potenţarea efectelor mineralocorticoide, de exemplu: retenţie hidro-salină, edeme, hipokaliemie, hipertensiune arterială.
Inhibitori ai sintezei prostaglandinelor: posibila potenţare a efectului hipertensiv (posibil datorită efectului terapeutic dorit).
Este de așteptat ca tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care
conțin cobicistat, să mărească riscul de reacţii adverse sistemice. Administrarea concomitentă trebuie evitată, cu excepția cazurilor în care beneficiul obținut depășește riscul crescut de reacţii adverse sistemice induse de corticosteroizi, în acest caz fiind obligatorie monitorizarea pacienților pentru depistarea reacţiilor adverse sistemice induse de corticosteroizi.
Sarcina
În timpul sarcinii, valorile concentraţiei plasmatice de progesteron cresc în mod continuu. Datorită efectului antimineralocorticoid al progesteronului doza de Astonin H trebuie să fie crescută în mod
continuu la femeile gravide cu boala Addison în condiţiile monitorizării valorilor tensiunii arteriale şi ale kaliemiei. Aceleaşi recomandări sunt valabile şi în cazul pacientelor gravide cu sindrom adrenogenital.
Ţinând cont de predispoziţia la formarea edemelor, Astonin H trebuie prescris femeilor gravide cu hipotensiune arterială constituţională (esenţială)/sindrom ortostatic doar dacă este absolut necesar. La aceste paciente, mai ales în primele 3 luni ale sarcinii, trebuie evaluat raportul dintre beneficiile
terapeutice şi riscurile posibile înainte de a începe tratamentul cu Astonin H.
Alăptarea
Excreţia fludrocortizonului în laptele matern nu a fost studiată la animale. Nu se ştie dacă fludrocortizonul este secretat în laptele matern. Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe terapia cu Astonin H trebuie făcută comparând beneficiul alăptării copilului cu beneficiul continuării terapiei cu Astonin H la femei.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Cefalee
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Creştere în greutate şi edeme tranzitorii datorită retenţiei hidro-saline (care se remit în majoritatea cazurilor dacă tratamentul este continuat cu o doză mai mică), depleţie de potasiu
Tulburări vasculare
Hipertensiune arterială
Tulburări oculare
Rar: vedere încețoșată (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Simptome
Nu se cunosc semne ale inoxicaţiei acute cu fludrocortizon. În cazul tratamentului îndelungat cu doze care depăşesc doza maximă recomandată de 0,4-0,5 mg fludrocortizon pe zi, este de aşteptat apariţia reacţiilor adverse menţionate la pct. 4.8 precum şi a celor specifice glucocorticoizilor.
Tratament
Nu se cunoaşte un antidot pentru fludrocortizon.
Proprietăți farmacologice - ASTONIN 0,1mg
Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi sistemici, mineralocorticoizi, codul ATC: H02AA02
Astonin H conţine fludrocortizon, un mineralocorticoid sintetic care se deosebeşte din punct de vedere chimic de hidrocortizon doar printr-un atom de fluor din pozitia C9. Datorită acestei 9α-fluorinări
există o schimbare importantă în relaţia dintre efectul glucocorticoid şi efectul mineralocorticoid, în favoarea efectului mineralocorticoid. În timp ce efectul asupra metabolismului electrolitic este de aproximativ 125 ori mai puternic decat cel al hormonului endogen, cortizol, activitatea gluconeogenetică şi antiinflamatoare au fost descoperite ca fiind doar de 8 ori mai puternice. În cazul utilizării dozelor cuprinse în intervalul 0,1-0,4 mg fludrocortizon (1-4 comprimate Astonin H) pe zi, doar efectul mineralocorticoid devine manifest, în timp ce efectul glucocorticoid este echivalent cu cel
al unei doze de 0,2-0,8 mg prednisolon pe zi şi poate fi neglijat. Tratamentul hipotensiunii arteriale este bazat pe efectul mineralocorticoid al fludrocortizonului asupra balanţei sodiului. Asemănător acţiunii mineralocorticoidului endogen, aldosteron, în cadrul sistemului renină-angiotensină- aldosteron, fludrocortizonul determină sensibilizarea vaselor la acţiunea catecolaminelor, creşterea turgescenţei celulare şi creşterea volumului sanguin. Efectele asupra echilibrului electrolitic pot fi
prezentate după cum urmează: la începutul tratamentului există retenţie hidro-salină prin mecanism renal concomitent cu creşterea excreţiei de potasiu. Odată cu ionii de sodiu, apa trece din urina primară înapoi în circulaţie, crescând astfel volumul sanguin şi volumul lichidului interstiţial care se află în echilibru cu volumul plasmatic. Volumul crescut al lichidului interstiţial şi al cantităţii de apă din organism determină o creştere a turgescenţei tisulare şi modificarea potenţialelor electrice de la
nivelul membranelor celulare externe, care se manifestă de sine stătător la nivelul peretelui vascular ca o creştere a reactivităţii vasculare. După 7-11 zile de tratament cu doză constantă, excreţia hidro-salină renală creşte datorită fenomenului de scăpare, astfel încât valorile natremiei şi ale greutăţii se
normalizează din nou în mare măsură, în timp ce excreţia potasiului continuă să fie crescută ceea ce poate duce la deficit de potasiu. Cu toate acestea, studiile clinice detaliate care au investigat influenţa tratamentului îndelungat cu fludrocortizon asupra metabolismului electroliţilor au evidenţiat că
administrarea suplimentelor de potasiu este, în general, necesară doar dacă hipokaliemia există înainte de începerea tratamentului (de exemplu: abuzul de laxative).
Investigaţiile pe termen lung nu au evidenţiat modificări ale valorilor glicemiei pentru intervalul de doze 0,3-0,5 mg fludrocortizon (3-5 comprimate Astonin H) pe zi. În cazul utilizării dozelor de 0,1-0,2 mg fludrocortizon (1-2 comprimate Astonin H) pe zi, sinteza cortizolului rămâne neafectată. De asemenea, nu au fost observate nici tulburări ale funcţiei ovariene.
Absorbţia fludrocortizonului se realizează foarte repede după administrarea orală. Concentraţiile
plasmatice maxime sunt obţinute, în medie, după 1,7ore. Absorbţia a fost calculată a fi de aproximativ 100%.
Ca în cazul tuturor corticoizilor, fludrocortizonul poate traversa, de asemenea, placenta.
Valoare medie a timpului de înjumătăţire prin eliminare a compusului nemodificat este, la adulţi, de aproximativ 1 oră după administrare intravenoasă. Valoarea medie a timpului de înjumătăţire a
amestecului de metaboliţi, este de 4,8 ore. Aceste valori pot varia în limite foarte largi de la un individ la altul. 80% din doza administrată este eliminată în urină în decurs de 24 ore. În urină au putut fi decelaţi câţiva metaboliţi.
Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea dozei unice
Datorită efectului său predominant mineralocorticoid, toxicitatea dozei unice de fludrocortizon este comparabilă cu cea a glucocorticoizilor. În timpul primelor 7 zile, DL50 a fludrocortizonului după
administrare unică orală este de peste 12 g/kg la şoarece şi şobolan. De asemenea, în timpul primelor 7 zile, DL50 a fludrocortizonului după administrare unică intraperitoneală la şoarece este de peste 800 mg/kg şi după administrare unică subcutanată la şobolan, de asemenea, de peste 800 mg/kg. După o perioadă de 28 zile, valorile observate au fost mai mici ceea ce trebuie interpretat ca o consecinţă, printre altele, a bolilor infecţioase severe determinate de imunosupresia de cauză hormonală.
Toxicitatea dozelor repetate
Nu sunt disponibile datele referitoare la toxicitatea dozelor repetate la om şi la animale.
În concluzie, se poate spune că în cazul tratamentului cu doze foarte mari de fludrocortizon, sunt utilizate la om doze foarte mici comparativ cu cele utilizate în studiile de toxicitate menţionate mai sus.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
La iepuri, după administrarea orală repetată a unui număr de 13 doze de fludrocortizon, fiecare de 50 ori şi de 100 ori mai mari decât doza terapeutică zilnică utilizată la om, fludrocortizonul a avut efecte slabe teratogene şi fetoletale.
La şobolani, fludrocortizonul nu a determinat efect teratogen. Conform datelor obţinute până în prezent, palatoschizisul, cunoscut ca fiind determinat de glucocorticoizi la şoareci, hamsteri şi iepuri, este asociat componentei glucocorticoide a acţiunii medicamentului. Până în prezent nu a fost publicat nici un caz care să evidenţieze un risc crescut de apariţie a malformaţiilor la om, atât în cazul utilizării glucocorticoizilor cât şi în cazul utilizării mineralocorticoizilor. Experienţa clinică acumulată până în prezent referitoare la utilizarea fludrocortizonului în timpul sarcinii nu evidenţiază un risc teratogen crescut.
Mutagenitate
Până în prezent nu au fost raportate efecte mutagene ale corticoizilor cu efect predominant mineralotrop. Datorită mecanismului de acţiune cunoscut, ca în cazul glucocorticoizilor, efectele mutagene sunt puţin probabile să apară în cazul utilizării medicamentelor din oricare dintre aceste două grupe.
Carcinogenitate
Nu există date referitoare la efectul carcinogen posibil al fludrocortizonului.
