METRONIDAZOL B 5 g/l SOL. PERF.

• Tratamentul curativ al infecţiilor determinate de bacterii anaerobe sensibile:

  • infecţii la nivelul sistemului nervos central (de exemplu abces cerebral, meningită)

  • infecţii ale plămânului şi pleurei (de exemplu pneumonie necrozantă, pneumonie de

    aspiraţie, abces pulmonar)

  • endocardită

  • infecţii ORL, infecţii dentare (de exemplu pericoronarite sau infecţii apicale acute), cavităţii bucale şi mandibulei (de exemplu angină Plaut-Vincent)

  • infecţii postoperatorii (de exemplu după intervenţii chirurgicale la nivel colorectal) şi infecţii ale tractului gastro-intestinal

  • afecţiuni supurative abdominale şi pelvine (peritonită, abces hepatic)

  • infecţii ginecologice (de exemplu endometrită, după histerectomie sau operaţie cezariană, febră puerperală, avort septic)

  • gangrenă gazoasă

  • infecţii osteo-articulare (de exemplu osteomielită)

  • septicemie cu tromboflebită

  • Tratamentul cazurilor severe de amoebiază cu localizare intestinală sau hepatică

• Profilaxia infecţiilor postoperatorii cu germeni anaerobi (intervenţii chirurgicale digestive sau

  ginecologice), în asociere cu un antibiotic activ pe germenii aerobi.

Tratamentul infecţiilor cu germeni anaerobi.

Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani

În prima zi de tratament, doza este de 500 mg metronidazol (100 ml Metronidazol B 5g/l) la intervale de 6 – 8 ore, până la cel mult 2 g metronidazol pe zi.

În zilele următoare, doza recomandată este de 500 mg metronidazol la intervale de 12 ore (1 g metronidazol pe zi). Numai în cazuri excepţionale, doza de întreţinere poate fi crescută până la 1,5 g metronidazol pe zi.

Copii cu vârsta sub 12 ani

Doza uzuală este de 7 – 10 mg metronidazol/kg la interval de 8 ore (20 – 30 mg metronidazol/kg şi zi, administrate în 2-3 perfuzii i.v.).

De regulă, durata tratamentului este de 5 – 7 zile. Calea intravenoasă poate fi înlocuită imediat ce este posibilă administrarea orală a medicamentului

Profilaxia infecţiilor postoperatorii:

Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: cu 30 minute înaintea intervenţiei chirurgicale se administrează o doză unică de 0,5 – 1 g metronidazol (maxim 2 g),

Copii cu vârsta sub 12 ani: cu 30 minute înaintea intervenţiei chirurgicale se administrează i.v. o doză unică de 20-40 mg metronidazol/kg.

Amoebiază

Adulţi şi copii peste 12 ani: 1,5 g metronidazol pe zi în 3 perfuzii i.v. a 500 mg metronidazol.

Copii sub 12 ani: 30-40 mg metronidazol/kg pe zi perfuzie i.v.

În amoebiaza hepatică în stadiul abcedat, evacuarea abcesului este dublată de tratamentul cu

metronidazol.

Durata tratamentului

Durata tratamentului cu metronidazol sau cu medicamente care conţin alţi nitroimidazoli nu trebuie să depăşească 10 zile. Perioada de tratament poate fi prelungită numai în cazuri individuale şi numai dacă este absolut necesar.

De asemenea trebuie evitată repetarea tratamentului, deoarece există posibilitatea ca metronidazolul să aibă efecte mutagene şi, în cadrul studiilor la animale, s-a semnalat creşterea incidenţei anumitor tumori.

Mod şi cale de administrare

Metronidazol B se administrează în perfuzie intravenoasă.

Viteza de perfuzare ar trebui să fie de 5 ml/minut (se recomandă ca administrarea să se facă în timp de 1 oră). Calea intravenoasă poate fi înlocuită imediat ce este posibilă administrarea orală a medicamentului.

La nevoie medicamentul se poate dilua utilizând soluţie de clorură de sodiu 0,9% sau clorură de potasiu injectabilă 20 mmol şi 40 mmol.

Antibioticele prescrise în asociere trebuie administrate separat.

Hipersensibilitate la metronidazol, la nitroimidazoli sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.

6.1.

În caz de afectare severă a ficatului, tulburări ale hematopoiezei (de exemplu granulocitopenie) sau afecţiuni ale sistemului nervos central sau periferic, Metronidazol B trebuie administrat numai dacă beneficiile aşteptate depăşesc net riscurile potenţiale.

La apariţia reacţiilor de hipersensibilitate grave (de exemplu şoc anafilactic) tratamentul cu metronidazol trebuie întrerupt imediat şi stabilit un tratament de urgenţă de către personalul medical competent.

Diareea persistentă care apare în timpul tratamentului sau în săptămânile următoare se poate datora enterocolitei pseudomembranoase (în majoritatea cazurilor provocată de Clostridium difficile), vezi pct. 4.8. Această infecţie intestinală, precipitată de către tratamentul antibiotic, poate pune în pericol viaţa şi necesită tratament medical imediat. Sunt contraindicate medicamentele care inhibă peristaltismul intestinal.

Pentru tratamentul infecţiilor cu anaerobi, metronidazol trebuie administrat numai în cazuri severe sau

dacă alte chimioterapice antimicrobiene au fost ineficace.

Durata tratamentului cu metronidazol sau cu medicamente care conţin alţi nitroimidazoli nu trebuie să depăşească 10 zile. Perioada de tratament poate fi prelungită numai în cazuri individuale şi dacă este absolut necesar. Pe cât posibil, trebuie evitată repetarea tratamentului; totuşi, la nevoie, repetarea tratamentului se va face numai în cazuri individuale selectate. Este necesar să se respecte în mod strict această limitare, deoarece nu poate fi exclusă posibilitatea ca metronidazolul să aibă efecte mutagene şi, deoarece în cadrul studiilor la animale, s-a semnalat creşterea incidenţei anumitor tumori.

Pot surveni dezechilibre la nivelul florei normale (supradezvoltare micotică/bacteriană) și, posibil, suprainfecții, mai ales în cazul tratamentului prelungit cu metronidazol sau în cazul pacienților imunocompromiși. În cazul utilizării de metronidazol au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), incluzând necroliză epidermică toxică (NET), sindrom Stevens-Johnson (SSJ), reacție la medicament însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA). Simptomele pot fi grave și pot prezenta risc vital. Dacă apar simptome sau semne de RACS, administrarea injecției cu metronidazol trebuie oprită imediat și trebuie instituit tratament adecvat

Terapia de lungă durată cu metronidazol poate fi asociată cu deprimarea măduvei osoase

hematoformatoare (vezi punctul 4.8). În cazul tratamentului prelungit trebuie efectuată hemoleucograma completă.

La pacienții cu sindrom Cockayne au fost raportate cazuri de hepatotoxicitate severă/insuficiență hepatică acută, inclusiv cazuri cu rezultat letal, cu debut foarte rapid după inițierea tratamentului, în cazul administrării de

medicamente pentru utilizare sistemică care conțin metronidazol.De aceea, la acești pacienți, metronidazolul trebuie administrat după o atentă evaluare a raportului beneficiu/risc și

doar dacă nu este disponibil niciun tratament alternativ. Trebuie efectuate teste funcţionale hepatice înainte de iniţierea tratamentului, în timpul și după încheierea tratamentului, până când valorile

parametrilor funcţiei hepatice sunt în limite normale sau până când sunt atinse valorile inițiale. Dacă, în timpul tratamentului, valorile testelor funcţionale hepatice devin mult mai mari administrarea medicamentului trebuie întreruptă.

Pacienții cu sindromul Cockayne trebuie sfătuiți să raporteze imediat medicului lor orice simptome ale unei posibile afectări a ficatului și să întrerupă tratamentul cu metronidazol.

Atenționări speciale/precauții privind excipienții

Acest medicament conţine 14 mmol (sau 322 mg) de sodiu la 100 ml, echivalent cu 16% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2g sodiu pentru un adult. Acest lucru trebuie luat în considerare în cazul pacienţiilor cu o dietă controlată a sodiului.

Medicamente care prelungesc intervalul QT

A fost raportată prelungirea intervalului QT, mai ales atunci când metronidazolul se administrează în asociere cu medicamente care au potențial de prelungire a intervalului QT. Au fost raportate

prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor în cazul administrării concomitente de metronidazol cu amiodaronă sau ciprofloxacină. Dacă se utilizează amiodaronă sau ciprofloxacină în asociere cu metronidazol, poate fi recomandabilă monitorizarea intervalului QT pe ECG. Pacienților tratați în

ambulatoriu trebuie să li se recomande să se adreseze unui medic dacă manifestă simptome care ar putea indica prezența torsadei vârfurilor, de exemplu amețeală, palpitații sau sincopă.

Alcool etilic

În timpul tratamentului cu metronidazol, trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice, deoarece pot să apară reacţii adverse cum sunt înroşirea feţei, senzaţie de căldură, ameţeli sau vărsături (efecte de tip disulfiram).

Disulfiram

Administrarea simultană de disulfiram poate provoca stări confuzionale sau reacţii psihotice. Trebuie

evitată asocierea celor două medicamente.

Derivaţi cumarinici

Tratamentul metronidazolului în asociere cu derivaţi cumarinici poate creşte efectul anticoagulant al acestora şi riscul de hemoragie ca o consecinţă a diminuării metabolizării hepatice. Poate fi necesară. ajustarea dozelor de anticoagulant.

Litiu

Administrarea sărurilor de litiu în asociere cu metronidazol se va face cu prudenţă, deoarece în timpul tratamentului cu metronidazol s-a observat creşterea litemiei. Există un risc crescut de a afecta funcţia hepatică.

Fenitoină

Metronidazol inhibă metabolizarea fenitoinei administrate în asociere, de exemplu creşte concentraţia plasmatică a fenitoinei. De asemenea, eficacitatea metronidazolului este redusă în timpul administrării în asociere cu fenitoina.

Barbiturice

Fenobarbitalul poate creşte metabolizarea hepatică a metronidazolului, scăzând timpul de înjumătăţire

plasmatică la 3 ore.

Fluorouracil

La administrarea în asociere a metronidazolului cu fluorouracil pot apare creşterea concentraţiilor

plasmatice a fluorouracilului.

Cimetidină

În cazuri izolate, administrarea în asociere cu cimetidină poate determina scăderea eliminării metronidazolului, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiei plasmatice a acestuia.

Carbamazepină

Metronidazol poate inhiba metabolizarea carbamazepinei şi să crească concentraţia plasmatică a

acesteia.

Ciclosporină

În timpul administrării în asociere a ciclosporinei cu metronidazol există riscul creşterii concentraţiei

plasmatice a ciclosporinei. Se recomandă monitorizarea frecventă a concentraţiei plasmatice a

ciclosporinei şi a creatinemiei.

Anticoncepţionale orale

Efectul anticoncepţionalelor orale poate fi scăzut de anumite antibiotice datorită interferenţei hidrolizei bacteriene a steroizilor conjugaţi în intestin, reducând astfel reabsorbţia steroizilor neconjugaţi.

Această interacţiune puţin frecventă poate apărea la femeile care prezintă o viteză crescută de excreţie prin bilă a steroizilor conjugaţi.

Sarcină

Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea metronidazolului la gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionale/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la gravide. În timpul primului trimestru de sarcină metronidazolul nu trebuie administrat decât în infecţii care pun în pericol viaţa. În timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru metronidazolul poate fi administrat pentru a trata alte infecţii dacă beneficile aşteptate depăşesc riscurile potenţiale.

Alăptare

La om, deoarece metronidazolul se excretă în lapte, în timpul tratamentului cu metronidazol, alăptarea trebuie întreruptă. De asemenea, alăptare nu trebuie reluată decât la 2-3 zile de la întreruperea tratamentului cu metronidazol, datorită timpului lung de înjumătăţire plasmatică al metronidazolului.

Chiar dacă este utilizat conform indicaţiilor, metronidazolul poate afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Acest efect este mai puternic la începutul tratamentului sau în asociere cu alcool etilic.

Reacţiile adverse se clasifică conform convenţiei:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Infecţii şi infestări

Rare: suprainfecţii micotice si bacteriene

Tulburări hematologice şi limfatice

Mai puţin frecvente: în timpul tratamentului cu metronidazol, s-au observat scăderi ale numărului de leucocite şi trombocite (leucopenie, granulocitopenie şi trombocitopenie).

Foarte rare: agranulocitoză, anemie aplastică.

În caz de administrare prelungită, este obligatorie monitorizarea periodică a numărului celulelor

sanguine.

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente: reacţii uşoare către moderate de hipersensibilitate de exemplu prurit, urticarie,

eritem polimorf, angioedem, febră medicamentoasă.

Rare: reacţii severe de hipersensibilitate acută: anafilaxie, şoc anafilacticCu frecvență necunoscută: eritem polimorf, necroliză epidermică toxică (NET), sindrom StevensJohnson (SSJ), reacție la medicament însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), pustuloză

exantematică generalizată acută (PEGA) (vezi pct. 4.4)

Tulburări psihice

Mai puţin frecvente: confuzie, iritabilitate, depresie, furie.

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente: cefalee, vertij, somnolenţă sau insomnie, ataxie, neuropatie periferică care se manifestă prin parestezii, tinitus, hipoacuzie (incluzând hipoacuzie senzorineurală), durere, senzaţie de slăbiciune la nivelul extremităţilor.

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente: tulburări de vedere, diplopie, miopie.

Foarte rare: crize oculogire.

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvente: vărsături, greaţă, diaree, glosită şi stomatită, eructaţii cu gust amar, senzaţie de presiune în epigastru, scăderea apetitului alimentar, gust metalic, limbă saburală.

Foarte rare: diaree severă şi persistenă în timpul şi după tratament, indicând o posibilă colită pseudomembranoasă (vezi şi pct 4.4), pancreatită.

Tulburări hepatobiliare

Mai puţin frecvente: concentraţii plasmatice crescute ale transaminazelor şi bilirubinei.

La pacienții cu sindrom Cockayne au fost raportate cazuri de hepatotoxicitate ireversibilă

severă/insuficiență hepatică acută, incluzând cazuri cu rezultat letal, cu debut foarte rapid după inițierea administrării sistemice de metronidazol (vezi pct. 4.4).

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente: artralgie, mialgie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvente: urină închisă la culoare (datorită unui metabolit al metronidazolului).

Foarte rare: disurie, cistită şi incontinenţă urinară.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente: după administrare intravenoasă, pot să apară iritaţii venoase (mergând până la tromboflebită).

Rare: . stări de oboseală

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro

Măsuri terapeutice în caz de supradozaj

In caz de supradozaj al metronidazolului, nu există tratament specific. Dacă este necesar, metronidazolul poate fi eliminat eficient prin hemodializă.